Fleximobil Aktiv-cps.

x 60-Fiterman 2x1 tab/zi poate sa ia si trei luni

COMPOZITIE:

glucozamina sulfat de potasiu, condroitina sulfat de sodiu, extract de gheara diavolului, colagen tip II, stearat de
magneziu, lactoza monohidrat.

- 250,0 mg/capsula, Glucozamina sulfat de potasiu

- 200,0 mg/capsula, Condroitina sulfat de sodiu
- 20,0 mg/capsula, Harpagozide totale din extract de gheara diavolului (Harpagophytum procumbens)
- 5,0 mg/capsula, Colagen nativ tip II

INDICATII:

Fleximobil Aktiv se recomanda pentru mentinerea sanatatii sistemului osteoarticular la persoanele care solicita intens
articulatiile cum ar fi persoanele cu activitate fizica intensa, persoanele supraponderale precum si cele de varsta a
treia.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE:

1 capsula de doua ori pe zi. Se recomanda administrarea in cure de 2 luni cu pauza de o luna (3-4 cure pe an).

PRECAUTII DE UTILIZARE:

- Preparatele cu glucozamina se administreaza la pacientii cu diabet numai sub controlul glicemiei.

- In lipsa studiilor de siguranta, preparatele cu condroitina, glucozamina si gheara diavolului nu se recomanda in
timpul sarcinii sau alaptarii.
- Nu se administreaza in cazul hipersensibilitatii la ingrediente.
- Preparatele ce contin gheara diavolului si condroitina potenteaza efectul anticoagulantelor orale.

ATENTIONARI:

- A se pastra la temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original!

- A nu se lasa la indemana copiilor mici!
- A nu se depasi doza recomandata pentru consumul zilnic!
- Produsul este un supliment alimentar si nu trebuie sa inlocuiasca o dieta variata si echilibrata si un stil de viata
sanatos!

MOD DE ELIBERARE:

Fara prescriptie medicala

FORMA DE PREZENTARE:

Flacon x 60 capsule
 Mydocalm, 50 mg, comprimate filmate 2x1 tab/zi - xx

Indicatii:

Tratamentul acut sau cronic al hipertoniei musculaturii striate, aparuta pe fondul unei tulburarii neurologice organice
(mono- sau hemipareza spastica survenita dupa un accident vascular cerebral, scleroza multipla, mielopatie,
traumatisme ale maduvei spinarii).
Adjuvant in terapia de recuperare pe termen lung, la pacientii cu pareza spastica, pentru a usura gimnastica curativa.
Tratamentul bolii Little (diplegie spastica infantila) si al altor encefalopatii insotite de distonie, la copii. Tratamentul
contracturii reactive a muschilor striati provocata de afectiuni locomotorii degenerative, cum sunt atroza articulatiilor
mari, spondiloza, spondilatroza, discopatie.

Administrare:

Adulti:
Mydocalm, comprimate filmate a 50 mg sau 150 mg
Doza este de 150 – 450 mg pe zi, in functie de necesitatile si toleranta fiecarui pacient in parte.

Copii intre 6-14 ani

Doza zilnica este de 2 – 4 mg/kg corp, de 3 ori pe zi.

Actiune:

