Educație specială-care se extinde la o mai mare categorie de copii,respectiv cei

cu dificultăți de învățare și dezvoltare,fiind necesar un anumit tip de educație

adaptată și destinată persoanelor care nu reușesc să atingă în cadrul
învățământului obișnuit un nivel de educație și socializare corespunzător vârstei.

Cerințe educative speciale(CES)- este depășirea tradițională a separării

copiilor pe diferite categorii de deficiențe/handicap,printr-o abordare
noncategorială a tuturor copiilor.

Dificultățile/tulburările de învățare- constituie o formulă terminologică care

încearcă înlocuirea unor noțiuni care pot traumatiza și stigmatiza
(deficiența,incapacitatea,handicapul).

Educația inclusivă- se referă,la integrarea în structurile învățământului de masă

a copiilor cu cerințe speciale în educație pentru a oferi un climat favorabil
dezvoltării personalității acestora.

Principiul normalizării- se referă la condițiile de mediu și viață,încetarea

separării segregării persoanelor cu handicap,favorizarea integrării fizice și
sociale a lor în viață obișnuită a societății alături de ceilalți semeni.

Integrarea- presupune trecerea,transferul unei persoane dintr-un mediu mai

mult sau mai puțin separat într-un mediu obișnuit.

Deficiență- noțiunea vizează nivelul de dezvoltare insuficientă a unui

organ,stabilită prin metode și mijloace clinice sau paraclinice,prin explorări
funcționale sau alte modalități de evaluare folosite ca serviciile medicale.

Deficit- noțiunea desemnează absența unui lucru sau a unei însușiri strict
necesare;se referă la înțelesul cantitativ a deficienții,adică ceia ce lipsește pentru
a completa o anumită cantitate sau întregul.

Infirmitate- invaliditate,starea celui infirm; defect fizic congenial sau dobândit

în urma unui accident,a unei boli;

Invaliditatea- implică pierderea sau diminuarea temporară sau permanentă a

capacității de muncă.
Dezabilitate- dezavantaj social rezultat din pierderea ori limitarea șanselor unei
persoane,urmare a existenței unei deficiențe sau dezabilități.

Handicapul- semnifică interacțiunea dintre persoana cu dezabilitate și mediu;

are rolul de a concentra atenția asupra disfuncționalităților din mediu
înconjurător și ale unor acțiuni organizate de societate ca
educația,comunicarea,informațiile etc.

Incapacitate- reprezintă o pierdere,o diminuare totală sau parțială a

posibilităților fizice,mintale,senzoriale etc. care împiedică efectuarea normală a
unei activități.

Asistență psihopedagogică- totalitatea acțiunilor de prevenire și recuperare a

tulburărilor de dezvoltare în plan neurologic la copil.

Centrul de recuperare profesională- unitate în refacere,antrenarea și

menținerea capacității de muncă în vederea integrării profesionale a persoanei cu
handicap.

Centrul de reeducare- așezământ cu profil educațional pentru copii și

adolescenți cu intelect normal care prezintă tulburări de comportament ce
justifică măsuri medicale cu dominantă psihoterapeutică și pedagogică.

Educația incluzivă- presupune un proces permanent de ameliorare a instituției

școlare,de exploatare a resurselor umane existente,instituție care pune în
evidență necesitatea de dezvoltare a școlii.

Readaptare-adaptare la condiții noi. Adaptare la condiții dispărute și redevenite

actuale.

Retard școlar- rămâne în urmă la învățătură a unui elev care are un nivel de
pregătire școlară inferior cerințelor stabilite de programare
școlare,corespunzătoare vârstei sale.

Deficiență mintală- reducerea semnificativă a capacităților psihice care

determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale
individului la condițiile în permanentă schimbare ale mediului înconjurător.

Intelectul de limită- categorie eterogenă de forme și grade de manifestare a

căror trăsătură comună constă în fenomenul decompensării școlare la vârsta de
11-12 ani.

Imbecilitate- este cunoscută și sub denumirea de arierație severă sau moderată

și întârziere mintală mijlocie.

Idioția- reprezintă forma cea mai gravă de deficiență mintală și definește

persoana incapabilă să se autoconducă,să se apere de eventuale pericole sau
chiar să se hrănească,având o permanentă nevoie de îngrijire și supraveghere.

Deficiențe senzoriale- sunt determinate de unele disfuncții sau tulburări la

nivelul principalilor analizatori cu implicații majore asupra desfășurării normale
a vieții de relație cu factorii de mediu.

Deficiențe fizice- reprezintă categoria tulburărilor care afectează în special

componentele motrice ale persoanei,atât sub aspect neuromotor,cât și sub aspect
psihomotor.

Deficiențe de limbaj- reprezintă rezultatul disfuncțiilor intervenite în

recepționarea,înțelegerea,elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale
datorită unor afecțiuni de natură organică,funcțională,psihologică sau
educațională care acționează asupra corbului mic în perioada apariției și
dezvoltării limbajului.

Autism- este un sindrom patologic apărut în copilărie,caracterizat printr-o stare

de înstrăinare/retragere, o lipsă de răspuns social și/sau interes față de cei din
jur,dificultăți de comunicare și de limbaj.

Management educațional- direcționarea sistemului și instituțiilor spre

atingerea obiectivelor stabilite,prin realizarea unor procese determinate.
 Competență empatică- presupune abilitatea de a lucra cu elevii, profesorul
reușind să se transpună în situaţiile pe care aceștia le parcurg. În acest mod,
profesorul își va cunoaște mai bine discipolii și va îmbunătăţi comunicarea cu ei;
Ministerul Educației al Republicii Moldova
Universitatea de Stat din Tiraspol

Lucru individual la:

Educația incluzivă

Elaborat de către studenta: Ureche Gabriela

Grupa 202 B
Verificat de către: Scripa Tatiana

-Chișinău,2018-