„A plecat `n ve[nicie P\rintele Dionisie Ignat

de la Schitul Colciu – Muntele Athos”1

P\rintele Dionisie Ignat de la Schitul Colciu – Sf. Munte

Athos este unul dintre marii duhovnici aghiori]i.
Personalitatea sa divers\ [i profund\ s-a manifestat `n
r=vna sa pentru Biserica lui Hristos [i `n asceza sa
rug\toare. Mul]imea de pelerini veni]i s\ primeasc\ har din
izvorul de rug\ciune al Muntelui Sf=nt sunt o m\rturie de
net\g\duit a luminii care r\sare peste lume din Muntele
Maicii Domnului. Diversitatea de uniri spirituale ale
muntelui se exprim\ [i prin culmile teologice, iconografice,
muzicale sau ascetice care s-au atins aici de c\tre pelerinii
spre ve[nicie veni]i s\ escaladeze „`n\l]imea g=ndului
smerit”.

P\rintele Dioniosie a fost un duhovnic al smereniei [i

un ascet al bucuriei, care, `n toat\ via]a sa, `nchinat\
Sfintei Treimi a purtat `n suflet dorul de cele cere[ti [i
lumina sf=nt\ a Cuv=ntului lui Dumnezeu: „Via]a
pustnicilor fericit\ este a celor ce se `ntraripeaz\ cu
dumnezeiescul dor”. Mul]imile c\lug\rilor [i ale stare]ilor
care s-au m\rturisit la P\rintele Dionisie vin s\ confirme
rezonan]a haric\ a vie]ii `n Hristos [i dimensiunea
comunitar\ a privegherii [i a rug\ciunii.

In paginile urm\toare, este redat interviul P\rintelui

Diacon Nicolae Dima, redactor la Radio TRINITAS cu Drd.
Ioan Valentin Istrati, redactor al revistei „Teologie [i Via]\”
[i expert `n cadrul Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei
Ia[ilor.

Diacon Nicolae Dima: Bine a]i venit!

Ioan Istrati: Bine v-am g\sit.

1
Interviu adresat Dl. Drd. Ioan Valentin Istrati, `n cadrul emisiunii “Convorbirile
TRINITAS” de la Radio TRINITAS.
N.D. M\ bucur c\ suntem `n seara acesta `mpreun\ `n
duhul acesta atonit, deosebit de pl\cut atunci c=nd e[ti
conectat la realit\]ile spirituale. A]i spus pu]in mai
devreme c\ l-a]i cunoscut pe p\rintele Dionisie [i v-a[ ruga
s\ ne spune]i mai `nt=i `n ce `mprejur\ri l-a]i cunoscut
pentru ca apoi s\ v\ rog s\ ne spune]i c=teva lucruri despre
schitul rom=nesc `n care p\rintele vie]uia.
I.I. : Am vizitat de mai multe ori Sf=ntul Munte al Athosului
[i aceasta `n pelerinaje care se desf\[urau vara, timp de
c=teva luni, [i am mers `n pelerinaj prin fiecare m\n\strire
din Sf=ntul Munte Athos, z\bovind mai mult la schiturile
rom=ne[ti, mai ales la Prodromu unde am stat de mai
multe ori, [i la schitul rom=nesc Colciu care este iar\[i a
vatr\ de spiritualitate ortodox\ autentic rom=neasc\ [i o
ortodox\ [i am stat [i aici mai mult timp.

N.D.: Ce `nseamn\ autentic rom=nesc la Athos? Nu se

molipsesc m\n\stirile rom=ne[ti [i monahii rom=ni de
duhul Atosului care `mi `nchipui c\ e cu ceva cu totul
special ?

I.I.: Duhul Athosului este manifestat `n mod divers [i

`noitor `n fiecare tradi]ie na]ional\. Astfel duhul de
rug\ciune atonit este foarte specific pentru c\lug\rii rom=ni
de la schitul rom=nesc Colciu [i de la Prodromu [i nu este
deloc molipsitor acest duh grecesc [i c=ntarea specific
greceasc\ [i atonit\. Probabil c\ am g\sit `n Schitul
rom=nesc Colciu acea atmosfer\ de simplitate ortodox\
des\v=r[it\, acelea[i slujbe a[a cum se rosteau `n
spiritualitatea rom=neasc\ acum cincizeci de ani poate, un
duh al cumin]eniei [i al sfin]eniei r\sp=ndit `n primul r=nd
de p\rintele Dionisie, cum poate am g\si `n Rom=nia `ntr-
un schit uitat de Dumnezeu sau, mai bine zis, permanent
`n mintea lui Dumnezeu, din mun]ii neumbla]i `n care
pelerinii, vizitatorii, turi[tii nu [i-au f\cut `nc\ loc.

N.D.: Spunea]i c\ [i c=ntarea greceasc\ intr\ mai greu

acolo, cum se c=nt\ totu[i?

I.I.: Se c=nt\ `n limba rom=n\, `n cea mai curat\ limb]

