Ceramica in neolitic

Neoliticul începe în mileniul al-VII-lea,și se încheie în 2700 în e.n,fiind considerată o ,,revoluție din
punct de vedere economic’’.Elementul principal îl reprezintă trecerea treptată la activitatea de
producător ,prin cultivarea plantelor(grâul).1

Toată ceramica neolitică a fost modelată cu mâna ,forma vaselor fiind variată .Aflându-se în legătura
directă cu nivelul de trai.Arderea vaselor făcându-se în diferite moduri,la început dominând arderea
pe vetre deschise.Astfel,apar și cuptoarele de ars oale cu reverberație(cu două camere),erau
suprapuse iar arderea putea fi reglată.Acest cuptor era folosit pentru arderea ceramicii cu decor
pictat.2

Pe teritoriul Moldovei evoluția culturii ceramicii liniare a fost de durată ,structurată în trei etape:

 Prima etapă este situată în jumătatea de nord a Moldevei.

 A doua în Moldova.
 A treia este situată în nord-vestul Moldovei.

În sud purtătorii ceramicii liniare au venit ăn contact cu cei ai culturii Dudești.Cultura neolitică din
zona Dobrogei este cultura Hamangia,individualizată prin plastica antropomorfă,aflându-se în
strânsă legătură cu ceramica din Asia Mică.Cultura Cucuteni este caracterizată prin ceramica având
decorul pictat.Ceramica de tip Cucuteni a fost realizată în anumite centre de olărie și arse în
cuptoare evoluate.

Această cultură fiind una dintre cele mai rafinate,prin eleganța și prin finețea execuției decorului
pictat.Pe temeiul ceramicii se delimitează aria de răspândire a comunităților unei culturi.Pe baza
ceramicii se pot preciza și contactele pașnice dintre locuitorii unui ținut cu vecinii lor,aparținând
altor culturii.3

Olăria neolitică a fost lucrată cu mâna .În ținuturile noastre toată ceramica a fost cu fundul drept
,spre deosebire de regiunile dinspre est,unde se regăseau vasele cu fundul ascuțit sau arcuit.Decorul
se execută de obicei înainte de ardere,mai rar si după ardere.

În neoliticul timpuriu ceramica avea decorul alcătuit din adâncituri și incizii,în unele zone cu decor
pictat(Cîrcea,Laț).

În neoliticul mijlociu ,specific a fost decorul excizat sau trasat adânc,încrustat cu materie albă.În
neoliticul târziu predomină culturile având ceramica pictată cu grafit (Gumelnița,Sălcuța).Arderea se
făcea în funcție de categoria ceramică.

Originea olăritului

1
Comșa.E.Neoliticul din România ,Ed.Științifică și Enciclopedică,București,1982,p.5.
2
Ibidem,p.12.
3
Ibidem,p.71.
Originea olăritului este complexă .Analogiile entografice oferă multe exemple.Primele vase apar încă
în cadrul unor culturi mezolitice târzii,însă în regiuni,ca:Patagonia,Australia,nu se cunoaște
ceramica,cu toate că unele populații au un nivel de trai ridicat.4

În forma lor cea mai primitivă se lucrează în suluri de lut așezate într-o spirală și formând în acest fel
peretele vasului.În Irak au fost descoperite încă din mileniul al-VII-lea gropi mici unse cu lut și arse
care îndeplinesc funcția unor mici bazine.În nordul Eurasiei cele mai vechi vase se caracterizează
printr-o formă bombată,cu un fund rotunjit .Modelarea vaselor a fost ușurată prin folosirea unui
suport ,care a primit forma unui disc .Acestă uneltă a fost perfecționată prin adaugarea unui al
doilea disc rotativ.Acest mecanisc apare în Orientul Apropiat în mileniul al IV-lea .

Roata olarului presupune existența unor meșteșugari cu unelte specializate,aceștia apar după a doua
mare diviziune socială a muncii.În Europa roata olarului se răspândește destul de târziu.Însă în restul
Europei ,roata olarului începe să fie folosită abia în perioada Latene,în a doua jumătate a mileniului I
în e.n.Culoarea vaselor este influențată și de amestecurile feroase sau de altă natură ale pastei.
Pentru factorul estetic,vasele sunt înfrumusețate cu ornamente
adâncite(incizii,crestături),plane(pictură ,lustruire ),sau aplicate în relief (brâuri,butoni).Peninsula
Balcanică și bazinul Tisei se află sub o puterică influență microasiatică .Unitatea uimitoare a
manifestărilor cercului se află pe întinderi mari,astfel își găsește explicația în traiul agricol al
purtătorilor care străbat o bună parte din Europa centrală și răsăriteană cautând suprafețe fertile de
loess.5

Spre apus ei trec spre Rin , și ajung în Belgia și Franța .Datorită complexități fenomenelor
culturale,acest cerc a fost numit după un criteriu geografic ,,cercul dunarean’’.

