Fragment

50 DE MITURI DESPRE SEXUALITATEA UMANĂ

de Pepper Schwartz şi Martha Kempner

MITUL #20

SEXUL BUN SE TERMINĂ ÎNTOTDEAUNA CU ORGASM SIMULTAN

Ideea că sexul bun se termină cu fiecare dintre parteneri ajungând la climax în exact
acelaşi timp nu este o invenţie a unui film nerecomandat sub 15 ani sau a unei reviste
pentru femei. Este prezentă, de fapt, de mult mai mult timp. Ideal Marriage (Căsătoria
ideală), un manual despre căsătorie foarte bine vândut la nivel internaţional care a fost
publicat în 1932, a perpetuat ideea. Autorul, ginecologul Theodoor Hendrik Van de Velde,
apreciază: „În raportul sexual normal şi perfect, orgasmul reciproc trebuie să fie aproape
simultan” (p. 181). Orgasmul de penetrare simultan ar contribui, conform lui Van de
Velde, la ataşamentul şi bunăstarea parteneriatului.

Această opinie pare să se fi născut direct din psihiatria freudiană, care tratează orice alt
orgasm în afara celui din timpul raportului sexual ca „imatur” şi conferă orgasmului
simultan din timpul raportului sexual o „armonie specială” (Brody şi Weiss, 2012).
Problema cu această perspectivă este că nu reflectă realitatea multor femei şi cupluri.
Multe femei declară că au orgasme mai bune în urma stimulării clitoridiene decât în urma
penetrării vaginale şi cele mai multe cupluri recunosc că orgasmele perfect sincronizate
sunt rare. Ba mai mult, dacă se străduiesc pe parcursul raportului sexual să aibă orgasm
simultan, acest lucru poate să pună atât de multă presiune pe cuplu încât ei să nu se
bucure de experienţa sexuală şi ar putea chiar să nu poată să aibă orgasm deloc.

Orgasmul simultan poate fi un accident fericit – dar să-l urmăreşti de fiecare dată (sau
chiar şi uneori) poate submina plăcerea sexuală.

DE CE CREDEM CĂ ORGASMUL SIMULTAN ESTE MAI BUN?

Desigur, mulţi bărbaţi şi multe femei cred că juisarea în acelaşi timp este cea mai bună.
De exemplu, un studiu a constatat că orgasmul simultan a fost considerat important de
41% dintre bărbaţi şi 30% dintre femeile investigate (Colson et al., 2006, p. 124). Acum,
întrebarea este de cred ei acest lucru.

Există mai multe origini ale mitului plăcerii superioare a orgasmului simultan. Astăzi,
putem să dăm vina pe site-urile cu pseudoştiinţă şi de autoajutorare care vorbesc despre
natura sublimă a orgasmelor reciproce perfect sincronizate. Şi, dacă tot suntem aici, ar
trebui să învinovăţim puţin şi filmele şi televiziunea în ale căror înfăţişări ale sexului
vedem de obicei cuplurile care se prăbuşesc sub cearceafuri, satisfăcuţi după ceea ce nu
ne putem imagina că ar fi altceva decât două orgasme perfect sincronizate. (În mod
ciudat, filmele porno sunt probabil mai exacte, având în vedere că acestea pot cu
adevărat să arate orgasmul şi nu doar îmbrăţişarea de după aceea.)

1
Adevărul este, însă, că trebuie să-i învinovăţim în primul rând pe experţi. Cercetătorii şi
scriitorii ca Van de Velde sugerează de mult timp că existenţa unui orgasm simultan în
timpul actului sexual creează o satisfacţie fiziologică şi emoţională mai mare. Faptul că
nu au existat studii legitime care să susţină această afirmaţie, nu pare să aibă vreo
influenţă – experţii au continuat să spună că obiectivul erau orgasmele simultane. De
fapt, există un mit care-l acompaniază pe acesta şi care apare din când în când,
sugerând că din orgasmele reciproce sincronizate este mai posibilă să rezulte procrearea.
Acest truc destul de dificil a fost, de fapt, garantat în manualele şi tratatele despre
căsătorie din anii ’50. (Şi este, fiindcă veni vorba, complet neîntemeiat.)

