Bazele Informaticii PDF

Universitatea OVIDIUS Constanţa
Departamentul ID-IFR
Facultatea de Știinţe Economice
Specializarea Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
Forma de învăţământ ID
Anul de studiu I
Semestrul 1
Valabil începând cu anul universitar 2009-2010
Caiet de Studiu Individual

pentru
Bazele informaticii
Coordonator disciplină: Prof. univ. Cosma Emil

Cuprins
Bazele informaticii
CUPRINS
Unitate Titlul Pagina

de
învăţare
INTRODUCERE 1
1 O introducere în calculul tabelar 3

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 4
1.1. Programul de calcul tabelar Excel 5
1.2. Editarea documentelor Excel 6
1.3. Funcţii Excel 8
1.4. Rezumat 9
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 10
2 Editarea foilor electronice de calcul 11

2.1. Inserare şi ştergere pentru linii şi coloane 14
2.2. Ajustarea dimensiunilor liniilor şi a coloanelor 15
2.3. Referinţe absolute şi relative de celulă 15
2.4. Copiere, tăiere, alipire de celule 16
2.5. Formatarea conţinutului celulelor 17
2.6. Rezumat 20
3 şi 4 Calcule financiare. Tabele de decizie 24

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3 şi 4 25
3.1. Despre funcţii financiare 25
3.1.1. Funcţia FV 26
3.1.2. Funcţia PV 26
3.1.3. Funcţia NPER 27
3.1.4. Funcţia PMT 27
3.1.5. Funcţia IPMT 28
3.2. Tabele de decizie 28
3.3. Rezumat 30
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3 şi 4 31
Bazele informaticii I
Cuprins
5 şi 6 Tabele de date. Grafice 34

5.1. Tabele de date 35
5.1.1. Ştergere (Delete) şi inserare (Insert) 36
5.1.2. Sortare şi filtrare (Sort & Filter) 38
5.2. Grafice (diagrame) 42
5.3. Rezumat 44
7 Macrocomenzi 47
7.1. Înregistrarea unei macrocomenzi VBA 48
7.2. Rezumat 55
8 Editorul VBA 56
8.1. Lansarea editorului VBA 57
8.2. Mediul de editare VBA 57
8.3. Module VBA 59
8.3.1. Identificarea modulelor 59
8.3.2. Rularea modulelor 59
8.3.3. Save şi Open pentru aplicaţiile Office şi modulele
asociate 60
8.3.4. Sistemul de asistenţă la scrierea codului 60
8.3.5. Proceduri 61
8.3.5.1. Proceduri Sub 61
8.3.5.2. Proceduri Function 63
8.4. Formulare VBA 64
8.4.1. Crearea unui formular 65
8.4.2. Rularea unui formular 66
8.4.3. Controale OLE 66
8.5. Documente Office active 68
8.5.1. Controale ActiveX 69
8.5.2. Proceduri eveniment 70
8.6. Rezumat 72
9 Secvenţe de cod VBA 74

9.1. Cuvintele 75
9.2. Comentariile 76
9.3. Tipuri de date 76
9.4. Expresiile 79
9.4.1. Operanzi 79
Bazele informaticii II
Cuprins
9.4.2. Operatori 79
9.4.3. Ordinea de evaluare a expresiilor 80
9.5. Constante şi variabile 81
9.5.1. Constante 81
9.5.2. Variabile 82
9.6. Instrucţiunea de atribuire 83
9.7. Liste (arrays) de variabile 84
9.7.1. Liste dinamice 85
10 Funcţii VBA predefinite 89

10.1. Funcţia Format 90
10.2. Funcţii matematice 91
10.3. Funcţii financiare 91
10.4. Funcţii pe şiruri de caractere 93
10.5. Funcţii pentru dată calendaristică şi timp 93
10.6. Funcţii pentru conversii 94
10.7. Funcţii pentru testarea tipului de date 94
11 Structuri de control VBA 100

11.1. Structurile de control 102
11.1.1. Instrucţiunea de selecţie simplă 102
11.1.2. Instrucţiunea de selecţie multiplă 103
11.1.3. Structurile repetitive 107
11.1.3.1. Ciclul Do While (cu test iniţial) 107
11.1.3.2. Ciclul Do Until (cu test iniţial) 108
11.1.3.3. Ciclurile Do While şi Do Until cu test final 110
11.1.3.4. Ciclul For … Next, cu număr finit de paşi 110
11.2. Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11 111
12 Module VBA 112

12.1. Variabile locale (private) 113
12.2. Variabile publice (globale) 113
12.3. Variabile private 114
12.4. Transmiterea argumentelor prin valoare şi prin referinţă 117
12.5. Funcţii recursive 118
Bazele informaticii III

Cuprins
13 şi 14 Formulare VBA 121

13.1. Formulare (form-uri) 124
13.2. Proprietăţi şi proceduri eveniment 125
13.3. Proprietatea Caption 126
13.4. Proprietatea StartUpPosition 128
13.5. Proprietatea Height şi Width 128
13.6. Proprietăţile ForeColor şi BackColor 129
13.7. Utilizarea controalelor 130
13.7.1. CommandButton 131
13.7.2. Label 131
13.7.3. TextBox 134
13.7.4. CheckBox 137
13.7.5. Frame 139
13.7.6. OptionButton 140
13.7.7. ListBox 142
13.7.8. ComboBox 145
13.7.9. Image 148
13.7.10. SpinButton 149
13.8. Modificarea proprietăţilor din cod 150
BIBLIOGRAFIE 161
Bazele informaticii IV
Introducere
Bazele informaticii
INTRODUCERE
Stimate cursant,

încă de la început doresc să îţi urez bun venit în domeniul informaticii. Acest curs
se adresează atât cursanţilor cu un grad mai mare de familiarizare cu universul
calculatoarelor cât şi cursanţilor începători. Există totuşi anumite cunoştinţe
specifice necesare parcurgerii acestui curs şi anume:
Cunoaşterea modalităţii de organizare şi manipulare a informaţiei în format
electronic (sistem de fişiere, directoare, copierea, mutarea şi
deschiderea fişierelor).
Operaţii de bază utilizând sistemul de operare Microsoft Windows
(pornirea unei sesiuni de lucru, deschiderea unei aplicaţii, comutarea între
mai multe aplicaţii ce rulează simultan, noţiunea de desktop şi noţiunea de
shortcut, închiderea în mod corespunzător a sistemului),
Utilizarea tastaturii PC standard şi a mouse-ului (combinaţii de taste,
utilizarea tastelor speciale, right şi left click pentru mouse)
Manualul de faţă este organizat în două părţi (programare tabelară - Excel

şi programare în limbajul Basic - VBA) cu 14 unităţi de învăţare, fiecare dintre
aceste unităţi conţinând o parte de prezentare a subiectului tratat, o parte de exerciţii
practice şi rezolvările acestora.
Exerciţiile practice sunt marcate cu simbolul .
Spor la învăţat şi succes!
Bazele informaticii 1
Introducere
Programele de calcul tabelar („foi electronice de calcul”) se adresează

utilizatorilor neprogramatori ce prelucrează date statistice, financiare, ştiinţifice,
fiind, datorită funcţiilor predefinite puse la dispoziţie, un instrument flexibil şi
uşor de învăţat. Foile electronice de calcul permit cele mai diverse operaţii asupra
informaţiilor de piaţă, preiau datele colectate şi păstrate în fişiere sau date captate
prin intermediul reţelelor de transmisie. Cele mai multe studii de piaţă care se
comercializează la ora actuală în lume, se livrează în fişiere tip foaie electronică
de calcul.
Un program de calculator este o listă de instrucţiuni care spun unui
calculator ce sarcini are de îndeplinit. Calculatorul rulează instrucţiunile până când
ajunge la sfârşitul programului. Fiecare linie dintr-un program este, de obicei, o
singură comandă pe care calculatorul trebuie să o execute, cum ar fi adunarea a
două numere. Cu o succesiune de comenzi calculatorul poate realiza mai multe:
bilanţul unui carnet de cecuri, tipărirea unui document, desenarea de imagini.
Programul de calculator (program sursă) poate fi scris în limbaje diferite.
Calculatoarele înţeleg numai limbajul maşină (program obiect) – un şir de biţi.
Limbajele de programare ca BASIC (limbaj procedural simplu, creat în 1964) permit
oamenilor să scrie programe într-un limbaj asemănător limbii engleze. În orice
caz, toate programele pot să fie citite de oameni şi trebuie să fie convertite în
limbaj maşină, pentru a putea fi interpretate de calculator. Adesea, numele
limbajului BASIC este ortografiat cu litere mici (Basic). Cu toate acestea, BASIC
şi-a făcut de fapt debutul ca un acronim, reprezentând prescurtarea de la
Beginner's All-purpose Symbolic Instruction Code (codul de instrucţiuni simbolice
generale pentru începători).
Pentru a uşura lectura, materialul didactic prezentat în continuare include

particularităţi şi elemente convenţionale:
 Simboluri explicative:
Simbol Semnificaţie
 Atenţie
↓ Exemplu_ Exemplu
 Indicaţii, menţiuni

Aplicaţii
 Simboluri pentru descrierea sintaxei instrucţiunilor VBA:

[] elementul este opţional
| variantă
<tip> tip de dată
<valoare> valoarea unei constante, a unei variabile sau a unei expresii
<expresie> expresie oarecare

<condiţie> condiţie (expresie logică)
O introducere în calculul tabelar
Unitatea de învăţare Nr. 1

Cuprins Pagina
1.1. Programul de calcul tabelar Excel 5
1.2. Editarea documentelor Excel 6
1.3. Funcţii Excel 8
1.4. Rezumat 9
Un program de calcul tabelar (Spreadsheets), numit şi "foaie electronică

de calcul" este un produs ce cuprinde facilităţi de lucru cu tabele, baze de date
şi posibilităţi de reprezentare grafică a foilor de calcul. Programele de calcul
tabelar se adresează utilizatorilor neprogramatori ce prelucrează date statistice,
financiare, ştiinţifice, fiind, datorită funcţiilor predefinite puse la dispoziţie, un
instrument flexibil şi uşor de învăţat. De asemenea foile electronice de calcul
permit cele mai diverse operaţii asupra informaţiilor de piaţă, preiau datele
colectate şi păstrate în fişiere sau date captate prin intermediul reţelelor de
transmisie. Cele mai multe studii de piaţă care se comercializează la ora actuală
în lume, se livrează în fişiere tip foaie electronică de calcul.
Foaia electronică de calcul este împărţită în linii şi coloane şi este

prevăzută cu un sistem de coordonate. Coloanele sunt notate cu litere, iar liniile
cu cifre arabe (“tablă de şah”), intersecţiile liniilor şi coloanelor numindu-se
celule (de exemplu celula G3 este pe coloana G linia 3). Cu ajutorul acestui
sistem de coordonate o celulă este determinată în mod unic.
Fiecare celulă poate conţine unul din următoarele trei tipuri de date : un
text, un număr sau o formulă. Ultimul tip este "găselniţa" problemei.
Numerele aflate în celule sunt legate între ele prin formule, astfel încât dacă se
modifică conţinutul unei celule, aceasta va afecta în lanţ multe altele. De
exemplu, dacă celulele B1, B2, B3, B4, B5, conţin cifre, se poate aduna
conţinutul lor, printr-o formulă plasată în altă celulă: B1+B2+B3+B4+B5 sau
SUM(B1:B5).
Un program de calcul tabelar oferă zeci de funcţii de calcul, atât

matematice, cât şi financiare şi statistice. Acestea pot fi interconectate după
toate regulile matematicii, fapt ce permite descrierea unui algoritm de calcul,
utilitatea calculului tabelar fiind verificată ca valoare şi funcţionalitate în multe
domenii de activitate.
Instrumentele principale de lucru ale unui program de calcul tabelar sunt

tabelul şi graficul. Prezentarea datelor în formă tabelară şi în formă grafică
contribuie la redarea concentrată a informaţiilor.
Tabelele de date trebuie să fie astfel constituite încât:
să asigure o prezentare compactă a datelor numerice;

să nu fie supraîncărcate cu detalii (deseori două tabele scurte sunt
preferabile unui tabel lung);
să includă un titlu complet şi clar pentru identificarea imediată a
conţinutului lor;
să precizeze, dacă este cazul, unităţile de măsură;
să indice tipul de preţ (curent sau constant);
să prezinte datele sub formă procentuală sau ca indici, atunci când este
necesar un plus de claritate.
Programul de calcul tabelar Excel

Excel este un program de calcul tabelar, care face parte din familia de
utilitare Microsoft Office. Faţă de Microsoft Office 2003, la Microsoft Office 2007
s-au făcut schimbări majore în interfaţa acestuia (de fapt a fost refăcută complet):
Meniurile şi barele de instrumente tradiţionale au fost înlocuite de tab-uri

(Home, Insert, Page Layout, Formulas…), care includ butoane (Picture, Clip Art,
Shapes, SmartArt…) grupate pe secţiuni (Tables, Illustrations, Charts…). În cazul
în care spaţiul de lucru nu este suficient de întins pentru a lucra eficient pe el,
minimizarea tab-urilor se realizează efectuând dublu clic pe ele (la fel pentru
readucerea lor înapoi). Funcţiile extinse asociate secţiunilor sau butoanelor pot fi
vizualizate prin clic, cu mouse-ul, pe săgeata din dreapta acestora. Funcţiile
disponibile pot fi afişate şi prin comenzi rapide, de exemplu Ctrl+Shift+F, în
cazul fonturilor.
Comenzile asociate opţiunii File, dintr-un meniu clasic, Butonul Office

se obţin prin acţionarea butonului Office. A fost dezvoltat un
nou format pentru salvarea fişierelor (*xlsx în loc de
*xls) existând compatibilitate cu vechile formate (Save
As, Excel 97-2003 Workbook). A devenit disponibilă şi
exportarea fişierelor direct în formatul PDF (Save As, Adobe
PDF).
În dreapta butonului Office se situează bara

de instrumente Quick Acces, personalizabilă. Se pot
adăuga, pe lângă butoanele Save, Undo şi Redo, o
serie de alte funcţii precum Sort Ascending, Sort
Descending, Quick Print, Print Preview... prin
intermediul săgeţii din dreapta acesteia.
Definirea conţinutului unei foi electronice de calcul se face cu ajutorul

tastelor ordinare (litere, cifre, caractere speciale) sau prin combinaţii de taste,
în pagina logică. Pagina logică este încadrată în pagina fizică (coala de hârtie,
de obicei de format A4) prin margini (dreapta/stânga, sus/jos). La lansarea
Excel-ului cursorul se află în poziţia Home (celula A1).
Editarea documentelor Excel

Documentele Excel (Book1, Book2, … sau numele fişierelor sub care au
fost salvate foile electronice de calcul) cuprind pagini (Sheet1, Sheet2, ...).
Unitatea de lucru, pe foaia electronică de calcul, fiind celula, acţiunile de

editare se desfăşoară la nivel de celulă şi sunt vizualizate în linia de editare.
Conţinutul curent al celulei poate fi validat dacă se acţionează tasta Enter sau
dacă se iniţiază deplasarea cursorului într-o altă celulă.
Adresa celulei active Linia de editare
Poziţia Home
Editarea celulelor are ca scop introducerea celor trei tipuri de informaţie:

text, numere, formule.
Introducerea textului presupune tastarea oricărui şir de caractere.

Alinierea textului se face la stânga celulei. Este posibil ca lungimea textului
introdus într-o celulă să depăşească capacitatea celulei, în acest caz textul
aflat în exces fiind afişat peste celulele următoare dacă acestea nu sunt vide
(în caz contrar se afişează conţinutul acestora).

Introducerea numerelor se face cu ajutorul cifrelor, semnelor + şi - (plus
şi minus) , virgulei zecimale (,) şi eventual a exponentului (E). Numerele
sunt implicit aliniate la dreapta. Dacă un număr trebuie să fie tratat ca text,
este necesar ca mai întâi să fie tastat un apostrof (exemplu: '20765).
Introducerea formulelor trebuie să înceapă prin tastarea semnului
=(egal). Expresiile de calcul pot să conţină: operatori, constante,
identificatori de celule, nume de funcţii pentru calcul şi sunt alcătuite
conform regulilor algebrice.
 Constantele conţin valori sub formă de numere întregi (ex: 1, -23),
numere reale în format fix (ex: 22,31, -12,234), numere reale în
format exponenţial (ex: 12,76E3) sau date procentuale (ex: 125%).
 Identificatorii de celule permit referirea acestora (ex: A1, D10,
A1:E8).
 Funcţiile de calcul pot fi :
- financiare
- statistice
- matematice şi trigonometrice
- logice
Operatorii, împreună cu ordinea lor de evaluare sunt descrişi în
următoarea tabelă :
Operator Nivel
^ (exponenţial) 1
+ (pozitiv), - (negativ) 2
* (înmulţire), / (împărţire) 3
+ (adunare), - (scădere) 4
= (egal), <> (diferit) 5
< (strict mai mic)
> (strict mai mare)
<= (mai mic sau egal cu)
Tastele utilizate cel mai frecvent pentru deplasarea cursorului sunt:
Tasta Mişcarea cursorului

 sau  cu o celulă, la stânga sau la dreapta
 sau  cu o linie, mai sus sau mai jos
Home pe prima celulă din linie
PgUp la începutul ferestrei precedente

PgDn la începutul ferestrei următoare
Ctrl+Home în colţul din stânga sus al foii de calcul
Ctrl+End în colţul din dreapta jos al foii de calcul
Ctrl+G sau F5 la celula specificată
Funcţii Excel
Funcţiile Excel (de 0, 1 sau mai multe argumente) pot fi introduse
textual, dar este de preferat a se utiliza casetele de editare a lor (se apasă
butonul ):
Implicit sunt afişate cele mai recent utilizate funcţii (Most Recently Used)
dar se pot selecta şi funcţii din categoria dorită (All, Financial, Date & Time …)
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Caseta de introducere a argumentelor funcţiei IF (dacă):
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑

 Comenzile mediului de editare Excel.
 Conceptul de “foaie electronică de calcul”.
 Editarea textului.
 Editarea informaţiei numerice.
 Editarea formulelor de calcul.
 Introducerea funcţiilor.
 Definirea domeniilor de celule.
1. Lansaţi programul de calcul tabelar Excel.

2. Consultaţi conţinutul tab-urilor.
3. Familiarizaţi-vă cu folosirea Help-ului (tasta F1 sau butonul din colţul
dreapta sus al ecranului).
4. Să se editeze următorul document, să se salveze şi să se previzualizeze:
 În celula F5, pentru calculul mediei aritmetice, se va introduce formula:

=AVERAGE(A4:F4)
5. Să se editeze următoarea foaie electronică de calcul a rădăcinilor ecuaţiei de

gradul 2, pentru diferite valori ale coeficienţilor a, b, c.

 În celula E3, pentru calculul valorii delta, se va înscrie formula:
=B4^2-4*B3*B5 (b2 - 4·a·c)
 În celulele E4, E5 pentru determinarea rădăcinilor x1, x2 se vor înscrie

formulele de calcul, conţinând funcţiile IF (“dacă”) şi SQRT (radical). Funcţia
IF aparţine categoriei de funcţii Logical (sau All).
=IF(E3>=0;(-B4+SQRT(E3))/(2*B3);F2)
=IF(E3>=0;(-B4-SQRT(E3))/(2*B3);F2)
având semnificaţia: “dacă delta ≥ 0 atunci afişează rezultatul real, în caz

contrar afişează mesaj de rezultat complex”

Editarea foilor electronice de calcul

Cuprins Pagina
2.1. Inserare şi ştergere pentru linii şi coloane 14
2.2. Ajustarea dimensiunilor liniilor şi a coloanelor 15
2.3. Referinţe absolute şi relative de celulă 15
2.4. Copiere, tăiere, alipire de celule 16
2.5. Formatarea conţinutului celulelor 17
2.6. Rezumat 20


Editarea conţinutului unei celule selectate, se poate realiza prin

apăsarea tastei F2 sau prin poziţionare directă, cu ajutorul mouse-ului, în
linia de editare numită şi formula bar, folosind următoarele taste:
Tasta Acţiune
 sau  salt cu un caracter, la stânga sau la dreapta
Home salt la începutul liniei de editare
End salt la sfârşitul liniei de editare
Backspace şterge caracterul din stânga cursorului
Delete şterge caracterul de pe poziţia cursorului
Shift +  sau  selecţie unul sau mai multe caractere
Conţinutul curent al celulei poate fi validat dacă se acţionează tasta

Enter sau dacă se iniţiază deplasarea cursorului într-o altă celulă. Deoarece
acţionarea tastei Enter determină trecerea cursorului cu o celula mai jos,
pentru a introduce mai multe rânduri în aceeaşi celulă este utilizată
combinaţia de taste Alt+Enter . Tasta ESC are rolul, ca şi în alte medii de
editare, de anulare a operaţiei curente.
Punerea în evidenţă (highlighting) a unui bloc (domeniu) de celule se

face în vederea executării de către Excel a unei acţiuni ulterioare asupra
acestuia (copiere, ştergere, construirea graficelor, etc). Selecţia unui bloc se
realizează folosind tastele săgeţi sau cu ajutorul mouse-ului. Un bloc de celule
poate fi alcătuit dintr-o singură celulă, dintr-o linie de celule, dintr-o coloană de
celule sau oricare altă porţiune dreptunghiulară a foii de calcul. Specificarea
unui bloc de celule se poate face prin precizarea primei şi ultimei celule din
bloc (Ex. B3:B7, D2:E7).
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Selectarea domeniului B2:D3
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Celule vecine pot fi contopite în una singură utilizând

butonul din tab-ul Home, secţiunea Alignment
(Merge/Unmerge):
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________


____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Principalul scop al editării foilor electronice fiind acela al efectuării unor

calcule, trebuie respectate regulile sintactice de scriere a relaţiilor de calcul.
În foarte multe relaţii de calcul sunt incluse şi funcţii. Excel oferă posibilitatea
efectuării unor calcule diverse prin funcţii de calcul (financiare, statistice,
matematice şi trigonometrice, pentru baze de date, etc). Caseta de
introducere a argumentelor unei funcţii este afişată prin acţionarea butonului
asociat liniei de editare.
Funcţiile de calcul financiar dau posibilitatea efectuării unor calcule

privind rata dobânzii, valoarea viitoare sau prezentă a unei investiţii raportate
la un număr de perioade de timp. Valorile monetare sunt introduse din
postura de debit/credit, prin convenţie cu +/- (de menţionat că toate valorile
cu semnificaţie de plăţi sunt valori negative). Argumentele marcate cu bold
(în caseta de specificare a argumentelor) sunt obligatorii a fi introduse,
celelalte fiind opţionale. Valorile argumentelor pot rezulta şi prin editarea
unor relaţii de calcul.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Funcţia NPER (Rate  rata dobânzii; Pmt  plata periodică; Pv  valoarea
prezentă - sold), returnează numărul de perioade necesare pentru a obţine un
anumit sold cu rata şi dobânda specificate. Valoarea returnată este de tip real,
de aceea, aceasta trebuie, eventual, rotunjită la o valoare întreagă (cu funcţia
Round). Se poate observa prezenţa unor valori negative (-B1, -B3) dar şi a
relaţiei B2/12 în postură de argument:

 Funcţia FV (rata dobânzii; numărul de plăţi; plata periodică), calculează

valoarea de viitor a unei investiţii, cu plăţi periodice egale, pentru perioade
egale de timp, la o valoare dată a ratei dobânzii. Argumentele Rate, Nper, Pmt
ale acestei funcţii sunt obligatorii (în caseta funcţiei sunt marcate bold), iar
argumentele Pv, Type sunt opţionale.
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Insert (inserare), Delete (ştergere) pentru linii şi coloane
Inserarea liniilor sau a coloanelor se face întotdeauna before (înaite) de

linia curentă sau coloana curentă:
din tab-ul Home, secţiunea Cells:
cu mouse-ul, prin clic dreapta pe linia de marcaj a

liniilor (coloanelor):

Ajustarea dimensiunilor liniilor şi a coloanelor
Prin lăţimea coloanei se precizează numărul de caractere conţinute de o

celulă aparţinând acesteia. Lăţimea implicită a unei coloane este de 8,43
caractere normale. Dacă o celulă conţine text în exces acesta este afişat peste
celulele următoare, cu condiţia ca acestea să nu fie vide.
 Datele numerice care depăşesc ca număr de caractere lăţimea celulei

sunt afişate în format exponenţial iar dacă şi acest mod de afişare nu
este posibil se tipăreşte şirul de caractere ###### (depăşire de
format !).
Schimbarea dimensiunii unei coloane/linii se poate realiza utilizând

mouse-ul, prin culisarea liniilor grilă pentru coloane şi rânduri (se ţine apăsat
butonul stâng al mouse-ului).
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Schimbarea dimensiunii unei coloane:



_____________________________________________________________________________Exemplu ↑
Referinţe absolute şi relative de celulă
Celulele pot fi referite în două moduri, modurile de referire rezultând din

tabelul următor :
Referire Exemple
coloană relativă, linie relativă A2
coloană absolută, linie absolută $A$2
coloană relativă, linie absolută A$2
coloana absolută, linie relativă $A2

O referire absolută înseamnă o poziţie fixă în foaia de calcul, poziţie care

nu este afectată de modificări în foaia de calcul. Modificările din foaia de calcul
(ştergeri de linii şi coloane) se reflectă şi în referinţele relative.
 Copierea formulelor (procedeele de copiere vor fi tratate ulterior)

dintr-o celulă de calcul în altă celulă de calcul este influenţată de modul
de referire a celulelor. Toate referirile relative sunt "translatate", în timp
ce referirile absolute rămân nemodificate.
Copy (copiere), Cut (tăiere), Paste (alipire)

Copierea şi mutarea conţinutului celulelor se realizează în patru paşi:
1. Se selectează celula (sau domeniul de celule).

