Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Inflamația este cel mai important mecanism de apărare nespecifică împotriva diverselor
tipuri de agresiuni ce poartă numele de agenți inflamatori. Agenții inflamatori pot fi fizici,
chimici, biologici. Faptul că este un proces de apărare nespecifică inseamnă că indiferent de
tipul de agresiune, organismul derulează aceeași baterie de reacții de fiecare dată (fara
memorie imunologica).
1. Fizici:
● temperaturi mult diferite față de temperatura corpului
● radiații ionizante, UV
● traumatisme (factori mecanici)
● presiuni îndelungate
● corpi străini
2. Chimici:
● acizi și baze
● metale grele
● toxine externe și interne (produse de organism)
● diverse particule străine – alergeni
3. Biologici:
● virusuri
● bacterii
● paraziti
● compusii lor de metabolism (toxine) sau fragmente corpusculare
● complexe imune Ag-Ac
b) cronică - durează săptămâni, luni sau chiar ani, se poate vindeca sau poate evolua spre
insuficiența organului respectiv
3. Faza celulară – pătrunderea leucocitelor în focarul inflamator (în primul rând neutrofile
și monocite). Aceste leucocite gasesc mediatorii inflamatori în cantități mari și se
activează în valuri succesive, descărcând compuși pentru distrugerea neselectivă a
agresorului, astfel încât se distrug în aceeași măsură si elemente proprii organismului.
1. Faza silentioasa
Țesuturile sunt formate din celule sprijinite pe o membrană bazală și o matrice extracelulară în
care se găsesc vase de sânge și terminații nervoase, mastocite, macrofage rezidente și
fibroblaste. Agenții agresori nu actionează discriminativ, atacând orice structură întâlnesc.
Celulele vor încerca o reacție de apărare dar pentru a realiza un răspuns rapid, celulele trebuie
să recepționeze ce s-a întamplat – vor fi informați receptorii de suprafață.
Toate celulele enumerate mai sus au receptori de suprafață. Acești receptori sunt ubicuitari,
prezenți în toate membranele și structurile întregului organism. Fac parte din superfamilia PRR
(Pattern Recognition Receptors). Aceștia recunosc orice modificare din mediul extracelular.
PRR se împart în 3 categorii – orice acțiune care este prezentă într-un organism viu nu se
realizează pe o singura cale, existând căi de rezervă.
NONSELF = orice structură externă sau endogenă care activează mecanisme imunologice.
Acesta este denumit PAMP sau DAMP:
DAMP (damage associated molecular patterns) = fragmente celulare din propriile celule
rezultate în urma unor agresiuni - fragmente ADN, ARN, proteine histonice, proteine de
membrană (externă sau a organitelor), chaperonine etc.
2. Activeaza complementul – reacție esențială în inflamație și în răspunsul imun adaptativ, fiind
un mecanism distructiv foarte important. Este format dintr-un ansamblu de proteaze ce se
activează în cascadă:
B. PRR de endocitare
După fixarea nonself-ului, tot ansamblul alcătuit din receptor, nonself și opsonină este
internalizat sub formă de veziculă de endocitoză. Această veziculă endozomală traversează
citoplasma și fuzionează cu lizozomii, expunand ansamblul către enzimele lizozomale.
Enzimele rup legăturile dintre opsonină și receptor și degradează nonselful. Receptorul mai
petrece puțin timp în celulă până degradarea nonselfului este completă, asigurând o prelucrare
eficientă fără suprasaturare. Ulterior receptorul este externalizat, urmând să fie reciclat.
Anumite tipuri de nonself sunt distruse până la elemente native – fagocitoză completă. Alteori
fagocitul face o prelucrare selectivă – o anumită parte de nonself este distrusă complet, o altă
parte este păstrată, cea care are semnificație imunologică și devine epitop care ulterior va fi
prezentat limfocitelor – declanșare răspuns imun adaptativ.
C. PRR de semnalizare
Proteine adaptoare – 4 tipuri din care 3 stimulatoare (MYD, TRAM, TRIF) și una inhibitoare
(MAL)
Aceste proteine amplifică semnalul sau contribuie la modularea semnalului, transmițându-l mai
departe unor kinaze citosolice MAPK (kinaze activate de mitogen). Este declanșată cascada
de fosforilare ce acționează asupra unor factori de transcripție (NFKB, AR-1, IRF).
Se sintetizează ARNm care ajunge la ribozomi si are loc sinteză de proteine care:
a) raman in interior si devin enzime ce activeaza diverse substraturi, celula agresata se
activeaza metabolic avand ca rezultat producerea de ATP. Alte proteine-enzime
sintetizate activează citoscheletul, proteine citoscheletale, se așează pe granulații,
se contracta, iar granulatiile sunt împinse spre membrana externă – fenomenul de
degranulare (celule epiteliale „improasca” cu enzime lizozomale litice, mastocitele
cu histamină, serotonină, enzime litice, macrofagele rezidente cu enzime litice). Toti
acești mediatori sunt proteaze, ataca.
b) rămân în membrană și se creează noi receptori (mulți de adeziune), canale ionice
c) se descarcă la exterior = CITOKINE (molecule semnal)