Si, cu toate acestea, orgasmele simultane au susţinătorii lor experţi, care nu numai că
fac cercetări şi scriu despre supremaţia experienţei orgasmelor vaginale, dar
desconsideră orice altă experienţă. Ei asociază orgasmul femeilor din timpul raportului
sexual (şi nu alt tip de stimulare sexuală) cu o satisfacţie de relaţie mai mare şi chiar şi
cu sănătatea mentală şi fizică (Brody, 2007; Brody şi Costa, 2008; Costa şi Brody, 2010;
Brody şi Weiss, 2010; Brody şi Weiss, 2012). Sau, ca să cităm o echipă de autori, „există
susţinere pentru ideea că orgasmul vaginal concomitent cu cel al bărbatului (penis în
vagin, orgasm simultan) are beneficii care merg chiar dincolo de orgasmul vaginal”
(Brody şi Weiss, 2012).

Dar aceasta este o opinie minoritară şi răspunsurile în domeniu cu privire la această

cercetare particulară au constatat că datele care stau la baza concluziilor sunt
neconvingătoare şi nesemnificative din punct de vedere statistic. Criticii au argumentat
că nu există date de bază de încredere şi că nu sunt luate în calcul multe variabile
intermediare. Criticii se îngrijorează că promovarea acestor constatări „nu numai că e
posibil să fie ineficientă pentru creşterea satisfacţiei, dar poate, de fapt, să fie
dăunătoare dacă ele creează aşteptări idealizate şi pun un stres nejustificat (anxietatea
de performanţă sexuală) pe indivizi şi pe cupluri. Această disfuncţie/boală creată cultural
ar putea, în schimb, să micşoreze satisfacţia” (Charland et al., 2012, p. 334).

CINE TERMINĂ PRIMUL

Există, de fapt, foarte puţine cercetări referitoare la cine termină primul şi dacă partenerii
din cuplu termină împreună. Un studiu realizat de Darling şi colab. (1991) s-a bazat pe
observarea diferitelor forme de stimulare sexuală din cuplurile heterosexuale. S-a
constatat că femeile preferau atunci când aveau ele mai întâi orgasmul – fie prin
stimulare clitoridiană şi vaginală înaintea raportului sexual, fie printr-o combinaţie dintre
preludiu şi raport sexual. Cercetătorii au sugerat că o femeie e posibil să aibă o frustrare
mai mare dacă partenerul ei a avut orgasm în timpul raportului sexual şi a lăsat-o pe ea
să ajungă singură la climax. Această frustrare ar putea fi mai intensă pentru o femeie al
cărei partener este mai afectuos şi mai activ înainte să aibă orgasm şi este obosit şi
oarecum mai puţin activ angajat faţă de ea după aceea. Femeia ar putea, în schimb, să
simtă presiunea de a avea repede un orgasm, deoarece partenerul ei deja a avut sau
deoarece raportul sexual nu a fost suficiente de lung pentru a fi satisfăcător din punct de
vedere sexual şi/sau emoţional. În sfârşit, atunci când el termină primul, femeia poate să
simtă că partenerul ei a fost egoist pentru că nu a aşteptat-o şi pe ea.

Probabil că o mare parte din insatisfacţia pe care o menţionează unele femei nu se

referă, însă, atât de mult la momentul orgasmului, cât la faptul că multe femei au

2
probleme să ajungă la orgasm, punct. Atunci când acest lucru este adevărat, credem că
faptul că trebuie să ajungă la orgasm la fix (fie la scurt timp după ce l-a avut el, fie să
încerce climaxuri spontane) creşte şansele ca femeii să i se pară şi mai dificil să ajungă la
climax. Aceasta ar putea s-o încurajeze să renunţe la un orgasm real şi să simuleze unul,
pentru a nu dezamăgi speranţele partenerului cu privire la extazul reciproc. (Vezi Mitul
#21 pentru mai multe detalii cu privire la simularea orgasmelor.) Scenariul iubirii
conform căruia „trebuie să ai orgasm” pare să adune şi mai multă presiune dacă
obiectivul este orgasmul simultan.