Datorită ariei de răsăpândire a cercului,este explicabil că formele ceramice sunt variate și pot fi
reduse cu greu la câteva forme de bază.În cadrul culturilor cu ceramică pictată se remarcă cercul
carpato-niprovian de tip Ariușd-Cucuteni-Tripolie,datorită eleganței execuției tehnice.Cercul
dunărean începe în mileniul al-IV-lea .Fenomenele ce caracterizează neoliticul ceramic se intensifică
în mileniul al-VI-lea .Ceramica este arsă la o temperatură mai ridicată ,fiind dnumită de tip Halfat.

În spiritualitatea neolitică, a existat o legătură directă ,mistică ,între fertilitatea femeii și fertilitatea
pământului-mamă (Terra Mater,Terra Genitrix),expimată printr-o mare varietate de manifestări ale
agricultorilor și crescătorilor de animale.6

Asemenea elemente ale spiritualității neolitice se observă în cadrul sanctuarelor de la Catal

Huyuk,unde erau reprezentate femei.În timpul Neoliticului,s-a observat o deversificare a
fenomentelor culturale din Orient,evoluția comunităților umane putând fi pe urmărită în zona de
litoral a Siriei,regiunea Eufratului mijlociu,Liban,Levantul sudic.

La începuturile Neoliticului Ceramic,în zona litorală israelo-iordaniană se observă o ruptură față de

perioada anterioară ,vechile forme de locuire fiind abandonate,fiind datorate,probabil unor
profunde schimbări în mediul ambiant .Ulterior,spre interiorul zonei israelo-iordaniene,în perioada

4
Hored.K.Istoria Comunei primitive,Ed.Didactică și Pedagogică,București,1970,p.90.
5
Ibidem,p.134.
6
Chirica.V,Boghian.D,Arheologia Preistorică A Lumii,Ed.Helios,Iași,2003,p.15.
Neoliticului ceramic timpuriu și mijlociu,s-a dezvoltat cultura yarmoukian.Ca motive ornamentale au
fost utilizate benzile în formă de ,,căpriori’’,umplute cu motive în formă de,,spinări de pește’’.

De asemenea, ceramica a cunoscut o evoluție.La început s-au realizat urcioare și boluri rar
pictate,alături de care exista și specia de culoare închisă ,lustruită.În mileniul al III-lea bc,teritoriul
israelo-iordanian a intrat în perioada istorică a zonei orientale,aflându-se la interferența lumilor
egipteană,sumero-mesopotamiană,anatoliană,si est mediteraniană.

Cultura Halaf

Este de o calitate deosebită,fiind lucrată foarte îngrijit,dintr-o pastă galbuie,de factură superioară
,pictată înainte de ardere,pe lutul umed,în cadrul unor centre artizane specializate.La începuturile
culturii a fost cunoscută și o specie neagră lestruită ,cu pereții groși,numită Altmonochrom.

Decorul era deosebit de frumos,fiind realizat cu culoare neagră sau roșie.Ca motive se întâlnesc
:benzi lustruite,decoruri geometrice,dispuse în benzi si metope.

Badarianul

Zona este localizată în Egiptul mijlociu ,dar și în deșerturile est-nubian.Ceramica acestei culturi era
de foarte bună calitate,având diferite culori:roșie,brună,cenușie.Era cunoscută o bogată veselă de
piatră .Din os și fildeș au fost confecționate inele de braț,piepteni,cârlige de undiță .7

Neoliticul în Peninsula Balcanică

Peninsula Balcanică a fost în directă legătură cu Asia Mică,cu prelungiri până la valea Dunării mijlocii
și inferioare,a reprezentat o reginunede neolitizare timpurie,prin evoluție și aculturație,fiind o parte
însemnată a Vechii Europe.În neoliticul timpuriu,la sfârșitul mileniului al VII-lea și în mileniile al VI-lea
,al V-lea bc,în regiunile Balcanilor răsăriteni (Thessalia,Macedonia,Grecia centrală), s-a dezvoltat
complexul cultural Protosesklo-Sesklo,care s-a caracterizat printr-o vastă arie de răspândire și o
deosebită stabilitatea a habitatului uman ,așa cum arată descoperirile.

Ceramica fină a fost decorată prin pictare,motivele ornamentale fiind liniile,zig-

zagurile,triunghiurile,romburile,reprezentările umane,cu roșu și negru pe fondul natural sau albicios
al vaselor ,în vreme ce specia grosieră era acoperită cu linii dispuse în zig-zag și impresiuni realizate
cu scoica cardium ,observându-se o influență de tip impresso-cardial.