rom=n\, `ntr-o rom\n\ veche [i rezonant\ de o caden]\
extraordinar\. Este parc\ o reg\sire a duhului spiritualit\]ii
monastice ortodoxe rom=ne[ti de acum c=teva decenii. {i
muzica este forte simp\, deci nimic din aceste excese de
virtuozitate care se `nt=lnesc `n Grecia, nu `n Sf=ntul
Munte. Dimpotriv\, o simplitate [i o contra pondere a
virtuozit\]ii [i a tehnicii vocale care se g\se[te spre
exemplu la c=]iva pa[i la m\n\strirea Vatopedu. La Colciu
`ns\ c=ntarea este at=t de lin\ [i de tradi]ional
rom=neasc\.
N.D. Totu[i privegherile acelea despre care ne-a]i mai
vorbit `n emisiunile `n care am mai discutat despre
Muntele Athos se reg\seau `n formele prelungite [i la
schitul rom=nesc ?
I.I.: Nu a participat la o priveghere la Schitul Rom=nesc
Colciu, `ns\, `ntr-adev\r muzica autentic\ a[a cum putem
s\ o vedem `n axioanele lui Nectarie protopsaltul sau ale
lui Macarie, muzica autentic\ era c=ntat\ la Schitul
Rom=nesc Colciu, `ns\ nu `ntr-o form\ at=t de organizat\ [i
de tehnic\ cum g\sim `n alte m\n\striri. Dup\ cum cred c\
[ti]i `n Sf=ntul Munte Athos exist\ c=teva coruri bizantine
extraordinare: Danieleii, Tomadeii, corul M\n\stirii
Grigoriou, corul M\n\stirii Vatopedu, cel de la Simon Petra,
sunt ni[te coruri forte puternice formate din mul]i c\lug\ri,
mul]i dintre ei au chiar doctoratul `n muzicologie [i v\ da]i
seama c\ este o rigoare [i o caden]\, un specific bizantin
grecesc deosebit. La schitul rom=nesc era mai mult\ pace,
mai pu]in\ ordine, `n sensul muzicii [i a tehnicii muzicale,
`ns\ era ceva din atmosfera pacific\ [i frumoas\ a schitului
rom=nesc.
N.D.: A schitului rom=nesc `n genere. Spune]i-ne, v\
rug\m, pentru c\ iat\ vorbim despre o prezen]\ rom=neasc\
consistent\ [i personalizat\, etnicizat\ a rom=nilor, a
monahilor rom=ni la Sf=ntul Munte Athos. Care este
statutul acestor insule etnice de diferite na]ionalit\]i `ntr-
un teritoriu care este totu[i, care apar]ine `ntr-un anumit
fel de Grecia?
I.I.: Sf=ntul Munte Athos are un statut cu totul aparte, `n
care proprietatea este mai pu]in important\ dec=t
verticalitatea c\tre Dumnezeu [i v\ voi da un exemplu. Am
fost `mpreun\ cu un p\rinte c\ruia nu-i dau numele,
`mpreun\ cu al]i c=]iva studen]i ortodoxi din Rom=nia `n
Sf=ntul Munte [i acolo am fost `mpreun\ cu un pustnic de
acolo din Sf=ntul Munte Athos. Acesta, `n drumul s\u
`mpreun\ cu noi spre M\n\stirea ruseasc\ Sf=ntul
Pantelimon a intrat `ntr-o chilie a unui frate c\lug\r rus [i
noi `mpreun\ cu el. Sub pat am g\sit alimente [i eram de
bun\ seam\ `nfometa]i [i `nseta]i. Am fost foarte ferici]i c\
am g\sit ro[ii, c=]iva pepeni [i pesme]i, p=ine uscat\ [i ne-
am osp\tat mul]umind lui Dumnezeu, acolo. ~ns\, studen]ii
ace[tia rom=ni cu care eram eu, au `nceput s\ judece, au
privit cu suspiciune aceast\ intrare a[a zis\ prin efrac]ie `n
chilia altui c\lug\r. {i au `ntrebat : “P\rinte, dar e frumos s\
fura]i ?” {i p\rintele acesta pustnic care vie]uie[te cam la
1000 de metri deasupra m\rii, `ntr-o chilie, `ntr-o pe[ter\
foarte singuratic\, de pe drumul dinsre Schitul Sf=nta Ana
p=n\ sus pe Athon, p\rintele acesta s-a smerit imediat [i a
spus: “V\ rog s\ m\ ierta]i, sunt un nemernic [i un ho]”.
Apoi am aflat c\ exista o leg\tur\ [i o `n]elegere reciproc\
`ntre cei doi p\rin]i [i `ntre mul]i al]ii c\ dac\ unul va trece
pe l=ng\ chilia altuia, u[a este deschis\, po]i intra, vei g\si
alimente de trebuin]\ pentru traiul zilnic.
{i fiecare avem `ntr-un fel un sim] deosebit al
propriet\ii `n care nu ce e al meu e al meu [i nu e al
nim\nui altuia. De fapt, totul este al lui Dumnezeu, iar noi
primim mereu darurile Lui. De altfel, to]i chilio]ii, to]i cei
care vie]uiesc prin pe[teri sau chilii mai sus de marile
m\n\striri au voie – sunt absolut sigur de asta, mai ales la
M\n\strirea Vatopedu – de a intra `n gr\dinile m\n\stirii [i de
a-[i lua c=t pot c\ra cu bra]ele. Deci nu s\-[i fac\ provizii,
dar totdeauna din surplusul, din abunden]a, din preaplinul
pe care Dumnezeu l-a l\sat marilor m\n\striri `n gr\dinile
acestea uria[e, cei care tr\iesc la o mie de metri deapupra,
`ntr-un mediu [i `ntr-o clim\ foarte stearp\ [i plin\ de pietre
[i f\r\ nici o posibilitate de a-[i cre[te [i de a-[i cultiva
legume, au dreptul de a intra [i de a mul]umi lui
Dumnezeu lu`nd de acolo.
N.D.: Am `n]eles. Asta `nseamn\ c\ separarea acesta etnic\
nu e at=t de precis\?
I.I.: Separarea etnic\ este mai pu]in important\ dec=t
av=tul fiec\rui monah `mpreun\ cu ceilal]i spre Dumnezeu.
Exist\ `ns\ excese de comportament elin [i unele dintre ele
nu sunt prea ecumenice [i nu sunt prea fr\]e[ti, `ns\
majoritatea c\lug\rilor greci `n]eleg c\ Sf=ntul Munte este
o societate [i o republic\ ortodox\, nu neaparat greceasc\.
{i bine`n]eles, preponderen]a grecilor, [i faptul c\ ei sunt
proprietari nu `nseamn\ c\ aceasta `i exclude pe ceilal]i.
~ns\ mai exist\ [i excese `n care grecii vor s\ `[i manifeste
superioritatea [i autoritatea `n mod arbitrar. Dar aceste
umbre nu pot `n nici un fel [tirbi acest\ comunitate de
c\lug\ri greci, `n primul r=nd, dar [i s=rbi [i bulgari [i ru[i [i
nu `n ultimul r=nd rom=ni, foarte mul]i rom=ni sunt `n
Sf=ntul Munte Athos care tr\iesc `mpreun\ [i care se
bucur\ de mila lui Dumnezeu acolo, rug=ndu-se.
N.D.: Ca s\ particulariz\m pentru rom=ni, cei mai mul]i
rom=ni tr\iesc `n Prodromu [i `n Schitul Colciu?
I.I.: Exist\ foarte mul]i rom=ni la Schitul Prodromu, care
dac\ ar fi s\ ne lu\m dup\ canoanele [i regulamentele
Republicii sau Sf=ntului Munte, ar trebui s\ fie ridicat\ la
rang de m\n\strire. Datorit\ num\rului, dezvolt\rii [i
importan]ei spirituale [i duhovnice[ti a m\n\stririi. To]i
rom=nii `i spun m\n\strirea Prodromu chiar dac\ din punct
de vedere oficial este doar un schit. ~ns\, sunt aici mai
mul]i vie]uitori dec=t `n multe m\n\stiri grece[ti din jurul
ei.
Mul]i rom=ni sunt la Schitul Lacul care este iar\[i o
vatr\ de spiritualitate [i rug\ciune rom=neasc\ veritabil\.
Sunt peste zece la Colciu, num\rul acesora variaz\, v\ da]i
seama. Sunt forte mul]i rom=ni care tr\iesc `n chilii. Chilii
foarte s\r\c\ciose. C=teva dintre ele sunt chiar `n
apropierea capitalei Sf=ntului Munte, la Careia. {i ace[ti
c\lug\ri `[i g\sesc hrana zilnic\ prin acea lucrare a m=inilor.
Lucreaz\ aceste comboschini, aceste metanii care se pun
la m=n\ prin care oamenii se roag\ `ntr-un mod ordonat lui
Dumnezeu. Deci exist\ o diversitate absolut\ a tr\irii. Exist\
m\n\stiri cu ordine deosebit\, dar exist\ [i chilii `n care pot
vie]ui cei doritori de mai mult\ lini[te sau de mai mult\
singur\tate; exist\ [i c\lug\ri care tr\iesc mai sus `n pe[teri,
ace[tia sunt mult mai pu]ini, au ei grij\ ca vizitatorii simpli
s\ nu afle de ei.