2. Copy (sau Cut).
3. Se stabileşte celula (sau domeniul de celule) receptoare.
4. Paste.
Pentru realizarea paşilor amintiţi anterior sunt oferite următoarele

posibilităţi:
din tab-ul Home, secţiunea Clipboard se selectează butoanele

Copy, Cut sau Paste:
Din combinaţii de taste: Ctrl+C  Copy

Ctrl+X  Cut
Ctrl+V  Paste

Prin clic dreapta pe elementul selectat, din meniul
vertical, se alege Copy, Cut sau Paste:

Dacă, în loc de Paste se selectează Paste Special… posibilităţile de

alipire sunt extinse. De exemplu, dacă sursa copiată este o formulă se
poate obţine, prin copiere, doar valoarea (Values), fără a se efectua
translatarea formulei.
Mouse-ul se plasează în colţul dreapta jos al zonei selectate acesteia,

astfel încât cursorul îşi schimbă forma în simbolul . Ţinându-se apăsat
butonul drept se face deplasarea mouse-ului în zona receptoare, la
eliberarea lui obţinându-se rezultatul copierii.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Copierea formulei din E1 (C1*D1) în E2 determină translatarea (devine C2*D2):
 Copierea formulei din E1 ($C$1*$D$1) în E2 se realizează fără translatare

(rămâne $C$1*$D$1):

 La copierea celulei E1 prin Paste Special…, Values în E2 se reproduce

valoarea 56:
 Copierea celulei E1, în E2, utilizând mouse-ul:

 



 
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Formatarea conţinutului celulelor
Modul de afişare al conţinutului celulelor (afişarea numerelor  Number,

alinierea  Alignment, fontul  Font, aspectul liniilor de bordare  Border,
umplerea  Fill, …) poate fi schimbat în funcţie de tipul informaţiei pe care-l
conţine:

Prin apăsarea butonului săgeată din dreapta secţiunilor tab-ului Home.

Prin clic dreapta pe zona selectată, Format Cells… .
Din combinaţie de taste Ctrl+Shift+F.
Pentru numere se poate utiliza separatorul punct (Use 1000

separator) sau numărul de zecimale cu care se face afişarea acestora
(Decimal places). Un tip foarte utilizat de afişare a numerelor este cel
procentual (Percentage, exemplu: 25%) sau monetar (Currency, exemplu:
23,45 lei).

 Formatul celulelor se păstrează. Dacă modul de afişare a valorilor
conţinute în celule trebuie schimbat se va acţiona în consecinţă. De
exemplu dacă într-o celulă se înscrie valoarea 14% formatul celulei va fi
Percentage şi orice nouă valoare numerică înscrisă va fi afişată prin
adăugarea simbolului %.
 Cele mai multe funcţii financiare calculează valori monetare, ca urmare
formatul de afişare stabilit va fi Currency.

Atributele textului, afişat în celule, pot fi fixate şi utilizând butoane:
  Font: bold, italic, subliniat

  bordarea (Border) celulelor
  umplere (Fill), culoarea fontului
  alinierea conţinutului
  tipul fontului şi mărimea

 Editarea conţinutului unei celule
 Contopirea celulelor
 Editarea funcţiilor de calcul financiar
 Inserarea liniilor şi a coloanelor
 Ajustarea dimensiunii liniilor şi a coloanelor
 Referinţe relative şi absolute de celule
 Copiere şi mutare
 Formatarea celulelor

1. Pentru comercializarea mărfurilor se folosesc documente justificative cum ar

fi factura. Să se editeze următoarea factură folosind posibilităţile de calcul
oferite de Excel:

 Celulele D1:E1, B12:C13, D12:E13 sunt contopite.
 Denumirile din capul de tabel sunt scrise pe două rânduri (Alt+Enter
pentru rând nou în interiorul celulei).
 În celula E4 este introdusă funcţia TODAY.
 Valoare (Pret Unitar * Cantitate) şi Valoare TVA (Valoare * 19%) se vor
calcula doar pentru primul produs (=E8*F8, =G8*19%), pentru restul
produselor formulele se pot copia (de exemplu utilizând mouse-ul).
 Sumele totale se vor calcula prin acţionarea butonului din tab-ul Home.
 Se vor respecta modalităţile de bordare (Border) şi umplere (Fill).

2. Ştiind suma lunară care se poate investi şi rata dobânzii oferită de o bancă
oarecare să se calculeze câte depuneri sunt necesare pentru a se atinge
soldul propus:

 Singurele valori care se introduc de la tastatură (datele de intrare) sunt cele
din celulele B1 (format Currency), B2 (format Percentage), B3 (format
Currency), restul valorilor se calculează.
 Numărul de perioade necesar atingerii soldului propus de 1.500 lei prin
depuneri de 100 lei, cu dobânda 13% se calculează în celula E1 cu funcţia
NPER. Rezultatul, rotunjit în E2 (14 depuneri), intră în calculul soldului final
(E3), prin funcţia FV.
 Formule:
E1 : =-NPER(B2/12;-B1;-B3)
E2 : =ROUND(E1;0)
E3 : =FV(B2/12;E2;-B1)
A6 : =1
B6 : =D6
C6 : =0
D6 : =$B$1
E6 : =D6
A7 : =A6+1

B7 : =B6+C7+D7
C7 : =B6*$B$2/12
D7 : =$B$1
E7 : =E6+D7
 Conţinutul celulelor din domeniul A8:E19 se va obţine prin copierea (cu

mouse-ul) domeniului A7:E7 (calculele din linia cu numărul 2 din tabel se
repetă).
 Valorile din interiorul tabelului sunt afişate cu două zecimale şi cu separatorul
punct (Decimal places, Use 1000 separator).

Calcule financiare. Tabele de decizie
Unitatea de învăţare Nr. 3 şi 4

Cuprins Pagina
3.1. Despre funcţii financiare 25
3.1.1. Funcţia FV 26
3.1.2. Funcţia PV 26
3.1.3. Funcţia NPER 27
3.1.4. Funcţia PMT 27
3.1.5. Funcţia IPMT 28
3.2. Tabele de decizie 28
3.3. Rezumat 30

Despre funcţii financiare
Funcţiile financiare efectuează calcule obişnuite pentru afaceri, ca de pildă

determinarea plăţii pentru un împrumut, valoarea viitoare sau valoarea netă
actualizată a unei investiţii şi valorile obligaţiunilor sau cupoanelor.
Argumentele comune pentru funcţiile financiare includ:
 Valoarea viitoare (Fv) – valoarea investiţiei sau împrumutului

după ce s-au efectuat toate plăţile.
 Numărul de perioade (Nper) – numărul total de plăţi sau perioade
ale unei investiţii.
 Plată (Pmt) – suma plătită periodic pentru o investiţie sau
împrumut.
 Valoarea actualizată (Pv) – valoarea unei investiţii sau a unui
împrumut la începutul perioadei de investiţie. De exemplu, valoarea
actualizată a unui împrumut este capitalul de bază care este
împrumutat.
 Rata (Rate) – rata dobânzii sau rata de actualizare pentru un
împrumut sau o investiţie.
 Tip (Type) – intervalul la care sunt efectuate plăţile în timpul
perioadei de plată, ca de pildă la începutul unei luni sau la sfârşitul
acesteia.
 Unele funcţii financiare se folosesc pentru anuităţi. O anuitate constă

dintr-o serie de plăţi constante efectuate pe o perioadă continuă (de
exemplu, un împrumut pentru un autoturism sau un împrumut
ipotecar).
În funcţiile de anuităţi, sumele plătite, cum ar fi depozitele pentru

economii, sunt reprezentate de numere negative; sumele primite, cum ar fi
un cec de dividente, sunt reprezentate prin numere pozitive.

Se recomandă consecvenţă în legătură cu unităţile utilizate pentru

specificarea argumentelor Rate şi Nper (de exemplu, pentru plăţi lunare la un
împrumut pe un număr de ani, rata dobânzii va fi împărţită întotdeauna cu 12,
iar Nper va fi înmulţit cu 12 şi cu numărul de ani).
Funcţia FV
Funcţia FV întoarce valoarea viitoare

a unei investiţii bazate pe plăţi
periodice şi constante şi o rată a
dobânzii constantă.
 Rate - rata dobânzii pe o perioadă;

 Nper - numărul total de perioade de plată dintr-o anuitate;
 Pmt - plata efectuată periodic, neschimbată pe durata anuităţii (în mod
tipic, argumentul Pmt conţine capital şi dobândă, dar nu şi alte taxe şi
datorii);
 Pv - valoarea actualizată, sau suma globală pe care o serie de plăţi
viitoare o reprezintă în momentul actual (dacă argumentul Pv este omis,
se consideră zero);
 Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când sunt datorate plăţile (dacă
Type este omis, se consideră 0).
 argumentele Pv şi Type sunt opţionale.
Funcţia PV
PV întoarce valoarea actualizată a

unei investiţii. Valoarea actualizată
este suma totală pe care o reprezintă
în prezent o serie de plăţi viitoare.
De exemplu, pentru împrumut, suma
împrumutată este valoarea
actualizată pentru creditor.
 Rate - rata dobânzii pe perioadă;

 Pmt - plata efectuată periodic, neschimbată pentru toată durata anuităţii
(în mod tipic, argumentul Pmt include capital de bază şi dobândă, dar nu

şi alte onorarii sau taxe);

 Fv - este valoarea viitoare, sau balanţa în numerar la care se ajunge
după efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se presupune a fi 0 -
valoarea viitoare a unui împrumut, de exemplu, este 0);
 Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când sunt datorate plăţile.
 argumentele Pv şi Type sunt opţionale.
Funcţia NPER
Funcţia NPER furnizează numărul de

perioade pentru o investiţie bazată pe
plăţi periodice constante şi o rată
constantă a dobânzii.
 Rate - rata dobânzii pe o perioadă;

 Pmt - plata făcută în fiecare perioadă, neschimbată pe parcursul anuităţii
(tipic, Pmt conţine capital şi investiţii, dar nu şi alte onorarii sau taxe);
 Pv - valoarea actualizată, sau valoarea globală pe care ar reprezenta-o în
acest moment o serie de plăţi viitoare;
 Fv - este valoarea viitoare, sau o balanţă în numerar, obţinută după
efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omisă, se presupune a fi egală cu 0
- valoarea viitoare a unui împrumut, de exemplu, este 0).
 argumentele Fv şi Type sunt opţionale.
Funcţia PMT
PMT calculează plata pentru un

împrumut bazat pe plăţi constante şi
o rată constantă a dobânzii.
 Rate - rata dobânzii pentru împrumut;

 Nper - numărul total de plăţi pentru împrumut;
 Pv - valoarea actualizată, sau suma totală pe care valorează în prezent o
serie de plăţi viitoare, denumită şi capital de bază;
 Fv - valoarea viitoare, sau balanţa în numerar la care se ajunge după

efectuarea ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se presupune a fi zero, ceea

ce înseamnă că valoarea viitoare a împrumutului este zero;
 Type - este 0 sau 1 şi indică momentul când sunt datorate plăţile.
 argumentele Fv şi Type sunt opţionale.
Funcţia IPMT
IPMT întoarce plata dobânzii pentru o

perioadă dată, pentru o investiţie
bazată pe plăţi periodice constante şi
o rată constantă a dobânzii.
 Rate - rata dobânzii pentru împrumut;

 Per - perioada pentru care se calculează dobânda cuprinsă în intervalul
[1, Nper];
 Pv - valoarea actualizată, sau valoarea globală pe care ar reprezenta-o în
acest moment o serie de plăţi viitoare;
 Fv - valoarea viitoare, sau balanţa în numerar obţinută după efectuarea
ultimei plăţi (dacă Fv este omis, se presupune a fi egală cu 0 - valoarea
viitoare a unui împrumut, de exemplu, este 0);
 argumentul Fv este opţional.
 În casetele de introducere a argumentelor funcţiilor nu este permisă

folosirea separatorului punct sau a simbolului monetar (de exemplu, nu
se poate introduce 1.000, 1.000 lei sau 1000 lei, corect este: 1000).
Tabele de decizie
Un tabel de decizie este o zonă de celule care arată modul în care

modificările anumitor valori referite în formule afectează rezultatele formulelor.
Tabelele de decizie oferă facilitatea de a calcula variante multiple ale unei
operaţii şi un mod de a vizualiza şi compara rezultatele (prognozarea valorilor cu
ajutorul analizei: “ce se întâmplă dacă - What If”) - tab-ul Data, secţiunea Data
Tools, butonul What-if Analysis, opţiunea Data Table… :

Aceste tabele de date se construiesc pe baza unei

formule având ca date de intrare una sau două valori
numite celule de intrare.
Tabelele de decizie cu două variabile (doi factori de influenţă)

preiau date dispuse pe linii şi coloane, le trec prin formula de calcul şi le afişează
tabelar. Logica constituirii lor constă în definirea unei relaţii de calcul care se
scrie o singură dată dar se aplică de mai multe ori. Pentru afişarea rezultatelor
se selectează domeniul corespunzător al intrărilor şi al rezultatelor (inclusiv
formula) după care se completează casetele Row input cell şi Column
input cell cu adresele celulelor de intrare pentru linii şi coloane.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Se consideră relaţia : a+2*b (variabilele sunt a şi b).

 În celula aflată în colţul stânga
sus al tabelului de lucru se
defineşte relaţia de calcul, pe date
din afara tabelului (care pot fi
chiar fictive), în dreapta şi sub
aceasta se scriu datele pentru
care se vor face calculele:
 Se selectează tabelul (inclusiv formula) şi se stabilesc celule de intrare:

 În interiorul tabelului se obţin valorile calculate conform formulei –

{Table(D1;C1)}:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Tabelele de decizie cu o variabilă (un singur factor de influenţă)

reprezintă un caz particular al celor prezentate anterior.

 Funcţiile de calcul financiar FV, PV, NPER, PMT, IPMT.
 Tabele de decizie.

1. Exerciţii
a. O persoană fizică depune 500 lei, într-un cont de economii, cu o dobândă
anuală de 11% şi îşi planifică să mai depună câte 50 lei timp de 2 ani. Câţi
bani va avea în cont la sfârşitul celor 24 luni (atenţie, argumentul Type este
1)?
Răspuns: 1970,08 lei
b. Ca urmare a depunerii cu o dobândă anuală de 15% a unei sume, o

bancă returnează lunar 400 de lei timp de şase ani. Care este valoarea
acestei sume?
Răspuns: -18.917 lei
c. După câte luni se va atinge un sold propus de 3 mii lei pentru depuneri
lunare de 150 lei şi la o rată a dobânzii anuale de 14% ?
Răspuns: 22,907… ≈ 23 luni
d. Cât trebuie să economisiţi lunar ca, după 10 ani, contul în bancă să fie de
1.500 lei la o dobândă lunară de 1% ?
Răspuns: -6,52 lei
e. Care este dobânda datorată după al doilea an pentru un împrumut de

1.000 de lei, pe trei ani, la o dobândă anuală de 12% ?
Răspuns: -84,438 lei
2. Returnarea unui împrumut bancar se poate realiza în plăţi constante (care

se determină cu funcţia PMT) sau în plăţi variabile (valoarea
împrumutului/numărul de perioade + dobânda calculată prin IPMT). Suma
plăţilor constante este egală cu suma plăţilor variabile. Să se verifice
această situaţie pentru un împrumut de 4.000 lei returnabil în 4 luni, cu o
dobândă lunară de 2%.

Dobânda (calculată cu IPMT) scade – argumentul Per ia valorile 1, 2, 3, 4.

Plăţile constante se calculează cu funcţia PMT.
3. Pentru un împrumut de 32.500 de lei, se rambursează lunar anumite sume.

Ştiind că valoarea la zi a ratei dobânzii anuale este de 10% şi că valoarea
maximă estimată a acesteia pentru următorii ani este 17% să se calculeze:
a) Plăţile lunare pentru diverse valori ale ratei dobânzii în situaţia în care
plăţile pot fi eşalonate pe un număr de 6, 7 sau 8 ani:
Se va construi un tabel de decizie cu două variabile. Celula de intrare

pentru coloană este D5 iar pentru linie este D4. Formula de calcul va conţine
funcţia PMT - PMT(D5/12;D4*12;D3).
b) Plăţile lunare, împreuna cu dobânzile aferente, pentru valori ale ratei

dobânzii mai mari de 10%:

Ca formă de calcul se poate utiliza un tabel de decizie cu o singură

variabilă. Celula de intrare (pe coloană) este D5. Pentru coloana de plăţi se va
utiliza funcţia PMT - PMT(D5/12;D4*12;D3), iar pentru dobânzi IPMT -
IPMT(D5/12;D4*12;D4*12;D3).

Tabele de date. Grafice

Cuprins Pagina
5.1. Tabele de date 35
5.1.1. Ştergere (Delete) şi inserare (Insert) 36
5.1.2. Sortare şi filtrare (Sort & Filter) 38
5.2. Grafice (diagrame) 42
5.3. Rezumat 44

Tabele de date
Tabelele de date reprezintă un grup de date organizate tabelar, pe linii

(Rows) şi pe coloane (Columns), astfel încât, principalele elemente care
definesc un tabel de date sunt:
 Înregistrările (articole, records), entitatea de lucru a

tabelului de date.
 Câmpurile (fields), informaţiile distincte din cadrul unei
înregistrări.
 Linia de antet (header row) care permite identificarea
informaţiilor cuprinse în înregistrări.
O zonă dintr-un Sheet poate fi definită ca

tabel de date, devenind astfel o entitate de sine
stătătoare, utilizând tab-ul Home, secţiunea Styles:
Prin acţionarea butonului Format as Table se alege stilul

sub care va fi afişat tabelul (dintre stilurile predefinte). El va
primi un nume (Table1, Table2, …) vizibil în tab-ul Design,
Properties… :

 Denumirile din cap de tabel prin care sunt precizate câmpurile tabelului
de date trebuie să fie diferenţiate în mod corespunzător. Dacă un titlu de
coloană trebuie scris pe mai multe rânduri se poate folosi combinaţia de
taste Alt+Enter . Prin clic dreapta pe zona selecţionată (Format cells,

Alignment) se pot face precizări legate de afişarea textului cum ar fi:

 alinierea textului pe orizontală sau pe verticală (Horizontal,
Vertical),
 scrierea multirând (Wrap text),
 adaptarea dimensiunii textului la dimensiunea celulei (Shrink to
fit),
 contopirea mai multor celule (Merge cells),
 orientarea direcţională a textului (Orientation).
 datele de pe coloană trebuie să fie de acelaşi tip;
 liniile (coloanele) nu trebuie să fie goale sau întrerupte;
 datele de tip text nu trebuie să înceapă cu spaţiu (se pot crea probleme
la căutarea sau sortarea în listă).
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Un tabel este definit ca tabel de date (a se observa apariţia butoanelor

săgeţi, lângă denumirile din capul de tabel, utilizate pentru prelucrarea
conţinutului tabelului):
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Ştergere (Delete) şi inserare (Insert)
Actualizarea unui tabel de date se poate face la nivel de celulă, se pot

introduce (Insert) linii/coloane noi sau se pot elimina cele existente
(Delete).
Inserarea de noi linii şi coloane depinde de poziţia cursorului în tabel şi

este edificată, de obicei, prin clic dreapta, cu mouse-ul, şi alegerea opţiunii
Insert:

↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Inserarea unei linii (Table Rows Above):


 Inserarea unei coloane (Table Columns to the Left):


____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Ştergerile de linii şi coloane se realizează, de asemenea, prin clic dreapta

cu mouse-ul şi alegerea opţiunii Delete :
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Ştergerea unei linii (Table Rows) – linia a doua din tabelul anterior:

 Ştergerea unei coloane (Table Columns) – coloana a doua:
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Sortare şi filtrare (Sort & Filter)
De cele mai multe ori datele trebuie prelucrate într-o ordine diferită de
cea în care au fost introduse în tabelul de date. Procedeul de ordonare a
tabelelor de date (selecţie pe verticală), după diferite criterii, este realizat pe
nivele (Levels). Ordonarea poate fi ascendentă sau descendentă.
Nu întotdeauna trebuie prelucrate toate datele din tabel. Acest lucru

implică filtrări (selecţia pe orizontală), care reprezintă posibilitatea de a
introduce în prelucrare doar datele care îndeplinesc o anumită condiţie.
Filtrarea se poate realiza pe o valoarea anumită cuprinsă în unul din câmpurile
bazei de date şi poate fi personalizată prin criterii de filtrare particularizată
(Custom), care permite precizarea condiţiilor logice: Is Greater Than (mai
mare decât), Equals (egal cu), Does Not Equal (diferit de), Begins
With (începe cu), etc.
Pentru efectuarea sortărilor şi a filtrărilor este

utilizat butonul Sort & Filter (tab-ul Home, secţiunea
Editing):
În funcţie de tipul datelor de pe coloane este afişat un meniu vertical ce

permite lansarea operaţiilor de sortare sau filtrare:


Selectarea opţiunii Filter determină afişarea/ascunderea butoanelor săgeţi
asociate denumirilor de câmpuri, deci, utilizarea sau neutilizarea
acestora.
Acţionarea butoanelor săgeţi determină apariţia, funcţie de tipul datelor

din câmpul activ – textual sau numeric, unui meniu vertical, din care pot fi
selectate mai multe opţiuni:
Prin procedeul de sortare se poate stabili ordinea în care liniile din tabel
intră în prelucrare.
↓ Exemplu___________________________________________________________________________________
 Sortare după câmpul Media (în ordine descrescătoare) - Sort Largest

to Smallest (se acţionează butonul săgeată asociat câmpului):

 Sortare în ordine alfabetică - Sort A to Z (se acţionează butonul

săgeată asociat câmpului Student):
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Dacă se impune necesitatea ordonării unui tabel de date după mai multe
criterii – sortare pe nivele, se alege opţiunea Custom Sort… din meniul vertical
apărut la acţionarea butonului Sort & Filter (tab-ul Home, Editing). În fereastra
Sort se pot adăuga nivele - Add Level sau se pot elimina - Delete Level.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Pentru sortarea tabelului utilizat în exemplificările anteriore, pe anul de

studii (primul Level) şi în ordinea descrescătoare a mediilor (al doilea
Level) fereastra Sort are următorul conţinut:
iar tabelul de date va fi afişat astfel:
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Prin procedeul de filtrare, prelucrarea unui tabel este limitată doar la

numite înregistrări. Pentru stabilirea unor criterii de filtrare se acţionează
butoanele sub formă de săgeţi din antetul tabelului şi, funcţie de tipul de date
de pe coloane - Text Filters, Number Filters, acestea se aleg din meniurile
contextuale:
Opţiunea Custom Filter… permite stabilirea intervalului de valori pe care

se va realiza prelucrarea tabelului.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Pentru o filtrare particularizată pe valori ale mediilor strict mai mari ca 9

şi mai mici sau egale cu 10, fereastra Custom AutoFilter va avea
următorul conţinut:

astfel încât tabelul va fi afişat astfel:
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Pentru invalidarea unor criterii de filtrare deja stabilite, se alege, din
meniul contextual aferent, opţiunea Select All. Astfel tabelul de date are
disponibile, spre prelucrare, toate înregistrările.
Grafice (diagrame)
Datele din tabele devin mai convingătoare atunci când sunt prezentate
sub formă de histograme, diagrame circulare, grafice liniare, etc. Mediile de
realizare a foilor de calcul electronic conţin facilităţi de redare grafică a
tabelelor.
Construirea unui grafic, pornind de la un tabel dat, presupune

următoarele etape :
1) Alegerea tipului de grafic:

a) linii (line)
b) bare (bar)
c) stivă de bare (stacked bar)
d) diagrame circulare (pie)
2) Alegerea zonelor din tabel în care se găsesc seriile de date care se
doresc a fi reprezentate şi seria de date care va constituii axa
orizontală a graficului (de regulă date temporale - ani, zile, etc).
3) Alegerea datelor ce vor fi marcate pe axa verticală (de regulă cantităţi,
preţuri, etc).
4) Alegerea titlurilor axelor şi a titlului graficului.
5) Stabilirea legendelor şi a altor detalii care contribuie la claritate
reprezentării grafice.

