Se zice că tot ce ți se întâmplă în această viață îți este sortit, sau de Dumnezeu sau de altă zeitate în care

crezi. Însă ceea ce nu știu unii e că nu ești obligat să trăiești așa cum ți-a fost sortit. Dacă ți-a fost sortit să fii
un manager de proiecte de rang internațional, dar ajungi să nu-ți suferi jobul atunci ai dreptul să pleci și să-ți
cauți pacea în alt loc. Niciodată nu știi unde îți vei găsi această liniște și doi ochi verzi care te vor privi cu
duioșie. Cam în această aventură a ajuns și Mike Dormer din romanul Silver Bay de Jojo Moyes. Dacă e să
luăm doar povestea lui atunci e foarte greu de judecat încercările și poveștile prin care a trecut un simplu
bărbat care și-a găsit infernul, apoi liniștea într-un mic golf numit Silver Bay, un golf în care locuia Liza
McCullen împreună cu fiica sa, Hannah. O fire închisă, Liza, nu permitea nimănui să calce pragul sufletului ei
deja rănit și pustiit de moartea fiicei sale Letty. Apariția lui Mike i-a zdruncitat cetatea creată pentru a se
apăra de suferințele prin care trecuse deja cu primul său soț. Agresată și bântuită de frici, Liza fuge de el și
pierde o parte din ea, acea parte care credea că nu o să se mai întoarcă niciodată, însă Mike Dormer
reușește să-i reînvie dragostea pentru viață. Uneori salvarea vine de acolo de unde nu te aștepți. Uneori nu
e nevoie să ții totul sub control ca să-ți trăiești viața în liniște și să te ascunzi de suferințe. Uneori trebuie să-
ți asumi riscul și să faci ceea ce simți fără să-ți fie frică de refuz, de negări, certuri. Uneori sacrifici liniștea
pentru fericirea altcuiva, așa cum a făcut-o Mike Dormer pentru Liza McCullen. Viața e prea scurtă ca să o
irosești pe jobul pe care-l urăști, pe persoana pe care nu o iubești și pe locul în care nu te mai simți ca acasă.

Uneori marea e răspunsul la toate întrebările.

Una din frazele mele preferate din roman:

„Dacă privești marea îndelung, cu toate toanele și furiile ei, cu frumusețea și sălbăticia ei, îți va dărui toate
poveștile din lume – de dragoste și primejdie, și despre toate bucuriile și tristețile pe care ți le aruncă viața
în plasă. Și, cu toate că uneori nu mâna ta este cea are învârte de timonă și ție nu îți rămâne altceva de
făcut decât să mergi înainte cu încredere, totul se sfârșește cu bine.”