N.D.: Mul]imim pentru acest\ introducere `n atmosfera

Sf=ntului Munte. V\ propun pentru c\ emisiunea noastr\ `l
are `n centru pe p\rintele Dionisie de la Athos s\ ascult\m
c=teva minute de `nregistrare a vocii p\rintelui Dionisie.
Ceea ce spune p\rintele din punct de vedere informa]ional
este mai pu]in important pentru c\ [i personalitatea c\ [i
personalitatea unui c\lug\r nu-]i transmite informa]ii ci-]i
transmite o stare, tr\ire, mai ales ca duhovnic. De asta
a[ vrea s\-l auzim pe p\rintele pe care din p\cate nu l-am
cunoscut prea mult, nu a fost prea mult mediatizat dec=t
`n momentul trecerii la Domnul.
„Ce `nseamn\ unirea cu Dumnezeu, cum s\ te une[ti cu
Dumnezeu ?
Adica s\-]i cur\]i sufletul [i trupul de toate patimle [i `ncet,
`ncet, ajungi l=ng\ nes\v=r[ita dragoste cu Dumnezeu,
asta e osteneala. Cu rug\ciune mult\ se pot instaura `n
inima [i mintea ta smerita cugetare [i f\c=nd rug\ciuni [i
av=nd smerita cugetare, omul se apropie c\tre Dumnezeu
cu bucurie duhovniceasc\ [i `ncet, `ncet ... dar trebuie
osteneala; `n orice `n\l]ime a faptelor bune ai ajunge, dac\
nu ai smerita cugetare se poate s\ cazi, c\ temelia tuturor
faptelor bune a oric\rui cre[tin este smerita cugetare.
Smerita cugetare dac\ tu o zide[ti, toate faptele cele bune
`ncep : de la ascultare, rug\ciune, dragoste, bucurie,
curgerea lacrimilor, socotindu-te nevrednic [i celelalte
fapte bune. Acestea numai atunci le po]i agonisi c=nd te
socote[ti `naintea tuturor cel mai netrebnic adica smerita
cugetare. Asta `nseamn\ smerita cugetare s\ te smere[ti
`naintea tuturor. {i nu po]i niciodat\ s\ ai nervii `ncorda]i
c=nd tu te socote[ti mai jos ca al]ii. {i asta `nsemneaz\
smerita cugetare adic\ `nceputul faptelor bune, primirea
tuturor faptelor bune.
Poate s\ existe [i o smerenie fals\? P\i atunci nu-i
smerenie. Aceia nu-i smerenie, e mai periculoas\ `nc\. E[ti
fals. ~n fa]a omului te smere[ti [i tu `n inima ta... E aicea
las’ c\ i-o fac eu lui. Po]i s\ te prezin]i `naintea lui
Dumnezeu a[a ? Vrei s\-l `n[eli pe Dumnezeu? Dac\ ai
smerita cugetare, adev\rata smerita cugetare dar `ncet,
`ncet c\ omu-i `n tinere]ile lui iubitor de m=ndrie dar
`ncet, `ncet, cu ajutorul lui Dumnezeu [i cu hot\r=re,
rug\ciune [i post, atunci po]i s\ o agonise[ti.

N.D.: Domnule Ioan Istrati l-am ascultat pe p\rintele

Dionisie, v\ rog s\ ne spune]i, iat\ fac apel la comentariul
meu de dinaintea acestei `nregistr\ri, de ce p\rintele n-a
fost mediatizat, de ce n-a fost cunoscut sau doar e o
impresie a mea c\ n-a fost cunoscut ?
I.I.: Conceptul de media [i de mediatizare este un concept
str\in de duhul atonit de rug\ciune [i de tr\ire ortodox.
Astfel c\lug\rii adev\ra]i, nu numai din Sf=ntul Munte ci de
oriunde, se feresc de prea mult\ publicitate. ~n Rom=nia
duhul ascetic [i de singur\tate al monahului s-a `mpletit `n
mod providen]ial [i specific cu caracterul nostru etnic [i
ortodox, s-a `mpletit cu duhul misionar, astfel m\n\stirile
sunt focare spirituale `n care se adun\ foarte mul]i
credincio[i, `n care oamenii se re`mprosp\teaz\ spiritual,
`n care se m\rturisesc, iau Sf=nta ~mp\rt\[anie, ascult\
sfaturile unui c\lug\r `nv\]at, tr\itor. ~n Grecia, `ns\,
monahismul este a[a cum o spune [i etimologia
cuv=ntului – tr\irea `n singur\tate. Monos `nseamn\ singur.
Astfel acest duh misionar al m\n\stririi nu este at=t de
bine pus `n valoare `n Grecia fa]\ de Rom=nia, spre
exemplu. Unde, spre exemplu, la M\n\strirea Sih\stria mii [i
mii de oameni merg [i `[i fac din aceasta un obicei
spiritual deosebit, `n fiecare an, sau mai des pentru a
primi harul [i rug\ciunea monahilor de acolo.