Mydocalm este un miorelaxant central, cu mecanism de actiune complex. Datorita efectelor sale de stabilizare
membranara, inhiba reflexele mono-si polisinaptice de la nivelul maduvei spinarii. Se considera ca are capacitatea de
a inhiba eliberarea unor neuro-transmitatori antagonism a calcului. La nivelul trunchiului cerebral, Mydocalm inhiba
functia caii reticulospinale. Administrarea produsului la anumite specii de animale a redus hipertonia musculara si
rigiditatea de decerebrare. Lidocaina este o amida cu actiune de tip anestezic local realizata prin scaderea
permeabilitatii membranare la acid de sodiu, stabilizeaza membrana fibrelor nervoase si inhiba procesele de
depolarizare.
Tolperisonul, administrat pe cale orala, se absoarbe repede din intestinul subtire. Concentratia plasmatica maxima se
realizeaza dupa 0,5-1 ora de la administrare. Datorita metabolizarii intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea
Mydocalm este de aproxrmativ 20%. La om, nu exista date referitoare la legarea de proteinele plasmatice.
Tolperisonul este intens metabolizat in ficat si rinichi. Medicamentul si metabolitii sai se excrela in principal pe cale
renala 98 % din doza administrata se excreta prin urina, in decurs de 24 % ore . Mai putin de 0,1 % se elimina sub
forma nemodificata.
Activitatea farmacologica a metabolitilor nu este cunoscuta. Dupa administrare pe cale intravenoasa, timpul de
injumatatire prin eliminare al tolperisonului este in medie de 1,55 ore.
Lidocaina este metabolizata in ficat de catre enzimele microzomiale, in principal prin dezalchilare; 2 % din doza
administrata se elimina urinar ca atare. Timpul de injumatatire plasmatica al lidocainei este de 1,8 ore.

Compozitie:

Un comprimat filmat contine clorhidrat de tolperison 50 mg si excipienti: nucleu -acid citric monohidrat, dioxid de
siliciu coloidal anhidru, acid stearic, talc, celuloza microcristalina, amidon de porumb, lactoza monohidrat; film –
dioxid de siliciu coloidal anhidru, dioxid de titan (E 171), lactoza monohidrat, macrogol 6000, hipromeloza.
Prezentare ambalaj:

Cutie cu 3 blistere a 10 comprimate filmate.

MILGAMMA - N 2x1 tab/zi - xx

Indicatii : Afectiuni neurologice inflamatorii si dureroase ca de ex. polineuropatia diabetica si alcoolica, migrena,
contractii musculare dureroase (sindroame radiculare, sindrom de coasta cervicala, sindrom umar-mana) herpes
zoster, pareza faciala, în convalescenta si geriatrie.
Compozitie
Un drajeu contine benfotiamina 100 mg, clorhidrat de piridoxina 100 mg si excipienti: nucleu: dioxid de siliciu
coloidal, celuloza microcristalina, croscarmeloza sodica, povidona K30, talc, gliceride (partiale) cu lant lung ; strat de
drajefiere: shellac, sucroza, carbonat de calciu (E 170), talc, Acacia, amidon de porumb, dioxid de titan (E 171),
dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidona K30, macrogol 6000, glicerol 85% (masa anhidra), polisorbat 80, ceara
montanglicol.

Grupa farmacoterapeutica: vitamina B1 in combinatii cu vitamina B6 si/sau B12; combinatii. Indicatii terapeutice

Boli ale sistemului nervos determinate de un deficit dovedit de vitamine B1 (tiamina) si B6 (piridoxina). Doze si mod
de administrare
Urmatoarele informatii sunt valabile în cazul în care nu exista alte recomandari ale medicului dumneavoastra privind
utilizarea Milgamma 100. Va rugam sa respectati instructiunile de administrare! In caz contrar efectul Milgamma 100
va fi necorespunzator.

Ce doza si cât de des trebuie administrat Milgamma 100 ?

Se administreaza 1 drajeu Milgamma 100 de 3 ori pe zi.

Cum si când trebuie administrat preparatul Milgamma 100 ?

Drajeurile se administreaza cu o cantitate suficienta de lichid. Momentul administrarii poate fi ales în functie de
preferintele personale.

Care este durata tratamentului cu Milgamma 100 ?

Dupa un tratament de 4 saptamâni cu Milgamma 100 medicul trebuie sa decida daca mai sunt necesare si alte masuri
terapeutice. Reactii adverse

Ce fel de reactii adverse pot sa apara în cazul utilizarii Milgamma 100?

În cazuri izolate a fost descrisa aparitia unor reactii de hipersensibilitate cu reactii cutanate, urticarie, stari de soc. În
cazul în care prezentati reactii adverse care nu sunt mentionate în acest prospect, va rugam sa informati medicul
dumneavoastra sau farmacistul.

Ce masuri trebuie adoptate în cazul aparitiei unor reactii adverse?

