VITAMINA K

Vitaminele sunt substanțe organice necesare proceselor vitale. Pentru că există în

cantități infime în alimente de origine naturală, sunt considerate nutrimente- precum
proteinele, glucidele, apa, mineralele- care acționează singure sau interacționează cu altele.
Totuși vitaminele nu hrănesc organismul, ci sunt catalizatoarele ce provoacă și ajută la
realizarea numeroaselor funcții:

- Producerea energiei;
- Metabolismul hormonal;
- Întărirea sistemului imunitar;
- Creșterea celulară;
- Asimilarea și digerarea alimentelor.

Din punct de vedere chimic, vitaminele sunt diferite. Ele pot fi amine, acizi sau alcooli.
Dar nu compoziția chimică ne indică faptul că o substanță este vitamină, ci efectul ei
fiziologic.
Vitamina K sau vitamina coagulantă aparține asemenea vitaminelor A, D și E de grupa
vitaminelor liposolubile, structura sa chimică fiind C31H46O2 .
Istoric vitamina K a fost descoperită întâmplător de către un cercetător danez Henrik
Dam, în urma unor cercetări din 1920 privind rolul colesterolului în dietă. S-a observat că
dieta săracă în colesterol administrată unui pui timp de mai multe săptămâni determină
hemoragii, în timp ce suplimentarea dietei cu colesterol purificat nu aduce nici un beneficiu.
S-a ajuns la concluzia că în dietă trebuie să mai fie prezent și un factor, acesta odată extras,
fiind denumit vitamina coagulării. Cercatările au fost prezentate intr-o revistă germană, de
unde și denumirea din limba germană de Vitamina K- Koagulationvitamin. Structura chimică
a fost descoprită mai târziu de către Edward Adelbert Deisy, iar în 1943 Dam și Deisy au
primit premiul Nobel pentru descoperirea lor.
Vitamina K este depozitată în ficat. Este o vitamină esențială liposolubilă, care joacă un
rol vital în producerea proteinelor necesare procesului coagulării. Există 3 tipuri de vit. K:
- Vitamina K1- fitomenadionă, fitochinonă- este de origine vegetală;
- Vitamina K2- menachinonă, produsă de bacterii intestinale;
- Vitamina K3- a fost scoasă din terapie datorită efectelor toxice.

Pornind de la menachinonă, au fost sintetizate vitamina K sintetice hidrosolubile K4, K5,

K6, K7. Vitamina K este cofactor în carboxilarea unor resturi de acid glutamic, în vederea
formării proteinelor coagulării.

Rol în organism

O serie de substanțe din sânge, cunoscute sub numele de factori ai coagulării, sunt
dependente de vitamina K, adică nu pot fi sintetizate și nu își pot exercita funcțiile decât în
prezența vitaminei K. Deși acțiunea normală și principală a vitaminei K constă în coagularea
normală a sângelui, ea are de asemenea un rol aparte în calcifierea normală a oaselor,
acționând în calitate de cofactor al enzimei de carboxilare. Alături de vitamina D intervine în
remodelarea osoasă. Se presupune că ar fi implicată și în procesul de creștere celulară,
prezența sa fiind necesară sintezei unei proteine implicate în acest proces (Gas 6).
 Indispensabilă funcționării normale a coagulării, fiind implicată în sinteza factorilor de
coagulare II, VII, IX, X șii proteina Z (amplifică acțiunea trombinei), proteinelor S și C
(anticoagulante). În absența vitaminei K toate proteinele menționate nu pot deveni active din
punct de vedere biologic. În organism vitamina K este sintetizată de către bacterii intestinale.
Beneficiile vitaminei K pentru organism

Datorită acțiunilor sale, vitamina K are efecte benefice în:

- Homeostazia coagulării, reducând riscul de hemoragii intestinale, epistaxis, sângerări

gingivale;
- Procesul de mineralizare și formare osoasă, reducând riscul de fracturi;
- Previne riscul de calcificare vasculară la nivelul leziunilor ateromatoase, reducând
incidența complicațiilor asterosclerotice.