P\rintele Dionisie `ns\ este un caz aparte, ele este un

c\lug\r [i un mare rug\tor, nu a excelat `n retorici justi]iare.
Despre el se poate vorbi mai mult `n t\cere pentru c\
p\rintele Dionisie era t\cerea `ns\[i a rug\ciunii. Nu era
deloc ostentativ, nu intra niciodat\ cu for]a `n sufletul t\u.
Cuvintele sale erau m=ng=ietoare, nu se refereau
niciodat\ la cineva anume. Cu toate acestea, `ns\, era
v\z\tor cu duhul a[a cum se spune `n spiritualitatea
monastic\ ortodox\. Adic\ cuno[tea cele ascunse ale inimii
[i cele viitoare ale fiec\rei persoane.

N.D.: Cu care intra `n contact direct?

I.I.: Da. De multe ori `ns\, oameni care l-au v\zut pe

p\rintele [i care au venit la el nu au sim]it aceast\
cunoa[tere, aceast\ `nainte vedere pe care unii oameni o
au prin harul Duhului Sf=nt. Al]ii `ns\, pe care-i cunosc,
cunosc oameni `n Hristos, care au experiat pe propriul lor
suflet [i pe propria lor inim\ aceast\ putere a p\rintelui
aflat\ `n cea mai ad=nc\ smerenie, de a-]i picura `n suflet
exact de ceea ce ai nevoie, a-]i spune care este durerea
ta.

N.D.: Deci [tia trecutul t\u sau cele mai importante

lucruri ?

I.I.: Da.

N.D.: {i care era scopul acestei dezv\luiri a acestor lucruri?

Sau p\rintele `]i dezv\luia lucrurile respective? ~]i spunea,
uite, ai f\cut [i aia [i aia.

I.I.: P\rintele era prea discret pentru a spune lucrurilor pe

nume `ntr-un fel foarte direct, `ns\ `]i dezv\luia
perspectivele interioare ale propriei tr\iri [i viziunea sa
proprie asupra trecutului t\u. Deci vorbea totdeauna foarte
voalat, foarte discret – cu o discre]ie deosebit\. Dar `n
acela[i timp cuno[tea lucruri uimitoare, fascinante despre
trecutul t\u. Aceasta este p\rerea mai multor preo]i [i
credincio[i care au venit la Sf=ntul Munte Athos. {i eu
`nsumi am fost mirat de aceast\ fascinant\ cunoa[tere a
omului care se roag\. De fapt a[ putea spune c\ orice om
`n rug\ciune prive[te realitatea `n perspectiva ra]iunilor [i
a scopurilor pe care Dumnezeu le-a l\sat `n aceast\
realitate. De aceea rug\ciunea acceseaz\ acest duh
profetic al bisericii, adic\ intr\ `ntr-o privire [i `ntr-o viziune
special\. {i anume aceea prin care Dumnezeu ar dori ca
noi s\ vedem lucrurile.

N.D.: P\rintele `ndemna ca r\spuns la lucrurile negative din

l\untrul t\u, `ndemna s\ apuci pe o cale care s\ semene cu
ascetismul cu care el era obi[nuit, adic\ recomanda solu]ii
din acestea radicale cum ar fi c\lug\ria?

I.I.: C\lug\ria nu este o solu]ie radical\ ci este o chemare

intim\. El vorbea despre dispozi]ia ta interioar\. Eu am stat
de vorb\ cu el destul de mult, de mai multe ori. Era mai
mult o cunoa[tere intim\ a resorturilor tale suflete[ti. El `]i
putea spune acolo unde [chiop\tezi sau acolo unde ar
trebui s\ supline[ti neputin]a cu mai mult\ rug\ciune. {tia
`ntr-un mod nevinovat [i de o smerenie des\v=r[it\ de a-]i
spune cu un fel aproape copil\ros dar plin de `n]elepciunea
lui Dumnezeu care este Cel vechi de zile, s\-]i sugereze cu
o fine]e de negr\it ceea ce ar trebui s\ faci, ceea ce ar
trebui s\ spui [i cum ar trebui s\ te compor]i. Deci el nu era
un terorist al sufletului, a[a cum sunt unii lideri spirituali ai
unor anumite confesiuni sau religii. El nu venea cu for]a `n
sufletul t\u, nu-]i spunea f\-te c\lug\r sau `nsoar\-te. Nu
intra niciodat\ cu for]a `n sufletul t\u. El se f\cea c\ merge
mai departe ca Hristos `n drumul spre Emaus. Dac\
z\boveai `ntreb=ndu-l [i ascult=ndu-l `ncepeai s\ afli cam
ceea ce ar vrea Dumnezeu [i cam ceea ce te-ar `mplini `n
drumul t\u c\tre Dumnezeu.

N.D.: P\rintele Cleopa, P\rintele Ioanichie B\lan sunt doar

dou\ exemple de la M\n\strirea Sih\stria. Era p\rintele
Cleopa [i este caracterizat acum [i p\rintele Ioanichie de o
anumit\ fermitate care aduce mult a intransigen]\, anumit\
asprime a cuv=ntului care deriv\ probabil [i din asprimea
propriei vie]i ascetice. {i m\ g=ndeam c\ via]a aceasta
c\klug\reasc\ dus\ `n asprimea ei care coboar\ dac\ vre]i de
la Sf=ntul Ioan Botez\torul de[i nu este el primul monah
cre[tin dar totu[i este un model pentru asce]ii cre[tini. Deci
aceast\ asprime te transform\ interior. Cum po]i s\ mai fii
bl=nd de vreme ce ai o via]\ at=t de aspr\, de vreme ce tu
`]i impui o serie de rigori pe care oamenii obi[nui]i nu le
pot `n]elege?

I.I.: Cred c\ aceasta este o mentalitate specific modern\.