6) Alegerea datelor care vor fi marcate cu valori în clar în interiorul

graficului.

 pentru a putea stabili corelaţii între diverse serii de date se
recomandă reprezentare simultană pe acelaşi grafic a uneia sau a
mai multor serii de date, dar nu a mai mult de şase;
 marcarea axelor, scrierea titlurilor şi folosirea legendelor;
 folosirea, dacă este necesară identificarea unor valori pe grafic,
liniilor paralele verticale care prelungesc gradaţiile verticale;
 marcarea valorilor reprezentative pe grafic;
Crearea unui grafic în Excel începe cu specificarea datelor (seriilor) ce

vor fi reprezentate şi presupune selectarea blocurilor de date numerice din
foaia electronică de calcul. Liniile din cadrul unui bloc selectat constituie, de
obicei, seriile.
Etapele realizării unui grafic :
1) Se selectează seriile;
2) Se fixează colţul stânga-sus al zonei unde va fi afişat graficul;
3) Se selectează tab-ul Insert;

4) Din secţiunea Charts (tipuri de diagramă) se alege tipul de grafic.
Componentele unui grafic sunt constituite din obiecte şi pot fi modificate

prin instrumente de tip Chart (titlul graficului, denumirea axelor, etichetarea
datelor, legende). Însuşi grafic este un obiect care, atunci când este selectat,
determina apariţia tab-ului Design. Pentru a modifica un obiect din cadrul
graficului se utilizează mouse-ul.

 Crearea şi prelucrarea tabelelor de date.
 Grafice.

1. În vederea centralizării şi prelucrării datelor privind comerţul mondial pe

anul 2006 au fost înregistrate valorile privind exporturile, importurile
(milioane de dolari) şi populaţia (milioane de locuitori):
Să se constituie tabelul de date corespunzător şi să se afişeze

următoarele liste:
a) lista ţărilor în ordine alfabetică;

b) lista exporturilor şi a importurilor în ordine descendentă;
c) topul ţărilor cu cele mai mari deficite comerciale;
 se ataşează o nouă coloană pe care se calculează exportul – importul,

pentru o sortare ascendentă:

d) topul ţărilor cu cel mai mare export pe cap de locuitor;
 se ataşează o nouă coloană pe care se calculează exportul/populaţie,

pentru o sortare descendentă
e) lista ţărilor pentru care exporturile sunt cuprinse între 100 şi 300 miliarde
de dolari.
2. Să se facă reprezentările grafice corespunzătoare punctelor 1b, 1c, 1d

folosind diferite tipuri de diagrame .
 pentru 1b

Macrocomenzi

Macrocomenzi
Cuprins Pagina
7.1. Înregistrarea unei macrocomenzi VBA 48
7.2. Rezumat 55

Macrocomenzi
Limbajul Visual Basic for Applications (VBA), integrat în editoarele din

familia Microsoft Office (Word, Excel, PowerPoint, Acces, Outlook), constituie
un mediu de programare puternic, asemănător celui din Visual Studio (Visual
Basic, C++, Java, etc.). Acest limbaj de programare poate fi utilizat pentru:
 înregistrarea acţiunilor utilizatorului (de exemplu: introducerea şi

formatarea unui text, rularea unor comenzi de meniu, lansarea opţiunilor
din casetele de dialog etc.) prin transpunerea lor în secvenţe de
instrucţiuni Basic, care definesc un script numit macrocomandă;
 gestionarea conţinutului documentului Office, cu care VBA-ul poate
comunica;
 dezvoltarea unor programare independente de conţinutul documentului
Office (este necesară deschiderea, cel puţin formal, unei aplicaţii Word,
Excel, etc.).
O macrocomandă (apelată printr-o comandă de meniu, apăsarea unei
taste sau a unui buton dintr-o bară de instrumente) reprezintă o listă de
instrucţiuni - instrucţiuni de macrocomandă (macro statements). Unele
instrucţiuni execută operaţii specifice macrocomenzii, însă cele mai multe
corespund acţiunilor înregistrate ale utilizatorului. Este, astfel, posibilă
automatizarea activităţilor de rutină sau repetitive şi derularea lor, prin
lansarea macrocomenzilor.
Mediul de programare abordat este Visual Basic for Applications inclus în

Microsoft Office 2007 dar, informaţiile sunt, în general, valabile şi pentru suita
Office 2003. Acesta conţine un instrument complet de dezvoltare VBA, numit
Visual Basic Editor.
 Înregistrarea unei macrocomenzi VBA
Cea mai simplă metodă de creare a unei macrocomenzi

este utilizarea resursei Macro Recorder. Prin această metodă,
operaţiunile dorite a fi automatizate sunt înregistrate pas cu
pas (editare text, comenzi de meniu, casete de dialog …).

Macrocomenzi
Macro Recorder-ul transformă toate operaţiile în instrucţiuni Basic

corespunzătoare (module VBA).
În Word, Excel sau PowerPoint (celelalte programe din pachetul Office nu

posedă funcţii de înregistrare ale macrocomenzilor) înregistrarea unei
macrocomenzi începe prin stabilirea unui nume pentru macrocomandă (cum ar
fi Macro1), dar acest nume se poate schimba cu orice alt nume, în caseta de
text Macro name:
 numele nu pot avea mai mult de 255 de caractere, dar este

recomandată specificarea unor nume scurte, uşor accesibile;
 primul caracter trebuie să fie o literă sau o liniuţă de subliniere (_);
 în nume nu sunt permise spaţiile sau punctele.
↓ Exemple____________________________________________________________________________________
În Word, macrocomanda poate fi

asociată cu un buton (Button) de pe o
bară de instrumente, sau, cu o
combinaţie de taste (Keyboard) → Alt+,
Ctrl+. Ea se poate stoca (Store macro
in) în orice şablon deschis (devine astfel
disponibilă pentru orice document care
foloseşte şablonul) sau în orice document
deschis (va putea fi utilizată doar în
documentul respectiv). Caseta de text
Description conţine, opţional,
descrierea macrocomenzii.
În Excel, macrocomanda va fi
plasată în registrul de lucru curent, într-un
registru de lucru nou sau în registrul
Personal Macro Workbook
(macrocomenzile vor fi disponibile în toate
registrele de lucru).
____________________________________________________________________________________Exemple ↑

Macrocomenzi

 Deoarece modulul de înregistrare a macrocomenzilor memorează toate
acţiunile utilizatorului, este indicată neefectuarea unor comenzi
neesenţiale pe parcursul înregistrării. Intrarea în starea ”Recording”
este marcată în bara de stare a programului Office. Acest buton va fi
acţionat în momentul terminării înregistrării:
 În PowerPoint, macrocomanda se poate memora în orice prezentare

deschisă. Ea va fi creată utilizând editorul VBA.
↓ Exemplu (Word) ____________________________________________________________________

Adăugarea unui buton de rulare a unei macrocomenzi, în Quick Access
Toolbar:
Quick Access Toolbar
 se deschide în editare un document;

 se iniţiază înregistrarea unei macrocomenzi, ;
 se stabileşte numele macrocomenzii (aici Antet) care va fi asociată unui
buton (Assign macro to, Button);
 în fereastra Word Option, Customize, , ;
 noul buton va apare în lista Quick Access:

Macrocomenzi
 se acţionează butonul .
 din fereastra Modify Button se selectează un
simbol (de exemplu ):
 în Quick Access Toolbar va apare noul buton:
 se introduce, în fereastra documentului un text (pentru dată şi oră, se

selectează din tab-ul Insert, ):

Universitatea "Ovidius" Constanţa
Facultatea de Ştiinţe Economice
Data: 11 februarie 2007 Ora: 11:24
 se încheie înregistrarea apăsând butonul , din bara de stare;
 macrocomanda, fiind asociată documentului, poate fi utilizată oricând prin

acţionarea butonului (a se remarca actualizarea datei şi a orei):
Universitatea "Ovidius" Constanţa
Facultatea de Ştiinţe Economice
Data: 13 februarie 2007 Ora: 17:16
 vizualizarea conţinutului macrocomenzii , Edit în Editorul

VBA:

Macrocomenzi
În corpul macroinstrucţiunii apar instrucţiuni ale limbajului de programare

Visual Basic în care sunt transformate acţiunile utilizatorului. Acest instrucţiuni
au mai multă sau mai puţină semnificaţie, mai ales pentru un programator
începător. Deocamdată, important este faptul de a ştii că ele pot fi modificate.
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑
O macrocomandă obişnuită are următoarele elemente:
 Cuvântul cheie Sub (prescurtare de la subrutină) - acest cuvânt

cheie marchează începutul unei macrocomenzi.
 Numele macrocomenzii - după cuvântul cheie Sub este plasat
numele unei macrocomenzi urmat de paranteze.
 Comentariile - rânduri care încep cu un apostrof ('). Comentariile
nu sunt prelucrate atunci când macrocomanda este rulată.
 Instrucţiunile macrocomenzii - corpul principal al macrocomenzii
(liniile dintre cuvintele cheie Sub şi End Sub).

Macrocomenzi

 Dacă, în bara de mesaje (Message Bar), este notificat faptul că
executarea macrocomenzilor nu este permisă, din motive de
securitate,utilizatorul poate lua decizia adecvată acţionând butonul
:
 Rularea unei macrocomenzi se poate realiza şi prin shortcut-ul

Alt+F8.
↓ Exemplu (Excel) ___________________________________________________________________

 se deschide în editare un document;
 se poziţionează cursorul (de exemplu în celula B2);
 se iniţiază înregistrarea unei macrocomenzi, ;
 se stabileşte numele macrocomenzii (aici Data) care va fi asociată cu
combinaţia de taste Ctrl +d ;
 în celula curentă se introduce funcţia TODAY():
 se salvează foaia electronică de calcul: Save as type, Excel Macro-

Enabled Workbook ;
 se deschide documentul Excel, dându-se permisiunea de executare a
macrocomenzilor: , Enable this content ;

Macrocomenzi
 se poate introduce data curentă, în orice celulă (de exemplu în D4)

utilizând shortcut-ul Ctrl +d :
 vizualizarea conţinutului macrocomenzii , Edit în Editorul

VBA:
 la executarea macrocomenzii se poate constata că, este introdusă data

curentă, dar cursorul se va deplasa, mereu, în celula B3 (pentru că, la
înregistrarea macrocomenzii, după introducerea funcţiei de dată
calendaristică a fost apăsată tasta Enter). Dacă, în editorul VBA, se
şterge instrucţiunea Range(”B3”).Select, activarea celulei B3 va fi
anulată.
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Macrocomenzile sunt asociate documentelor Office. Ele pot fi salvate
împreună cu aceste documente: din lista Save as type, se selectează tipul
de fişier ce conţine menţiunea Macro-Enabled.

Macrocomenzi

 O macrocomandă reprezintă o listă de instrucţiuni scrise în limbajul de
programare Basic, varianta VBA.
 VBA este un mediu de programare puternic, asemănător celui din Visual
Studio (Visual Basic, C++, Java, etc.)
 Instrucţiunile unei macrocomenzi pot fi editate - se pot modifica, şterge
instrucţiunile Basic existente, se pot adăuga altele noi.
 Macrocomenzile pot fi rulate de câte ori este nevoie.
 Din motive de securitate, la lansarea aplicaţiilor Office, se notifică
existenţa macrocomenzilor, executarea lor nefiind permisă în mod implicit.
Să se înregistreze şi să se ruleze macrocomenzile din exemplele marcate
cu simbolul .

Editorul VBA

Editorul VBA
Cuprins Pagina
8.1. Lansarea editorului VBA 57
8.2. Mediul de editare VBA 57
8.3. Module VBA 59
8.3.1. Identificarea modulelor 59
8.3.2. Rularea modulelor 59
8.3.3. Save şi Open pentru aplicaţiile Office şi modulele asociate 60
8.3.4. Sistemul de asistenţă la scrierea codului 60
8.3.5. Proceduri 61
8.3.5.1. Proceduri Sub 61
8.3.5.2. Proceduri Function 63
8.4. Formulare VBA 64
8.4.1. Crearea unui formular 65
8.4.2. Rularea unui formular 66
8.4.3. Controale OLE 66
8.5. Documente Office active 68
8.5.1. Controale ActiveX 69
8.5.2. Proceduri eveniment 70
8.6. Rezumat 72

Editorul VBA
Programele din suita Office au asociate un editor VBA numit VBE care
facilitează scrierea şi editarea unor secvenţe program în limbajul Visual Basic
(în cercurile programatorilor profesionişti, Visual Basic Editor este numit mediu
integrat de dezvoltare sau IDE). VBE transpune acţiunile utilizatorului în
instrucţiuni Basic sub forma macrocomenzilor, prin procedeul de înregistrare.
Se pot edita însă şi macrocomenzi proprii, fie pornind de la zero, fie utilizând ca
punct de plecare o macrocomandă înregistrată.
Lansarea editorului VBA
Activarea editorului VBE poate fi realizată în mai multe moduri:

 prin vizualizarea unei macrocomenzi înregistrate;
 prin shortcut-ul Alt+F11 (de fapt, acest shortcut este un comutator
care face trecerea între Visual Basic Editor şi aplicaţia de bază).
 acţionarea butonului (Visual Basic) din tab-ul Developer. Acest tab
nu este vizualizat implicit, dar poate fi activat:
 clic pe butonul Microsoft Office ,
 Options ,
 Popular,
 .
 Mediul de editare VBA
Editorul de programe Basic oferă instrumente de lucru, cum ar fi:
 Bara de meniuri, MenuBar, conţine o serie de meniuri, fiecare dintre

acestea conţinând comenzi. De exemplu, se poate selecta comanda Run
Sub/UserForm din meniul Run. Multe dintre comenzile meniurilor au aşa-
numitele taste rapide (hotkeys) care se pot folosi pentru a selecta

Editorul VBA
comanda direct din tastatură (F5 în cazul de faţă) – fără deschiderea

meniului.
MenuBar
ToolBar
Fereastra
Project
Fereastra
de cod
Fereastra
Properties
 Bara de instrumente, Toolbar, furnizează acces la multe dintre

comenzile cele mai des utilizate în limbajul Visual Basic. Multe dintre
butoanele din bara de instrumente sunt doar modalităţi rapide de
selectare a unei comenzi din meniuri. De exemplu, butonul (Save)
salvează documentul din proiectul curent, având aceeaşi pictogramă şi
acelaşi efect ca şi selectarea comenzii din meniul File.
 Fereastra Project oferă o trecere în revistă a obiectelor din proiectul

curent. De exemplu, un modul sau un formular utilizator (UserForm) va fi
unul dintre aceste obiecte. De fapt, în unele proiecte pot exista mai
multe obiecte. Executând un clic pe semnele plus(+) şi minus(-) de lângă
dosarele din fereastra Project, se pot afişa mai multe sau mai puţine detalii.
 Fereastra Properties afişează proprietăţile obiectului care este curent

selectat. Proprietăţile sunt atribute ale unui obiect. De exemplu, modulul
are o proprietate numită (Name) pentru identificarea acestuia.
 Fereastra de cod. Chiar dacă limbajul Visual Basic permite construirea

Editorul VBA
unei părţi din proiect, prin procedeul „Recording”, este necesară şi

scrierea codului sursă al programului. Programele conţin linii de comenzi
care se introduc în fereastra de cod.
Module VBA
În Visual Basic Editor, macrocomenzile sunt grupate în aşa numitele

module (esenţa limbajului VBA). Modulele sunt secţiuni care grupează
instrucţiuni Basic. Dacă documentul Office are asociată o macrocomandă,
instrucţiunile care o compun sunt afişate în fereastra de cod. Pentru editarea
propriilor module este necesară inserarea acestora (prin meniu, Insert,
sau utilizând butonul din Toolbar).
 Identificarea modulelor
Atunci când se introduce un modul nou într-un proiect, VBA îi atribuie un
nume generic, cum ar fi Module1, Module2, …. Practic este necesară utilizarea
unor nume sugestive pentru ca, prin acestea, modulele să poată fi diferenţiate.
Pentru a schimba numele unui modul:
 Se selectează modulul în fereastra Project Explorer.
 În fereastra Properties, proprietatea (Name), se tastează numele
modulului. Numele utilizat începe cu o literă, nu conţine spaţii sau semne
de punctuaţie (liniuţele de subliniere sunt acceptate) şi nu are mai mult
de 31 de caractere.
 Rularea modulelor
Modulele includ o secvenţă de instrucţiuni Basic care trebuie să fie corecte
din punct de vedere sintactic. Detectarea erorilor se poate efectua prin
compilare (Debug, Compile Project).
În aplicaţiile Office există mai multe metode de rulare a modulelor, însă

cel mai des utilizate sunt următoarele două:
 În cadrul editorului, se acţionează, de obicei, butonul din
ToolBar. Aceeaşi comanda se poate lansa şi prin meniu: ,
.
 În aplicaţia Office, caseta Macros evidenţiază modulul care poate fi
executat prin clic pe butonul Run. Caseta Macros este vizualizată:
 prin tab-ul View, Macros ,
 cu Shortcut-ul Alt+F8 (cel mai frecvent).

Editorul VBA
şi pentru aplicaţiile Office şi modulele asociate
Modulele create într-un document Office pot fi stocate în două moduri:

 Împreună cu documentul. În acest caz este necesar ca, la salvare, să
se facă precizarea tipului de fişier: Macro-Enabled (Save As type).
Pentru un astfel de fişier, atunci când se deschide, în Message Bar va
apare mesajul:
Se poate permite executarea macrocomenzilor în fereastra Security

Alert – Macro (clic pe butonul Options…) :
 Separat, ca fişiere cu extensia .bas (fişiere Basic). Pe această cale se
exportă/importă modulul ca fişier .bas, de fapt un fişier text care
cuprinde codul VBA. Exportare/importarea unui modul este realizată
prin meniul editorului (File, Export File… Ctrl+E / File, Import File…
Ctrl+M).
 Sistemul de asistenţă la scrierea codului
VBA oferă sugestii şi alternative în timpul tastării codului, prin instrumentul

IntelliSense, după ce s-a introdus un cuvânt-cheie care este recunoscut ca
având parametri. Editorul de program afişează lista valorilor posibile pentru
respectivii parametrii. Parametri semnifică proprietăţile unui control (care în cod se
separă de numele controlului prin punct), argumentele unei proceduri sau funcţii,
tipurile de dată etc. Această facilitate se numeşte Auto Members.
Poziţionarea în listele respective se face mai uşor prin tastarea primelor
litere ale cuvântului dorit („Int" pentru Integer). Scrierea efectivă a cuvântului
dorit are loc prin apăsarea tastei Enter, tasta „virgulă" dacă se scriu elementele
unei liste.
La tastarea liniilor de cod, VBA execută mai multe operaţii:

 Formatează culoarea fiecărui cuvânt din linie. În mod prestabilit,
cuvintele cheie din VBA sunt afişate cu albastru, comentariile cu verde,

Editorul VBA
erorile cu roşu, iar celelalte texte cu negru.

 Adaugă linii şi cuvinte noi, specifice limbajului. De exemplu, dacă se
introduce cuvântul cheie Sub urmat de numele procedurii, VBA
adaugă automat o pereche de paranteze rotunde după nume şi
introduce o linie End Sub pentru a marca sfârşitul procedurii.
 Cuvintele cheie sunt schimbate în formatul potrivit (dacă se tastează end
sub, VBA transformă expresia în End Sub la apăsarea tastei Enter.
 Verifică erorile de sintaxă, adică erorile care apar atunci când un cuvânt
este ortografiat greşit, o funcţie este introdusă incorect, etc. VBA
semnalează o eroare de sintaxă, fie afişând o casetă de dialog, fie
neafişând cuvântul, în formatul şi culoarea corespunzătoare.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Într-un modul se tastează sub Salut,
 Se apasă tasta Enter,
 Se apasă tasta Tab,
 Se introduce textul msgbox(”Bun venit in VBA!”),
 Modulul va fi afişat astfel:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 În exemplificările următoare, pentru afişarea unor casete de mesaj,

se va utiliza funcţia MsgBox.
 Proceduri
Un modul este compus din una sau mai multe unităţi de bază numite
proceduri. Există două tipuri de proceduri:
 proceduri Sub (subrutine)
 proceduri Function (funcţii)
Pentru lucrul cu procedurile trebuie avută în vedere, în primul rând,
definirea grupului de instrucţiuni care vor constitui corpul procedurii şi, în al
doilea rând apelul lor (de câte ori este nevoie).
Proceduri Sub
O procedură Sub reprezintă un grup de instrucţiuni care primeşte, de la

programul apelant un şir de parametri, realizează anumite prelucrări, după
care dă controlul programului apelant.

