Cuvant Inainte

Citind aceasta carte veti gasi o multime de

adevaruri biblice care va vor convinge si vor
intari credinta dumneavoastra in Singurul si
Adevaratul Dumnezeu slavit in Sfanta Treime:
Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Acest Dumnezeu Unic si adevarat se
descopera omenirii prin Fiul Sau Iisus Hristos
nascut din sfanta Fecioara Maria asa cum a fost
profetit de catre proorocul Isaia care spune:
“Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte
fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia,
capitolul 7, verset 14).
 Faptul ca Dumnezeul nostru Iisus Hristos
este de o fiinta cu Tatal o dovedeste convorbirea
Sa cu Sfantul Apostol Filip, redata in capitolul 14,
versetele 8-10 de la Sfantul Apostol Ioan:
“Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe
Tatăl şi ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta
vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel
ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici
tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru
Tatăl şi Tatăl este întru Mine?”
Dar pentru a va convinge mai mult de
Dumnezeirea lui Iisus mai vin cu cateva lamuriri din
Sfanta Scriptura:
1. In Duminica a 5-a dupa Pasti (Duminica
Samarinencii) se spune foarte clar despre Mersia
Cel asteptat de toate popoarele. Aceasta
informatie o gasim in Evanghelia dupa Ioan,
capitolul 4, versetele 25-26: “I-a zis femeia: Ştim
că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va
veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu
sunt, Cel ce vorbesc cu tine”.
1. Faptul ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu Il
dovedesc cuvintele spuse de Dumnezeu Tatal
la Botezul Domnului Hristos dar si la
Schimbarea la Fata.
La Botez Dumnezeu Tatal Il numeste “Fiul
meu Cel iubit. Acest adevar il gasim la Sfantul
Evanghelist Matei, capitolul 3, versetul 17:
“Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am
binevoit”.
La Schimbarea la Fata deasemenea
Dumnezeu Tatal Il numeste “Fiul Meu Cel iubit”.
Aceste cuvinte le gasim tot in Sfanta Evanghelie
dupa Matei la capitolul 17, versetul 5: “Vorbind el
încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată
glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel
iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L”.
 Foarte multi crestini m-au intrebat de ce am
ales sa dezbat acest subiect.
Am sa va explic de ce.
Citind Psaltirea lui David, am aflat, la catisma1
a 10-a, Psalmul 76, versetul 13 aceasta
intrebare: “Cine este Dumnezeu Mare ca
Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu care faci
minuni!”
Va aduc la cunostinta ca acest verset se
canta in ziua de Pasti la Vecernie (Invierea a II-a)
dar si in Duminica Cincizecimii tot la Vecernie ca
prochimen2.
Auzindu-l cantandu-se, mintea si inima m-au
indemnat sa clarific aceasta intrebare.
Explicarea acestui verset prin descrierea unor
minuni din Vechiul Testament, adduce multa
lumina in mintea celor mai multi crestini. M-am

1
Una din cele douăzeci de secțiuni în care se împarte psaltirea.
2
Verset din Psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau
înainte de o rugăciune sau de o cântare.
orientat la aceste minuni din Vechiul Testament
pentru ca cei mai multi crestini spun ca au citit
Biblia de mai multe ori dar ei nu fac legatura intre
Vechiul si Noul Testament unde defapt este
acelasi Dumnezeu care S-a descoperit omului in
momente diferite.
In acest fel vom discuta despre minunile lui
Dumnezeu facute cu poporul ales (Israel) in tara
Egiptului dar si in pustiul Sinai. In acest fel vom
intelege mai bine si titlul acestei carti:
Cine este Dumnezeu Mare ca Dumnezeul
nostru? Tu esti Dumnezeu care faci minuni!
 Iacov – Israel

Pentru a intelege mai bine minunile facute de

Dumnezeu cu poporul ales (Israel = evreii din zilele
noastre) vom face o privire retrospective asupra
acestui popor si de unde a venit acest nume de
Israel.
Daca deschidem Sfanta Scriptura (Biblia) la
cartea Facerii, la capitolul 32, versetele 24-28 vom
afla adevarul despre acest nume – Israel, dar in
special versetul 28 face aceasta referire:
“Zisu-i-a Acela: “De acum nu-ţi va mai fi numele
Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu
Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!”.
Acest nepot al lui Avraam a fost numit la nastere
Iacov si ajungand la anii casatoriei a avut ascultare
de la tatal sau Isac sa se casatoreasca cu o fata din
neamul lor din Mesopotamia. Convorbirea este in
cartea Facerii capitolul 28, versetul 5:
“Şi aşa Isaac i-a dat drumul lui Iacov, iar acesta
s-a dus în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel
Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui
Isav”.
Intorcandu-se din Mesopotamia cu cele doua
sotii ale sale Lia si Rahila dar si cu toti copiii nascuti in
casa lui Laban (socrul sau), pe drumul spre casa tatalui
sau, Iacov a avut o lupta cu cineva (Dumnezeu) pana
in zorii zilei.
Aceasta fapta este mentionata in cartea Facerii la
capitolul 32, versetul 24:
“Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu
dânsul până la revărsatul zorilor”.
 Vazand Acela (Dumnezeu) ca nu il poate invinge
pe Iacov ii schimba numele din Iacov in Israel (poporul
ales de Dumnezeu) – cartea Facerii capitolul 32, verset
28:
“Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele
Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu
şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!”
Aici trebuie sa intelegem aceasta lupta ca fiind o
lupta formala (pentru ca omul nu se poate lupta cu
Dumnezeu). Aceasta lupta scoate in evidenta credinta
intr-un singur Dumnezeu adevarat.
Acest Iacov are 12 copii de parte barbateasca
dar si o fata pe care o numeste Dina.
……………………………………..
 Sa luam aminte !