~n via]a unui c\lug\r a[a cum era p\rintele Dionisie nu am
sesizat nici o asprime, nici un fel de duritate, era totul `ntr-
un firesc dumnezeiesc al crea]iei. Rug\ciunea nu era
sim]it\ ca o asprime sau ca pe o ascez\ foarte ferm\,
rug=ciunea era ceva natural, era firescul s\u de o via]\.
P\rintele se ruga cu rug\ciunea inimii permanent. ~n
acela[i timp `ns\ era un cunosc\tor extraordinar [i poate
unicul pe care l-am `nt=lnit `n via]\ al textelor liturgice ale
bisericii. S\ v\ spun un aspect foarte frumos. Eram la
Sf=nta Slujb\, la Vecernie [i c\lug\rii mai tineri citeau din
cartea foarte veche `n care expresiile de o caden]\ [i de o
masivitate a stilului liturgic rom=nesc [i ale limbii liturgice
se `mpleteau, [i p\rintele undeva mai `n spate, dup\ cum
[ti]i de mul]i ani p\rintele era orb, st\tea [i era foarte atent
la slujb\ [i se ruga `ntr-o stran\. La un moment dat – eu
eram unul din cei care c=ntam la stran\ – un p\rinte de
l=ng\ mine a s\rit un tropar. Era o zi obi[nuit\, era o zi a
unui sf=nt – [i [ti]i c\ fiecare sf=nt are alte tropare, este o
diversitate uria[\ `n toate Mineele [i `n toate rug\ciunile
ortodoxe. Deci nu exist\ repeti]ii dec=t pentru preznicile
`mp\r\te[ti.
Pentru cei care nu [tiu Mineiul este cartea care detaliaz\
slujba pe zile a fiec\rui sf=nt sau a fiec\rei s\rb\tori. {i
atunci p\rintele a spus : « Ai s\rit troparul \la cu
`ndur\toarul». {i atuncea am r\mas fascinat. P\rintele fiind
orb cuno[tea poate pe de rost toate slujbele liturgice ale
bisericii. {tia c\ p\rintele acela din grab\ sau, nu [tiu, din
superficialitate, a s\rit un anumit tropar [i i-a [i spus care
este troparul. V\ da]i seama c\ p\rintele intra `n rug\ciune
ca `ntr-o realitate fireasc\ [i fundamental\ a vie]ii lui. Nu
era nici o duritate. Ceea ce vroiam s\ spun ca r\spuns la
`ntrebarea dumneavoast\ este urm\torul lucru: pot
observa f\r\ a dihotomiza c\ exist\ dou\ feluri de
spiritualitate, dar acestea dou\, una sunt. Este fermitatea,
m=na de fier a omului ascet, ne`ndur\tor cu propriile
patimi, este aceast\ asprime care te face foarte
intransigent cu tine `nsu]i, `n primul r=nd, [i cu ceilal]i,
dup\ modelul Sf=ntului Pooroc Ilie, ace[ti oameni aprigi
pentru Dumnezeu a c\ror r=nvn\ pentru casa lui
Dumnezeu `i mistuie [i a c\ror r=nvn\ este permanent
`ndreptat\ spre `ndreptarea lumii. Este un aspect
peniten]ial [i intransigent al spiritualit\]ii. ~ns\, exist\ `n
mod necesar la orice c\lug\r [i o bl=nde]e [i o privire [i o
viziune integral\, integratoare asupra realit\]ii, asupra
universului [i acea bl=nde]e care `mbr\]i[eaz\ lumea doar
`n rug\ciune. {i atuncea fiecare c\lug\r [i fiecare
credincios, `n general, este un amestec mai mult sau mai
pu]in echilibrat `ntre aceste dou\ `n spiritualitatea sa. Unii
sunt mai duri, unii sunt m=n\ de fier, mai intransigen]i,
al]ii sunt foarte bl=nzi cum era p\rintele Paisie de la
Sih\stria care a r=mas ca un model de bl=nde]e absolut\ [i
pl=ngea cu peniten]ii la spovedanie pentru p\catele lor. V\
da]i seama c\ ajunsese la o percep]ie a realit\]ii `n care
p\catul era de `nfierat dar p\c\tosul era de pl=ns.
ND.: O asemenea bl=nde]e am `nt=lnit [i la p\rintele
Galeriu [i mi-am explicat totu[i compar=nd pe p\rintele
Galeriu cu p\rintele Cleopa doi mari duhovnici. M-am
g=ndit c\ p\rintele Cleopa a trecut printr-o via]\ `ntreag\ `n
care a fost [i pustnic de multe ori cu for]a, pentru c\
trebuia s\ se retrag\ din m\n\strire, iar p\rintele Galeriu a
tr\it o via]\ de familie, a avut [i el mari dificult\]i, a f\cut [i
el pu[c\rie politic\, dar a trecut prin via]a de familie [i prin
leg\tura aceasta de zi cu zi cu credincio[ii pe care poate a
[tiut s\-i `n]eleag\ mai bine `n diversitatea vie]ii lor din
lume.
I.I.: P\rintele Galeriu avea un caracter mult mai discursiv.
El era un mare orator, un mare predicator, cuvintele lui
erau foarte puternice [i felul foarte ferm de a intra prin
intermediul ra]iunii [i al predicii deci al mentalit\]ii
discursive `n inima omului. P\rintele Dionisie dimpotriv\,
era omul a c\rui t\cere te umplea de bucurie. Intervalele
dintre vorbele lui erau mai puternice poate dec=t
cuvintele pe care le spunea prin acea bl=nde]e
extraordinar\ a b\tr=nului orb care vedea `n sufletul lui [i
`n `ntregul univers mai mult dec=t to]i oamenii care v\d [i
care de fapt sunt orbi din punct de vedere spiritual. Era o
pace acolo la Colciu la schitul acesta, nu am mai vorbit
despre aceasta. Era o lini[te [i o pace des\v=r[it\. Parc\
eram undeva `n p\durile din Rom=nia, de[i clima este
foarte aspr\ `n Sf=ntul Munte. Dar acolo, `n zona aceea
sunt ni[te copaci de un verde extraordinar, apoi `n jos se
vede o pr\pastie ad=nc\ de c=teva sute de metri p=n\ la
mare. Deci exist\ aceast\ `mbinare extraordinar\ dintre
verdele [i bl=nde]ea verdelui [i a copacilor [i a p\durii din
jurul schitului [i aceast\ pr\pastie uria[\ care se termin\ `n
mare. ~ntr-un fel to]i c\lug\rii de acolo [i p\rintele Dionisie
`n mod special era de o ascez\ deosebit\, dar care