Editorul VBA
Definiţia sintactică este (Exit Sub este opţional şi reprezintă punctul

de ieşire din procedură, dacă lipseşte procedura se termină la End
Sub):
Sub NumeProcedură (argument1, argument2, …)
<instrucţiuni VBA>
[Exit Sub]
<instrucţiuni VBA>
End Sub
Apelul procedurii (cuvântul Call poate să nu apară):
[Call] NumeProcedură (parametru1, parametru2, …)
Argumentele de apel - 0, 1 sau mai multe - sunt în corespondenţă

biunivocă cu parametrii de transmis. Această corespondenţă este
determinată de ordinea şi tipul argumentelor aflate în listă.
↓ Exemple______________________________________________________________________________
Procedura apelantă este ex1(), iar cea apelată este ex2() – nu au
argumente:
Procedura apelantă este ex1(), iar cea apelată este ex2() – are 2
argumente:
____________________________________________________________________________________Exemple ↑

Editorul VBA
Proceduri Function
O funcţie definită de utilizator reprezintă un grup de instrucţiuni care

primeşte un set de parametrii (argumentele funcţiei) de la programul apelant şi
îi returnează acestuia valoarea. Numele unei funcţii poate intra în componenţa
expresiilor de calcul ca operand.
Definiţia sintactică este:
Function NumeFuncţie (argument1, argument2, …) [As <tip>]

<instrucţiuni VBA>
[Exit Function]
<instrucţiuni VBA>
End Function
Apelul funcţiei se realizează prin numele funcţiei urmat de lista

parametrilor, pusă între paranteze.

 Între lista parametrilor de apel şi lista argumentelor funcţiei trebuie
să existe o corespondenţă biunivocă, determinată de ordinea
argumentelor în listă.
 Exit Function este opţional şi reprezintă punctul de ieşire din
procedură - dacă lipseşte procedura se termină la End Function.
 Argumentul As, opţional, impune tipul valorii returnate la
terminarea funcţiei.
↓ Exemple______________________________________________________________________________
Din procedura Sub ex1() este apelată procedura Function ex2() – funcţie
fără nici un argument:

Editorul VBA
O funcţie ValoareTva, pentru calculul valorii TVA, poate fi definită într-un modul:
____________________________________________________________________________________Exemple ↑
 Tratarea mai pe larg a acestor secţiuni de program va fi făcută în

capitolul Module VBA.
Formulare VBA
Cu ajutorul formularelor (se poate utiliza şi termenul form) se

defineşte interfaţa grafică, asemănătoare cu cea editată în mediile de
programare Visual Studio, astfel că practica în VBA poate fi considerată
introductivă către acestea.
În formular se pot introduce controale OLE (numite şi controale

ActiveX), situate în caseta cu instrumente ToolBox, care permit interacţiunea
cu utilizatorul. Un control are atribute (proprietăţi) ajustabile şi sesizează
evenimente (este „viu”). Controalelor li se asociază secvenţe de cod, sub forma
unor proceduri, numite proceduri eveniment.

Editorul VBA
Design Project Properties Toolbox
Formular Caseta cu
instrumente
Crearea unui dialog utilizator (termenul utilizator este adăugat pentru

diferenţierea de dialogurile încorporate mediului) necesită parcurgerea mai
multor etape:
 crearea unui formular (UserForm), care constituie suportul pe care

sunt adăugate controalele;
 plasarea controalelor pe formular;
 stabilirea proprietăţilor pentru controale;
 scrierea procedurilor asociate controalelor, de răspuns la evenimentele
declanşate prin acţionarea lor.
 Crearea unui formular
În Visual Basic Editor crearea unui formular (prin meniu, Insert,

sau utilizând butonul din Toolbar) se realizează în modul de
proiectare (design mode).

Editorul VBA
 Rularea unui formular
În modul de execuţie (run mode) controalele răspund evenimentelor.

Pentru rularea unui formular se acţionează, de obicei, butonul din ToolBar
(aceeaşi comanda se poate lansa şi prin meniu: Run, Run Sub/UseForm). Se
pot rula doar proiectele corecte sintactic (verificare prin compilare: Debug,
Compile Project).
 Controale OLE
Fereastra UserForm include obiectul care are UserForm1 în bara de titlu. Pe

formular se pot introduce, din Toolbox, controalele care definesc interfaţa cu
utilizatorul, cum ar fi:
Buton
Etichetă
Casetă de text
Buton radio (opţiune)
Casetă cu listă
Listă derulantă
Casetă de imagine
Numele proiectului apare în fereastra Project Explorer, iar

proprietăţile controalelor (dar şi ale formularului) sunt afişate în fereastra
Properties. Aceste proprietăţi pot fi stabilite manual (din fereastra
Properties) sau prin instrucţiuni program.
Pentru a adăuga un control în formular se execută clic pe pictograma
corespunzătoare din Toolbox şi se trasează în fereastra formularului (o linie
punctată gri şi punctele de dimensionare înconjoară controlul). Mărimea
controlului se poate stabili utilizând punctele de dimensionare. Când se
plasează indicatorul mouse-ului deasupra unui punct de dimensionare, acesta
îşi modifică înfăţişarea pentru a indica direcţiile în care se poate trage acesta,
ţinând apăsat butonul stâng al mouse-ului. Pentru a muta controlul, se plasează
indicatorul mouse-ului deasupra sa, cursorul acestuia transformându-se într-o
pictogramă cu patru săgeţi. Butonul mouse-ului se ţine apăsat şi se deplasează
cursorul.

Editorul VBA
 Se pot redimensiona majoritatea controalelor, trăgând de punctele lor

de dimensionare. De asemenea se poate realiza deplasarea lor.
↓ Exemplu_____________________________________________________________________________
Adăugarea unui buton în formular:
 se execută clic pe controlul CommandButton şi se trasează în

fereastra formularului;
 Textul înscris în antetul formularului (UserForm1) se poate modifica
stabilind, de exemplu, proprietatea Caption la valoarea Fereastra
mea;
 Pentru buton, proprietăţile Caption şi Name se modifică la
valoarea Start:
 Atunci când se execută dublu clic pe control, limbajul VBA afişează

fereastra de cod în care sunt incluse şi liniile de cod implicite
(procedură). Procedura Private Sub Start_Click() se va
executa ori de câte ori utilizatorul, în faza de execuţie, acţionează
butonul (procedura este un eveniment pe care Windows îl transmite
programului spre a fi administrată). Programatorul poate adăuga
propriul lui cod sursă. De exemplu instrucţiunea MsgBox (”Bun
venit in VBA”) spune limbajului VBA să afişeze o casetă de
mesaj:
Sub Start_Click()
MsgBox („Bun venit in VBA”)
End Sub
 La rularea programului ( ) va apare caseta de mesaj conţinând

textul ”Bun venit in VBA”:

Editorul VBA
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Tratarea mai pe larg a controalelor care definesc interfaţa grafică cu

utilizatorul va fi făcută în capitolul Formulare VBA.
Documente Office active
Controalele ActiveX (în cazul formularelor mai sunt denumite şi controale

OLE, pentru a face diferenţierea) pot fi plasate şi direct în documentele
aplicaţiilor: documente Word, foi de calcul Excel, diapozitive PowerPoint.
În Word controalele se introduc pe stratul de text și sunt selectate din
grupul Controls, tab-ul Developer:
Aceste controale au atribute cu proprietăţi ajustabile, recunosc

evenimente. Prin scrierea procedurilor eveniment, interfaţa cu utilizatorul poate
fi personalizată şi definită corespunzător. Pot fi adăugate controale unui
document în acelaşi mod în care controalele se adaugă unui formular. Astfel,
unui document i se pot incorpora casete de text, liste, butoane radio, pentru a-l
transforma într-un formular activ (online). Deşi modul de operare al
controalelor ActiveX este foarte asemănător cu cel al controalelor OLE, există
unele deosebiri:

Editorul VBA
 Adăugarea controalelor se realizează cu ajutorul cutiei de unelte

ActiveX Controls (şi nu Toolbox ca în VBE).
 Editarea lor este permisă în modul Design mode iar activarea lor în
Run Mode. Bascularea între cele două moduri este realizată în Word
(dar şi în Excel) prin acţionarea butonului din tab-ul
Developer. În PowerPoint se trece în Slide Show pentru a se ajunge
în Run Mode şi se revine într-un context de editare pentru Design
Mode.
 Proprietăţile controalelor se stabilesc după ce se acţionează
butonul .
Evenimentele dintr-un document Office şi dintr-un formular fiind uneori

diferite şi tratările acestora sunt diferite. Pentru editarea şi utilizarea
documentelor Word active se impune respectarea următoarelor reguli:
 Controalele ActiveX se pot adăuga stratului (layer-ului) de text.
Controlul este inserat ca un caracter, respectându-se atributele
liniei şi paragrafului.
 Controalele nu pot fi aduse prin drag&drop, cu mouse-ul, în
document. La click pe un control, acesta este inserat în punctul de
inserţie pe text.
 În Design Mode, controalele ActiveX sunt disponibile pentru editare.
 În Run Mode controalele reacţionează la evenimente.
 Controale ActiveX

Controlul CommandButton este tipic pentru startul evenimentelor. Codul
program de executat este plasat în procedura eveniment Click. Textul afişat
pe buton este conţinut în proprietatea Caption, iar numele lui în proprietatea
(Name). Mediul de proiectare VBA atribuie nume butoanelor
(CommandButton1, CommandButton2, …) dar este indicat ca utilizatorul
să folosească denumiri semnificative.
Controlul Label este utilizat pentru afişarea unor texte care nu pot fi editate
de utilizator. Este util pentru descrierea altor obiecte din formular cum ar fi
TextBox.

Editorul VBA

Acest control este unul dintre cele mai folosite în programarea interfeţelor
grafice datorită avantajelor pe care le oferă la introducerea datelor şi la
manipularea lor. Defineşte un câmp de editare în care utilizatorul poate
introduce un text (proprietatea Text). Aspectul textului afişat este determinat
de proprietăţile Font şi ForeColor. La fel ca şi la alte controale, proprietăţile
pot fi modificate prin cod program, în timpul rulării aplicaţiei. O casetă de text
poate fi folosită în modul activ (utilizatorul are acces la conţinutul său) sau în
modul inactiv (utilizatorul poate doar să vizualizeze conţinutul, textul fiind
protejat în cazul în care se încearcă modificarea sa).
Este controlul care se foloseşte atunci când trebuie selectată doar o singură
opţiune din mai multe posibile.
 Proceduri eveniment
Procedurile eveniment sunt secvenţe de instrucţiuni asociate diferitelor

controale la activarea/dezactivarea acestora. Afişarea ferestrei de cod este
realizată prin executarea unui dublu clic pe controlul pentru care se doreşte
scrierea instrucţiunilor program. Numele procedurii (Click - pentru
CommandButton sau OptionButton, Change – pentru TextBox) este
legat de numele controlului prin simbolul _ (underline) :
Private Sub control_procedura()

End Sub
În instrucţiunile Basic, referirea la proprietatea unui control se face prin
construcţia control.proprietate – numele proprietăţii este legat de numele
controlului printr-un punct.

La testarea secvenţelor de cod se produc, deseori, erori
de sintaxă sau de natură logică, mai ales de către
începători. Pentru a le rezolva este necesar un Reset
(din meniul Run al VBA-ului):

Editorul VBA
↓ Exemplu (Word) ___________________________________________________________________

 În Design mode se introduc, în document, două TextBox-uri:
_______________________________________________________________
Preţul: TVA:
_______________________________________________________________
 Se stabilesc proprietăţile:
Proprietatea Enabled = True pentru TVA anihilează scrierile

accidentale în această casetă de text, destinată afişării rezultatului unui
calcul.
 Se editează procedura eveniment:

Private Sub Pret_Change()
TVA = Pret * 0.19
End Sub
Mai complet, se poate testa dacă preţul este într-adevăr o valoare

numerică (funcţia IsNumeric şi instrucţiunea If vor fi tratate ulterior):
Private Sub Pret_Change()

If IsNumeric(Pret.Text) Then
TVA = Pret * 0.19
End If
End Sub
! În limbajele de programare se foloseşte punct zecimal în loc de virgulă
zecimală, vezi : 0.19
 În Run Mode se pot iniţia calcule:

Editorul VBA
______________________________________________________________
142,50 27.075
Preţul: TVA:
______________________________________________________________
! preţul apare cu virgulă zecimală datorită setărilor de sistem:

Regional and Language Options: Romanian
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

 VBA se poate lansa dintr-o aplicaţie Office, cel mai adesea utilizând
shortcut-ul Alt+F11.
 După lansarea mediului de programare VBA se pot edita module şi
formulare noi sau se pot edita cele existente (stocate împreună cu
documentele Office sau exportate ca fişiere cu extensia .bas).
 Fereastra Project Explorer arată modulele, formularele și documentele
Office din proiect. Un proiect are cel puţin un modul sau un formular.
 Pentru a crea o aplicaţie VBA e necesară scrierea codului sursă al
programului şi apoi compilarea programului (Debug, Compile Project)
pentru eliminarea eventualelor erori de sintaxă.
 Instrucţiunile programului se introduc în fereastra de cod VBA.
 Fereastra Properties afişează atributele unui obiect din proiect.
 Controalele se folosesc pentru a realiza interfaţa grafică cu utilizatorul.
 Se poate construi o interfaţă cu utilizatorul plasând controale pe un
formular sau pe stratul de text al Word-ului.
 Se pot redimensiona controalele (şi formularul) trăgând de punctele de
dimensionare ale controalelor, care apar atunci când este selectat
controlul.
 O modalitate de afişare a ferestrei de cod este executarea unui dublu clic
pe controlul pentru care se doreşte scrierea codului de program.
 Atunci când utilizatorul apasă pe un buton dintr-un formular sau dintr-un
Editorul VBA
document, VBA generează un eveniment Click. Codul de program care se

adaugă la procedura de eveniment Click a butonului determină ce anume
face butonul.
 Dacă utilizatorul introduce date într-o casetă de text evenimentul Change
oferă posibilitatea preluării acestor date în programul Basic.
Să se editeze şi să se ruleze secvenţele de instrucţiuni Basic din
exemplele marcate cu simbolul .

Secvenţe de cod VBA

Cuprins Pagina
9.1. Cuvintele 75
9.2. Comentariile 76
9.3. Tipuri de date 76
9.4. Expresiile 79
9.4.1. Operanzi 79
9.4.2. Operatori 79
9.4.3. Ordinea de evaluare a expresiilor 80
9.5. Constante şi variabile 81
9.5.1. Constante 81
9.5.2. Variabile 82
9.6. Instrucţiunea de atribuire 83
9.7. Liste (arrays) de variabile 84
9.7.1. Liste dinamice 85

O aplicaţie VBA include unul sau mai multe formulare şi module.

Secvenţele de cod (program sursă), asociate acestora, sunt constituite din linii
de program editat în limbajul de programare Visual Basic. În principiu o linie de
program, formată din mai multe cuvinte care pot fi scrise cu majuscule şi/sau
cu minuscule, are două părţi: o instrucţiune şi unul sau mai multe argumente.
Editorul de program colorează cuvintele pentru a facilita detectarea lor.

Sunt câteva culori implicite: verde pentru comentarii, albastru pentru cuvintele-
cheie, negru pentru elementele definite de utilizator (variabile şi constante) etc.
 Cuvintele
Prin reunirea caracterelor alfabetice, numerice, precum şi a unor

caractere speciale se formează cuvintele. Acestea se pot grupa în 2 categorii:
• cuvinte rezervate (cheie);

• cuvinte utilizator.
Cuvintele rezervate (cheie) aparţin limbajului şi au o semnificaţie

predefinită, motiv pentru care pot fi folosite numai în modul în care sunt
specificate în formatele generale (de exemplu: For, Next, Do, Loop, etc).
Cuvintele utilizator sunt create de programator atât pentru a defini datele

ce se prelucrează, programele, fişierele, procedurile, cât şi pentru a înscrie
comentarii în programe (de exemplu: cantitate, PU, Valoare, etc).

 O linie poate ocupa şi două rânduri, reunite prin spaţiu şi linie de
subliniere ( _) la sfârşitul primului rând.
 O linie de program poate conţine mai multe instrucţiuni separate
prin : (două puncte), lucru nerecomandabil datorită dificultăţilor
de citire a programului.
 Nu este permisă tăierea cuvintelor !

↓ Exemple____________________________________________________________________________________
Instrucţiune scrisă pe două rânduri:

Valoare = pret * _
cantitate
Instrucţiuni scrise pe acelaşi rând:
Valoare = 2 : cantitate = 50
____________________________________________________________________________________Exemple ↑
 Comentariile
Un comentariu constituie o linie de cod care nu se execută, având în cuprins

explicaţii asupra altor porţiuni de cod (care, de regulă, urmează). În acest fel, la o
parcurgere ulterioară a codului, va fi facilitată înţelegerea acestuia. Comentariile
incluse de programatori la scrierea unei aplicaţii ajută foarte mult la modificarea
sau întreţinerea acesteia.
Un comentariu este deci un mesaj inclus într-o secvenţă de program cu

diferite scopuri, precum:
 identificarea programului;
 descrierea obiectivului general al programului;
 descrierea scopului fiecărei proceduri în parte;
 explicarea secvenţelor sau a calculelor mai complexe.
În Basic există două variante:
 Utilizarea instrucţiunii REM: desemnează un comentariu care se întinde

pe întreg rândul;
 Utilizarea unui apostrof (') la începutul comentariului: în acest caz se
pot scrie comentarii şi după o instrucţiune, pe acelaşi rând.
Liniile de comentarii nu sunt executate şi nu sunt vizibile în momentul

execuţiei aplicaţiei - Basic ignoră la execuţie liniile care încep cu REM sau
apostrof.

↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
REM Programator: Parvulescu Andrei

REM Program de calcul al salariilor
'...
REM Aici sunt alte instructiuni
'...
Sub Calc_Impozit(Salariu As Single)

'Procedura de calcul a impozitului
Dim Impozit As Single 'variabila pentru memorarea
'impozitului
'Se utilizeaza 2 variabile:
'una pentru suma fixa si una pentru procent.
Dim SumaFixa, Procent As Single
'calculul impozitului
Impozit = SumaFixa + Salariu * Procent / 100
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Tipuri de date
Există 3 mari categorii de date: numerice, şir de caractere (string) şi
speciale. Încadrarea unei date într-o anume categorie este absolut necesară
pentru a putea efectua calcule sau alte prelucrări. Un şir de caractere este o
secvenţă de zero sau mai multe caractere care sunt tratate ca o entitate. Visual
Basic lucrează cu şiruri de caractere de lungime fixă sau variabilă. Tipul de dată
considerat implicit este Variant, care indică o dată de tip nespecificat. La
preluarea acestei date într-o secvenţă de cod este necesară conversia ei în tipul
corespunzător prelucrării ce urmează.
Tipul Descriere Lungime Interval de valori
(byte)
Boolean Date de tipul logic 1 True sau False
Byte 1 0  255
Integer Numere întregi 2 -32.768  32.767
Long 4 -2.147.483.648  2.147.483.647

Currency 8 -922.337.203.685.477,5808 
Format monetar
922.337.203.685.477,5807
Single 4 -3.4028235E+38 
-1.401298E-45
Numere zecimale
Double în virgulă flotantă 8 -1,797.693.134.86232E308 
(pentru aplicaţii
ştiinţifice) -4,940.656.458.41247E-324 şi
4,940.656.458.41247E-324 
1,797.693.134.86232E308
Date Date calendaristice 8 1 ian. 100  31dec. 9999
şi de timp
String Şir de caractere
Object Obiecte (cum ar fi 4

controale şi
formulare)
Variant Date de orice tip,

utilizat atunci când
tipul acestora este
incert
Pentru scrierea valorilor numerice sunt folosite, uneori, literele E sau D.

„E" provine de la „exponent" iar „D" de la „exponent dublă precizie". Prin
exponent se înţelege o putere a lui 10 cu care se înmulţeşte o altă valoare.
Literele E şi e (sau D şi d) sunt utilizate într-o notaţie specială, denumită

ştiinţifică. Notaţia ştiinţifică este o reprezentare prescurtată, utilizată pentru
numere foarte mari sau foarte mici. Se consideră că această notaţie este mai
inteligibilă decât repetarea unui număr mare de zerouri. Convertirea la valoarea
reală se poate face oricând, astfel:
o calculează 10 la puterea dată de numărul care urmează după D sau E;

o valoarea obţinută se înmulţeşte cu numărul care-l precede pe D sau E.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
87,972E+6 înseamnă 87,972 * 106 adică 87.972.000.000
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

 Expresiile (de calcul)

Relaţiile de calcul se transpun în expresii formate din:
 Operanzi care pot fi:

 Constantele.
 Variabilele.
 Funcţiile (Basic sau utilizator).
 Operatori.
Operatorii leagă operanzi de acelaşi tip. Operatorii folosiţi în programele
Basic sunt următorii :
 Operatorii aritmetici - leagă operanzi numerici.

Operator Descriere
+ adunare
- scădere
* înmulţire
/ împărţire
\ câtul unei împărţiri cu rest
Mod modulo (restul împărţirii)
^ ridicare la putere
 Operatorii relaţionali - produc rezultate de tip boolean.

Operator Descriere
< strict mai mic
> strict mai mare
= egalitate
<> sau >< diferit
<= sau =< mai mic sau egal
>= sau => mai mare sau egal
 Operatorii logici - leagă expresii logice.

Operator Descriere
NOT Rezultatul este adevărat dacă operandul este

fals şi invers (Not X).
(nu)
AND Rezultatul este adevărat când cei doi operanzi

sunt adevăraţi (X And Y).
(şi)
OR Rezultatul este adevărat dacă unul din operanzi

este adevărat (X OR Y)
(sau)
XOR Rezultatul este adevărat dacă unul din operanzi

este adevărat. Dacă ambii operanzi sunt, sau
(sau exclusiv) adevăraţi, sau falşi, rezultatul este fals.
 Operatorul de concatenare a şirurilor: &
Ordinea de evaluare a expresiilor
Dacă o relaţie sau o expresie cuprinde simultan operatori aritmetici,

relaţionali şi logici ordinea de evaluare este :
Operator Prioritate
Operatorii aritmetici sau & 0 (maximă)
Operatorii relaţionali 1
Operatorii logici 2
Pentru expresiile aritmetice:
Operator Prioritate
Operatorul unar (semn +, -) 0
Ridicarea la putere 1
Înmulţirea şi împărţirea 2
Adunarea şi scăderea 3

Parantezele pot modifica ordinea de efectuare a operaţiilor.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
(3 + 2) * (4 + 1) 25
102 / 4 25.5
102 \ 4 25
102 Mod 4 2
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Constante şi variabile
Ca toate limbajele de programare, Basic permite utilizarea memoriei
calculatorului pentru stocarea datelor utilizate de programele ce se execută.
Conţinutul acestor zone de stocare este asociat unor identificatori, cuvinte
cărora li se asociază o valoare definită prin unul din tipurile de date menţionate.