În cazul aparitiei unor reactii de hipersensibilitate sistemice trebuie instituite masuri de urgenta. In cazul aparitia unor
reactii adverse trebuie sa va adresati medicului dumneavoastra. Ambalaj
Cutie cu 2 blistere PVC-PVdC/Al a cate 15 drajeuri.
Cutie cu 4 blistere PVC-PVdC/Al a cate 15 drajeuri.
Cutie cu 4 blistere PVC-PVdC/Al a cate 25 drajeuri.

KOSTAROX 60 mg COMPR. FILM. 1 tab/zi - x

B - Lista medicamentelor cu nivel de compensare 50% din prețul de referință. Indicații

Pentru tratamentul simptomatic al artrozei (A), poliartritei reumatoide(PR), spondilitei anchilozante şi al durerii şi
semnelor de inflamaţie asociate cu artritagutoasă acută.

Tratamentul descurtă durată al durerii de intensitate moderată asociată intervenţiilor chirurgicale dentare.

Decizia de a prescrie un inhibitor selectiv de COX-2 trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor individuale totale,
ale pacientului (vezipct.4.3, 4.4).

Etoricoxib Sandoz este indicat la adulți și adolescenți cu vârsta peste 16 ani.

Artroză

Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi. La unii pacienţi cu o ameliorare insuficientă a simptomelor, creşterea
dozei la 60 mg o dată pe zi poate creşte eficacitatea medicamentului. În absenţa unei creşteri a beneficiului terapeutic,
trebuie luate în considerare alte opţiuni terapeutice.

Poliartrită reumatoidă

Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi.

Spondilită anchilozantă

Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi.

În afecţiunile dureroase acute, etoricoxib trebuie utilizat doar pentru perioada simptomatică acută.

Artrită gutoasă acută

Doza recomandată este de 120 mg o dată pe zi. În studiile clinice privind artrita gutoasă acută, etoricoxib a fost
administrat timp de 8 zile.

Dureri după intervenţii chirurgicale dentare

Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi, limitată la o perioadă maximă de 3 zile de tratament. Unii pacienţi pot
necesita analgezie post-operatorie suplimentară.

Doze mai mari decât cele recomandate pentru fiecare indicaţie în parte, fie nu au demonstrat eficacitate suplimentară,
fie nu au fost studiate. Ca urmare:

 Doza pentru artoză nu trebuie să depăşească 60 mg pe zi.

 Doza pentru artrita reumatoidă şi spondilita anchilozantă nu trebuie să depăşească 90 mg pe zi.
 Doza pentru artrita gutoasă acută nu trebuie să depăşească 120 mg pe zi şi durata tratamentului trebuie să fie
de maxim 8 zile.
  Doza pentru durerile apărute după intervenţii chirurgicale dentare nu trebuie să depăşească 90 mg pe zi,
limitată la o perioadă maximă de 3 zile de tratament.

Grupe speciale de pacienţi

Vârstnici

La pacienţiivârstnici, nu este necesară ajustarea dozelor. Similar altor medicamente, este necesară prudenţă la
pacienţii vârstnici (vezipct. 4.4).

Insuficienţă hepatică

Indiferent de indicaţie, la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară (scor Child-Pugh 5-6) nu trebuie administrată o doză
mai mare de 60 mg o dată pe zi. La pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9), indiferent de
indicaţie, nu trebuie depăşită doza de 30 mg o dată pe zi.

Experienţa clinică este limitată mai ales la pacienţii cu disfuncţie hepatică moderată, de aceea se

recomandă prudenţă. Nu există experienţă clinică la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă (scor Child-Pugh ≥ 10); de
aceea, este contraindicată administrarea medicamentului la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).

Insuficienţărenală

La pacienţii cu clearance al creatininei ≥30 ml/min nu este necesară ajustarea dozei (vezipct. 5.2). Administrarea
etoricoxibului la pacienţii cu clearance al creatininei <30 ml/min este contraindicată (vezipct. 4.3 şi 4.4).

