Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe acest principiu, ar trebui, dacă nu ne place de faţa cuiva, să-l ucidem. Dacă
m-am sculat cu faţa la cearşaf, să ies şi să împusc câţiva nefericiţi care
îndrăznesc să treacă prin faţa casei mele. Este abominaţia cea mai cumplită,
violenţa cea mai mizerabilă de care e în stare umanitatea. Mai mult, nu omori
un necunoscut, ci inima ta, sângele tău, viaţa ta, ADN-ul tău, ochii tăi, care
aşteaptă în lacrimi şi te roagă să nu-i sfărâmi.
De aici mai este o scăpare. Mică de tot. Să plângi în hohote o viaţă întreagă
pentru că ai ucis sau ai îndemnat femeia să ucidă. Să dai milostenie necontenit,
mereu, tuturor copiilor pe care îi întâlneşti. Să botezi copii săraci. Să îmbraci
pe cei sărmani. Şi totuşi. Dincolo de o viaţă de lacrimi, la Judecată, vei sta cu
veşmântul sufletului plin de sânge, nu de sângele tău, pe care l-ai vărsat
pentru Hristos, ci de sângele unor prunci care au vrut şi vor să vadă lumina, să
îţi strângă degetul în palmă, să te privească şi să spună: mama.