 Identificatorii de variabile pot conţine litere, cifre şi caracterul de
subliniere (underscore), nu pot să înceapă cu cifre, nu pot conţine spaţii
ori alte caractere speciale.
 Este interzisă folosirea unor nume care sunt cuvinte cheie în Basic (de
exemplu, nu se poate defini o variabilă numită Sub, dar se poate
utiliza identificatorul Sub16)
 Constante
O constantă este un identificator a cărui valoare asociată nu se modifică

pe parcursul unui program. Constantele se pot declara (explicit) cu instrucţiunea:
Const <NumeConstantă> As <tip>] = <expresie>

↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Const PI As Double = 3.1416, Raza As Integer = 25

Const LungimeCerc = 2 * PI * Raza
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Constantele de tip String se scriu între ghilimele.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
"Parvulescu Andrei"
"Constanta"
"204712"
"Str Trifoiului nr 5"
"#%$"
"" 'este şirul nul pentru că intre ghilimele
'nu este specificat nici un caracter
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Constantele de tip Date se scriu între 2 caractere # (diez). Data şi

ora se pot scrie în funcţie de setările definite în calculator.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
#1/17/2007#
#1:12:00 PM#
#1/17/2007 1:12:00 PM#
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Variabile
Numai o parte a datelor dintr-o aplicaţie sunt constante. O variabilă este un

identificator al unei porţiuni din memoria calculatorului, a cărui conţinut poate fi
schimbat prin program. Fiecare variabilă este de un anumit tip care impune
lungimea zonei de memorie ocupată de aceasta.
Pentru declararea explicită a variabilelor se utilizează instrucţiunea Dim.

Aceasta este plasată la începutul programului, indicând că, undeva pe parcurs, vor fi
necesare variabilele declarate. Formatul instrucţiunii de declarare este:

Dim <NumeVariabilă> As <tip>
 Instrucţiunea Dim se poate plasa oriunde într-o procedură, dar se

recomandă scrierea sa la începutul acesteia. Nu se pot defini două
variabile cu acelaşi nume în aceeaşi procedură.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Dim Raza As Single, LungimeCerc As Single

Dim Contor As Integer
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Instrucţiunea de atribuire
Prin instrucţiunea de atribuire, unei variabile i se asociază valori.

Formatul ei este:
<NumeVariabilă> = <expresie>
<expresie> poate fi o constantă, o expresie matematică sau o altă

variabilă.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Dim Pretul As Single, Valoarea As Single

Dim Cantitatea As Integer
'...
Pretul = 34.3
Cantitatea = 10
Valoarea = Pretul * Cantitatea
_____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

 Declaraţiile constantelor şi a variabilelor pot fi explicite sau implicite,

iar Basic suportă ambele tipuri de declaraţii. Declararea implicită are loc
o dată cu prima instrucţiune de atribuire, VBA atribuind automat tipul
cel mai adecvat.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
'prin instrucţiunea de atribuire:

Raza = 25 'raza este considerată de tip Integer
PI = 3.14 'PI este considerată de tip Single
LungimeCerc = 2 * PI * Raza 'LungimeCerc va fi de tip Single
'dar prin instrucţiunea de atribuire:

Raza = 25& 'raza este considerată de tip Long
_____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Liste (arrays) de variabile

Termenul englezesc array are în terminologia românească doi
corespondenţi: listă sau vector, pentru tablourile cu o singură dimensiune,
matrice pentru tablourile cu 2 dimensiuni. Termenul tablou, care corespunde
direct celui array, este mai utilizat când sunt definite mai multe dimensiuni.
 O listă reuneşte mai multe variabile care au acelaşi nume, fiind

identificate în cadrul listei printr-un indice. Limita minimă implicită a
indicelui este zero !
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
'...
Dim Salariu(25) As Single 'salariul a 25 persoane
Dim Masiv3D(5, 6, 7) As Integer 'Tablou cu 3 dimensiuni
'...
Salariu(0) = 1546.23 'Salariul primei persoane
Salariu(1) = 1265.7 'Salariul celei de a doua persoane
'...
Masiv3D(2, 5, 6) = 11
_____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Liste dinamice
Prin instrucţiunea Dim se declară o listă cu număr finit de elemente. Există

instrucţiunea ReDim care permite crearea de liste dinamice. ReDim urmează unei
instrucţiuni Dim la care nu se precizează nici o limită. Nu se poate utiliza ReDim
pentru a redimensiona o listă care s-a declarat deja cu un număr finit de elemente.
ReDim poate include şi clauza Preserve pentru a se conserva vechile valori ale
listei.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Dim Salariu() As Single 'listă dinamică

'...
ReDim Salariu(25)
'...
Salariu(0) = 1546.23
Salariu(9) = 1366.7
'...
ReDim Salariu(30) 'se adaugă elemente suplimentatre
'dar ATENŢIE!
'se pierd valorile
'Salariu(0) şi Salariu(9)
'...
ReDim Preserve Salariu(30) 'cu clauza Preserve
'nu se pierd valori
_____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

1. Să se editeze o secvenţă de instrucţiuni pentru afişarea următoarelor valori:

nume (student), prenume, vârsta, anul (de studii), taxă (plătitor de taxă),
utilizând tipurile de date adecvate.
 (Word)
_______________________________________________________________
Date personale Andrei Vârsta 21 Taxa True
_______________________________________________________________
Controale Proprietăţi
CommandButton (Name): Datele
Caption: Date personale
TextBox (Name): Personale
Procedura eveniment (Click):

Private Sub Datele_Click()
nume = "Andrei"
varsta = 21
taxa = True
Personale = nume & " Vârsta " & varsta & " Taxa " & taxa
End Sub
2. Să se scrie o secvenţă de program în care să se declare o listă de salarii (ale

unor salariaţi), pentru care se va calcula un salariu mediu:
 (Word)
_______________________________________________________________
Salariul mediu 1541.4
_______________________________________________________________

CommandButton (Name): Salarii
Caption: Salariul mediu
TextBox (Name): Media

Private Sub Salarii_Click()
Dim Sal(25) As Single
Sal(0) = 1543.1
Sal(1) = 1447.76
Sal(2) = 1633.34
Media = (Sal(0) + Sal(1) + Sal(2)) / 3
End Sub
3. Pentru calculul valorii de viitor a unei investiţii (MyFv) se utilizează formula:
(1  Rate) Nper  1
MyFV  Pmt *
Rate
Unde:
Pmt – reprezintă plăţile,
Rate – este rata dobânzii,
Nper – numărul de perioade.
Să se scrie un program pentru calculul depunerilor băneşti cu dobândă.
 (Word)
_______________________________________________________________
Sold 2327,59698849949
_______________________________________________________________
CommandButton (Name): Sold
Caption: Sold
TextBox (Name): Valoare


Private Sub Sold_Click()
Plata = 100 'Suma depusă lunar
Dobanda = 0.06 'Dobânda este de 6%
Numar = 15 'Se fac 15 depuneri
Valoare = Plata * ((1 + Dobanda) ^ Numar - 1) / Dobanda
End Sub

Funcţii VBA predefinite

Cuprins Pagina
10.1. Funcţia Format 90
10.2. Funcţii matematice 91
10.3. Funcţii financiare 91
10.4. Funcţii pe şiruri de caractere 93
10.5. Funcţii pentru dată calendaristică şi timp 93
10.6. Funcţii pentru conversii 94
10.7. Funcţii pentru testarea tipului de date 94

Basic oferă utilizatorului mai multe funcţii pentru a realiza diferite

operaţiuni pentru care, altfel, ar trebui scrise secvenţe de cod. Funcţiile pot
apare ca operanzi în relaţiile de calcul şi pot avea 0, 1 sau mai multe
argumente (constante sau expresii de calcul) iar cu ajutorul lor se execută
calcule sau prelucrări şi se furnizează un rezultat.
 Funcţia Format

Se utilizează, în special, pentru a specifica modul de afişare a numerelor:
Format ( <expresie>, <strFormat>)
<expresie>
poate fi o variabilă, o constantă sau o expresie formată din acestea.
<strFormat> este una dintre valorile predefinite prezentate în tabelul
următor sau formatul de afişare definit de utilizator sub forma unui şir de
caractere. Fiecare caracter # indică o cifră, iar 0 precizează dacă apar în
completare zerouri, la început sau la sfârşit.
<strFormat> Exemple
Format(8.6, "#.#") 8,6
Format(8.6, "#.00") 8,60
Formatarea valorilor numerice
Format(8.76, "#.00") 8,76
Format(8.76, "#.0") 8,8
Format(0.1, "Percent") 10,00 %
Format procentual
Format(0.1, "# %") 10 %
Separarea grupurilor de 3 cifre Format(10000,"###,### lei") 10.000 lei
Format monetar Format(10, "Currency") 10,00 lei
Afişare cu două zecimale Format(10.236, "Fixed") 10,24
Format ştiinţific Format(1233.07, "Scientific") 1,23E+03
True/Yes, False/No dacă <expresie> este #0 Format(0, "True/False") False
sau 0 Format(12.1, "Yes/No") Yes
Format("SALUT", "<") salut
Formatarea string‐urilor
Format("salut", ">" SALUT
Format(Date, "Long Date") 27 martie 2007
Formatarea datelor
Format(Date, "dddd, mmm d yyyy") Marţi, mar 27 2007
calendaristice
… Date este o funcţie VBA care furnizează data curentă

 Funcţii matematice
Funcţiile matematice şi trigonometrice au ca argumente şi ca rezultate

valori numerice.
Funcţia Descriere Exemple

Int Numărul întreg mai mic sau egal Int(‐8.4) ‐9
Int(8.4) 8
Fix Partea întreagă Fix(‐8.4) ‐8
Fix(8.4) 8
Abs Valoarea absolută Abs(‐7.2) 7,2
Sgn Semnul unei expresii Sgn(‐2/3) ‐1
Rnd Numere aleatoare subunitare Int((100 * Rnd) + 1) 83 ?
numere între 1 şi 100
Exp e la puterea x e = Exp(1) 2,7182…

Log Logaritmul natural (baza e) Log(e) 1
În baza 10 : log(x)/log(10) Log(1000)/Log(10) 3
Sqr Radical indice 2 Sqr(9) 3
Atn Arctangentă Pi = 4*Atn(1) 3,1415…
Sin Sinus Sin(Pi/2) 1
Cos Cosinus Cos(Pi) ‐1
Tan Tangentă Tan(Pi/4) 1
 Funcţii financiare
Funcţiile financiare efectuează calcule obişnuite pentru afaceri, ca de

exemplu determinarea plăţii pentru un împrumut, valoarea viitoare sau
valoarea netă actualizată a unei investiţii şi valorile obligaţiunilor sau
cupoanelor.
Argumentele comune pentru funcţiile financiare includ:
 Valoarea viitoare (fv) – valoarea investiţiei sau împrumutului după ce
s-au efectuat toate plăţile.
 Numărul de perioade (nper) – numărul total de plăţi sau perioade ale
unei investiţii.
 Valoarea actualizată (pv) – valoarea unei investiţii sau a unui
împrumut la începutul perioadei de investiţie. De exemplu, valoarea
actualizată a unui împrumut este capitalul de bază care este
împrumutat.
 Rata (rate) – rata dobânzii sau rata de actualizare pentru un
împrumut sau o investiţie.
 Tip (type) – intervalul la care sunt efectuate plăţile în timpul perioadei
de plată, ca de exemplu la începutul unei luni sau la sfârşitul acesteia (
0 sau 1, implicit 0).

 Unele funcţii financiare se folosesc pentru anuităţi. O anuitate

constă dintr-o serie de plăţi constante efectuate pe o perioadă continuă
(de exemplu un împrumut pentru un autoturism, sau un împrumut
ipotecar).
În funcţiile de anuităţi, sumele plătite, cum ar fi depozitele pentru
economii, sunt reprezentate de numere negative; sumele primite, cum ar
fi un cec de dividente, sunt reprezentate prin numere pozitive.
Se recomandă consecvenţă în legătură cu unităţile utilizate pentru
specificarea argumentelor rate şi nper (de exemplu, pentru plăţi lunare la
un împrumut pe un număr de ani, rata dobânzii va fi împărţită
întotdeauna cu 12, iar nper va fi înmulţit cu 12 şi cu numărul de ani).
Cele mai importante funcţii financiare sunt incluse în tabelul următor:
Funcţia Descriere
FV(rate, nper, pmt, pv, type) Calculează valoarea viitoare a unei investiţii bazate
pe plăţi periodice şi constante şi o rată a dobânzii
constantă.
PV(rate, nper, pmt, fv, type) Întoarce valoarea actualizată a unei investiţii.
Valoarea actualizată este suma totală pe care o
reprezintă în prezent o serie de plăţi viitoare. De
exemplu, pentru împrumut, suma împrumutată
este valoarea actualizată pentru creditor.
NPer(rate, pmt, pv, fv, type) Furnizează numărul de perioade pentru o investiţie
bazată pe plăţi periodice constante şi o rată
constantă a dobânzii.
Pmt(rate, nper, pv, fv, type) Calculează plata pentru un împrumut bazat pe plăţi
constante şi o rată constantă a dobânzii.
Ipmt(rate, per, nper, pv, fv, type) Determină plata dobânzii pe o perioadă dată,
pentru o investiţie bazată pe plăţi periodice
constante şi o rată constantă a dobânzii.
Argumentele marcate bold sunt obligatorii, celelalte sunt opţionale.

 Funcţii pe şiruri de caractere
Aceste funcţii realizează prelucrări simbolice asupra unor şiruri de

caractere.

Asc Codul unui caracter Asc("B") 66
Len Numărul de caractere din şir Len("Visual Basic") 12
Ucase Litere mari UCase("abc") "ABC"
Lcase Litere mici LCase("ABC") "abc"
LTrim Elimina spaţiile din stânga LTrim(" def") "def"
RTrim Elimina spaţiile din dreapta RTrim("def ") "def"
Trim Elimina spaţiile de la capete Trim(" def ") "def"
Mid Extrage un subşir Mid("abcdef", 3, 2) "cd"
Space Generează spaţii "a" + Space(5) + "b" "a b"
Replace Înlocuieşte un şir cu alt şir Replace("As","s","ce") "Ace"
Left Extrage un subşir stânga Left("abcef", 3) "abc"
Right Extrage un subşir dreapta Right("abcef", 3) "cef"
 Funcţii pentru dată calendaristică şi timp
Aceste funcţii sunt utilizate frecvent în aplicaţii: de la afişarea datei şi/sau

orei curente, la transformarea din ani în zile sau din ore în minute.

Now Data si ora curentă Now 17.03.2007 17:01:08
Date Data curentă Date 17.03.2007
Time Ora curentă Time 17:01:08
Day Ziua Day(Date) 17
Month Luna Month(Date) 3
Year Anul Year(Date) 2007
DateSerial Data specificată DateSerial(2007,2,17) 17.02.2007
TimeSerial Ora specificată TimeSerial(18, 5, 27) 18:05:27
***
DateAdd Adună la o dată x=DateAdd("d", 10, Date) 04.07.2007
***
DateDiff Diferenţa dintre date DateDiff("d", Date, x) 10
DatePart*** Un interval de timp DatePart("m", Date) 3
***
Primul argument reprezintă intervalul de timp (d – ziua, m – luna, q – trimestrul, y – ziua din an, w –
ziua din săptămână, ww ‐ săptămâna, yyyy – anul)

 Funcţii pentru conversii

Se utilizează pentru a converti argumentul într-o dată de tipul specificat de
funcţia utilizată.
Funcţia Exemple
Chr Chr(65) "A"
Str Str(‐14.34) "‐14.34"
Val Val(" 1615 198Constanta") 1615198
CBool CBool(4 > 5) False
CByte CByte(12 * 13) 156
CInt CInt(1725.6 ‐ 1700) 26
CSng CSng(17 / 18) 0,9444444
CDbl CDbl(1 / 2.0E+99) 5E‐100
CDate CDate(#3/17/2007#) 17.03.2007
 Funcţii pentru testarea tipului de date
Funcţiile pentru testarea tipului de date sunt denumite şi funcţii pentru

inspectarea datelor, stabilind dacă o expresie, sau o variabilă, este sau nu este
de un anume tip.

IsDate Argumentul este o IsDate(#3/17/2007#) True
IsNumeric expresie IsNumeric(12.3) True
VarType Argumentul este o
variabilă
0 ‐ Empty
1 ‐ Null
2 ‐ Integer
3 ‐ Long
4 ‐ Single VarType("Basic") 8
5 ‐ Double
6 ‐ Currency
7 ‐ Date
8 ‐ String

1. Să se calculeze valoarea funcţiei f(x) pentru diferite valori ale argumentului

x≥0 :

f ( x)  x 2  x  1  e x
 (Word)
_______________________________________________________________
x= 7 Valoarea lui f: 1104.18299286373
_______________________________________________________________
TextBox (Name): x
TextBox (Name): f
Enabled: False
Procedura eveniment (Change):
Private Sub x_Change()
If IsNumeric(x.Text) And Val(x.Text)>=0 Then
E = Exp(1)
f = Sqr(x ^ 2 + x + 1) + E ^ x
End If
End Sub

2. Scrieţi o secvenţă program prin care să determinaţi a câta zi de naştere
sărbătoriţi astăzi.
(Word)
_______________________________________________________________
Data naşterii = 3/20/1990 Au trecut: 7214 zile
_______________________________________________________________

TextBox (Name): DataNasterii
TextBox (Name): Zile
Enabled : False
Procedura eveniment (Change):
Private Sub DataNasterii_Change()
If IsDate(DataNasterii) Then
Zile = DateDiff("d", DataNasterii, Date)
End If
End Sub

3. Să se editeze o interfaţă grafică pentru efectuarea unor calcule financiare (funcţiile de
calcul FV, PV, Nper, Pmt).
(Word)
_______________________________________________________________
10
%
13
-100 1.367,03 lei

Valoarea calculată:
FV PV NPer Pmt
_______________________________________________________________
TextBox (Name): v1
TextBox (Name): v2
TextBox (Name): v3
TextBox (Name): fc
Enabled : False
OptionButton Caption : FV
OptionButton Caption : PV
OptionButton Caption : NPer
OptionButton Caption : Pmt
Procedurile eveniment (Click):
Private Sub OptionButton1_Click()
' Definirea formatului monetar.
Fmt = "###,##0.00 lei"
functia = FV(v1 / 100 / 12, v2, v3)

fc = Format(functia, Fmt)
End Sub

Fmt = "###,##0.00 lei"
functia = PV(v1 / 100 / 12, v2 * 12, v3)
End Sub

' Definirea formatului.
Fmt = "###,##0 luni"
functia = NPer(v1 / 100 / 12, v2, v3)
End Sub

Fmt = "###,##0.00 lei"
functia = Pmt(v1 / 100 / 12, v2 * 12, v3)
End Sub
Verificare:
FV Pentru 13 depuneri lunare, a 100 unităţi lei, cu dobândă anuală

10%, valoarea soldului atins:
PV Valoarea depunerii bancare pentru returnarea lunară a 150 lei

(dobânda anuală 9,5%, 12 ani):

NPer Numărul de luni necesare atingerii unui sold de 2000 lei (depunere
lunară 100, dobânda anuală 9,5%):
Pmt Pentru un împrumut bancar de 13000 unităţi bancare, pe 12 ani,

dobânda anuală 9,5%, plăţile lunare sunt:
4. Returnarea unui împrumut bancar se poate realiza în plăţi constante (care

se determină cu funcţia Pmt) sau în plăţi variabile (valoarea împrumutului/
numărul de perioade + dobânda calculată prin Ipmt). Suma plăţilor
constante este egală cu suma plăţilor variabile. Să se verifice această
situaţie pentru un împrumut de 4000 lei returnabil în 4 luni cu o dobândă
lunară de 2%.
(Word)
_______________________________________________________________
-4201.9800427406 -4201.9800427406 Verificare

/
_______________________________________________________________

TextBox (Name): PlataCt
TextBox (Name): PlataVar
CommandButton (Name): Verificare
Caption : Verificare
Private Sub Verificare_Click()
'dobanzile pe cele 4 luni
Ipmt1 = IPmt(2 / 100, 1, 4, 4000)
Ipmt2 = IPmt(2 / 100, 2, 4, 4000)
Ipmt3 = IPmt(2 / 100, 3, 4, 4000)
Ipmt4 = IPmt(2 / 100, 4, 4, 4000)
'Suma platilor constante
PlataCt = 4 * Pmt(2 / 100, 4, 4000)
'Suma platilor variabile
PlataVar = (-4000 + Ipmt1 + Ipmt2 + Ipmt3 + Ipmt4)
End Sub

Structuri de control VBA

Cuprins Pagina
11.1. Structurile de control 102
11.1.1. Instrucţiunea de selecţie simplă 102
11.1.2. Instrucţiunea de selecţie multiplă 103
11.1.3. Structurile repetitive 107
11.1.3.1. Ciclul Do While (cu test iniţial) 107
11.1.3.2. Ciclul Do Until (cu test iniţial) 108
11.1.3.3. Ciclurile Do While şi Do Until cu test final 110
11.1.3.4. Ciclul For … Next, cu număr finit de paşi 110

Procesul de rezolvare a problemelor cu ajutorul calculatorului constă în

două activităţi: dezvoltarea algoritmului şi reprezentarea acestuia ca program.
Procesul de elaborare al algoritmului reprezintă etapa cea mai importantă,
obligatorie şi de cele mai multe ori cea mai dificilă. Descoperirea algoritmului
înseamnă găsirea unei metode de rezolvare a problemei, claritatea şi calitatea
acestuia impunând fiabilitatea şi calitatea programului. În contextul dezvoltării
programelor, etapele de rezolvare ale problemelor corespund cu cele definite de
matematicianul G. Polya, în 1945:
 Înţelegerea problemei este etapa cea mai importantă şi constă în:

• definirea datelor de intrare (tip, proprietăţi, domeniul valorilor),
• definirea rezultatelor (ieşirile),
• stabilirea relaţiilor dintre date şi rezultate.
 Conceperea modului de rezolvare a problemei şi descrierea acestuia
printr-un algoritm.
 Reprezentarea algoritmului ca program.
 Evaluarea programului din punct de vedere al corectitudinii şi ca
potenţial instrument pentru rezolvarea altor probleme.
În practica reprezentării algoritmilor se utilizează diverse forme cum ar fi

schemele logice, limbajul algoritmic (pseudocod), limbajele de programare,
însă, indiferent de modul de descriere al acestora, se stabileşte o mulţime bine
definită de blocuri elementare la care se au în vedere două elemente: sintaxa şi
semantica (sintaxa se referă la reprezentarea simbolică a acestora, în timp ce
semantica la semnificaţia lor).
Ansamblul de instrucţiuni ale limbajului de programare, alese pentru

reprezentarea algoritmilor, trebuie să fie adaptat la specificul de calcul
electronic. De obicei aceste instrucţiuni sunt definite la un nivel mai înalt decât
cel oferit de limbajul în cod maşină, astfel încât abordarea construcţiei şi
analizei algoritmilor se face prin prisma unor concepte moderne, cum ar fi
principiile programării structurate.
Programarea structurată (introdusă în 1972 de E.W. Dijkstra,

fundamentarea matematică fiind făcută de Böhm şi Jacopini într-un articol
publicat în 1966) este o metodă de codificare a algoritmilor de calcul, prin
definirea unui set de instrucţiuni grupate în trei structuri fundamentale:
secvenţa, selecţia şi ciclul.

 Secvenţa, tradusă în instrucţiuni simple (instrucţiunea de atribuire, instrucţiunea de
apel subprogram, instrucţiuni de intrare/ieşire, subprograme).

Instrucţiune 1 Instrucţiune 2 Instrucţiune n

 Selecţia, (structura alternativă) ‐ If … Then … End If.