La ora actuala fiecare individ isi allege cate o

sarbatoare dupa buna sa placere uitand de
Dumnezeu, creatorul sau. In acest fel a aparut
sarbatoarea bostanului gaurit si vopsit (Halloween).
Aceasta sarbatoare a patruns adanc in randul
tineretului scolar. La aceasta sarbatoare pagana
participa toti elevii impreuna cu profesorii lor, iar in
cazul in care un copil nu se vopseste pe fata ca un
iepure, pisica, diavol este certat de ceilalti copii sau
chiar de diriginte.
Aceasta “sarbatoare” de adorare a bostanului
isi are originea in religiile politeiste. Aceste religii
suntan astazi multe si foarte diferite. Din aceasta
categorie face parte si fetisismul care adora obiecte
din natura sau facute de om cum ar fi pietre, lemne,
scoici, cutite, etc. (Dogmatica, pag. 28).
Tot la fel a inceput sa apara ca “sarbatori” ziua
ursului, ziua maimutei, sau mai recent (2018) anul
cainelui chinezesc. Tot aici trebuie sa mai amintim si
de ziua indragostitilor (14 februarie Valntine`s Day)
dar si de ziua de Dragobete.

SPRE STIINTA !

Religia noastra crestina are meritul de a pastra

credinta in Unicul si Adevaratul Dumnezeu asa cum
au pastrato parintii nostrii Adam si Eva urmati fiind de
patriarhi si profeti.
Deci religia adevarata deplina si desavarsita
este si ramane religia crestina cu invataturile ei si
descoperita chiar de Dumnezeu tatal, mai tarziu
desavarsita si perfectionata de insusi Iisus Hristos
Fiul lui Dumnezeu Cel Intrupat din Fecioara Maria.
In sprijinul celor spuse pana aici vin cu cateva cuvinte
ale unui mare scriitor englez pe nume Farar “Manet
imota fides” care trades inseamna ACESTA ESTE
ADEVARUL !
In aceasta perioada nu se mai aminteste nimic
de ziua de Duminica – cand a avut loc Invierea din
morti a Domnului Hristos – Ziua Cincizecimii cand a
luat fiinta Biserica vazuta.
Toti adeptii acelor sarbatori spun ca ei au
credinta lor, o credinta interioara si ca ei se roaga
oriunde fara a merge la biserica.
Pentru a scoate in evidenta importanta
rugaciunii facuta in Biserica am sa va spun o
intamplare adevarata in care un preot ortodox si
cativa studenti “intelectuali”
Preotul nostru ortodox calatorea cu trenul in
compartiment cu mai multi tineri studenti. Crezand
acestia ca-l pot lua “peste picior” pe preot au inceput
o discutie despre rugaciune si despre biserica. Dup
ace au terminat discutia studentii nostrii parintele i-a
intrebat: “Mai voi stiti formula apei”? Tinerii nostrii
studenti au inceput sa-si dea coate unul altuia si…
raspunde unul mai guraliv: “H2O”. Acest lucru il stie
orice elevmic sau mare. “Bine, zise, parintele!” Acest
lucru inseamna ca noi suntem inconjurati de apa
chiar si aici in compartimentul si da acelui student un
pahar cerandu-I aceluia un pahar cu apa.
“Nu pot” veni raspunsul studentului. Trebuie sa
oprim trenul intr-o statie ca sa va pot adduce apa de
la o fantana.
Parintele le explica: “ Vedeti, copii, rugaciunea
se poate face permanent, orinude si oricand dar
Biserica este locul ideal pentru rugaciune.
Aceasta pilda i-a inteleptit pe studentii nostrii.
Dar pentru a cristaliza mai bine ideia de Dumnezeu si
de rugaciune in Biserica va redau cateva versete din
Sfanta Scriptura (Biblie) de la Solomon fiul lui David
atunci cand a sfintit Templul de la Ierusalim. De
mentionat este faptul ca Biserica este Templul lui
Dumnezeu.
Iata ca se spune la III Regi, capitolul 8,
versetele 10-11 cand preotii au iesit din locasul sfant
(Templu), un nor a umplut Templul Domnului. Sin u
au putut preotii sa stea la slujba, din pricina norului,
caci slava Domnului umpluse Templul Domnului. Sin
n-au putut preotii sa stea preotii sa stea la slujba din
pricina norodului, caci slava Domnului umpluse
templul Domnului. Templul zidit de Solomon la
Ierusalim a fost facut dupa planul lui Dumnezeu,
pana si ierusalimul a fost ales tot de Dumnezeu.
Acest lucru este confirmat tot la III Regi, capitolul 8,
versetul 16: “El a zis: Din ziua în care am scos pe
poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales cetate în
nici una din seminţiile lui Israel, unde să fie zidită
casa în care să petreacă numele Meu; dar apoi am
ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu în el
şi am ales pe David ca să fie peste poporul Meu,
Israel”.
Dupa toate aceste descoperiri putem spune cu
certitudine ca religia noastra are un character aprioric
(exista mai inainte de orice). Ca acesti studenti sunt
multi tineri care nu au nicio idée despre Dumnezeu si
despre sarbatorile dedicate Lui. Pentru a intelege mai
bine situatia actuala va voi povesti o intamplare
adevarata:
La o mare sarbatoare de hramul unei biserici
am fost invitat sa tin un cuvant de invatatura (o
predica). Am adus in discutie cateva probleme
actuale (de fata fiind foarte multi tineri):
 Ce sarbatorim pe 25 Decembrie de Craciun ?
 Ce sarbatorim pe 25 Martie (Bunavestire) ?
 Ce sarbatorim de Paste ?
 Ce sarbatorim de Florii ?
La toate aceste intrebari raspunsurile au fost aproape
toate la fel.
Iata raspunsurile celor mai multi:
- de Craciun taiem porcul, facem “pomana”
porcului, mancam carnati si sarmale,
- de Paste taiem mielul sau curcanul si
mancam pasca, cozonac si oua rosii,
- de Florii si de Bunavestire mancam peste.
 DESPRE MINUNILE LUI DUMNEZEU IN EGIPT SI
IN PUSTIU