niciodat\ nu se manifesta verbal. ~]i d\deai seama din
via]a lui din felul lui de a refuza sprijinul pentru c\ era orb
[i to]i ucenicii s\i se ofereau s\-i dea sprijinul c=nd venea
de la chilie p=n\ la biseric\. Refuza sprijinul [i vroia s\
mearg\ singur. O putere extraordinar\ `n mintea [i `n
privirea lui, `n ochii lui orbi se vedea mai mult dec=t `n
ochii altuia. Apoi, ]in minte c\ am vrut s\ fac o fotografie cu
el, am cerut binecuv=ntare, nu am f\cut-o a[a f\r\ voie. {i
a spus da, dar facem o fotografie dar vreau neap\rat s\-mi
iau [i toiagul pntru c\ vreau s\ ascult de cuvintele lui
Hristos, care l-a inspirat pe proorocul David spun=nd :
„Toiagul T\u [i varga Ta, acestea m-au m=ng=iat”. Nu era
nimic ostentativ, era o tr\ire ad=nc\ [i foarte puternic\ a
Sfintei Scripturi, a rug\ciunii Bisericii [i a Tradi]iei.
N.D.: Spunea]i despre prezen]a p\rintelui care a[a cum o
simte oricine `n preajma unui mare om duhovnicesc te
mi[c\, te atinge, te transform\. Noi nu putem acum
reconstitui t\cerea plin\ a p\rintelui, dar avem cuvintele lui
[i pentru c\ spunea]i pu]in mai devreme c\ p\rintele se
ruga cu rug\ciunea inimii s-ar putea s\ v\ surprind\
urm\toarele cuvinte ale p\rintelui : „Rug\ciunea inimii e
cea mai bun\, pe care eu nu o am [i aceea este, cum se
spune, des\v=r[irea. Cu c=t de mare greutate se
agonise[te rug\ciunea inimii, cu at=ta `nlesnire o pierzi, c\
zici eu am rug\ciunea min]ii, nu-s ca acela – tot atunci ai
pierdut-o, `n]elegi, c\ e o lupt\ `ngrozitoare. C\ du[manul
sufletelor noastre, el a c\zut din cauza m=ndriei [i cea mai
`nfrico[at\ arm\ a vr\jma[ului e pe ori[icare dintre noi care
sunte cre[tini [i dorim s\ ne m=ntuim, asta o are, `n\l]area
min]ii. Chiar dac\ ai avea rug\ciunea inimii [i ai fi `nt\rit
printr-`nsa, dac\ nu bagi sam\, foarte u[or o pierzi. Adic\ o
pierzi cu asta, cu `n\l]area min]ii. Dac\ `nal]i mintea cu
slav\ - eu am rug\ciunea min]ii - [i accea `nsemneaz\ c\ e
`n\l]area min]ii. Dumnezeu acolo se s\l\[luie[te `n inima
smeritului, [i sub nici un motiv nu o s\ auzi niciodat\ `n
sfintele c\r]i c=nd cutare-i m=ndru s-a m=ntuit. Cel
m=ndru nu poate s\ zic\ chiar `naintea lui Dumnezeu,
fiindc\ el are m=ndria `n sufletul [i `n inima lui, nu poate
s\ se roage lui Dumnezeu cu smerenie [i atuncea nu se
poate m=ntui. Asta-i arma vr\jma[ului cea mai puternic\,
c\ vr\jma[ul [tie c\ Dumnezeu vede bunii monahi [i bunii
cre[tini `n locul de unde a c\zut ceata diavoleasc\. El [tie
lucrul \sta. De aceea lupt\ pe toat\ omenirea c=t poate, zi
[i noapte cu m=ndria, cu `n\l]area min]ii. Dac\ ai `n\l]area
min]ii nu po]i s\ progresezi. Fiindc\, din cauza acestui p\cat
mare, adic\ a m=ndriei o c\zut se lupt\ vrajma[ul cu bietul
om de mic copil. Dar omul dac\ are bun\voin]\, are putere
s\ biruiasc\. Patima asta e rea [i `ngrozitoare cu care nu
po]i s\ te m=ntuie[ti, cu ajutorul lui Dumnezeu [i cer=nd
de la Dumnezeu prin smerenie ca s\ dob=nde[ti smerita
cugetare”.
N.D.: Domnule Ioan Istrati v\ rog s\ ne mai spune]i c=te
ceva din subiectele p\rintelui, din cum vorbea, dac\ avea
anumite teme predilecte sau anumite locuri `n care
ajungea `n predica sa.
I.I.: Era un om al sfatului mai mult dec=t al predicii,
r\spundea la `ntreb\ri mai mult dec=t `[i f\urea propriile
predici sau cateheze. De aceea spiritualitatea pe care o
degaja era una foarte practic\, duhovniceasc\ [i mistic\ `n
acela[i timp. E paradoxal ceea ce spun. Nu avea nimic din
av=ntul speculativ al sfin]ilor greci, teologi, spre exemplu
Sf=ntul Maxim M\rturisitorul, `ns\ cuvintele lui de o
simplitate aparte m\rturiseau un ad=nc de `n]elepciune
care a trecut peste orice metalitate de sistem sau
mentalitate discursiv\. ~mi amintesc, spre exemplu,
despre o noapte `n care am vorbit, am vorbit cu p\rintele
despre ce crede sfin]ia sa despre sf=r[itul lumii [i `ntre
rug\ciunea inimii pe care o practica mereu p\rintele din
c=nd `n c=nd se oprea, mai spunea c=te ceva [i mi-a zis
c\ el simte [i c\ a primit aceast\ sim]ire c\ sf=r[itul lumii
este foarte aproape. Nu era nimic din aceast\ isterie
apocaliptic\ a unor forme aproape adventiste de a percepe
istoria, ce pe ceva ce se termin\ dintr-o clip\ `n alta. Nu
era nimic abrupt [i strident `n ceea ce spunea p\rintele.
Era doar constatarea unui om care a stat mai mult de
[aptezeci de ani `n Sf=ntul Munte Athos, departe de
ispitele [i de zgomotul lumii, c\ ra]iunile fire[ti ale lumii
`ncep s\-[i v\deasc\ sf=r[itul. Spunea c\ atunci c=nd era
t=n\r, era ucenic al altui p\rinte, a auzit ni[te [acali url=nd
foarte ur=t dup\ cum [ti]i [acalii scot ni[te sunete parc\
sunt ]ipete de om [i sunt uneori `nfrico[\toare. Eu `nsumi
am avut aceast\ experien]\ destul de tragic\ pentru c= m-
am speriat, am crezut c\ sunt ni[te chiote, ni[te strig\te [i
[acalii ace[tia care sunt destul de mul]i `n Sf=ntul Munte
sperie pe mul]i dintre pelerini. Cred c\ aud tot felul de ]
ipete. {i el a fugit repede la p\rintele s\u duhovnicesc [i a