CAPCANA PRIVIND „MODUL CORECT DE A AVEA UN ORGASM”

Mai există câteva alte mituri care se află în aceeaşi categorie cu mitul orgasmului
simultan. În cea mai mare parte, acestea se centrează pe ideea că există un mod
„corect” de a avea un orgasm. Versiunea modernă a acestui tip de ortodoxie sexuală e
posibil să fi fost iniţiat fără intenţie de cercetarea lui Masters şi Johnson cu privire la
funcţionarea sexuală, care a explicat cele patru faze ale ciclului răspunsului sexual al
oamenilor – excitare, platou, orgasm şi perioadă refractară (Masters şi Johnson, 1966).
Odată ce aceasta a fost enumerată în literatura de specialitate şi a fost acceptată de
către profesionişti, a devenit într-un fel lege. Dacă un client nu-i declara un ciclu similar
sexologului, clientul, şi nu ciclul, se presupunea că este greşit (Ellison, 1984, p. 327).
Astăzi ştim că indivizii şi cuplurile diferă în felul în care trăiesc etapele răspunsului sexual.

Această capcană este similară cu cea în care s-au găsit femeile atunci când Freud a
declarat că orgasmele vaginale sunt modul matur şi adecvat de a ajunge la climax.
Atunci când această credinţă a câştigat supremaţia, femeile care nu puteau ajunge la
climax doar prin stimulare vaginală erau considerate oarecum afectate. A fost nevoie de
mulţi ani până când Masters şi Johnson au arătat în condiţiile de laborator că orgasmele,
oricum ar fi generate, se bazează pe acelaşi sistem nervos (deşi anumite persoane spun
că le trăiesc diferit, în funcţie de cum sunt produse). Adevărul e că producerea unui
orgasm în timpul raportului sexual fără stimulare clitoridiană directă este, în general, mai
dificil pentru cele mai multe femei – iar pentru unele femei este, pur şi simplu, imposibil.
De fapt, există destul de multe cercetări care arată că pereţii interiori ai vaginului nu sunt
foarte sensibili şi, prin urmare, e mai puţin probabil să ofere o cale rapidă către orgasm
(Kinsey, 1953, p. 582; Masters şi Johnson, 1966).

Presiunea de a avea orgasme simultane poate, într-un anumit fel, să ne ducă înapoi, în
zilele în care femeile ar fi trebuit să ajungă la climax doar prim penetrare vaginală. Până
la urmă, penetrarea vaginală este cea care e cel mai probabil să producă orgasmul
masculin. Există unele poziţii în care femeia poate să fie penetrată vaginal şi stimulată
clitoridian direct, fie cu degetele partenerului, fie ale ei, fie cu o jucărie sexuală. Chiar şi
aşa, credem că încercările de sincronizare exagerează prea mult plăcerea provenită de la
penetrarea vaginală.

POT DEVENI FEMEILE DEPENDENTE DE VIBRATOR PENTRU A AVEA ORGASM?

În realitate, unul dintre cele mai uşoare moduri pentru o femeie să aibă orgasm este,
adesea, folosirea unui vibrator. Senzaţia intensă pe care o pot produce aceste dispozitive
la nivelul vulvei şi al clitorisului este extrem de eficientă pentru a aduce unele femei la

3
climax (le plac şi unor bărbaţi), dar recent, am auzit temeri că vibratoarele pot crea
dependenţă şi că femeile care le folosesc ar putea să nu mai fie niciodată capabile să
ajungă la orgasm în alt fel. (O altă versiune a capcanei „modul corect de a avea un
orgasm”.) Nu cred că ar trebui să vă îngrijoraţi, nu am auzit niciodată de o femeie care
să-i fi lăsat un bileţel iubitului sau partenerului care să spună „Îmi pare rău, dragule, dar
m-am îndrăgostit de vibratorul meu, aşa că noi doi fugim la Paris, ca să putem fi uniţi
pentru totdeauna”.