Daca citim cu atentie in Sfanta Scriptura, in

cartea Iesire, capitolul 7, versetele 7-10 vom
descoperi pe adevaratul Dumnezeul nostrum
Singurul care face minuni:
“Când au început a grăi lui Faraon, Moise era
de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci şi
trei de ani. Şi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi
a zis: "Dacă Faraon vă va zice: Dă-ne vreun semn
sau vreo minune, atunci tu să zici fratelui tău Aaron:
Ia toiagul şi-l aruncă jos înaintea lui Faraon şi
înaintea slujitorilor lui, şi se va face şarpe". S-au dus
deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au
făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron
toiagul său înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor
lui şi s-a făcut şarpe”.
De mentionat este faptul ca acest Dumnezeu a
facut minuni in tara Egiptului, in fata lui faraon (regele
Egiptului) dar si in tinutul Sinai unde au fost condusi
de Moise si Aaron timp de 40 de ani.
Aici, in tara Egiptului, poporul lui Israel, deci
urmasii lui Iacov (fii si nepotii lui) au fost robi 430 de
ani. Aici, in tara Egiptului a fost vandut un fiu al lui
Iacov pe numele sau Iosif, de ceilalti 11 frati ai sai.
Acest Iosif, fiul lui Iacov ajunge dregator la cererea lui
faraon. Pentru dragostea si respectful regelui fata de
Iosif faraon aseaza pe Iacov cu toata casa lui in
tinutul Gosen unde se afla cel mai bun pamant si cele
mai bune pasuni:
“Deci a aşezat Iosif pe tatăl său şi pe fraţii săi şi
le-a dat moşie în ţara Egiptului, în cea mai bună parte
a ţării, în pământul Ramses (Goşen), cum îi
poruncise Faraon” (Facerea 47, 11). Dar timpul a
trecut iar urmatorii regi ai Egiptului uitasera de
binefacerile lui Iosif si ale lui Iacov care erau
permanent sub paza lui Dumnezeu si se pornesc cu
mare prigoana asupra acestui popor Israel. Vazand
regele Egiptului ca acest popor al lui Israel era foarte
numeros si ca numarul lor crestea mereu porunceste
moaselor Pua si Sifra sa omoare toti copii de parte
barbateasca pentru a nu se mai inmulti. Faptul este
mentionat in cartea Iesire la capitolul I, versetele 15-
16:
“Ba, regele Egiptului a poruncit moaşelor evreieşti,
care se numeau: una Şifra şi alta Pua, Şi le-a zis:
"Când moşiţi la evreice, să luaţi seama când nasc: de
va fi băiat, să-l omorâţi, iar de va fi fată, să o cruţaţi!”
Acum in acest timp de mare prigoana pentru
poporul lui Israel se naste pruncul Moise care mai
tarziu ajunge conducatorul poporului Israel.
 Prin acest Moise si Aaron Dumnezeu a facut
multe minuni in tara Egiptului si in pustiul Sinai. Noua
pedepse cumplite a trimis Dumnezeu asupra
egiptenilor: apa Nilului s-a prefacut in sange,
broastele se inmultira, tarana pamantului s-a prefacut
in tantari, o boala nemiloasa a omorat toate vitele
egiptenilor, intunericul acopera toata tara egiptului,
lacustele si grindina distrug toata recolta campului…
etc.). Dar cea mai grea pedeapsa pentru egipteni a
fost moartea celor intai nascuti de la om pana la
dobitoc.
 Cand Dumnezeu anunta aceasta pedeapsa (cu
moartea celor intai nascuti) porunceste lui Moise ca
tot poporul lui Israel sa taie (injunghie) un mile de un
an de parte barbateasca iar cu sangele lui sa unga
tocul si pragul usilor.

Fapte confirmate la Iesire capitolul 12, versetul

5:
“Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi
fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel, sau un ied”.
 Casele fiilor lui Israel care erau stropite cu
sangele mielului erau pazite de Dumnezeu. Fapte
confirmate in cartea Iesire capitolul 12, versetele 12-13:
“În noaptea aceea voi trece peste pământul
Egiptului şi voi lovi pe tot întâiul născut în pământul
Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face
judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul
Egiptului, căci Eu sunt Domnul. Iar la voi sângele va fi
semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele
şi vă voi ocoli şi nu va fi între voi rană omorâtoare,
când voi lovi pământul Egiptului”.
Acest miel junghiat de poporul lui Israel in acea
noapte este numit mielul pascal care preinchipuia pe
Domnul Iisus Hristos care S-a adus jertfa pentru
pacatele noastre asa cum Il numeste Sfantul ioan
Botezatorul la Ioan capitolul I, versetele 29, 36:
“ A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el
şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul
lumii… Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată
Mielul lui Dumnezeu”!
Casele poporului lui Israel unde era sange pe
tocul usilor, erau ocolite de moartea lui Dumnezeu. De
remarcat este ca toate aceste boli si necazuri se
intamplau numai in tinutul egiptenilor in timp ce poporul
lui Israel din tinutul Gosen nu erau batuti de
Dumnezeu. Ca dovada avem in Sfanta Scriptura
cateva versete la Iesire capitolul 9,6 si 26:
“Şi a doua zi a făcut Domnul aceasta şi au murit
toate vitele Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a
murit nici una… Numai în ţinutul Goşen, unde trăiau fiii
lui Israel, n-a fost grindină”.
Despre aceste minuni din tara Egiptului si din
pustiul Sinai si astazi unii oameni se mai intreaba: “o fi
sau nu o fi adevarat?!” Pentru toti acesti indoielnici
aduc la cunostinta ce a spus sfantul Apostol Pavel la
Epistola a II-a catre Timotei, capitolul 3, versetul 16:
 “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi
de folos spre învăţătură…”.
MINUNI IN PUSTIU SI TRECEREA PRIN
MAREA ROSIE