Instrucţiune 1
True

Condiţie
False
Instrucţiune 2

 Ciclul (iteraţia) cu test iniţial sau cu test final (“atâta timp cât”, ”până când”) ‐ Do
While, Do Until.
Instrucţiuni

Condiţie

Instrucţiuni Condiţie
 Structurile de control
 Structurile selective
 Instrucţiunea de selecţie simplă
If <condiţie> Then
<instrucţiuni 1>
[Else
<instrucţiuni 2>]
End If
Instrucţiunea de selecţie simplă condiţionează execuţia unor seturi de

instrucţiuni prin evaluarea expresiei logice reprezentată în <condiţie>. Dacă

expresia logică <condiţie> este True se va executa grupul <instrucţiuni 1>.

În cazul valorii False a condiţiei apar două cazuri:
 dacă există clauza Else se va executa grupul <instrucţiuni 2>.
 în absenţa clauzei Else nu se execută nici o instrucţiune, comanda
terminându-se imediat.
↓ Exemplu (Word) ____________________________________________________________________

Un an este bisect dacă este divizibil cu 4 și (And) nu este divizibil cu 100
sau (Or) este divizibil cu 400.
_______________________________________________________________
Anul: 1900 Anul nu este bisect
_______________________________________________________________
TextBox (Name): An
TextBox (Name): R
Enabled: False
Următoarea secvenţă verifică dacă un an este bisect sau nu:
Private Sub An_Change()
If IsNumeric(An) Then
If An Mod 4 = 0 And An Mod 100 <> 0 Or An Mod 400 = 0 Then
R = "Anul este bisect"
Else
R = "Anul nu este bisect"
End If
End If
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Instrucţiunea de selecţie multiplă
Pentru a codifica mai multe alternative, este posibilă înlănţuirea mai multor
instrucţiuni If, dar cu cât numărul acestora este mai mare, cu atât urmărirea lor
devine mai dificilă. Alternativă pentru astfel de situaţii este instrucţiunea Select
Case.

Select Case <expresie>

Case <listă de valori 1> | Is <condiţie 1>
<instrucţiuni 1>
Case < listă de valori 2>| Is <condiţie 2>
<instrucţiuni 2>
….
Case < listă de valori n>| Is <condiţie
n><instrucţiuni n>
[Case Else
<instrucţiuni>]
End Select
 Selecţie după listă de valori. În funcţie de valoarea efectivă a expresiei,

care poate fi numerică sau caractere, se va executa un singur bloc de
instrucţiuni. Dacă expresia are o valoare ce nu se regăseşte între
valorile prevăzute, se va executa - dacă s-a specificat - blocul de
instrucţiuni de după Case Else (altfel, nu se execută nimic). În lista de
valori, elementele listei sunt separate prin virgulă. Se poate folosi şi
clauza To (pentru precizarea unui interval de valori).
Exemplu 1 (Word) _________________________________________________________________________

___________________________________________________________
Nuanta de verde
Selecţie: 3 Culoare:
_______________________________________________________________
TextBox (Name): Selectie
TextBox (Name): Cul
Enabled: False
Procedura eveniment:
Private Sub Selectie_Change()
Select Case selectie
Case 1
Culoare = "Rosu"
Case 2, 3, 4
Culoare = "Nuanta de verde"
Case 5
Culoare = "Albastru"

Case 6 To 9
Culoare = "Nuanta de gri"
Case Else
Culoare = "Nici o Culoare"
End Select
Cul = Culoare
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
↓ Exemplu 2 (Word)________________________________________________________________________
Notând cu a, b, c trei valori pozitive să se stabilească dacă segmentele de

dreaptă corespunzătoare acestora pot constituii un triunghi - trei segmente de
dreaptă pot forma un triunghi dacă fiecare este strict mai mic ca suma
celorlalte două.
_______________________________________________________________
1 3
a= 2 b= c=
Nu formeaza un triunghi
răspuns:
_______________________________________________________________
TextBox (Name): S1
TextBox (Name): S2
TextBox (Name): S3
TextBox (Name): Raspuns
Enabled: False
Procedurile eveniment:
Private Sub S1_Change()
a = Val(S1)
b = Val(S2)
c = Val(S3)
If a < b + c And b < a + c And c < a + b Then
Select Case True
Case a = b And b = c
Raspuns = "Echilateral"
Case a = b Or a = c Or b = c
Raspuns = "Isoscel"
Case Else

Raspuns = "Oarecare"
End Select
Else
Raspuns = "Nu formeaza un triunghi"
End If
End Sub

S1_Change
End Sub

S1_Change
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Selecţie după condiţie. Pentru a extinde posibilităţile de utilizare a

structurii alternative, se foloseşte un format care permite compararea
expresiei cu o valoare, folosind alt operator decât cel de egalitate
(clauza Is).
↓ Exemplu (Word) ____________________________________________________________________

Pentru citirea a două note de la tastatură şi afişarea unor calificative se poate
utiliza următoarea interfaţă:
_______________________________________________________________
8 9 8.5 Foarte bine

Nota1: Nota2: Media: Calificativ:
_______________________________________________________________
TextBox (Name): Nota1
TextBox (Name): Nota2
TextBox (Name): Media
Enabled: False
TextBox (Name): Calificativ
Enabled: False

Procedurile eveniment:
Private Sub Nota1_Change()
n1 = Val(Nota1)
n2 = Val(Nota2)
Media = (n1 + n2) / 2
Select Case Val(Media)
Case Is < 5
Calificativ = "Nesatisfacator"
Case Is <= 7
Calificativ = "Slab"
Case Is <= 8
Calificativ = "Bine"
Case Is < 10
Calificativ = "Foarte bine"
Case 10
Calificativ = "Felicitari"
Case Else
Calificativ = "Eroare"
End Select
End Sub
Private Sub Nota2_Change()
Nota1_Change
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Structurile repetitive
 Ciclul Do While cu test iniţial („execută cât timp…”)
Do While <condiţie>
<instrucţiuni>
[Exit Do]
<instrucţiuni>
Loop
Într-un ciclu Do While grupul de instrucţiuni care constituie corpul ciclului

este executat atât timp cât este îndeplinită condiţia. Clauza Exit Do impune
abandonarea execuţiei instrucţiunii (salt după Loop). Ciclul se poate executa de
zero, unu sau mai multe ori.

 Ciclul Do Until cu test iniţial („execută până când…”)
Do Until <condiţie>
<instrucţiuni>
[Exit Do]
<instrucţiuni>
Loop
Într-un ciclu Do Until grupul de instrucţiuni care constituie corpul

ciclului este executat pâna când este îndeplinită condiţia. Clauza Exit Do
impune abandonarea execuţiei instrucţiunii (salt după Loop). Ciclul se poate
executa de zero, unu sau mai multe ori.
↓ Exemplu 1 (Word) ______________________________________________________________________
Pentru scrierea unui număr natural zecimal în baza de numeraţie 2, se

poate folosi metoda împărţirilor succesive la 2, până la obţinerea primului cât
egal cu zero. Exemplu:
6:2=3:2=1:2=0
6 2 0 _
0 1 1
Rezultă că 6(10)= 110(2)

__________________________________________________________
23 10111
Număr în baza 10: Număr în baza 2:
_____________________________________________________________
TextBox (Name): B10
TextBox (Name): B2
Enabled: False
Private Sub B10_Change()
Dim NumarZecimal As Integer
Dim SirulResturilor(30) As Integer
Dim NumarBinar As String
NumarBinar = ""

NumarZecimal = B10
câtul = NumarZecimal
indice = 0
Do While câtul > 0
SirulResturilor(indice) = câtul Mod 2
câtul = câtul \ 2
indice = indice + 1
Loop
Do Until indice = 0
indice = indice - 1
NumarBinar = NumarBinar & SirulResturilor(indice)
Loop
B2 =NumarBinar
End Sub
 indice reprezintă poziţia în şirul resturilor (rezultate prin împărţiri
succesive la 2);
 SirulResturilor conţine valorile cifrelor binare (dar în ordine
inversă) şi este o variabilă de tip Array completată in ciclul Do
While;
 NumarBinar este şirul caracterelor binare, compus în ciclul Do
Until.
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
↓ Exemplu 2 (Word) ________________________________________________________________

Să se calculeze, folosind ciclurile cu test iniţial, suma numerelor naturale pare,
strict mai mici decât un număr natural n dat.
_______________________________________________________________
5 6
Numărul natural: Suma:
_______________________________________________________________
TextBox (Name): Numar
TextBox (Name): Sum
Enabled: False

Procedura eveniment (în două variante):

Private Sub Numar_Change() Private Sub Numar_Change()
'nr trebuie sa fie pozitiv 'nr trebuie sa fie pozitiv
nr = Val(Numar) nr = Val(Numar)
If nr > 0 Then If nr > 0 Then
s = 0: i = 0 s = 0: i = 0
Do While i < nr Do Until i >= nr
s = s + i s = s + i
i = i + 2 i = i + 2
Loop Loop
Sum = s Sum = s
End If End If
End Sub End Sub
______________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Ciclurile Do While şi Do Until cu test final
Există variante ale instrucţiunilor Do While şi Do Until care permit

execuţia condiţionată a secvenţei de instrucţiuni, cel puţin o dată:
Do
<instrucţiuni>
[Exit Do]
[<instrucţiuni>]
Loop While | Until <condiţie>
 Ciclul For … Next, cu număr finit de paşi
For <valoare> = <valoare 1> To <valoare 2> [Step <valoare 3>]

<instrucţiuni>
[Exit For]
<instrucţiuni>
Next [<valoare>]
În ciclul For … Next grupul de instrucţiuni, constituind corpul acestuia,

se execută după valorile variabilei contor <valoare>, într-un interval specificat
prin <valoare 1> şi <valoare 2>. Variabila contor se incrementează implicit cu
1, dacă nu este precizat pasul (Step) sau cu valoarea <valoare 3> dacă apare

clauza Step. Variabila contor primeşte o valoare iniţială (<valoare 1>). După
fiecare ciclu, contorul este incrementat şi comparat cu valoarea finală (<valoare
2>). Dacă nu s-a ajuns la valoarea finală, execuţia ciclului de instrucţiuni se reia,
în caz contrar trecându-se la linia de după Next. Exit For are acelaşi rol ca
Exit Do de la comenzile Do … Loop.
Exemplu (Word) _____________________________________________________________________

______________________________________________________________
100 5050
Suma primelor numere naturale este:
______________________________________________________________
TextBox (Name): n
TextBox (Name): Suma
Enabled: False
Private Sub n_Change()
Suma = 0
For i = 1 To n
suma = suma + i
Next
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Să se editeze şi să se ruleze secvenţele de instrucţiuni Basic din
exemplele marcate cu simbolul .

Module VBA

Module VBA
Cuprins Pagina
12.1. Variabile locale (private) 113
12.2. Variabile publice (globale) 113
12.3. Variabile private 114
12.4. Transmiterea argumentelor prin valoare şi prin referinţă 117
12.5. Funcţii recursive 118

Module VBA
Programarea modulară este un procedeu prin care mai multe instrucţiuni

sunt grupate în proceduri (Sub şi Function) destinate realizării în mod
repetat a unor acţiuni. Acestea pot fi definite în cadrul limbajului (proceduri
standard) sau de către programator (proceduri utilizator). Programarea
structurată combinată cu programarea modulară contribuie la creşterea
eficienţei şi productivităţii în proiectarea de aplicaţii. Procedurile de dimensiuni
mici, scrise pentru realizarea diverselor sarcini, în locul programelor vaste,
monolitice, concretizează programarea structurată. Prin divizarea aplicaţiei în
mai multe proceduri se reduce efortul, o dată cu numărul de erori în scrierea
programelor. De asemenea, este simplificată întreţinerea aplicaţiei.
În general, programatorii preferă să pună procedurile de utilitate

generală în module. Se includ aici procedurile necesare în mai multe aplicaţii.
Pentru a adăuga un modul extern se acţionează butonul (Module), din linia
de butoane standard (prin meniu Insert, Module). Noul modul apare în
structura proiectului iar în fereastra de cod se poate scrie codul necesar.
Din punct de vedere al referirii variabilelor de lucru, din diferite zone ale
programului, se deosebesc două tipuri de variabile:
 Variabile locale accesibile doar în procedura în care au fost definite.

Ele sunt declarate prin Dim, Redim sau Static. Variabilele declarate
cu Static îşi păstrează valorile pe tot timpul execuţiei programului,
spre deosebire de cele declarate prin Dim sau Redim care sunt
şterse din memorie la terminarea procedurii.
Sub test()
Static Dobanda As Single
Dobanda = 3 / 100
'...
End Sub
 Variabile publice (globale) accesibile din orice procedură – prin
declaraţia Public.
'...
Public rataDobanzii As Single
'...

Module VBA
 Variabile private limitate la un modul sau procedură – prin

declaraţia Private.
'...
Private rataDobanzii As Single
'...

 Variabilele publice şi locale sunt declarate la început de modul.
 Orice program poate conţine unul sau mai multe proceduri.
 Singura deosebire dintre procedurile Sub şi Function este că cele
de tip Function returnează o valoare care se atribuie unei variabile
iar celelalte nu.
 Din orice procedură pot fi apelate alte proceduri (apeluri în cascadă).
 Orice procedură apelată este căutată mai întâi în cadrul secţiunii
curente, apoi în modulele externe.
 Execuţia unei proceduri depinde de parametrii externi transmişi
acestuia şi se va opri la sfârşit (End Sub, End Function) sau la
întâlnirea instrucţiunii de ieşire din procedură (Exit Sub, Exit
Function).
 După executarea unei proceduri se revine în programul apelant.
 O procedură poate avea atributele Private sau Public.
↓ Exemple____________________________________________________________________________________
()
O procedură ValoareTva, pentru calculul valorii TVA (Tva este variabilă cu
atribut Public), poate fi definită într-un modul extern:
Apelul procedurii şi transmiterea parametrului:

Module VBA
()
Se editează o procedură, inclusă într-un modul, pentru ordonarea unui şir
de numere prin metoda interschimbării.
Explicarea metodei interschimbării:
 Se consideră un şir de numere a1, a2, a3 … an-1, an.
 Se compară, pe rând câte două elemente ale şirului. Dacă valorile lor
corespund criteriului de ordonare (crescător sau descrescător) atunci ele
rămân pe aceeaşi poziţie, dacă nu, se interschimbă:
a1  a2  a3  … an-1  an
 Comparările se reiau până când nu mai e necesară nici o interschimbare.
Sub Ordonare(n As Integer, a() As Single)
Dim aux As Single
Do While Not gata
gata = True
For i = 0 To n - 2
If a(i) > a(i + 1) Then
aux = a(i)
a(i) = a(i + 1)
a(i + 1) = aux
gata = False
End If
Next
Loop
End Sub
Pentru definirea elementelor şirului, apelul procedurii de ordonare a

elementelor lui şi afişarea şirului ordonat, se poate utiliza următoarea
secvenţă:
Sub test()
Const n As Integer = 4
Dim a(n) As Single
a(0) = 89.5
a(1) = -7.23
a(2) = 2.5
a(3) = 6
'

Module VBA
Call Ordonare(n, a) 'Apelul procedurii

'
For i = 0 To n - 1
SirOrdonat = SirOrdonat & a(i) & " "
Next
MsgBox(SirOrdonat)
End Sub
()
O funcţie ValoareTva, pentru calculul valorii TVA, poate fi definită într-un
modul extern:
Function ValoareTva(val As Single) As Single
ValoareTva = val * 0.19
End Function
Apelul funcţiei şi transmiterea parametrului Valoare se poate realiza în
acelaşi modul sau dintr-un modul extern:
Sub test()
Dim Valoare As Single
Valoare = 12.75
'
v = ValoareTva(Valoare) 'apelul functiei
MsgBox("Valoarea Tva:" & v)
End Sub
()
Pentru calculul sumei 1+1/2+ … +1/n se defineşte următoarea funcţie:
Function Suma(n As Integer)
Dim s As Single
s = 0
For i = 1 To n
s = s + 1 / i
Next
Suma = s
End Function

Module VBA
Apelul funcţiei şi transmiterea parametrului n:

Sub test()
Dim n As Integer
n = 7
'
v = Suma(n) 'apelul functiei
'
MsgBox(n & " elemente: " & v)
End Sub
__________________________________________________________________________________Exemple ↑
Transmiterea argumentelor prin valoare şi prin referinţă
Există două variante de transmitere a argumentelor, stabilindu-se astfel

dacă procedura, care le primeşte, le poate modifica şi transmite înapoi:
 Dacă se transmit prin valoare (cuvânt cheie ByVal care de obicei se
omite) - modalitatea implicită, procedura apelată poate modifica
valorile, dar aceste modificări nu se vor transmite procedurii apelante.
Transmiterea prin valoare protejează variabilele transmise, valorile lor
neputând fi modificate în procedura apelantă (procedura apelată
primeşte copii ale variabilelor din procedura apelantă). Se recomandă
transmiterea datelor prin valoare, atunci când modificarea lor nu e
necesară sau e riscantă.
 Dacă se transmit prin referinţă (cuvânt cheie ByRef), procedura
apelată poate modifica valorile variabilelor transmise, modificări care
sunt apoi transmise procedurii apelante. Transmiterea prin referinţă
(sau adresă) permite procedurii să actualizeze variabilele, modificările
fiind percepute de variabile şi în procedura apelantă. După ce acesta
redobândeşte controlul, variabilele transmise şi modificate vor rămâne
cu noile valori.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Procedura Sub ValoareTva, pentru calculul valorii Tva, transmiterea

parametrilor prin referinţă:
Sub ValoareTva(ByRef valoare, ByRef Tva)

Tva = Valoare * 0.19
End Sub

Module VBA
Apelul procedurii şi transmiterea parametrilor Valoare şi Tva:

Sub Test()
Dim Valoare As Single, Tva As Single
Valoare = 1300.60
'
Call ValoareTva(Valoare, Tva) 'apelul procedurii Sub
'
MsgBox("Valoarea Tva:" & Tva)
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Funcţii recursive
O funcţie este recursivă dacă se apelează pe ea însăşi.

↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
Pentru calculul funcţiei factorial, fact, este definită următoarea secvenţă
de instrucţiuni:
Function fact(n As Integer) As Integer
If n = 0 Then
fact = 1
Else
fact = n * fact(n - 1)
End If
End Function
Apelul funcţiei şi transmiterea parametrului n:
Sub Test()
Dim n As Integer, f As Integer
n = 5
'
f = fact(n) 'apelul functiei
'
MsgBox(n & " factorial este: " & f)
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Module VBA
1. Editaţi propria funcţie de calcul a depunerilor cu dobândă cu relaţia:
(1  Rate) Nper  1
MyFV  Pmt *
Rate
Unde:
Pmt – reprezintă plăţile,
Rate – este rata dobânzii,
Nper – numărul de perioade.
Comparaţi rezultatul aplicării ei cu valorile obţinute prin funcţia Basic FV.
_______________________________________________________________
Rata dobânzii: 0,1 Numărul de perioade: 2 Plata: 100
210 -210 Calcul
_______________________________________________________________
TextBox (Name): Rate
TextBox (Name): Nper
TextBox (Name): Pmt
TextBox (Name): F1
TextBox (Name): F2
CommandButton (Name): Calcul
Caption : Calcul


Module VBA
Procedurile:
Function MyFV(Rate, Nper, Pmt) As Double
MyFV = Pmt * ((1 + Rate) ^ Nper - 1) / Rate
End Function

Private Sub Calcul_Click()
F1 = MyFV(Rate, NPer, Pmt)
F2 = FV(Rate, NPer, Pmt)
End Sub
k
2. Să se calculeze combinările de n luate câte k ( Cn ) utilizând relaţia de
recurenţă:
Cnk  Cnk1  Cnk11 , cazuri particulare : Cn0  Cnn  1 şi Cn1  n
_______________________________________________________________
5 3 10 Calculează
Combinări de: luate câte: =
_______________________________________________________________
TextBox (Name): v1
TextBox (Name): v2
TextBox (Name): Combinari
CommandButton (Name): Calculeaza
Caption : Calculează
Procedurile:
Function comb(n, k) As Integer
If k = 0 Or n = k Then
Comb = 1
Exit Function
End If
If k = 1 Then
Comb = n
Exit Function
End If
comb = comb(n - 1, k) + comb(n - 1, k - 1)
End Function

Module VBA
Private Sub Calculeaza_Click()

n = val(v1)
k = val(v2)
Combinari = comb(n, k)
End Sub
3. Să se calculeze al n-lea termen al şirului Fibonacci definind o funcţie

recursivă. Relaţia de calcul este:
1, n  0

Fib ( n )  1, n  1

 Fib ( n  1)  Fib ( n  2), n  1
_______________________________________________________________
5 8
al -lea termen este
_______________________________________________________________
TextBox (Name): Numa
TextBox (Name): Pozitia
Procedurile:
Function Fib(n) As Integer
If n = 0 Or n = 1 Then
Fib = 1
Else
Fib = Fib(n - 1) + Fib(n - 2)
End If
End Function
Private Sub Numar_Change()

n = val(Numar)
Pozitia = Fib(n)
End Sub
4. Să se calculeze cel mai mare divizor comun a două numere, conform

relaţiei recursive a lui Euclid:
 x, dacă y  0
cmmdc( x, y )  
cmmdc( y, x mod y ) dacă y  0

Module VBA
unde mod este operatorul modulo.
_______________________________________________________________
Cel mai mare divizor comun pentru: 9 şi 18 este 9
_______________________________________________________________
TextBox (Name): a
TextBox (Name): b
TextBox (Name): rezultat
Procedurile:
Function cmmdc(x, y) As Integer
If y = 0 Then
cmmdc = x
Else
cmmdc = cmmdc(y, x Mod y)
End If
End Function
Private Sub a_Change()

x = val(a)
y = val(b)
rezultat = cmmdc(x, y)
End Sub
Private Sub b_Change()

a_Change
End Sub

Formulare VBA

Formulare VBA
Cuprins Pagina
13.1. Formulare (form-uri) 124
13.2. Proprietăţi şi proceduri eveniment 125
13.3. Proprietatea Caption 126
13.4. Proprietatea StartUpPosition 128
13.5. Proprietatea Height şi Width 128
13.6. Proprietăţile ForeColor şi BackColor 129
13.7. Utilizarea controalelor 130
13.7.1. CommandButton 131
13.7.2. Label 131
13.7.3. TextBox 134
13.7.4. CheckBox 137
13.7.5. Frame 139
13.7.6. OptionButton 140
13.7.7. ListBox 142
13.7.8. ComboBox 145
13.7.9. Image 148
13.7.10. SpinButton 149
13.8. Modificarea proprietăţilor din cod 150

Formulare VBA
În mediul Windows, o aplicaţie oferă o multitudine de alternative grupate