Copii şi adolescenţi

Etoricoxib este contra indicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani(vezipct.4.3). Mod de administrare

Etoricoxib Sandoz se administrează pe cale orală şi poate fi luată cu sau fără alimente. Efectul medicamentului poate
avea un debut mai rapid când Etoricoxib Sandoz este administrat fără alimente. Aceasta trebuie avută în vedere când
este necesară ameliorarea rapidă a simptomelor.

Atenționări

Efecte gastro-intestinale

La pacienţii trataţi cu etoricoxib au apărut complicaţii la nivelul tractului gastro-intestinal superior [perforaţii, ulcere
sau hemoragii (PUH)], unele letale.

Se recomandă prudenţă în tratamentul pacienţilor cu risc de a dezvolta complicaţii gastro-intestinale la AINS; în

tratamentul vârstnicilor, al pacienţilor care utilizează concomit entorice alt AINS sau acid acetilsalicilic sau la
pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală, cum sunt ulceraţii şi hemoragii gastro-intestinale.

Atunci când etoricoxib este administrat concomitent cu acid acetilsalicilic (chiar şi în doze mici), există o creştere
suplimentară a riscului de apariţie a reacţiilor adverse gastro-intestinale (ulceraţii

gastro-intestinale sau alte complicaţii gastro-intestinale). În studii clinice pe termen lung nu s-a demonstrat o
diferenţă semnificativă în profilul de siguranţă la nivel gastro-intestinal la asocierea inhibitorilor selectivi de COX-2
şi acid acetilsalicilic, comparativ cu asocierea AINS şi acid acetilsalicilic (vezipct.5.1).
Efecte cardiovasculare

Studiile clinice sugerează că, încomparaţie cu placebo şi unele AINS, clasa de medicamente inhibitori selectivi de
COX-2 poate fi asociată cu risc de evenimente trombotice (în special infarct miocardic (IM)şi accident vascular
cerebral). Deoarece riscurile cardiovasculare ale etoricoxibului pot creşte cu doza şi cu durata expunerii, trebuie
utilizate durata cea mai scurtă posibil şi cea mai mică doză zilnică eficace. Necesitatea administrării medicamentului
pentru ameliorarea simptomelor şi răspunsul terapeutic trebuiere evaluate periodic, în special la pacienţii cu boală
artrozică (vezi pct.4.2,4.3, 4.8 şi 5.1).

Pacienţii cu factori de risc semnificativi pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabetzaharat, fumat)trebuie trataţi cu etoricoxib numai după o evaluare atentă (vezi pct. 5.1).

Inhibitorii selectivi de COX-2 nu sunt substituenţi ai acidului acetilsalicilic în profilaxia bolilor trombo embolice
cardiovasculare, deoarece nu au efect antiagregant plachetar. De aceea, terapia antiagregantă plachetară nu trebuie
întreruptă (vezi mai sus pct. 4.5 şi5.1).

Efecte renale

Prostaglandinele renale pot juca un rol compensator în menţinerea perfuziei renale. De aceea, în cazul în care perfuzia
renală este disfuncţională, administrarea de etoricoxib poate determina scăderea formării de prostaglandine şi,
ulterior, reducerea fluxului sanguin renal, astfel putând modifica funcţia renală. Riscul cel mai mare pentru un
asemenea răspuns clinic îl prezintă pacienţii care anterior tratamentului au fost diagnosticaţi cu insuficienţă renală
semnificativă, insuficienţă cardiacă decompensată sau ciroză hepatică. La aceşti pacienţi trebuie luată în considerare
monitorizarea funcţiei renale.

Retenţie de lichide, edeme şi hipertensiune arterială

Similar altor medicamente care inhibă sinteza de prostaglandine, la pacienţii trataţi cu etoricoxib au fost observate
retenţie de lichide, edeme şi hipertensiune arterială.Toate medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS),
inclusiv etoricoxib, se pot asocia cu insuficienţă cardiacă congestivă nou apărută sau recurentă. Pentru informaţii
privind răspunsul la etoricoxib în funcţie de doză, vezi pct. 5.1. Este necesară precauţie la pacienţii cu antecedente de
insuficienţă cardiacă, insuficienţă ventriculară stângă sau hipertensiune arterială, precum şi la cei care prezentau
edeme anterior începerii tratamentului, indiferent de cauza acestora. Dacă la aceşti pacienţi apar semne evidente de
deteriorare a stării clinice, trebuie luate în considerare măsuri adecvate, inclusiv întreruperea tratamentului cu
etoricoxib.