Vazand faraon (regele Egiptului) ca asceste

pedepse se intampla numai in poporul sau, a poruncit
dregatorilor sa lase poporul lui Israel sa mearga in
pustiu pentru a adduce jertfa lui Dumnezeu. La
porunca lui Faraon tot poporul lui Israel condusi fiind
de Moise si Aaron au pornit la drum plecand din
tinutul Gosen – Ramses spre Sucot oprindu-se la
Marea Rosie.
 Acest popor ales de Dumnezeu era permanent
ocrotit de Dumnezeu. Ziua erau ocrotiti de arsita
soarelui de un nor iar noaptea erau calauziti de un
stalp de nor luminos pentru ca ei calatoreau si ziua si
noaptea. Cand norul se opera din miscarea lui se
opera si poporul pentru odihna. O asemenea odihna
are loc la Marea Rosie.
La plecarea din Egipt poporul lui Israel numara
600 000 de barbate afara de femei si copii plus o
multime de animale mari si mici (oi, camile, magarusi,
boi). Toate aceste spuse sunt confirmate in cartea
Iesire capitolul 12, versetele 37-38:
“Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot,
ca la şase sute de mii de bărbaţi pedeştri, afară de
copii. Şi a mai ieşit împreună cu ei mulţime de
oameni de felurite neamuri, şi oi, şi boi, şi turme
foarte mari”.
Dar sa facem un mic calcul mathematic sa
vedem cat popor a plecat din Gosen (Ramses) fara
nicio pregatire prealabila mai inainte.
La cei 600 000 de barbate adaugam 600 000
de femei. Tot aici trebuie sa tinem cont si de faptul ca
fiecare familie avea in grija ninim 4 copii. Deci 600
000 de barbati + 600 000 de femei + 2 400 000 de
copii = 3 600 000 de oameni plus tot felul de animale
mici si mari si o multime de turme si de oi. Toata
aceasta multime de oameni si de animale se opera
din calatorie cand norul lui Dumnezeu se opera.
Atunci se opera si aceasta multime de oameni pentru
odihna si hrana. Un asemenea popas are loc la
Marea Rosie.
In timpul odihnei au observat ca dupa ei vine
armata lui Faraon care aducea cu ea urgia mortii.
De remarcat este faptul ca acest popor al lui
Israel era pazit si ocrotit de norul lui Dumnezeu incat
armata lui Faraon nu vedea unde este aceasta
multime.
Poporul lui Israel fiind amenintat de moarte
sigura (in spate era armata lui Faraon iar in fata era
Marea Rosie care aducea moartea prin inecare).
Acest popor a inceput sa carteasca impotriva lui
Moise si impotriva lui Dumnezeu:
“Şi au zis către Moise: "Oare nu erau morminte
în ţara Egiptului, de ce ne-ai adus să murim în
pustie? Ce ai făcut tu cu noi, scoţându-ne din Egipt”?
(Iesire 14,11).
 La toate aceste acuzatii Moise le
raspunde:
“Moise însă a zis către popor: "Nu vă temeţi!
Staţi şi veţi vedea minunea cea de la Domnul, pe
care vă va face-o El astăzi, căci pe Egiptenii pe care
îi vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul
are să Se lupte pentru voi, iar voi fiţi liniştiţi!" (Iesire
14, 13-14).
In aceste clipe grele Moise se roaga lui
Dumnezeu pentru a salva poporul de la moarte iar
Dumnezeu spune lui Moise:
“Atunci a zis Domnul către Moise: "Ce strigi
către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească, iar tu
ridică-n toiagul şi-ţi întinde mâna asupra mării şi o
desparte şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării,
ca pe uscat” (Iesire 14, 15-16).
Moise a lovit marea cu toiagul si s-a despartit in
doua formand doi pereti de apa iar poporul lui Israel a
trecut prin mare ca pe uscat:
 “Şi au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării,
mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la
dreapta şi la stânga lor” (Iesire 14,24).
In acest fel poporul lui Israel a trecut prin mare
pana in dimineata zilei.
 Iar Faraon cu toata oastea lui a pornit
dupa ei. Pe cand oastea lui Faraon inca mai era pe
fundul marii Dumnezeu porunceste lui Moise:
“Iar Domnul a zis către Moise: Întindeţi mâna
asupra mării, ca să se întoarcă apele asupra
Egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor.
Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării şi spre ziuă s-
a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva
apei. Şi aşa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în
mijlocul mării” (Iesire 14, 26-27).
 Toate aceste intamplari s-au petrecut la
Marea Rosie avand drept cauza invidia din partea lui
Faraon. Poporul lui Israel era pus la cele mai grele
munci din Egipt (facea caramizi din lut). Vazand
faraon ca nu mai are cine sa lucreze la aceasta
munca grea a pornit dupa ei in pustie sa-I aduca
inapoi.
Vazand aceasta minune putem spune: “ Cine
este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostrum? Tu
esti Dumnezeu care faci minuni!”
De la Marea Rosie Moise conduce poporul
pana la Mara dar aici nu aveau apa de baut pentru ca
apa era foarte amara. Din nou poporul carteste
impotriva lui Moise:
“De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi
zicea: "Ce să bem?" (Iesire 15, 24).
Moise se roaga lui Dumnezeu sa salveze
poporul:
 “Atunci Moise a strigat către Domnul şi Domnul
i-a arătat un lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit
apa” Iesire 15,25).
De aici, din mara, poporul ajunge in tinutul Elim
unde erau izvoare de apa si 70 de pomi fructiferi
(finici). Aici, poporul lui Israel din nou face un popas
unde s-a odihnit impreuna cu animalele care ii
insoteau:
“Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo
douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de pomi
de finic. Şi au tăbărât acolo lângă apă” (Iesire 15,27).
 MANA SI CARNE IN PUSTIE