spus : „P\rinte, diavolii au n\v\lit aproape de schit” [i f\cea
cruci [i m\t\nii. {i atunci p\rintele a zis : « Nu orice [acal
este diavol dar poate fi». {i a[a a zis [i p\rintele de aceast\
concep]ie a sf=r[itului lumii. Sf=r[itul lumii se apropie
`ncet [i este deja `n mijlocul nostru. ~ns\ nu trebuie s\ ne
isteriz\m la ideea aceasta, nu trebuie s\ ac]ion\m nes\buit,
ci s\ urm\m firescul nostru de tr\ire [i de rug\ciune.
N.D.: Despre sf=r[itul lumii sigur e o tem\ foarte vast\, dar
p\rin]ii duhovnice[ti o rezolv\ foarte repede spun=nd c\
preocuparea ta pentru sf=r[itul lumii este absolut inutil\ de
vreme ce moartea ta va anula perspectiva sf=r[itului
lumii. Pe tine nu te intereseaz\ c=nd va veni apocalipsa de
vreme ce tu dac\ oricum mori, apocalipsa e pentru ceilal]i
nu pentru tine. A[a c\ trebuie s\ ai totdeauna `n minte
g=ndul c\ po]i muri f\r\ s\ implici o catastrof\ global\. Po]i s\
mori [i `n momentul \sta [i peste o or\ [i desear\ [i `n
fiecare clip\ trebuie s\ te g\seasc\ moartea preg\tit. Trebuie
s\ fii apt, demp de a intra `n `mp\r\]ia lui Dumnezeu [i
celelalte, perspectiva apocaliptic\, trebuie s\ te lase rece.
I.I.: Exist\ pentru marii p\rin]i duhovnice[ti [i pe c=]iva
dintre ei `i cunosc aceast\ preocupare pentru sf=r[itul
lumii pentru c\ ei v\d semenele desacraliz\rii, semnele
seculariz\rii fiind din ce `n ce mai prezente `n via]\ [i `n
societate [i exist\ aceast\ preocupare pentru marii rug\tori
care, a[a cum era Sf=ntul Siluan, se roag\ pentru `ntregul
univers. Deci pentru ei sf=r[itul lumii nu este identic cu
sf=r[itul personal. Ei v\d [i [tiu c\ sf=r[itul lumii este
judecata univeral\, este judecata faptelor fiec\ruia dintre
oameni dar [i a consecin]elor, a efectelor pe care aceste
fapte le-au avut dup\ moartea acestor oameni. Deci
fiecare dintre noi suntem judeca]i la judecata particular\
pentru ceea ce am s\v=r[it `n via]\. ~ns\ efectele faptelor
pe care le-am f\cut, spre exemplu o carte pe care am scris-
o, fiecare om care cite[te o pagin\ din acea carte, dac\
este spiritual\, este folositoare de suflet, o pic\tur\ de har ]i
se va ad\uga pentru fiecare om care se `ntoarce la
Dumnezeu. Dimpotriv\, dac\ ai f\cut ceva r\u `n acest\
via]\, consecin]ele, urm\rile acestor fapte se prelungesc la
infinit `ntr-o progresie geometric\ [i `]i pot antrena
c\derea. De aceea p\rintele Dionisie vorbea despre
sf=r[itul lumii, vorbea despre aceast\ fric\ a lui de
profanare a Sf=ntului Munte, vorbea despre puterile
acestui veac, puterile `ntunecate ale acestui veac. Vorbea
despre faptul c\ exist\ `n lume anumite taine care pentru
[tiin]a contemporan\ par ridicole [i spunea c\ Sf=ntul
Munte este o mare provocare, este gr\dina Maicii
domnului, chiar el spunea c\ Maica Domnului a poruncit ca
– de[i sunt foarte mul]i [erpi, [i asta este bine de [tiut
pentru oricine care merge `n Sf=ntul Munte – nimeni din
cei care merg pe c\rare s\ nu fie mu[cat. Numai cei care o
iau pe alte locuri [i prin tot felul de tufi[uri [i tot felul de
p\duri, atunci aceia sunt `n pericol. Dac\ Dumnezeu `[i va
lua harul S\u de la Sf=ntul Munte atunci c=nd, conform
tradi]iei sfinte atonite [i icoana Maicii Domnului Port\ri]a
care a venit pe ap\ p=n\ la Sf=ntul Munte [i aceasta va
pleca de acolo, spune c\ Dumezeu va elibera toate puterile
ascunse [i s\lbatice ale acestui p\m=nt pentru ca nimeni s\
nu mai poat\ sta acolo. {i spunea c\ exist\ balauri sau
animale monstruoase care nu-s neaparat a[a cum le vede
[tiin]a, ni[te specii de animale, ci exist\ anumite duhuri
necurate care pot intra [i pot perturba via]a de rug\ciune a
unui c\lug\r sau credincios. {i a spus a[a c\ atunci c=nd
Maica Domnului Port\ri]a va pleca din Sf=ntul Munte, at=t
de mult\ tensiune s-a acumulat din pricina rug\ciunii
acestor c\lug\ri de peste o mie de ani, `nc=t muntele va fi
at=t de damnat `nc=t nu va putea nimeni s\ stea acolo.
N.D.: Bine, dar rug\ciunile `nsumate nu sfin]esc ? De ce
exist\ tensiune negativ\ ?
I.I.: Sfin]esc, `ns\ dup\ cum [ti]i `n fa]a unui zid foarte
puternic, acolo se d\ lupta cel mai puternic\. Iar duhurile
rele sunt de at=ta amar de vreme `mpiedicate de aceast\
flac\r\ de foc, care se `nal]\, a rug\ciunii monahilor din
Sf=ntul Munte. De aceea sf=r[itul Sf=ntului Munte spunea
p\rintele `nseamn\ [i sf=r[itul lumii sau oricum antreneaz\
perspectiva sigur\ a sf=r[itului lumii.
N.D.: Discu]ia noastr\ se apropie de sf=r[it, a[ fi vrut s\ ne
spune]i totu[i cum era perceput p\rintele Dionisie de c\tre
atoni]i `n general, nu doar de rom=ni, ci [i de ceilal]i.
I.I.: Exista o evlavie deosebit\ a tuturor din Sf=ntul Munte
pentru p\rintele Dionisie. Rom=nii vorbeau despre el ca
despre o autoritate duhovniceasc\ des\v=r[it\. Cu toate c\
atunci c=nd veneai `n fa]a lui era de o smerenie [i de o
simplitate la fel de des\v=r[it\. ~ns\, chiar [i c\lug\rii greci
care sunt uneori autosuficien]i consider=ndu-se o specie
mai bun\ dec=t ceilal]i. {i c\lug\rii greci aveau o evlavie
deosebit\ pentru p\rintele Dionisie. Spre exemplu, printele