Ceramica a fost realizată în cadrul unor ateliere de olărit ,specializate,asa cum a fost cel de la
Sesklo,cu cuptoare evoluate,cu doua camere.Ceramica a avut mai multe specii:monocromă
lustruită,în general roșie ,fină,pictată cu roșu închispe fondul albicios al vasului .De cultul fertilității și
fecundității ,exprimat în diferite rituri și practici,sunt legate statuetele antropomorfe pictate,imagini
ale Zeiței-Mamă.De asemenea,purtătorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante
regionale,care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii.

7
Ibidem,p.76.
Cultura Dimini a cunoscut o deosebită înflorire în neoliticul mijlociu și târziu grecesc,mai ales în cea
de-a doua jumătate a mileniului al-V-lea și începutul mileniului al IV-lea,evoluând de-a lungul a cinci
faze,influențe ale sale regăsindu-se până în valea Dunării mijlocii și Transilvania.8
Ceramica este foarte bine reprezentată de-a lungul celor cinci faze .Prima faza ,s-a caracterizat
printr-o ceramica predominantă cenușie sua neagră lustruită .În faza a doua ,vasele au fost decorate
policrom,cu o pictură mată,cu negru pe fond deschis .Din a treia fază ,se observă o îmbogățire a
repertoriului formelor și decorurilor ceramice ,realizate cu pictura albă pe fond roșu .În faza a IV-a
,era cunoscută pictura cu negru pe fond pe fond roșu ,în vreme ce în a V-a fază ,decorul ceramicii a
căpătat o deosebită amploare ,decorul combinat fiind rafinat ,realizat prin pictare cu brun sau crem
,în asociere cu motivele incizate.

Complexul liniar-ceramic

Considerat de Gordon Childe drept cel mai vechi neolitic din Europa.Acest complex cuprinde două
variante:Ceramica liniară orientală și Ceramica liniară occidentală,precum și toate variantele
regionale care au derivat :ceramica punctată.Acest complex s-a format la sfârșitul mileniului al VI-lea
și în prima jumătate a mileniului al V-lea bc,ca urmare a contactelor și sintezelor dintre purtătorii
complexului cultural Starcevo-Criș care s-au răspândit în valea Dunării Mijlocii,punând bazele asa
numitei culturi cu ceramică liniară occidentală.

În cursul dezvoltării lor,comunitățile liniar-ceramice occidentale ai treut la răsăritul arcului carpatic,și

s-au așezat în Polinia sudică,Moldova,Ucraina vestică,unde au format cultura liniar-ceramică
orientală .Începând cu cea de-a doua etapă ,se observă o regionalizare a dezvoltării comunităților
liniar-ceramice orientale occidentale ,vizibilă,mai ales, în domeniul decorului ceramicii.Astfel,în
Cehia,Moravia și Slovacia s-a dezvoltat stilul Ackovy iar mult spre vest,în Germania .stilul Flomborn.

De asemena,în regiunile danubiene s-adezvoltat ceramica liniară denumită cu capete de note

muzicale,care a evoluat spre ceramica de tip Zeiliez.9

Neoliticul Peninsulei Italice

Se alimentează din tradiția Impresso-cardial,fiind un fenomen cultural divers,a contribuit la

introducerea ,pe cale maritimă ,a noului mod de viață și de gândire ,aflându-se intr-o permanentă
legătură cu fenomenele culturale din spațiile vecine,în special din vestul Peninsulei Balcanice.Cele
mai vechi descoperiri de tip Impresso-Cardial ,sunt atestate în sudul peninsulei,fiind vorba de o
ceramică grosieră,decorată cu unghia ,sau cu scoica.În sudul Italiei Impresso-Cardial a evoluat spre o
fază târzie ,marcată prin perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate și incizate .De asemena,pentru
perioada mileniului al V-lea,trebuie menționată cultura cu ceramică pictată roșie pictată,numită și
stilul Capri,identificată în siturile de la Ripoli ,Lipari.În Italia sudică ,cultura Serre d’Alto a fost urmată
de cultura Diana,a cărei ceramică monocromă ,roșie,șlefuită nu a fost decorată.Au fost descoperite
urme care denotă prelucrarea aramei prin turnare (Castello di Lipari),și morminte de inhumație

8
Ibidem,p.88.

9
Ibidem,p.109.
,individuale și collective.În insula Lipari s-a dezvoltat un grup cultural înrudit cu cultura Diana,numit
Bellavista.10

În concluzie,ceramica a reprezentat inovatia neoliticul ,facilitând viata ființei umane.

Bibliografie

1.Chirica.V,Boghian.D.Arheologia Preistorică a Lumii,Ed.Helios,Iași,2003.

2.Comșa.E.Neoliticul din România,Ed.Științifică și Enciclopedică ,București,1982.

3.Horedt.K.Istoria Comunei Primitive,Ed.Didactică și Pedagogică ,București,1970

4.Dumitrescu.Vl.Arta Preistorică în România ,Ed.Meridiane,București,1970.

10
Ibidem,p.134.