Din Elim, poporul lui Israel porneste la

drum pana in pustiul Sin. Aici aceasta gloata de
oameni cartesc impotriva lui Moise pentru ca
mancarea in pustie era foarte putina si lipsita de
vitamine. Aceste strigate de disperare au ajuns la
fata lui Dumnezeu, iar Dumnezeu spune lui Moise:
“Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar:
Diseară carne veţi mânca, iar dimineaţă vă veţi
sătura de pâine şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, sunt
Dumnezeul vostru” (Iesirea 16,12).
Iar la Iesire capitolul 16, verset 4 se spune:
“Domnul însă a zis către Moise: "Iată Eu le voi
ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul şi să adune în
fiecare zi cât trebuie pentru o zi”.
Dar Dumnezeu care stie si vede tot le trimite
seara carne pentru intarirea trupului, iar
dimineata le trimite paine din cer (mana
cereasca). Carne ape care le-a dat-o Dumnezeu
a fost multime de prepelite.
Pentru a le pune la incercare vointa si
ascultarea fata de Dumnezeu le porunceste ca
fiecare sa adune cate un omer de fiecare
persoana din familie. Un omer era deajuns pentru
o persoana … avand in vedere ca un omer
cantarea 4 kg. si era a zecea parte dintr-o efa iar
o efa cantarea 40 de kg. Cine calca porunca lui
Dumnezeu si aducea mai mult de un omer, ce
era la plus se strica adica nu mai putea fi
consumata pe a doua zi.
Toate acestea le gasim la Iesire, capitolul
16, versetele 12-16:
“Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le
dar: Diseară carne veţi mânca, iar dimineaţă vă
veţi sătura de pâine şi veţi cunoaşte că Eu,
Domnul, sunt Dumnezeul vostru". Iar, dacă s-a
făcut seară, au venit prepeliţe şi au acoperit
tabăra, iar dimineaţa, după ce s-a luat roua
dimprejurul taberei, Iată, se afla pe faţa pustiei
ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi albicios, ca
grindina pe pământ. Şi văzând fiii lui Israel, au
zis unii către alţii: "Ce e asta?" Că nu ştiau ce
e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta e pâinea pe care
v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi. Iată ce a
poruncit Domnul: Adunaţi fiecare cât să vă
ajungă de mâncat; câte un omer de om, după
numărul sufletelor voastre; fiecare câţi are în
cort, atâtea omere să adune”!
Cu aceasta mana cereasca a trait poporul
lui Israel in pustie 40 de ani.
 Aceasta mana putea fi adunata in fiecare
dimineata iar in ziua a sasea (vineri) Dumnezeu
porunceste sa adune mana pentru doua zile
adica pentru sambata si duminica. Fapte
confirmate la Iesire capitolul 16, versetul 22:
“Iar în ziua a şasea adunară de două ori
mai multă: câte două omere de fiecare”.
De remarcat este faptul ca prin aceasta
ascultare Dumnezeu le arata evreilor ziua
eliberarii lor din robia Egiptului (Sambata) dar si
ziua de Duminica, ziua Invierii Domnului Hristos
ca sarbatoare a crestinismului peste veacuri.
Despre aceasta zi de Duminica din Vechiul
Testament …. Nu au vrut sa vada nici sa auda.
Un omer din aceasta mana Dumnezeu o
pastreaza in Chivotul Legii din Cortul Marturiei
… in templul lui …
Acest fapt este descris de sfantul Apostol
Pavel in epistola catre Evrei la capitolul 9,
verset 4:
“Având altarul tămâierii de aur şi Chivotul
Aşezământului ferecat peste tot cu aur, în care
era năstrapa de aur, care avea mana, era
toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii”.

