La mare nevoie, când pruncul după naştere este ameninţat să moară, Biserica îngăduie să-l boteze

nu numai preotul, ci şi un diacon, un călugăr, un mirean, o femeie şi chiar moaşa care ajută la naştere,
numai să zică cuvintele acestea : „Se botează robul lui Dumnezeu cutare, în numele Tatălui.Amin. Şi al
Fiului. Amin. Şi al Duhului Sfânt. Amin”.
A venit la mine o moaşă dintr-un oraş de undeva şi mi-a zis :
– Părinte, am 12 avorturi. Am venit să-mi spui ce canon să fac.
– Dar când le-ai părăsit ? am întrebat-o.
– Le-am părăsit de vreo 15 ani.
Mă gândeam acum ce canon să-i dau, că ea de acum ieşise de sub canonisire. Trebuia să-i dau ceva.
Pentru avort se dă aşa : câte avorturi are, atâţia copii să boteze, atâţia copii să îmbrace şi celelalte cum
spune duhovnicul. Dar această moaşă s-a dus la un dascăl creştin şi a învăţat formula Botezului.
– Părinte, mi-a zis ea, eu sunt la maternitate şi am botezat 480 de copii până acum !
– Bravo ! Ai pierdut 12 şi ai câştigat 480 ! Dar ce zici la botez ?
– Uite cum fac, părinte. Am aghiasmă mare şi văd la maternitate că copilul este slab şi-i gata să
moară, eu îndată aprind trei lumânări, îl stropesc cu aghiasmă şi zic : „Se botează robul (roaba) lui
Dumnezeu (...), în numele Tatălui. Amin. Şi al Fiului. Amin. Şi al Duhului Sfânt. Amin”.
Ai văzut o moaşă înţeleaptă ? A pierdut 12, dar a câştigat 480 de copii şi i-a adus la credinţă !
Atunci i-am zis : „Pentru canonul matale nu-ţi dau nimic, dacă ai făcut atâta bine şi atâtea suflete
le-ai adus la lumina credinţei !”