Este interesant că vibratoarele erau considerate cândva dispozitive medicale, iar nu

sexuale. La sfârşitul anilor 1880 şi la începutul secolului următor, doamnele din clasa de
mijloc şi cea superioară care aveau dificultăţi emoţionale sau fizice erau duse la doctori
care le puneau pe o placă care vibra sau aplicau o maşină care vibra pe organele lor
genitale cauzând „cutremurare” sau un „paroxism isteric” care permitea congestiei
sexuale să dispară, iar aceasta era, până la urmă, în mod ciudat destul de ciudat (da,
suntem sarcastice aici), foarte calmant şi plăcut pentru doamna încântată. Cam în acelaşi
timp, a fost patentat în America un mecanism vibrator electric şi a fost promovat ca
dispozitiv pentru vindecarea problemelor pântecelui, despre care doctorii (şi pacienţii)
credeau că ar cauza „sările nervoase” şi isteria (Maines, 2001). (Sensul literal al isteriei
este cel de probleme emoţionale cauzate de pântece şi stă la originea cuvântului
histerectomie, care este operaţia chirurgicală efectuată pentru a îndepărta uterul unei
femei.) Folosirea acestui dispozitiv nu era concepută ca masturbare, ci ca „tratamente”
şi, prin urmare, era în regulă să fie făcută destul de regulat, pentru a calma nervii.
Femeile nu au devenit dependente de aceste „tratamente”, din câte ştim noi, dar le
plăceau destul de mult!

Se ştie că, astăzi, folosirea vibratorului ca instrument sexual, şi nu medical, este destul
de obişnuită. Un studiu amplu a arătat că aproape 50% dintre femeile de orice vârstă au
folosit un vibrator (Northrup et al., 2013). Studiul naţional al comportamentului şi al
sănătăţii sexuale a constatat, de asemenea, că este foarte obişnuită utilizarea lui printre
femeile din America, cu 46,3% dintre ele declarând că au folosit un vibrator pentru
masturbare, 41% spunând că au folosit un vibrator în timpul unei partide de sex cu un
partener şi 37,3% spunând că au folosit vibratorul în timpul raportului sexual. Departe de
a le face rău femeilor, utilizarea vibratorului pare să fie corelată cu sexul bun şi cu
atitudinea pozitivă cu privire la el – cele care-l folosesc sunt mai susceptibile să-şi
examineze propriile organe genitale şi să declare niveluri înalte ale excitaţiei sexuale, ale
dorinţei, lubrifierii şi orgasmului. Foarte puţine femei au declarat vreun disconfort fizic
sau emoţional cu aceste dispozitive – 3% dintre femei au declarat o anumită senzaţie de
amorţire, 3% au declarat durere şi 16% au spus că au avut unele iritaţii. Aproape toate
aceste femei au spus, însă, că acestea au fost probleme temporare (Reece et al., 2009).

Ca să fim corecţi, este adevărat că oamenii se pot obişnui cu vibraţiile. Orice

comportament care este recompensator fizic sau emoţional (iar în acest caz, foarte
eficient pentru a produce orgasme) este probabil să fie repetat şi cu siguranţă că poate
deveni o obişnuinţă. Dacă avem frecvent orgasm într-un anumit mod – oricare-ar fi acel
mod – probabil că ne vom întoarce mai des la acel tipar, pentru că ştim că are succes. Nu
vedem, de fapt, nicio problemă cu acest lucru – dacă funcţionează şi toată lumea se
simte bine, poate fi o parte frumoasă a masturbării sau a sexului cu un partener. Dar
dacă tu sau partenerul tău sunteţi îngrijoraţi că unul dintre voi va deveni prea ataşat de
vibrator, încercaţi să includeţi mai multe lucruri diferite atunci când faceţi dragoste – un

4
vibrator, un deget, o limbă, un penis sau toate patru; senzaţiile produse de fiecare dintre
acestea sunt diferite şi pot fi folosite şi combinate cu inventivitate pentru a vă asigura că
nu toate orgasmele sunt produse în acelaşi fel.

CE ESTE IMPORTANT?

Ceea ce credem noi că este important este dezvoltarea unei relaţii care este
satisfăcătoare, de încredere şi deschisă din punct de vedere sexual. Credem că partenerii
ar trebui să fie sensibili la nevoile sexuale ale celuilalt şi să-şi dezvolte un stil (sau mai
multe) complementar de a face dragoste. În mod ideal, ei ar trebui să exploreze
împreună viaţa lor sexuală, descoperind ceea ce le place şi ceea ce nu le place, ce lucruri
noi ar vrea să încerce, care sunt modalităţile la care apelează cel mai des pentru a
ajunge la plăcere. Şi, poate, să încerce un vibrator (sau nişte vibratoare) din când în
când.