Foto p. 99 ?!
 Dar nu trebuie sa uitam ca aceasta
porunca a fost data lui Moise. Lucru confirmat
la cartea Iesire capitolul 16, versetul 32:
“După aceea Moise a zis: "Iată ce
porunceşte Domnul: Umpleţi cu mană un omer,
ca să se păstreze în viitor urmaşilor voştri, ca
să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în
pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului”.
Despre aceasta minunte (cu mana din
pustiu) ne aminteste chiar Domnul iisus Hristos
in Evanghelia de la Ioan capitolul 6, versetele
49-54 unde se spune:
“Părinţii voştri au mâncat mană în pustie
şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este
aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu
moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a
pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea
aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu
o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci
iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate
Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi
le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă
nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi
bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel
ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are
viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de
apoi.
Aduc la cunostinta celor care vor citi
aceasta carte caci trupul si sangele lui Hristos
se afla in Sfantul Potir din mana preotului
slujitor. El (preotul) prin rugaciune, cu ajutorul
lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant, prefece
agnetul scos din prescura dumneavoastra si
vinul din Sfantul Potir in Trupul si Sangele lui
Hristos de care vorbeste chiar Domnul Iisus
Hristos in Evanghelia de mai sus.
Trebuie sa mai fac o mica precizare.
 Parintii nostrii sufletesti care au avut si au
pastrat aceeasi credinta (Avraam, Isac, Iacov)
si toti urmasii lor adica poporul Israel au fost in
robia din Egipt 430 de ani si au mancat mana in
pustiu 40 de ani si totusi au murit cand a
randuit Dumnezeu iar noi crestinii cand vom
manca trupul lui Hristos si vom bea sangele Lui
(prin Sfanta Impartasanie) nu vom muri
niciodata pentru ca suntem nemuritori prin
sufletul care ne este dat de la Dumnezeu, El
fiind scanteie dumnezeiasca. Deci omul este
fiinta dualista format din trup muritor si suflet
nemuritor si prin impartasirea cu Trupul si
Sangele lui Hristos omul devine nemuritor.
 APA DIN STANCA HOREB

Din pustiul Sin poporul lui Israel porneste

la drum si ajunge la drum si ajunge in tinutul
Rafidim. Dup ace au mancat mana cereasca,
carne pe saturate si fructe de finic ei au facut
din nou un popas de odihna in tinutul Rafidin
unde nu aveau apa de baut.
In aceste conditii tot poporul lui Israel a
inceput dinou sa carteasca impotriva lui Moise
si chiar voiau sa-l omoare cu pietre.
In aceste clipe grele pentru Moise, din
nou el (Moise) se roaga lui Dumnezeu sa
salveze poporul. Aceste fapte sunt confirmate
tot in cartea Iesire capitolul 17, versetul 4:
 “Iar Moise a strigat către Domnul şi a zis:
"Ce să fac cu poporul acesta? Căci puţin
lipseşte ca să mă ucidă cu pietre”.
Si iata ca Moise din nou primeste
raspuns de izbavire:
“Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca
din Horeb, iar tu vei lovi în stâncă şi va curge
din ea apă şi va bea poporul” (Iesire 17,6).
 SARPELE DE ARAMA

Dupa ce vazusera atatea minuni, poporul

lui Israel incepu din nou sa carteasca impotriva
lui Moise din cauza unei lupte cu un rege din
tinutul Arad din tara Canaanului. In aceasta
lupta regale din Arad invinge poporul lui Israel
si ia foarte multi robi:
“Auzind însă regele canaanean din Arad,
care locuia la miazăzi, că Israel vine pe drumul
dinspre Atarim, a intrat în luptă cu Israeliţii şi a
luat pe unii din ei în robie” (Numeri 21,1).
Aceasta fapta a fost cauza cartirii
impotriva lui Moise.
 Vazand Dumnezeu acest popor ca nu are
incredere in puterea Sa le-a trimis multime de
serpi veninosi:
“Atunci a trimis Domnul asupra poporului
şerpi veninoşi, care muşcau poporul, şi a murit
mulţime de popor din fiii lui Israel” (Numeri
21,6).
Vazand ei (poporul lui Israel) ca au gresit
in fata lui Dumnezeu si ca moartea era la orice
pas au venit la Moise zicandu-i:
“Am greşit, grăind împotriva Domnului şi
împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să
depărteze şerpii de la noi” (Numeri 21,7).
Dumnezeu asculta ruga lui Moise si ii
spune:
“Iar Domnul a zis către Moise: "Fă-ţi un
şarpe de aramă şi-l pune pe un stâlp; şi de va
muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat
care se va uita la el va trăi” (Numeri 21,8).
 Despre acest sarpe de arama chiar
Domnul Iisus Hristos ne aminteste in
Evanghelia dupa Ioan capitolul 3, versetele 14-
15:
“Şi după cum Moise a înălţat şarpele în
pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, Ca
tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă
viaţă veşnică” aratand ucenicilor si noua cu ce
fel de moarte va muri (Rastignit pe Crucea de
la Golgota).
“Precum Moise a inaltat sarpele in pustiu,
tot asa si Fiul Omului Se va inalta, pentru ca
nimeni din cei ce vor crede in El sa nu piara ci
sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 14-15).
 Prin aceste cuvinte Domnul Iisus Hristos
ne arata tuturor ca El ca Fiu al lui Dumnezeu
Dumnezeu adevarat va fi rastignit pe lemnul
crucii de pe Golgota. Toti cei muscati de serpii
pacatelor vor primi izbavire daca pun in practica
invatatura Domnului Dristos si daca vor manca
(impartasi) trupul si sangele lui Hristos.
 ARGUMENTE DIN PSALTIRE