Administrarea de etoricoxib, în special în doze mari, se poate asocia mai frecvent cu hipertensiune arterială care poate
fi severă comparativ cu alte AINS şi inhibitori selectivi de COX-2. De aceea, hipertensiunea arterială trebuie
controlată înaintea tratamentului cu etoricoxib (vezi pct. 4.3), iar în timpul tratamentului cu etoricoxib trebuie
acordată o atenţie specială monitorizării tensiunii arteriale. Este necesară monitorizarea tensiunii arteriale pe
parcursul a două săptămâni după iniţierea tratamentului şi în mod periodic după aceea. Dacă tensiunea arterială creşte
semnificativ, trebuie luat în considerare un tratament alternativ.

Efecte hepatice

În studiile clinice, la aproximativ 1%d intre pacienţii trataţi cu etoricoxib 30 mg, 60 mg şi 90 mg zilnic, timp de până
la un an, s-au raportat creşteri ale valorilor alaninaminotransferazei (ALAT) şi/sau aspartataminotransferazei (ASAT)
(de aproximativ trei ori sau mai mult faţă de limita superioară a valorilor normale).

Se recomandă monitorizarea oricărui pacient care prezintă simptome şi/sau semne sugestive de disfuncţie hepatică
sau valori ale testelor hepatice care indică o disfuncţie. Dacă apar semne de
insuficienţă hepatică, sau dacă testele funcţionale hepatice au valori persistent crescute (de trei ori peste limita
superioară a valorilor normale), tratamentul cu etoricoxib trebuie întrerupt.

Generale

Dacă în timpul tratamentului apare o disfuncţie a oricărui organ sau aparat descris mai sus, se vor lua măsuri adecvate
şi se va lua în considerare întreruperea tratamentului cu etoricoxib. Pacienţii vârstnici, cei cu tulburări ale funcţiei
renale, hepatice şi cardiace trebuie ţinuţi sub observaţie medicală în timpul tratamentului cu etoricoxib.

Iniţierea tratamentului cu etoricoxib la pacienţii cu deshidratare trebuie făcută cu prudenţă. Se recomandă rehidratarea
pacienţilor înainte de începerea tratamentului cu etoricoxib.

În timpul urmăririi după punerea pe piaţă au fost raportate foarte rar reacţii adverse cutanate grave, unele dintre ele
letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, induse de utilizarea
AINS şi a unor inhibitori selectivi COX-2 (vezi pct. 4.8).Se pare că pacienţii prezintă cel mai mare risc pentru aceste
reacţii la începutul perioadei de tratament, în majoritatea cazurilor debutul reacţiei fiind în cursul primei lunide
tratament. La pacienţi trataţi cu etoricoxib au fost raportate reacţii de hipersensibilitate severe (cum sunt anafilaxie şi
angioedem) (vezi pct. 4.8). La pacienţii cu antecedente de alergie medicamentoasă de orice tip, unii inhibitori
selectivi COX-2 au fost asociaţi cu un risc crescut de reacţii adverse cutanate.

Administrarea de etoricoxib trebuie întreruptă la prima apariţie a erupţiilor cutanate tranzitorii, a leziunilor la nivelul
mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Etoricoxib poate masca febra şi alte semne de inflamaţie.

Se recomandă prudenţă în administrarea etoricoxibului concomitentcu warfarină sau cu alte Anticoagulante

orale(vezipct.4.5).

Nu se recomandă administrarea de etoricoxib, ca de altfel a oricărui medicament care inhibă ciclooxigenaza/sinteza

prostaglandinelor, la femei care încearcă să devină gravide (vezi pct. 4.6, 5.1 şi 5.3).

Comprimatele de Etoricoxib Sandoz conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.