în ferestre de dialog dintre cele mai diferite. Activităţile şi ordinea în care se
desfăşoară ele sunt stabilite de utilizator - programul se află într-o stare de
aşteptare, iar utilizatorul poate alege una din opţiunile oferite. Programul
trebuie conceput astfel încât să răspundă la toate acţiunile utilizatorului. Orice
acţiune - apăsarea unei taste, clic cu mouse-ul şi mişcarea lui, etc. - reprezintă
un eveniment. Aplicaţiile care rulează sub sistemul de operare Windows sunt
dirijate de evenimente iar rezolvarea sarcinilor de execuţie ale acestora impune
conceptul de „programarea dirijată de evenimente”.
Interfaţa cu utilizatorul, a unui program, permite utilizatorului să

interacţioneze cu programul şi conţine orice control (cum ar fi butoane, casete
de text) pe care utilizatorul îl manipulează pentru a furniza comenzi sau
informaţii programului.
Formulare (form-uri)
Limbajul Basic facilitează crearea interfeţelor cu utilizatorul prin

intermediul unui set de controale, din caseta cu instrumente (Toolbox).
Un proiect VBA grupează unul sau mai multe formulare şi module. În

formulare (UserForm) se poziţionează controale OLE (obiecte de interfaţă) care
permit introducerea sau extragerea datelor utilizatorului în mod interactiv.
Controalelor din formular le sunt asociate proprietăţi şi metode (proceduri
eveniment). Procedurile eveniment sunt secvenţe de instrucţiuni care pot fi
modificate, ca de altfel şi proprietăţile controalelor incluse în formular.
Modificările efectuate se reflectă în aspectul formularului şi în comportamentul
acestuia în diferite situaţii..
În varianta Visual Basic şi a produselor similare, proiectul (programul)

este un ansamblu de proceduri eveniment, cele mai multe având dimensiuni
reduse şi fiecare tratând un eveniment individual. O astfel de procedură este
ataşată unui control şi se execută numai când controlul respectiv interceptează
evenimentul pentru care a fost scrisă. Altfel spus, un program va răspunde
unui eveniment care se produce la execuţie numai dacă a fost scrisă o
procedură pentru evenimentul respectiv; în caz contrar, evenimentul va fi
ignorat. Fiecare control al unui formular (ca şi formularul însuşi) suportă mai

Formulare VBA
multe evenimente. De exemplu, un buton poate răspunde la evenimentul clic

dacă pentru acest eveniment este scrisă o procedură. Atunci când aplicaţia se
va lansa în execuţie, iar utilizatorul va efectua clic pe buton (se produce în
acest fel evenimentul), va fi lansată automat în derulare procedura definită.
Proprietăţi şi proceduri eveniment
Un formular poate conţine mai multe controale, el însuşi fiind considerat

un control. Fereastra Properties permite alegerea controlului şi a proprietăţii a
cărei valoare se schimbă, ca de exemplu:
 Proprietatea Caption este destinată stabilirii unui titlu (denumire) pentru
formular sau control.
 Proprietatea (Name) permite atribuirea unor nume controalelor. VBA
stabileşte valori implicite proprietăţii (Name) cum ar fi:
 UserForm1, UserForm2… pentru formulare (prin convenţie,
numele formularelor utilizator vor fi prefixate de cuvântul frm, de
exemplu: frmPrincipal, frmCalcul);
 Label1, Label2… pentru etichete (prefix convenţional: lbl);
 CommandButton1, CommandButton2… pentru butoane (prefix: btn);
 TextBox1, TextBox2… pentru casete de text (prefix: txt).
Aceste nume ale controalelor pot fi folosite aşa cum au fost definite de
VBA însă utilizatorul are posibilitatea stabilirii unor denumiri proprii.
Proprietăţile formularului sunt afişate, alfabetic (Alphabetic) sau pe

categorii (tab-ul Categorized):
 Aparenţă (Appearence) : culorile utilizate, efectele vizuale de umplere
etc.
 Comportare (Behaviour) : modul de continuare a acţiunilor la părăsirea
ultimului control de pe formular (Cycle) sau accesul utilizatorului la
obiect (Enabled).
 Font (Font) : fontul implicit (poate fi modificat pentru fiecare control în
parte).
 Diverse (Misc) : numele formei, imaginea mouse-ului etc.
 Imagine (Picture) : imagini utilizate.
 Poziţie (Position) : poziţie şi dimensiuni.
Procedurile eveniment sunt secvenţe de instrucţiuni asociate diferitelor

controale la activarea/dezactivarea acestora. Afişarea ferestrei de cod este
realizată prin executarea unui dublu clic pe controlul pentru care se doreşte
scrierea instrucţiunilor program. Numele procedurii (Click - pentru
CommandButton sau OptionButton, Change – pentru TextBox) este
legat de numele controlului prin simbolul _ (underline) :

Formulare VBA
Private Sub control_procedura()
End Sub
În instrucţiunile Basic, referirea la proprietatea unui control se face prin

construcţia control.proprietate – numele proprietăţii este legat de numele
controlului printr-un punct. Dacă sunt create mai multe formulare referirea la
un control din cadrul unui formular se realizează printr-o construcţie
asemănătoare, adică formular.control.proprietate. Există construcţii speciale,
mai scurte, cum ar fi Me - care indică formularul curent.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
'
Me.Caption = "Actualizare"
'modifică proprietatea Caption (titlu) a formularului
'
UserForm2.Label1.Caption = "Numele persoanei"
'modifică proprietatea Caption a obiectului Label1
'
Me.Hide
'execută metoda Hide (ascundere)ataşată formularului
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Proprietatea Caption
În general, proprietatea Caption a unui control stabilește textul pe care

respectivul control îl afişează. Proprietatea Caption a unui formular definește
titlul form-ului.
Dacă nu este afişată fereastra de controale (Toolbox), având formularul

deschis în mediul de proiectare, din meniul View (afişare) se selectează
opţiunea Toolbox sau se apasă butonul din linia de butoane standard.
Pentru introducerea unui control în formular (de exemplu un buton) se
utilizează mouse-ul (tragerea controlului în formular sau clic pe control şi apoi
clic pe formular).
Dacă nu este afişată fereastra de proprietăţi a unui formular, din meniul

View (afişare) se selectează opţiunea Properties Window (fereastra de
proprietăţi) sau butonul dintre butoanele standard. Pentru un formular care
conţine controale sau componente, se poate folosi şi lista derulantă din

Formulare VBA
fereastra Properties pentru a selecta obiecte din formular. Unui control selectat
i se pot configura proprietăţile.
Pentru a configura proprietatea Caption, a unui formular, în fereastra

de proprietăţi:
 Se selectează acesta din lista (derulantă) a obiectelor, inclusă în

fereastra Properties.
 Din lista de proprietăţi se alege proprietatea Caption.
 Se introduce textul nou pentru proprietatea Caption (de exemplu,
Form-ul meu).
Pentru a configura proprietatea Caption din cod:

 Se deschide editorul de cod (dublu-clic pe butonul Command
Button1).
 Se foloseşte cuvântul cheie Me pentru a referi formularul în interiorul
procedurii de tratare a unui eveniment Click pe un buton:
Private Sub CommandButton1_Click()
Me.Caption = "O noua denumire"
End Sub
 Se rulează proiectul şi, prin clic pe buton, titlul formularului se schimbă

la noua valoare.

Formulare VBA
Proprietatea StartUpPosition
Proprietatea StartUpPosition determină poziţia unui formular atunci

când este executat prima oară. De obicei, atunci când un formular rulează,
utilizatorul îl poate muta.
Pentru a amplasa un formular în mijlocul

ecranului folosind fereastra de proprietăţi:
 Având formularul deschis, în fereastra

Properties se selectează opţiunea
StartUpPosition.
 În coloana din dreapta, se selectează 2-
CenterScreen.
 Se rulează proiectul. Fereastra bazată pe form
va apărea în centrul ecranului.
Proprietăţile Height şi Width
Prin aceste proprietăţi se fixează înălţimea şi lăţimea (în pixeli) a ferestrei

formularului (unitatea de măsură standard pentru monitoarele de calculator).
Se poate configura dimensiunea formularului în trei moduri:

 Trăgând cu mouse-ul de latura de jos şi/sau din dreapta a
formularului, în mediul de proiectare, până ce formularul atinge
dimensiunile dorite. Schimbările făcute în acest fel sunt reflectate, în
fereastra Properties, de Width (lăţime) şi Height (înălţime).
 Setând în fereastra de proprietăţi dimensiunile Width şi Height.
 Configurând în cod valorile pentru Width şi Height.

Formulare VBA
Pentru a schimba dimensiunile unui formular din cod:

 Se deschide editorul de cod (dublu-clic pe butonul Command
Button1).
 Se foloseşte cuvântul cheie Me pentru a referi formularul în interiorul
procedurii de tratare a unui eveniment Click pe un buton:
Me.Width = 500
Me.Height = 300
End Sub
 Se rulează proiectul şi, prin clic pe buton, dimensiunile formularului se
schimbă la noile valori.
Proprietăţile ForeColor şi BackColor
Proprietatea ForeColor stabileşte culoarea elementelor grafice şi, mai

important, a textului. Proprietatea BackColor stabileşte culoarea de fundal.
Ele se configurează în acelaşi mod.
Atunci când se configurează proprietăţile ForeColor şi BackColor ale

unui formular, se configurează, de asemenea, şi valorile implicite ale acestora
pentru orice control aşezat în interiorul formularului (în afara cazului în care se
configurează culorile individual pentru un control, acesta va folosi valorile oferite
de form).
Pentru a configura proprietatea ForeColor

folosind fereastra de proprietăţi:
 Se deschide un formular în mediul de
proiectare.
 În fereastra Properties se alege
ForeColor.
 În coloana din dreapta, clic pe săgeata în
jos.
 Din tabul Palette se alege culoarea, în mod
vizual.

Formulare VBA
Utilizarea controalelor
Includerea controalelor în cadrul unui formular se realizează prin

introducerea (drag&drop) unor obiecte (CommandButton, Label, TextBox,
etc.) în acest formular. Pentru aceasta, se acţionează butonul corespunzător
din Toolbox şi se stabileşte porţiunea dreptunghiulară (zona) din formular unde
va fi afişat controlul. Practic, controlul va fi desenat (se poziţionează cursorul
mouse-ului în colţul stânga-sus al zonei de afişare, se ţine apăsat butonul stâng
şi se trage cursorul spre colţul dreapta-jos). O dată plasat pe formular,
proprietăţile (starea) unui control pot fi vizualizate şi modificate în fereastra
„Properties", iar comportamentul său poate fi modelat prin scrierea procedurilor
eveniment. Toate controalele sunt obiecte şi, ca urmare, răspund la evenimentele
declanşate de entităţile exterioare (utilizator, alte controale) prin intermediul
procedurilor eveniment.
 Multe proprietăţi enumerate anterior pentru formulare se pot aplica

nu numai acestora ci şi controalelor din formular.
Cele mai importante controale:
Buton
Etichetă
Casetă de text
Casetă de validare
Cadru de grupare
Buton radio (opţiune)
Casetă cu listă
Listă derulantă
Casetă de imagine
Generator de valori

Formulare VBA

Controlul CommandButton este tipic pentru startul evenimentelor, pentru

căutarea şi închiderea formularelor, etc. Codul program de executat este plasat
în metoda Click. Textul afişat pe buton este conţinut în proprietatea
Caption, iar numele lui în proprietatea (Name). Mediul de proiectare VBA
atribuie nume butoanelor (CommandButton1, CommandButton2, …) dar este
indicat ca utilizatorul să folosească denumiri semnificative. Prin convenţie
aceste denumiri ar putea fi prefixate prin literele btn (btnCalculeaza,
btnStart, …).
Controlul Label este utilizat pentru afişarea unor texte care nu pot fi
editate de utilizator. Este util pentru descrierea altor controale din formular
cum ar fi TextBox, ListBox, etc.
Proprietăţile cele mai importante ale controlului Label:
Proprietate
Name
Nume VBA: Label1, Label2, … Convenţie prefix: lbl.
AutoSize
Proprietate de tip boolean care defineşte modalitatea de dimensionare a etichetei

(automat - True, manual - False). Implicit este False (dimensiune fixă). Dacă se
fixează la valoarea True înălţimea etichetei se autoreglează în funcţie de textul
introdus.
BackColor
Culoarea de fundal a textului de pe etichetă. Sunt disponibile 2 palete de culori:

Palette şi System.
BorderStyle
Stilul marginii (cadrului) etichetei: FmBackStyleOpaque, FmBackStyleTranparent.
Caption
Este proprietatea cea mai des utilizată şi se referă la conţinutul efectiv al

Formulare VBA
etichetei. Poate fi stabilit atât la proiectare, cât şi în momentul execuţiei.
ControlTipText
Afişează un indicator textual, atunci când se plasează cursorul mouse-ului în zona

etichetei.
Font
Fontul (stilul caracterelor) cu care este afişat textul de pe etichetă. Este o

proprietate care fixează atribute pentru tip, mărime, stil de afişare.
ForeColor
Culoarea cu care este scris textul în cadrul etichetei. Are aceeaşi plajă de valori
ca şi BackColor.
Heigth
Înălţimea etichetei, în pixeli.
Picture
Imaginea care apare pe fundalul etichetei. Această proprietate reprezintă de

fapt o referinţă către un fişier de tip imagine (bmp, jpg, gif, ico, etc).
PicturePosition
Alinierea imaginii în cadrul etichetei.
TextAlign
Modalitatea de aliniere a textului în cadrul suprafeţei etichetei. Valori:

FmTextAlignLeft, FmTextAlignCenter, FmTextAlignRight. Implicit alinierea
textului este la stânga.
Visible
Permite ascunderea etichetei sau (re)afişarea ei pe ecran, în funcţie de valorile

care îi sunt atribuite: False, True.
Width
Lăţimea etichetei, în pixeli.

Formulare VBA
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Pe un formular se introduce o etichetă cu

numele lblPoza, proprietatea Visible
având valoarea False. O imagine de fundal
este fixată prin proprietatea Picture:
 În procedura eveniment a butonului se scriu următoarele linii de cod

care au rolul de a modifica titlul formularului (UserForm1), a etichetei şi
a butonului (btnVizualizeaza):
Private Sub btnVizualizeaza_Click()

Me.Caption = "Poza mea"
lblPoza.Visible = True
btnVizualizeaza.Caption = "O fetiţă!"
End Sub
 Rezultat al apăsării butonului, la rularea

formularului:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Formulare VBA
Acest control este unul dintre cele mai folosite în programarea interfeţelor
grafice datorită avantajelor pe care le oferă la introducerea datelor şi la
manipularea lor. Defineşte un câmp de editare în care utilizatorul poate
introduce un text. Controlul TextBox afişează mai multe linii atunci când
proprietatea Multiline este setată pe True. Aspectul textului afişat este
determinat de proprietăţile Font şi ForeColor. La fel ca şi la alte controale,
proprietăţile pot fi modificate prin cod program, în timpul rulării aplicaţiei.
Caseta de text este foarte flexibilă în VBA, permiţând introducerea datelor

pe una sau mai multe linii de text, folosirea barelor de derulare (Scrollbars),
etc. De asemenea, o casetă de text poate fi folosită în modul activ (utilizatorul
are acces la conţinutul său) sau în modul inactiv (utilizatorul poate doar să
vizualizeze conţinutul, textul fiind protejat în cazul în care se încearcă
modificarea sa).
Principalele proprietăţi, ale unei casete de text, sunt rezumate în tabelul

următor:
Proprietate
Name
Nume VBA: TextBox1, TextBox2, … Convenţie prefix: txt.
BackColor
Culoarea de fundal a casetei de text. În momentul proiectării (la plasarea

casetei pe formular) se pot alege valori din 2 categorii: Palette, System,
fiecare cu propria sa paletă de culori.
BorderStyle
Tipul marginii casetei de text. Sunt disponibile 2 variante:
 0-FmBackStyleTransparent;
 1-FmBackStyleOpaque.
Enabled
Proprietate de tip boolean care permite utilizatorului să modifice conţinutul

casetei (True - implicit) sau protejează textul împotriva modificărilor (False).

Formulare VBA
ForeColor
Culoarea textului care este afişat în interiorul casetei. Maniera de selectare

este asemănătoare cu cea asociată proprietăţii BackColor.
MaxLength
Numărul maxim de caractere care pot fi introduse în caseta de text. Poate fi

modificată la o valoare de tip Integer pozitivă.
MousePointer
Stabileşte felul cursorului mouse-ului atunci când acesta se află pe caseta de text.
Valorile pot fi alese dintr-o listă: AppStarting, Arrow, Cross, Ibeam, NoDrop,
SizeAll …
Multiline
Precizează dacă textul din casetă poate fi plasat pe mai multe rânduri. Este o
proprietate de tip boolean (implict False).
PasswordChar
Defineşte care este caracterul (de exemplu *) ce se va afişa în mod repetat,

astfel încât textul din interior să nu poată fi descifrat. Utilă pentru proceduri
de introducere a parolelor sau a cuvintelor-cheie.
ScrollBars
Stilul barelor de derulare aferente casetei:
 None (nu este prezentă nici o bară de derulare);

 Horizontal (bară de derulare orizontală, sub caseta de text);
 Vertical (bară de derulare verticală, în dreapta casetei de text);
 Both (bare de derulare verticală şi orizontală). În cazul în care se
alege această variantă, se recomandă testarea ei în acelaşi timp cu
proprietatea Multiline.
TextAlign
Alinierea textului introdus în caseta de text. Alinierea poate fi :Left (implicit),

Right, Center.

Formulare VBA
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Se editează un formular care să permită următoarele operaţiuni:

 introducerea numelui (mărcii) unui autoturism;
 introducerea preţului autoturismului, în Euro;
 cursul, la zi, a monedei europene;
 în funcţie de cursul monedei Euro se calculează preţul
autoturismului în lei;
 confirmarea stocului existent;
 confirmarea includerii de taxe;
 opţiunea de culoare;
 afişarea informaţiile despre autoturism: marca, preţul în lei,
culoare, dacă se află în stoc, dacă preţul are taxele incluse.
 Pentru informaţiile introduse de la tastatură, textbox-urilor li se atribuie

nume semnificative (txtMarca, txtPretEuro, txtCursEuro).
Butonul de comandă (btnInfo) determină afişarea - în eticheta lblInfo
- informaţiilor necesare. Proprietatea Font a acestor controale poate fi
modificată pentru o afişare mai vizibilă (de exemplu Bold):
txtMarca txtCursEuro
txtPretEuro
btnInfo
lblInfo
 Procedura de preluare a informaţiilor şi de afişare a rezultatelor

prelucrării lor (asociată butonului „Info”) conţine următoarele instrucţiuni:
Private Sub btnInfo_Click()

If IsNumeric(txtPretEuro.Text) And _
IsNumeric(txtCursEuro.Text) Then
PretEuro = Val(txtPretEuro.Text)
CursEuro = Val(txtCursEuro.Text)
PretLei = PretEuro * CursEuro * 1.19
lblInfo.Caption = "Autoturismul " & txtMarca.Text _
& vbCrLf & "Are pretul " & PretLei & _

Formulare VBA
"lei (cu TVA)"

'Observaţie: vbCrLf -> pentru rând nou
Else
MsgBox("Eroare! Valoare numerică!")
End If
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Proprietatea Text a casetelor de text returnează întotdeauna o

valoare de tip String, iar în cazul în care sunt introduse valori
numerice, se impune realizarea unei conversii la tipul de date al variabilei
care preia valoarea respectivă. Cu funcţia IsNumeric, de tip boolean, se
poate testa dacă argumentul este numeric (rezultat True pentru
argument numeric).
Controlul CheckBox creează posibilitatea de se specifica anumiţi

parametri prin intermediul unor casete de validare. Realizarea practică se face
prin efectuarea unui clic cu mouse-ul (bifare – debifare).
Principalele proprietăţi:
Proprietate
Name
Nume VBA: CheckBox1, CheckBox2, … Convenţie prefix: chk.
Alignment
Specifică locul de plasare a cadrului de bifare în cadrul controlului. Această
proprietate poate lua valorile Left şi Right. Right este implicit.
Enabled
Este proprietate de tip boolean care stabileşte dacă checkbox-ul este sau nu
activ.
Font
Stilul fontului cu care este scris textul însoţitor.
ForeColor
Culoarea cu care este scris textul însoţitor.
Caption

Formulare VBA
Proprietate ce determină textul însoţitor (explicativ) al casetei de validare.

Value
Proprietate importantă cu următoarele valori:
 True, dacă este bifată caseta;
 False, dacă este debifată caseta (implicit).
Visibile
Dacă este True (implicit), caseta de validare este vizibilă pe formular. În caz
contrar, este invizibilă.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Pe formularul anterior se introduc două CheckBox-uri (chkStoc,
chkTaxe). În procedura eveniment btnInfo_Click se adaugă
următoarele instrucţiuni:
If chkStoc.Value Then
Stoc = "Se afla in stoc"
Else
Stoc = "Nu se afla in stoc"
End If
If chkTaxe.Value Then
Taxe = "Toate taxele incluse!"
Else
Taxe = "Nu include taxe"
End If
lblInfo.Caption = "Autoturismul " & txtMarca.Text & vbCrLf & _
"Are pretul " & PretLei & " lei (cu TVA)" & _
vbCrLf & Stoc & vbCrLf & Taxe
 Un rezultat al execuţiei formularului ar putea arăta astfel:

checkBox bifat

Rezultatul prelucrării
_____________________________________________________________________________Exemplu ↑

Formulare VBA

Rolul controlului de tip Frame este de a grupa două sau mai multe
controale (de regulă, CheckBox sau OptionButton) astfel încât să formeze un
set de elemente între care se stabileşte o relaţie. De exemplu în cazul controlului
CheckBox, utilizatorul poate bifa un control indiferent de starea celorlalte.
Există însă situaţii în care este de dorit ca starea unei opţiuni să elimine în
mod automat celelalte opţiuni şi astfel se ajunge la utilizarea butoanelor de
opţiune structurate într-un grup.
Principalele proprietăţi ale unui Frame sunt:
Proprietate
Name
Nume VBA: Frame1, Frame2, … Convenţie prefix: frm.
Caption
Textul care apare în antetul grupului.
Enabled
Dacă este True, elementele din grup vor putea fi accesate. Dacă este False,
elementele din grup nu pot fi manipulate de utilizator.
Font
Tipul fontului cu care este scris titlul grupului.
Visible
Dacă este True, grupul este vizibil pe formular; în caz contrar, grupul este
invizibil.

Formulare VBA
Este controlul care se foloseşte atunci când trebuie selectată doar o

singură opţiune din mai multe posibile. De regulă, aceste butoane sunt
comasate într-un cadru de grupare, asigurându-se, în acest fel, selectarea doar
a unei singure opţiuni.
Proprietăţile cele mai importante ale unui control de tip buton radio sunt:
Proprietate
Name
Nume VBA: OptionButton1, OptionButton2, … Convenţie prefix: rbn.
Alignment
Locul de plasare a cadrului de bifare în cadrul controlului. Această proprietate
poate lua valorile Left şi Right. Right este implicit.
Caption
Şirul de caractere care însoţeşte butonul radio.
TextAlign
Modalitatea de aliniere a textului în cadrul controlului. Poate lua valorile Left,
Center, Right. Implicit: Left.
Value
Este proprietatea cea mai folosită, indicând dacă butonul este selectat - True
sau nu – False (implicit).
Visible
Proprietate de tip boolean care stabileşte dacă butonul radio este sau nu vizibil
pentru utilizator.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Se plasează pe formular controlul de tip Frame, cu proprietatea Name,
frmCuloare. Se aduc, în interiorul acestui control, din cutia cu instru-
mente, trei butoane radio: rbnAlb, rbnGri, rbnRosu (pentru
selectarea unei culori). Controlul Frame are rolul de container pentru
butoanele radio iar deplasarea lui determină şi deplasarea elementelor pe
care le conţine.