Pana aici am discutat si argumentat cu versete

din Sfanta Scriptura despre minunile facute de
Dumnezeu in Egipt si in pustiul Sinai.
Acum, pentru a intari cele spuse pana aici, vom
argumenta spusele noastre si prin versete din
Psaltirea Proorocului David. In catisma a 10-a de la
Psalmul 76, versetul 13 se spune:
“Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul
nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni”!
De aici am ale titlul cartii si mai ales ca se canta
ca prochimen la Vecernia din Duminica Pastelui
(Invierea a II-a) dar si in Duminica Cincizecimii cand
Vecernia se savarseste imediat dupa Sfanta
Liturghie. Dar sa mergem mai departe cu
argumentele noastre din Psaltire. La catisma a 11-a,
Psalmul 77 se spune:
 “Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au
apele ca un zid (trecerea prin mararea Rosie);
Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu
lumină de foc (calauzirea poporului Israel in pustie);
Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu
bogăţie de apă (la stanca din Horeb). Scos-a apă din
piatră şi au curs apele ca nişte râuri… Şi a plouat
peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat
lor. Pâine îngerească a mâncat omul;… Şi a plouat
peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat
lor. Pâine îngerească a mâncat omul;… Şi a plouat
peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat
lor (i-a hranit cu paine cereasca). Pâine îngerească a
mâncat omul;… Nimic nu le lipsea din cele ce
pofteau… Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile
Lui în câmpia Taneos… El a prefăcut în sânge râurile
lor şi apele lor, ca să nu bea. El a trimis asupra lor
tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe
ei. Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor,
lăcustelor. Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu
piatră. Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor
focului. Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie,
urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori. Lovit-a pe
toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în
locaşurile lui Ham… Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi
nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit
marea” (Versetele 16-19, 28-29, 31, 33-34, 48, 50-
54, 56, 58).
Este de datoria mea sa reamintesc ca toate
aceste pedepse se petreceau numai la poporul
egiptean.
Dar iata ce se spune si la catisma a 20-a, la
Psalmul 143, versetele 13-15:
“Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta.
Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies;
Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură,
nici strigare în uliţele lor. Au fericit pe poporul care
are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela
care are pe Domnul ca Dumnezeu al său”.
De retinut este faptul ca noi poporul roman
suntem neam de vita apostolica pentru ca am primit
aceasta credinta adevarata de la sfantul apostol
Andrei care a fost primul chemat la apostolie. Acest
apostol Andrei dup ace a primit Botezul Duhului Sfant
la Cincizecime a venit la noi in Dobrogea sin ea
increstinat.
Vreti dovezi?
 Pestera Sfantului Andrei,
 Crucea Sfantului Andrei (asezata la trecerea
peste calea ferata, fara bariera),
 Paraul Sfantului Andrei, etc..
Toate aceste minuni pe care le-ati aflat vin in
ajutorul omului spre a cunoaste mai bine pe
Dumnezeu. Sunt unii oameni, nu putin la numar,
care sustin ca aceste minuni sunt doar povesti
nascocite de unii preoti pentru a infricosa poporul.
Dar iata ca pentru a combate aceste pareri
negative am venit cu foarte multe argumnente din
Sfanta Scriptura.
De remarcat este faptul ca cei mai mari oameni
de stiinta, de renume mondial, au ajuns la o
concluzie adevarata.
Stiinta merge pana la un anumit nivel iar de aici
mai departe este credinta adevarata. Dar iata ce
spun cativa filosofi renumiti:
PLUTARH – “Veti vedea cetati fara legi, fara
aparare, popoare care nu cunosc scrierea, dar
popor fara Dumnezeu nu am vazut”.
CICERO – “nu exista nici un popor atat de
inapoiat si de salbatic ca san u creada in
Dumnezeu”… “Ceea ce este admis de toti nu
poate fi fals”.
 ARISTOTEL – “Dumnezeu care nu poate fi
vazut de nimeni se vadeste (vede) in lucrarile
Sale”.
Voltair – “Universul ma incurca sin u pot gandi
macar ca poate exista ceasul fara de ceasornicar”.
Sa privim Universul cu Voltaire.

