Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Balaurul de Mihail Sadoveanu
Balaurul de Mihail Sadoveanu
Dar n-a apucat a o duce pâna sus, ca numai s-a întors catra dânsul râzând, a
clatinat din cap si parc-a vrut sa-l împunga cu niste cornite; s-a desprins de el si-
a fugit singura înainte. Era si tatuca de fata. si-a scuturat pletele si nu i-a placut
o treaba ca asta.
Asteptam noi o vreme, dupa vorba babelor: vedem ca cucoana Irinuta nu-si
pleaca fruntea. Ba-i iesisera doua ruje în obraji, si râdea totdeauna aratând niste
dinti mititei ca de soricel.
Dar erau pesemne dinti ascutiti, caci pe boierul nostru cel mare îl vedeam mai
scazut si mai tacut.
Avea cucoana Irinuta gust sa se plimbe pâna la Roman, ori sa se repeada pâna
la Iesi, apoi numai un deget misca s-o vorba îngâna si cuconu Nastasa îsi pleca
barba .si-i facea pe voie.
- Unde-i tata-tu?
- Tatuca, - zic, - îi la facut fân nu departe de aici, pe coasta. Trebuie sa vie la
mâncare.
- Da o fuga si-l chiama. Sa vie numaidecât, în clipeala asta! Eu stateam în
cumpana; dar boierul s-a uitat asa de urât la mine si-a întins mâna spre
harapnicul de la oblânc, încât am apucat-o pe coasta, cu capul gol. L-am întâlnit
în drum pe tatuca: venea la mâncare. Când a auzit ca-l chiama asa de aprig
boierul, a facut: Hm! s-a clatinat din cap; dar nu mi-a spus nici o vorba. Când am
ajuns la coliba, am gasit pe Bolomir tot lânga cal, sprijinit c-un cot în sa si cu
barba-n piept. Eu m-am dat în dosul frunzarului. Tatuca a pasit cu îndrazneala
înainte.
- Ce cauti aicea, bre Ifrime? graieste boierul cu suparare. Eu umblu dupa tine
în sat si tu salasluiesti în pustie?
- Sarut mâna, luminate stapâne, raspunde tata; am venit la nevoile mele. Dar
daca mi-ai fi trimes maria ta un cuvânt, as fi lasat tot si m-as fi înfatisat la curte.
-stiu, graieste boierul tot suparat; dar eu n-am când asteptai. Asculta, Ifrime,
nimene nu stie, si poate nici tu nu stii, ce amaraciune mare apasa sufletul meu.
- Maria ta, casa nuntii domniei tale este Taurul. Cununia cu cucoana Irinuta ai
pus-o maria ta în luna lui april, în saptamâna luminata, dupa Sfintele Pasti. Deci
aceasta este însotirea cea buna si adevarata, dupa zodie. Iar aicea, stapâne, scrie
astfel: casa împreunarii nuntii lui este Taurul, atuncea va avea mare noroc cu
muierea lui... si mai spune aici mai departe, maria ta: casa norocului lui este
Cumpana; la acel ceas va avea tulburare mare a minciunoaselor marturii...
Asadar, slavite stapâne, daca sunt scrise aici aceste cuvinte, apoi atuncea eu
socot ca vorbele auzite sunt netrebnice, si trebuie sa departezi de la inima mariei
tale gândurile cele rele.
Boierul a stat putin cugetând.
- Fina Ancuta, spune-mi, te rog, o vorba buna. Asara a trecut cucoana Irinuta
de la Tupilati spre Roman?
- Dar ce este?
- Ce sa fie? S-a milostivit un suflet bun sa deschida ochii lui Bolomir - s-acuma
el îsi scutura barba, crâsca si vrea sa verse sânge.
- Cum se poate! Cine-a facut asemenea fapta? - a tipat Ancuta, pocnindu-si
palmele. S-o omoare si pe asta, dupa ce-a asuprit s-a pus în pamânt doua femei?
Partea lui pe lumea cealalta are sa fie Scaraoschi, - încaltea las' sa-i plateasca
una de-a noastra si pe asta lume...
Asa vorbind jupâneasa Ancuta cu parintele meu, amândoi s-au sfatuit s-atie
drumul cucoanei si sa-i deie stire sa se pazeasca.
Într-adevâr, cinstite comise si oameni buni, asta s-a întâmplat chiar tn ziua
aceea, pe la toaca. Soarele se-nvaluise la amiaza în mare fierbinteala si-n aburi,
si de pe munte se suiau împotriva lui nouri alburii Când s-a întins umbra asupra
sleahului, iaca vedem venind de catra Roman, în nouri de pulbere, caleasca cu
patru cai a cucoanei. Trece în lungul unui lan de papusoi, pe lânga un colt de
dumbrava, - si tatuca iese înainte în mijlocul drumului, si începe a face semne de
primejdie cu bratele.
Ţiganul de pe capra opreste. Atuncea de sub colb s-a aratat catra tata un calaret
tânar pe-un harmasaras negru. Tata l-a cunoscut numaidecât, dupa frumuseta si
dupa îndrazneala ochilor.
Apoi dintr-aceea i s-a tras moartea lui Bolomir. Iar unii oameni au scornit ca
parintele meu ar fi chemat balaurul, din salasul lui. Ca solomonar cuminte, tata îi
lasa pe oameni sa vorbeasca, - însa el stia mai bine decât oricine de care porunca
ascultase dihania furtunilor, într-adevar, de dracusoral cel balan nu s-a mai auzit
nimic, si nimene nu l-a mai vazut niciodata.