Efrem – stare]ul M\n\stririi Vatopedu era fiu duhovnicesc al
p\rintelui Dionisie. {i mul]i al]i stare]i din Sf=ntul Munte,
chiar c\lug\rii de la M\n\stirea Vatopedu care este la c=]iva
kilometri de Schitul Colciu, scitul rom=nesc, au pus un
indicator pe care scria `n grec\ « c\tre p\rintele Dionisie ».
Cu toate c\ dedesubt era alta pe care scria Schitul
Rom=nesc Colciu.
E simptomatic\ faptul c\ foarte mul]i credincio[i [i monahi
greci [i de alte na]ionalit\]i veneau la p\rintele. ~l [i ajutau.
M\n\strirea Vatopedu `i ajuta mereu pe p\rin]ii rom=ni de
la Colciu cu legume, cu fructe, cu alimente, cu tot ceea ce
era necesar.
N.D.: O ultim\ `ntrebare pentru aceast\ emisiune. Dup\
moartea marilor duhovnici sau uneori [i din timpul vie]ii lor
unii dintre ei [i atoni]i a existat o campanie imens\ de
mediatizare a predicilor pe care ace[ti p\rin]i le-au ]inut, a
`nt=mpl\rilor care l-au avut `n centrul pe respectivul
p\rinte. Crede]i c\ se va `nt=mpla acela[i lucru [i cu
p\rintele Dionisie ? Un exemplu recent este p\rintele
Porfirie din Grecia; pia]a rom=neasc\ a fost inundat\ de
c\r]i venind din direc]ia acea [i vorbind despre p\rintele.
~n mare parte este un lucru bun. Totu[i identific eu [i
anumite aspecte negative `n aceast\ publicitate mai ales
legate de interesul lor comercial. Crede]i c\ acela[i lucru se
va `nt=mpla [i cu p\rintele Dionisie?
I.I.: Grecii au `n general un duh de a-[i promova
permanent valorile [i de a intra cu for]a prin media `n
realitatea mediatic\ a oamenilor [i `n societate. Grecii [tiu
s\ speculeze fiecare cuv=nt pe care l-au rostit ace[ti
p\rin]i. Rom=nii sunt de o smerenie aparte, sunt ultimii
oameni `n Sf=ntul Munte, adic\ sunt uneori denigra]i,
foarte s\raci, nu au propriet\]i, cei care stau prin chilii
foarte s\r\c\cioase, cei care stau prin pe[teri nu mai
vorbesc... Dar bog\]ia lor spiritual\ contaz\. De aceea nu
cred c\ va fi un mare flux de informa]ii [i de promovare a
personalit\]ii p\rintelui Dionisie. {i de ce spun asta, pentru
c\ p\rintele nu era deloc un caracter discursiv. Am spus c\
nu a scris foarte mult [i mai mult a dictat la p\rin]i mai ales
pentru c\ era orb [i importan]a acestui p\rinte este mai
mult personal\ pentru cei care l-au `nt=lnit. A[adar cred c\
`n c=]iva ani va fi scris\ o carte cu cei care l-au `nt=lnit.
Impresii. ~ns\ el nu a scris predici cum scria p\rintele
Cleopa, nu a scris c\r]i multe a[a cum a scris p\rintele
Ioanichie B\lan iar smerenia [i discre]ia `n care se `nv\luie
cu bun\ [tiin]\ [i `n rug\ciune p\rin]ii rom=ni din Athos va
`mpiedica o mediatizarea prea excesiv\, s\ spunem, a
personalit\]ii sale.
N.D.: Nu am [tiut de p\rintele Dionisie, sau au [tiut foarte
pu]ini cei care au vizitat Athosul. S-a aflat de el atunci
c=nd a trecut de la noi la Domnul. Urma[ spiritual al
p\rintelui Dionisie, rom=n exist\ `n Sf=ntul Munte Athos ?
I.I.: Sunt mai mul]i p\rin]i care nu au atins `nc\ anvergura
lui, dar aceasta este doar o percep]ie unilateral\ din
pricina noastr\. {ti]i c\ de obicei dup\ trecerea la Domnul
tindem s\ valoriz\m mai mult personalit\]ile mai ales cele
duhovnice[ti. {i asta nu datorit\ opticii nostre sau a
dictonului de « despre mor]i nu vorbim dec=t de bine » ci
pentru c\ rug\ciunile unui sf=nt sau ale unui p\rinte
duhovnicesc, dup\ trecerea la Domnul sunt mult mai
cuprinz\toare [i sunt mai puternice pentru c\ sf=ntul
respectiv sau p\rintele respectiv este mai aproape de
Dumnezeu. Dar exist\ p\rintele Petroniu, stare]ul m\n\stririi
Prodromu care este un p\rinte duhovnicesc extraordinar de
o smerenie aparte, spune lucrurilor pe nume [i este un
mare tr\itor [i un mare rug\tor.
N.D.: Iat\ c\ i-a fost publicat\ o carte [i la Editura
Trinitas, „U[ile poc\in]ei”.
I.I.: P\rintele Petroniu este foarte discret [i este `mpotriva
oric\ror fotografii, oric\ror mijlocea de mediatizare, facile
uneori [i simplificatoare. Dar mai exist\ p\rin]i care sunt
mai tineri [i nu au deocamdat\ anvergura p\rintelui
Dionisie, `ns\ sunt rug\tori buni `n Sf=ntul Munte. Poate nu
au aceast\ aur\ de sfin]enie pe care i-o d\dea albea]a
ochilor [i b\tr=ne]ea [i venerabilitatea cu care spunea
lucrurilor pe nume. Sunt p\rin]i spirituali ne[tiu]i sau t\inui]i
`n mijlocul lumii sau despre care noi nu [tim [i despre care
vom afla poate peste mul]i ani. De aceea nu a[ fi foarte
pesimist c=nd spunem c\ ne mor duhovnicii [i r\m=nem
pustii. Nu este a[a. Duhul p\rin]ilor care mor este mai
puternic [i rug\ciunea lor este mai cuprinz\toare pentru
oamenii care au r\mas aici pe acest p\m=nt.
N.D.: V\ mul]umesc foarte mult pentru acest interviu. S\
ascult\m un cuv=nt al P\rintelui Dionisie:
„Cum se vede Rom=nia de aici de la Muntele Athos ?
Noi care ne-am n\scut `n ]ara noastr\ `n locul cel
binecuv=ntat de Dumnezeu, totdeauna avem dorin]e [i ne
rug\m zi [i noapte ca s\ ajute Dumnezeu greut\]ilor care au
intrat, alt\ putere noi nu avem. Orice necazuri [i am\r\ciuni
d\ peste scumpa noastr\ patrie [i noi suferim aici”.