Ceea ce nu ni se pare important este să-i facem pe toţi să se poarte ca o focă dresată,
care trebuie să jongleze cu una sau cu alta, sau să-şi modifice propriul răspuns sexual
din forma în care este pentru a mulţumi un concept abstract cu privire la cum şi când să
juiseze. Orgasmele simultane sunt, cu siguranţă, o idee romantică, dar credem că
presupun prea mult efort (cum ar fi să trebuiască să fii controlat atunci când vrei să te
laşi absorbit de sentimente, să nu gândeşti, şi să nu poţi să dedici prea multă atenţie
lucrurilor de care are nevoie cealaltă persoană, de vreme ce tu eşti consumat, în acelaşi
timp, de propria ta pasiune).

Sfatul nostru: sexul şi plăcerea sexuală sunt foarte particulare pentru persoanele
implicate. Nu te da peste cap să faci sex într-un mod care se bazează pe anumite
directive culturale – mai ales unele care sunt, în cea mai mare parte, mitologie.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

Brody, S. (2007). Vaginal orgasm is associated with better psychological function. Sexual and
Relationship Therapy, 22, 173-191.

Brody, S. şi Costa, R.M. (2008). Vaginal orgasm is associated with less use of immature
psychological defense mechanisms. Journal of Sexual Medicine, 5, 1167-1176.

Brody, S. şi Weiss, P. (2010). Vaginal orgasm is associated with vaginal (not clitoral) sex
education, focusing mental attention on vaginal sensations, intercourse duration, and a preference
for a longer penis. Journal of Sexual Medicine, 7, 2774-2781.

Brody, S. şi Weiss, P. (2012). Simultaneous penile-vaginal orgasm is associated with sexual

satisfaction. Journal of Sexual Medicine, 9(9), 2476-2477.

Charland, L., Shrier, I. şi Shor, E. (2012). Simultaneous penile-vaginal intercourse orgasm. Journal
of Sexual Medicine, 9(1), 334.

Colson, M-H., Lemaire, A., Pinton, P., Hamidi, K. Şi Klein, P. (2006). Sexual behaviors and mental
perception, satisfaction and expectations of sex life in men and women in France. Journal of Sexual
Medicine, 3, 121-131.

Costa, R.M. şi Brody, S. (2010). Immature defense mechanisms are associated with lesser vaginal
orgasm consistency and greater alcohol consumption before sex. Journal of Sexual Medicine, 7,
775-786.

5
Darling, C.A., Davidson, J.K. Sr şi Cox, R.P. (1991). Female sexual response and the timing of
partner orgasm. Journal of Sex and Marital Therapy, 17(1), 3-21.

Ellison, C.R. (1984). Harmful beliefs affecting the practice of sex therapy with women.
Psychotherapy: Theory, Research, Practice, Training, 21(3), 327-334.

Kinsey, A.C, Pomeroy, W.B., Martin, C.E. şi Gebhard, P.H. (1953). Sexual Behavior in the Human
Female. W.B. Saunders, Philadelphia.

Maines, R. (2001). The Technology of Orgasm, "Hysteria". The Vibrator and Women's Sexual
Satisfaction. Johns Hopkins University Press, Baltimore, MD.

Masters, W.H. şi Johnson, V.E. (1966). Human Sexual Response. Little, Brown, Boston, MA.

Northrup, C., Schwartz, P. şi Witte, J. (2013). The Normal Bar: The Surprising Secrets of Happy
Couples. Harmony/Random House, New York, NY.

Reece, M., Herbenick, D., Sanders, S.A., Dodge, B., Ghassemi, A. şi Fortenberry, J.D. (2009).
Prevalence and characteristics of vibrator use by men in the United States. Journal of Sexual
Medicine, 6, 1867-1874.

Van de Velde, T.H. (1932). Ideal Marriage: Its Physiology and Technique. William Heinemann
(Medical Books) Ltd., London.