Formulare VBA
 Codul care completează versiunea anterioară a formularului este

următorul:
If rbnAlb.Value Then
Culoare = "Alb"
End If
If rbnGRi.Value Then
Culoare = "Gri"
End If
If rbnRosu.Value Then
Culoare = "Gri"
End If
'.
'.
'.
lblInfo.Caption ="Autoturismul " & txtMarca.Text & vbCrLf & _
"Are pretul " & PretLei & " lei (cu TVA)" & _
vbCrLf & Stoc & vbCrLf & Taxe & _
vbCrLf & "Culoare: " & Culoare
'Observaţie: vbCrLf -> pentru rând nou
'.
'.
 Când se lansează în execuţie formularul, se va putea selecta doar un

singur buton, cel selectat anterior fiind în mod automat debifat (astfel se
poate alege doar o singură variantă din mai multe posibile):

Formulare VBA
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Controlul ListBox dintr-un formular afişează o listă de una sau mai

multe elemente. Dacă numărul total al elementelor excede numărul celor care
pot fi afişate, un scroll bar este automat adăugat la acel control. Prin
proprietatea MultiSelect elementele listei pot fi afişate în coloane multiple
(implicit MultiSelect este fmMultiSelectSingle).
Funcţia ListIndex returnează o valoare întreagă care corespunde primului

element selectat din listă. Dacă nu este selectat nici un element, valoare lui
ListIndex este -1. Dacă este selectat primul element din listă, valoarea lui
ListIndex este 0. Funcţia ListCount furnizează numărul elementelor listei.
În esenţă, controlul ListBox poate conţine mai multe valori care să fie
gestionate pe o suprafaţă fixă de pe formular, accesul la valorile ascunse
realizându-se prin intermediul barelor de derulare. Funcţia Clear permite
ştergere elementelor listei (golirea listei).
Proprietăţile importante ale unei casete cu listă sunt enumerate în tabelul

următor:
Proprietate
Name
Nume VBA: ListBox1, ListBox2, … Convenţie prefix: lst.
BorderStyle
Marginea casetei cu listă:
 None: nu apare nici o bordură;

Formulare VBA
 Single - bordură.
ColumnWidths
Lăţimea (în număr de puncte) fiecărei coloane în cazul în care lista suportă
coloane multiple.
Enabled
Proprietate de tip boolean care, atunci când are valoarea True, permite
utilizatorului să selecteze elemente din listă. În caz contrar, lista este
vizibilă, dar inactivă.
Font
Stilul fontului pentru elementele din cadrul listei.
ColumnCount
Lista este afişată pe un număr de coloane stabilit prin această proprietate.
MultiSelect
Poate lua una dintre valorile:
 Single: utilizatorul poate selecta doar un singur element din listă la
un moment dat (implicit);
 Multi: pot fi selectate mai multe valori, prin simpla apăsare a
butonului din stânga al mouse-ului;
 Extended: pot fi selectate mai multe valori, prin folosirea mouse-
ului şi a tastei Ctrl, precum şi prin deplasarea mouse-ului în timp
ce butonul din stânga este apăsat.
TextAlign
Implicit, elementele unei liste sunt aliniate la stânga. Se pot face şi alinieri
la dreapta (de regulă pentru elemente de tip numeric) sau la centrul listei.
Visible
Dacă este True, lista este vizibilă; în caz contrar, ea există în memorie, dar
nu este vizibilă pe ecran.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Cea mai utilizată operaţiune este cea de adăugare a elementelor în listă
(aici lstAuto). În momentul proiectării interfeţei, cu ajutorul procedurii
Sub UserForm_Initialize(), se introduc elementele listei (aici, mărci
de autoturisme). Utilizându-se o singură coloană
(lstAuto.ColumnCount = 1) lista (lstAuto.List()) se preia din
tabloul Lista(5).

Formulare VBA
 Atunci când se va lansa formularul în execuţie lista conţine autoturismele

specificate.
lstAuto
 Se pot include, în formular, două butoane:
btnAdauga
btnSterge
 Adăugarea unei mărci noi de autoturism:

Private Sub btnAdauga_Click()
'Introducerea unei noi mărci
Marca = InputBox("Se introduce o nouă marcă:")
LstAuto.AddItem (Marca)
End Sub

Formulare VBA
Se adaugă marca Renault:
 Pentru ştergerea unui element, aflat în listă, se apelează la funcţia

RemoveItem:
Private Sub btnSterge_Click()

'Daca lstAuto contine elemente
If lstAuto.ListCount >= 1 Then
'Daca nu s-a selectat nici un element
' se alege ultimul din listă
If lstAuto.ListIndex = -1 Then
lstAuto.ListIndex = _
lstAuto.ListCount - 1
End If
lstAuto.RemoveItem(lstAuto.ListIndex)
End If
End Sub
Se şterge marca Opel:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Caseta cu listă derulantă permite memorarea unei liste de elemente în

mod asemănător listelor clasice, însă suprafaţa ocupată pe formular este
corespunzătoare unei singure linii. În momentul selecţiei, caseta se derulează,
afişând elementele disponibile, iar după selectarea unuia dintre ele se reduce la
forma iniţială. Selecţia poate fi realizată şi prin tastarea primelor caractere care

Formulare VBA
identifică elementele listei.
Câteva proprietăţi ale ComboBox-ului:

Proprietate
Name
Nume VBA: ComboBox1, ComboBox2, … Convenţie prefix: cbo.
DropButtonStyle
Modul de vizualizare a butonului de derulare a listei:
 Plain: ;
 Arrow (implict): buton de selecţie marcat cu săgeată: ;
 Ellipses: ;
 Reduce: .
ColumnWidths
Lăţimea fiecărei coloane în cazul în care lista suportă coloane multiple.
Enabled
Dacă este True, lista este activă; dacă este False, caseta este vizibilă pe
ecran, dar nu poate fi selectat nici un element.
Font
Stilul caracterelor folosite pentru afişarea elementelor.
ListWidth
Lăţimea, în pixeli, a listei care apare în momentul când se apasă butonul de

selecţie. Valoarea stabilită nu poate fi mai mică decât lăţimea ComboBox-ului.
MaxLength
Numărul maxim de caractere care pot fi introduse de utilizator. Implicit,

această proprietate are valoarea zero (pot fi introduse oricâte caractere).
TextAlign

Formulare VBA
Implicit, elementele unei liste sunt aliniate la stânga. Se pot face şi alinieri la
dreapta (de regulă pentru elemente de tip numeric) sau la centrul listei.
Text
Stabileşte sau returnează elementul curent care este selectat în casetă.
Visible
Dacă este True, controlul este vizibil pe formular; în caz contrar, nu este
vizibil pentru utilizator.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 În exemplul următor se utilizează două ComboBox-uri (cboMarca şi
cboPret). Cu ajutorul procedurii Sub UserForm_Initialize(), se
introduc elementele listei (la fel ca în exemplul anterior - pentru
ListBox):
cboMarca cboPret

btnInfo
lblInfo
 Pentru afişarea elementelor curente se foloseşte proprietatea Text, care

returnează elementul curent selectat. În cazul în care nu este selectat nici
un element din listă, valoarea returnată este şirul vid (va apare un mesaj
de avertizare). Marca selectată se determină prin simplul apel al
proprietăţii Text a controlului cboMarca.

Formulare VBA

Marca = cboMarca.Text
PretulMaxim = cboPret.Text
If Marca = "" Then
MsgBox("Marca?!")
Else
lblInfo.Caption = "Marca: " & Marca & vbCrLf _
& "Pret maxim: " & PretulMaxim
End If
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Acest control permite afişarea pe suprafaţa formularului a unor imagini

preluate din fişiere grafice. Formatele suportate sunt multiple: bmp, gif, jpg, ico
etc. Referitor la aspectul vizual, cele mai importante proprietăţi sunt următoarele:
Proprietate
Name
Nume VBA: Image1, Image2, … Convenţie prefix: img.
BackStyle
Fundalul casetei:
 Opaque (implicit);
 Transparent.
BorderStyle

Formulare VBA
Stilul marginii casetei:
 None: nici o bordură;

 Single: bordură (implicit);
Picture
Imaginea care se va afişa în casetă. În momentul proiectării, această

imagine poate fi preluată prin indicarea fişierului care o conţine.

Controlul SpinButton oferă o modalitate de a selecta o valoare

numerică dintr-un anumit interval.
Proprietăţile definitorii ale generatorului de valori sunt următoarele:

Proprietate
Name
Nume VBA: SpinButton1, SpinButton2, … Convenţie prefix: spb.
Enabled
Proprietate de tip boolean:
 True: controlul este disponibil pentru a fi modificat de utilizator;
 False: utilizatorul nu poate modifica starea controlului.
SmallChange
Stabileşte pasul cu care se modifică valoarea curentă din generator atunci
când utilizatorul acţionează butoanele de incrementare sau decrementare.
Valoarea incrementului trebuie să fie un număr întreg mai mare sau egal cu
zero (implicit 1).
Max
Limita superioară a intervalului de valori. Această valoare trebuie să fie mai
mare sau egală cu Min.
Min
Limita inferioară a intervalului în care poate naviga utilizatorul.
Orientation
Orientarea butoanelor de incrementare/decrementare:
 Auto;
 Vertical;
 Horizontal
Value

Formulare VBA
Reprezintă valoarea curentă a generatorului.

Visibile
Dacă este True, generatorul este vizibil pentru utilizator; dacă este False,
este ascuns.

↓ Exemplu______________________________________________________________________________
 Într-un formular se introduc următoarele controale:
 Controlul spbVarsta (cu proprietăţile Min = 1, Max = 120);
 Eticheta lblInfo.
Incrementarea valorii curente
lblInfo
Decrementarea valorii curente
 Proprietatea Value se modifică dinamic, în funcţie de acţiunile

utilizatorului asupra butoanelor de navigare, deci valoarea numerică
poate fi preluată şi utilizată:
Private Sub spbVarsta_Change()
lblInfo.Caption = "Vârsta: " & spbVarsta.Value & " ani"
End Sub
___________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Modificarea proprietăţilor din cod
Pentru modificări ale proprietăţilor unui control este necesar ca valorile

acestora să fie citite şi redefinite în timpul execuţiei (Run Mode). Pentru fiecare
control se dau valori implicite (default), ele pot fi însă modificate prin acţiuni
ale utilizatorului.
Iniţializarea dialogului este realizată prin codul cuprins în procedura

eveniment Initialize. Afişarea formularului declanşează evenimentul
Initialize şi astfel au loc şi atribuirile de valori specificate.

Formulare VBA
Când se gestionează mai multe formulare se impune, de cele mai multe

ori, activarea altor formulare din formularul curent.
↓ Exemplu______________________________________________________________________________
 Având formularul UserForm1, deschis, în mediul de proiectare (cu un
buton, CommandButton1 inclus) se adaugă un nou formular.
 Se deschide editorul de cod (dublu-clic pe butonul Button1). Se aplică
metoda Show pentru activarea celui de al doilea formular:
Me.Caption = "Eu sunt formularul 1"
UserForm2.Caption = "Eu sunt formularul 2"
UserForm2.Show
End Sub
 La rularea aplicaţiei rezultă:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Când se impune modificarea mai multor proprietăţi ale unui control se

utilizează, de multe ori, structura:
With <control>
<instrucţiuni>
End With
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Se creează un formular;
 Se introduce, în formular, controlul ListBox cu numele lstCardinale;
 Codul următor realizează iniţializarea valorilor din listă:

Formulare VBA
Private Sub UserForm_Initialize()

With lstCardinale
.AddItem "Nord"
.AddItem "Sud"
.AddItem "Est"
.AddItem "Vest"
.ListIndex = 3
End With
End Sub
 Rularea formularului:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
 Este de remarcat că, deşi în modelele de obiecte Word, Excel şi

PowerPoint colecţiile sunt indexate de la 1, în tablourile şi colecţiile
asociate formularelor se foloseşte indexarea de la 0. De aici selectarea
ultimei intrări (cu numărul de ordine 4) din listă prin instrucţiunea
ListIndex = 3.
Prin setarea proprietăţilor unui control şi aplicarea metodelor în timpul

execuţiei, se pot efectua modificări într-un dialog utilizator care se execută,
modificări apărute ca răspuns la acţiunile şi alegerile utilizatorului. De exemplu,
accesibilitatea unor controale poate fi controlată prin modificarea proprietăţii
Enabled. Dacă proprietatea este setată pe False, atunci utilizatorul nu poate
accesa controlul.
↓ Exemplu _____________________________________________________________________________
 Se creează un formular conţinând două butoane radio şi o casetă de
validare.
 Codul următor restricţionează accesul la radio butoane:
Private Sub CheckBox1_Click()
With Me 'Me se referă la formularul curent
If .CheckBox1.Value = True Then
.OptionButton1.Enabled = False
.OptionButton2.Enabled = False
Else

Formulare VBA
.OptionButton1.Enabled = True
.OptionButton2.Enabled = True
End If
End With
End Sub
 Efectul bifării/debifării casetei de validare:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Prin intermediul metodei SetFocus se controlează focalizarea. Un control

care are focusul este cel care răspunde la intrările din tastatură.
↓ Exemplu______________________________________________________________________________
 Pe un formular se introduc două etichete (Textul 1 şi Textul 2) şi două
CheckBox-uri.
 Procedurile care tratează evenimentele Click ale etichetelor impun
focusul:
Private Sub Label1_Click()
CheckBox1.SetFocus
End Sub
Private Sub Label2_Click()
CheckBox2.SetFocus
End Sub
 Efectul click-ului pe cele două etichete:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
Valorile introdu-se, utilizând controalele TextBox, sunt de tip String.
Pentru colectarea unor valori numerice este necesară o conversie (de obicei cu
funcţia Val). Deoarece conversia string  numeric ia în considerarea
caracterele, până la primul ce nu reprezintă informaţie numerică, se impune
validarea şirului introdus prin funcţia IsNumeric.

Formulare VBA
↓ Exemplu______________________________________________________________________________
 Pe un formular se introduc două casete de text şi un buton
(btnValidare).
 Procedura care tratează evenimentul Click al butonului afişează un
mesaj de eroare realizând focusul pe TextBox-ul care a generat eroarea:
Private Sub btnValidare_Click()

If Not IsNumeric(TextBox1.Text) Then
MsgBox ("Eroare 1")
TextBox1.SetFocus
End If
If Not IsNumeric(TextBox2.Text) Then
MsgBox ("Eroare 2")
TextBox2.SetFocus
End If
End Sub
 Efect când se introduce, de exemplu, o valoare eronată în al doilea
TextBox:
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑
La închiderea unui dialog, toate datele introduse de utilizator se pierd.

Din acest motiv, informaţia necesară a fi reutilizată trebuie să fie salvată în
variabile de la nivelul modul, înaintea descărcării formularului. Închiderea
(descărcarea) formularului se realizează prin instrucţiunea Unload.
↓ Exemplu____________________________________________________________________________________
 Pe un formular se introduc un TextBox (txtMem) şi un buton (btnStop)
iar String-ul introdus în TextBox e necesar a fi salvat:

Formulare VBA
 Pentru ca, la descărcarea formularului, să fie memorată valoarea

introdusă în caseta de text se utilizează o variabilă de lucru (Nume) de tip
Public:
Public Nume As String
Private Sub btnStop_Click()

Nume = txtMem.Text
Unload Me
End Sub
____________________________________________________________________________________Exemplu ↑

Pentru reutilizarea formularelor proiectate, acestea se exportă ca
un fişier .frm care poate fi importat în alte aplicaţii:
 În VBE, unde s-a proiectat formularul, se selectează opţiunea din
meniu File, Export File.
 Se alege un nume, pentru fişierul formular, şi Save. Se obţine un
fişier nume.frm.
 Reutilizarea formularului necesită deschiderea fişierului stocat:
prin meniu, File, Import File, selectarea numelui formularului şi
Open.
1. Să se editeze şi să se ruleze secvenţele de instrucţiuni Basic din exemplele
marcate cu simbolul .
2. Să se editeze un formular pentru calcule aritmetice.

Formulare VBA

Controale
Control - Name Tip Proprietate Valoare proprietate
Calculator Formular Caption Calculator
txtA TextBox TextAlign 3 - fmTextAlignRight
ForeColor Palette, Blue
Font, Size 10
Font,FontStyle Bold
txtB TextBox TextAlign 3 - fmTextAlignRight
ForeColor Palette, Green
Font, Size 10
Font,FontStyle Bold
txtRezultat TextBox TextAlign 3 - fmTextAlignRight
Font, Size 10
Font,FontStyle Bold

Formulare VBA
Enabled False
btnAdun Buton Caption +
Font, Size 16
Font,FontStyle Bold
btnScad Buton Caption -
ForeColor Palette, Red
Font, Size 16
Font,FontStyle Bold
btnInm Buton Caption x
Font, Size 16
Font,FontStyle Bold
btnImp Buton Caption :
ForeColor Palette, Purple
Font, Size 16
Font,FontStyle Bold
btnPt Buton Caption ^
ForeColor Palette, Black
Font, Size 16
Font,FontStyle Bold

Formulare VBA
Procedurile eveniment
Private Sub btnAdun_Click()

If IsNumeric(txtA.Text) And IsNumeric(txtB.Text)Then
txtRezultat = Val(txtA) + Val(txtB)
Else
MsgBox ("Eroare! Valoare numerică!")
End If
End Sub
Observaţii:
 Deoarece valorile introduse în TextBox-urile txtA şi txtB sunt de tip
text este necesară funcţia de convertire Val
Cu funcţia IsNumeric se testează dacă valoarea introdusă este o valoare
numerică
Secvenţele de cod sunt la fel, doar
că se schimbă operatorii de calcul.
3. Să se editeze un formular pentru calcule financiare:

Formulare VBA
Controale
Control - Name Tip Proprietate Valoare proprietate
Calcule Formular Caption Calcule financiare
Label1 Etichetă Caption Rata dobanzii
Label2 Etichetă Caption Numarul de

perioade
Label3 Etichetă Caption Valoare
Label4 Etichetă Caption Rezultat
txtD TextBox TextAlign 3 -

fmTextAlignRight
Font, Size 10
Font,FontStyle Bold
txtN TextBox La fel cu txtD
txtV TextBox La fel cu txtD
TextBox TextAlign 3 -
txtRezultat fmTextAlignRight
Font, Size 10
Font,FontStyle Bold
Enabled False
frmFunctia Frame Caption Functia

Formulare VBA
rbnFV Caption FV
ForeColor Palette, Red

O
Font,FontStyle Bold
p
rbnPV Caption PV
ţ
i
u Font,FontStyle Bold
n rbnPmt Caption Pmt
i
Font,FontStyle Bold
Procedurile eveniment
Private Sub rbnFv_Click()

rbnFV If IsNumeric(txtD.Text) And IsNumeric(txtN.Text) _
And IsNumeric(txtV.Text) Then
D = Val(txtD)
N = Val(txtN)
V = Val(txtV)
txtRezultat = FV(D, N, V)
Else
MsgBox ("Eroare! Valoare numerică!")
End If
End Sub
rbnPV Secvenţele de cod sunt la fel ca pentru rbnFV, doar că se

schimbă funcţia de calcul: FV  PV
Secvenţele de cod sunt la fel ca pentru rbnFV, doar că se

rbnPmt
schimbă funcţia de calcul: FV  Pmt

Bibliografie
Bibliografie

Emil Cosma Aplicaţii Excel, Project, Visual FoxPro, Ed. EXPONTO, 2004
John Nossiter Utilizare Microsoft Excel 97, Ed. TEORA, 1999
Emil Cosma Office 2007 – VBA, Excel, Access, Ed. EXPONTO, 2008
Clayton Walnum Visual Basic .NET, Ed. ALL, 2003
Luminiţa Fînaru, Ioan Brava VISUAL BASIC, Primii paşi … şi următorii, Ed. POLIROM, 2001
Emil Cosma Visual BASIC … VBA 2007 … Studio 2005, Ed. MATRIXROM,
2007
Paul McFedries VBA, Ghid pentru începători, Ed. TEORA, 2006
Octavian Dospinescu Dezvoltarea aplicaţiilor în Visual Basic.NET, Ed. POLIROM,
2004

Bazele Informaticii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Informaticii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea OVIDIUS Constanţa

Caiet de Studiu Individual

Coordonator disciplină: Prof. univ. Cosma Emil

Unitate Titlul Pagina

1 O introducere în calculul tabelar 3

2 Editarea foilor electronice de calcul 11

3 şi 4 Calcule financiare. Tabele de decizie 24

5 şi 6 Tabele de date. Grafice 34

9 Secvenţe de cod VBA 74

10 Funcţii VBA predefinite 89

11 Structuri de control VBA 100

12 Module VBA 112

Bazele informaticii III

13 şi 14 Formulare VBA 121

Manualul de faţă este organizat în două părţi (programare tabelară - Excel

Exerciţiile practice sunt marcate cu simbolul .

Spor la învăţat şi succes!

Programele de calcul tabelar („foi electronice de calcul”) se adresează

Pentru a uşura lectura, materialul didactic prezentat în continuare include

 Simboluri pentru descrierea sintaxei instrucţiunilor VBA:

Unitatea de învăţare Nr. 1

Un program de calcul tabelar (Spreadsheets), numit şi "foaie electronică

Foaia electronică de calcul este împărţită în linii şi coloane şi este

Un program de calcul tabelar oferă zeci de funcţii de calcul, atât

Instrumentele principale de lucru ale unui program de calcul tabelar sunt

Tabelele de date trebuie să fie astfel constituite încât:

să asigure o prezentare compactă a datelor numerice;

Programul de calcul tabelar Excel

Meniurile şi barele de instrumente tradiţionale au fost înlocuite de tab-uri

Comenzile asociate opţiunii File, dintr-un meniu clasic, Butonul Office

În dreapta butonului Office se situează bara

Definirea conţinutului unei foi electronice de calcul se face cu ajutorul

Editarea documentelor Excel

Unitatea de lucru, pe foaia electronică de calcul, fiind celula, acţiunile de

Editarea celulelor are ca scop introducerea celor trei tipuri de informaţie:

Introducerea textului presupune tastarea oricărui şir de caractere.

(în caz contrar se afişează conţinutul acestora).

< (strict mai mic)

> (strict mai mare)

<= (mai mic sau egal cu)

Tastele utilizate cel mai frecvent pentru deplasarea cursorului sunt:

Tasta Mişcarea cursorului

PgUp la începutul ferestrei precedente

Caseta de introducere a argumentelor funcţiei IF (dacă):

1. Lansaţi programul de calcul tabelar Excel.

 În celula F5, pentru calculul mediei aritmetice, se va introduce formula:

5. Să se editeze următoarea foaie electronică de calcul a rădăcinilor ecuaţiei de

 În celulele E4, E5 pentru determinarea rădăcinilor x1, x2 se vor înscrie

având semnificaţia: “dacă delta ≥ 0 atunci afişează rezultatul real, în caz

Bazele informaticii 10

Unitatea de învăţare Nr. 2

Bazele informaticii 11

Editarea conţinutului unei celule selectate, se poate realiza prin

Conţinutul curent al celulei poate fi validat dacă se acţionează tasta

Punerea în evidenţă (highlighting) a unui bloc (domeniu) de celule se

Bazele informaticii 12

Celule vecine pot fi contopite în una singură utilizând

Principalul scop al editării foilor electronice fiind acela al efectuării unor

Funcţiile de calcul financiar dau posibilitatea efectuării unor calcule

Bazele informaticii 13

 Funcţia FV (rata dobânzii; numărul de plăţi; plata periodică), calculează

Insert (inserare), Delete (ştergere) pentru linii şi coloane

Inserarea liniilor sau a coloanelor se face întotdeauna before (înaite) de

 Copierea formulei din E1 (C1D1) în E2 determină translatarea (devine C2D2):