Administrarea vitaminei K:

Necesarul zilnic este:

- Copii până la 1 an: 0,005- 0,01 mg;

- Copii de la 1-10 ani: 0,015- 0,03 mg;
- Femei: 0,065mg;
- Bărbați; 0,045- 0,08 mg;
- Sarcină și femei care alăptează: 0,065 mg.

Administrarea suplimentelor cu vitamina K

Fitomenadoina se poate administra pe cale orală și parenterală. Suplimentarea cu

vitamina K se poate face prin aport, din alimente sau prin suplimente alimentare care se
găsesc sub diferite formulări destinate administrării pe cale orală, alături de alte vitamine sau
minerale. Suplimentele se vor utiliza după un consult medical și un diagnostic cert de
hipovitaminoză K. Vitamina K este indicată în următoarele situații:

- Supradozarea cu anticoagulante orale;

- Hipoprotrombinemii;
- Diateze hemoragice;
- Supradozare cu vitamina A;
- Stări carențiale, la nou-născut, datorită florii intestinale insuficient dezvoltate, după
administrare de antibiotice și chimioterapice timp îndelungat, alimentație prin nutriție
parenterală, sindrom de malarbsorție, hepatită și ciroză.

Interacțiunea vitaminei K cu medicamente și alte vitamine

Dozele mari de vitamina A și vitamina E interferă cu absorbția vitaminei K. O serie de

medicamente cum ar fi, orlistat, colestiramină, rifampicină, uleiuri minerale afectează
absorbția vitaminei K. Dacă pe perioada de sarcină se administrează izoniazidă, riflamicină
sau ativitamine K, este perturbată sinteza vitamini K la făt.
Prezența vitaminei K în alimente. Vitamina K este prezentă în produse vegetale:

- Frunze verzi (spanac, pătrunjel);

- Tomate;
- Conopidă și broccoli;
- Varză albă;
- Uleiuri vegetale: de soia, de sămânță, de bumbac,de măsline;
- Fasole;
- Urzici;
- Dovleac.

Cele mai bune surse de vitamina K sunt legumele cu frunze verzi, lucerna, iaurt, gălbenuș
de ou, uleiul de soia, de șofran, untura de pește, algele marine.

Vitamina K1 se găsește în alimente de origine vegetală:

- Cartofi;
- Fructe de cătină albe și măceșe;
- Lucernă și ovăz;
- Grâu nedecorticat;
- Fragi;
- Mazăre verde;
- Morcovi și porumb;
- Salată verde și spanac;
- Urzici și roșii.

Vitamina K2 se găsește în următoarele alimente de origine animală:

- Carne de vită și de porc;

- Splinăși ficat de porc;
- Untură de pește;
- Lapte si produce lactate;
- Gălbenuș de ou.

Fructe în care regăsim vitamina K:

- Măceșe;
- Avocado;
- Kiwi;
- Coacăze.

Carența provocată

1. Hipovitaminoza

Deficitul de vitamina K se manifestă prin simptome:

- Tulburări de coagulare prin deficit de protrombină și trombină;

 - Hemoragii cu localizări diferite: epistaxis, hemoragii menstruale masive, hemoragii
cerebrale, sângerări postoperatorii, hematurie, echimoze;
- Scăderea densității osoase, osteoporoză.

Deficitul de vitamina K poate determina complicații: hemoragii, epistaxis, echimoze,

tulburări de coagulare, risc de fracturi. El se evaluează printr-o serie de teste de coagulare. Se
poate instala în următoarele situații:

- Sindroame de malabsorbție;
- Obstrucție biliară;
- Diaree asociată cu vărsături;
- Boli ale paremchimului hepatic;
- Ciroze, tromboze, flebite;
- Pacienții care primesc mult timp nutriție parenterală;
- Tratament medicamentos cu următoarele categorii de substanțe: anticonvulsivante,
anticoagulante, salicitați;
- Adminstrarea prelungită de antibiotice și pe cale orală a uleiului de parafină și a
cărbunelui medical;
- Supradozare cu vitamina A și E
- Supradozare cu anticoagulante orale;
- Copii născuți de mame care au primit medicație anticonvulsivă pe perioada sarcinii.

La nou-născuți și copii hrăniți excusiv cu lapte matern, vitamina K e deficitară, fiind

liposolubilă, vitamina K nu traversează placenta și laptele matern este sărac în vitamina K.
Ficatul nou-născutului este imatur- pentru ca ciclul vitaminei K să fie funcțional. Colunul
unui nou-născut este steril în primele zile de viață. În acest caz, în special la nou-născuții
prematur poate apărea boala hemoragică prin deficit de vitamina K.

În cazul unor boli asociate se poate dezvolta deficitul de vitamina K:

- Boala celiatică, intoleranța la gluten, boala Chron, colica ulcerativă, diareea cronică-
boli care asociază malabsorbția grăsimilor;
- Boli hepatice
- Obstrucții biliare;
- Infecții intestinale (candidoza post-administrării prelungite de antibiotice)

Simptome: tendința de a face vânătăi ușor, sângerări gingivale și nazale, sângerări în urină
și scaun, sângerări prelungite și abundente.

2. Hipervitaminoza- riscuri

Se poate instala prin aspect excesiv de vitamina K sau suplimente nu tritive cu titamina K
în condițiile unui aport normal sau excedentar. Prin administrarea înjectabilă pe cale
intravenoasă rapid, duce la dureri toracice, alterare ritm respirator (dispnee), manifestări
cutanate. Administrarea la nou-născut, forma sintetică duce la instalarea anemiei hemolitice
cu hiperbiliniremie și icter. Hipervitaminoza în timpul sarcinii determină malformații
congenitale.
 Concluzii

Vitamina K este importantă în procesul de coagulare a sângelui, micșorează

permeabilitatea capilarelor, favorizează procesul de regenerare a țesuturilor. Lipsa ei duce la
apariția hemoragiilor musculare, cerebrale și apare mai des după tratamente îndelungate cu
antibiotice și sulfanilamide ce distrug flora intestinală, capabilă de a sintetiza vitamina K.
Vitaminele sunt substanțe chimice cu structură diversă care, deși folosite în cantități
foarte mici, au un rol esențial în menținerea proceselor celulare vitale. Lipsa lor în alimentație
provoacă patologii de nutriție. Denumirea de vitamine provine de la cuvântul latin vita, ce
înseamnă viață. Vitaminele se regăsesc în cantități mici in alimentele naturale, fac parte din
biocatalizatori și sunt factori alimentari indispensabili corpului. Îngerarea unor cantități
insuficiente de vitamine provoacă hipo- sau avitaminoze, boli care în cazuri grave se pot solda
cu moartea. Microflora intestinală poate sintetiza unele vitamina în cazuri mici (B1, B2, PP) și
altele în cantități mari (B6, B12, K, Biotina, Acid Lipoic, Acid Folic). Administrarea abuzivă
de antibiotice și sulfanilamide provoacă disbacteriozei consecințe de hipovitaminoza K,
grupul B, etc.
Pe lângă lipo și avitominoze se evidențiază forma subnormală de asigurare a
organismului cu vitamine, care se caracterizează prin dereglări biochimice. Forma subnormală
de asigurare a organismului cu vitamine apare din cauza folosirii în alimentație cu precădere a
produselor rafinate (pâine, albă, zahar rafinat), lipsite de vitamine, pierderii vitaminelor în
procesul de prelucrare culinară și păstrarea îndelungată a produselor alimentare, în urma
hipodinamiei cu scăderea poftei de mâncare, consum redus de produse alimntare (sursa
principală de vitamine).
Asigurarea subnormală a organismului cu vitamine are drept consecință scăderea
rezistenței organismului față de infecții, sporirea acțiunii substanțelor toxice, stres și alți
factori nocivi. Din aceste considerente se recomandă vitaminizarea suplimentară a populației
cu poli vitamine.

Biografie

Manual de nursing pentru elevii din anul I ai școlilor postliceale sanitare, Volumul I ,
coordonator Prof. Dr. Marcean Crin ed. ALL Educational, 2012
Ghid de farmacologie pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie, Crin Marcean și
Vladimir-Manta Mihăilescu, Ed ALL, 2011
Tratat de farmacologie, Aurelia Nicoleta Cristea, Ediția I, Editura Medicală, 2012
Alimentația adecvată celor 4 grupe sanguine, Dr. Peter J. D`Amano, Catherine Whitney, Ed.
Lifestyle , 2018