Pana a ridica ochii spre Univers va invite sa

mai aruncam o privire in Psaltirea lui David la catisma
a 19-a, psalmul 133, versetele 4-5, 7-10, 13-15:
“Singurul Care face minuni mari, că în veac
este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac
este mila Lui”.
“Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac
este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este
mila Lui.
 Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în
veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai
lor, că în veac este mila Lui”.
“Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că
în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac
este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în
Marea Roşie, că în veac este mila Lui”.
Calea Lactee este galaxia noastra. Din aceasta
galaxie face parte sistemul solar.
Galaxiile sunt sisteme cosmice in componenta
carora intra de la sute de milioane pana la 1000
de miliarde de stele in cuprinsul sistemului solar
– Soarele ocupa locul principal. Soarele este o
stea de marime mijlocie sic ea mai apropiata de
pamant. In jurul Soarelui se rotesc noua
planete, fiecare pe orbita sa, orbite fixate de
Dumnezeu:
(Mercur, Marte, Venus, Terra,Jupiter, Saturn,
Uranus, Neptun, Pluton).
Distanta de la Pamant (Terra) la Soare este de
150 milioane de kilometrii
Soarele - aceasta stea de marime mijlocie are o
temperature la interior de 15 mil. grade Kelvin.
ATENTIE ! 1 gr. Kelvin = 273 gr. Celsius deci
15 mil x 41 mil gr. Celsius. Pamantul este a
treia planeta a Soarelui si are un satelit natural
– Luna.
Universul se imparte in doua:
1. Universul observabil si
2. Universul fizic.
Universul fizic inconjoara (inglobeaza)
Universul observabil. In Universul observabil
se afla peste 1 miliard de stele. Distanta dintre
doua galaxii este de 1000 de ani lumina iar
viteza luminii este de 3.600 km/secunda.
Intr-o singura galaxie se afla peste 1000 de
miliarde de stele de diferite marimi si culori.
Aceste stele au temperature foarte mari
cuprinse intre 25.000 grade Kelvin si 50.000
grade Kelvin. Unele stele sunt mai mari decat
Soarele de 100.000 de ori. Stelele lumineaza
de 10.000 de ori mai mult decat Soarele –
acestea se numesc stele gigant. In Univers mai
exista stele speciale “stele pitici albe”. 1 cm3
dintr-o stea pitica cantareste 100 tone. Sa ne
intrebam ce s-ar intampla daca o stea “pitica”
cu greutatea ei ar lovi Pamantul, Soarele, Luna
sau o alta planeta. Raspundeti?
Toate aceste informatii au fost culese din doua
carti:
- Geografie fizica, scrisa de Lungu
Comanescu si Mihai Ieremia,
- Camille Flamacion, scrisa de Milarie Cung –
1968.
Citind aceasta informatie (1 cm3 = 100 tone)
am gandit cum este posibil asa ceva? Dupa un
anumit timp de meditatie la cele sfinte, mintea
m-a dus la viata si sfarsitul sfintei Mucenite
Filofteia de la Curtea de Arges.
Aceasta sfanta Mucenita de la Curtea de Arges
a fost crescuta de parintii ei biologici in frica lui
Dumnezeu.
A primit o educatie frumoasa in frica lui
Dumnezeu mai ales din partea mamei. Parintii
ei erau tarani agricultori in tinutul Tarnovo (in
Bulgaria de astazi). De mica ramane fara
mama iar tatal ei se recasatoreste cu o femeie
necredincioasa. Avand in minte si in inima
samanta credintei in Dumnezeu trece la
infaptuirea faptelor bune invatate de la mama ei
(milostenia, iubirea de saraci, blandetea). In
fiecare zi aceasta copila de numai 12 ani
trebuia sa duca mancare tatalui sau care se
afla la munca campului. De fiecare data cand
pleca cu mancare la tatal sau mai intai satura
copii saraci care ii ieseau in cale si o asteptau
pentru a le pune masa. Deseori tatal sau
ramanea fara mancare sau foarte putina din
care cauza intr-o zi o pandi sa vada ce face
Filofteia cu mancarea lui. Vazand ca hranea
copii saraci ai cetatii a scos o barda
plugareasca si a aruncat in ea. Barda (toporul)
tatalui sau o lovi la un picior si din cauza
scurgerii de sange copila Filofteia muri pe loc.
Evident tatal copilei s-a speriat si vazand
asupra corpului ei o raza de lumina
dumnezeiasca a anuntat episcopul locului
respective. Acesta a venit la fata locului cu o
multime de preoti, cu tamaie si lumanari si
vrand s-o ridice de la pamant nu au putut.
Cu toti au inceput sa se roage lui Dumnezeu si
vazand unde trebuie dus acest trup al lui copilei
de 12 ani. Sfanta mucenita s-a lasat usurata
cand preotii si episcopul locului au pomenit
Biserica de la Curtea de Arges din Tara
Romaneasca. Sfanta mucenita Filofteia a fost
adusa la Biserica din Curtea de Arges de catre
domnitorul Negru Voda care a domnit intre anii
1377-1383, acesta fiind ctitorul bisericii
respective.
Sfintele ei moaste au fost in aceasta biserica
pana cand s-a zidit manastirea Curtea de Arges
de catre Neagoe basarab care a domnit intre
anii 1512-1521. Aici se afla pana in ziua de
astazi (2018).
In anul 1867 in toata Principatele Unite a fost o
seceta cumplita. Mai marii orasului Buzau (in
frunte cu primarul Nae Stanescu) adduce
moastele Sfintei Mucenite Filofteia la Buzau
pentru ca Dumnezeu sa trimita ploaie pe
pamantul secetos.
In tot acest pelerinaj sfanta Filofteia este dusa
si in Crangul Buzaului unde acum se afla o
mica si frumoasa capela ridicata in cinstea
sfintei Filofteia.
Aceasta capela a fost ridicata de catre
personalul CFR din Buzau si s-a terminat in
anul 1933 pe locul unde era o sfanta cruce
unde a poposit moastele sfintei mucenite
Filofteia in timpul lui Carol I si a episcopului
Dionisie (1864-1873)..
In anul 1937 aceasta capela intra in patrimonial
parohiei Cuvioasa Parascheva……….
Acum, in zilele de luni, miercuri si vineri se
oficiaza Sfanta Liturghie si Acatistul Sfintei
Mucenite unde cei bolnavi isi recapata
mantuirea.
Toate aceste date au fost culese din istoricul
capelei Sfintei Filofteia si din sinaxarul din 7
decembrie.
Si iata ca in acest fel s-a elucidate si greutatea
acelui 1 cm3 dintr-o stea pitica. Acolo si aici
lucreaza puterea lui Dumnezeu.
 SA VEDEM PE DUMNEZEU CU OCHII
TRUPULUI PRIN LUCRARILE SALE

Daca nu putem intelege pe Dumnezeu prin

astronomie, atunci cred ca este de mare folos
sa discutam despre fenomene ce se intampla
cu noi si printer noi. Dar pana a incepe discutia
noastra mai vin cu cateva versete din Psaltirea
lui David, de la Catisma a 19-a, Psalmul 138,
versetele 13-16:
“Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu
m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi
lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată.
Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le
cunoaşte foarte. Nu sunt ascunse de Tine
oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns,
nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai
de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele
le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se
vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din
ele nu va fi nescrisă”.
Si acum sa luam aminte cu mare
intelepciune pentru ca sunt fapte care se
intampla frecvent pe acest pamant cand cineva
naste, femeie sau orice femela din animal
feminine, orice specie de pe fata intregului
Pamant. Fatul din pantecele mamei, in ultimile
zile de viata uterine, in ultimile zile de viata
uterina, fatul din pantecele mamei, se intoarce
cu capul spre iesire.
INTREBARE:
Cine il indeamna sa faca acest lucru?
Oare nu Dumnezeu? Daca nu are loc acest
eveniment in pantecele mamei atunci va fi o
nastere anormala, din care cauza poate
intervene moartea sau alte probleme.
In acest context vin cu un nou amanunt
pe care nu-l poate contesta nimeni.
 Odata cu nasterea fatului, acesta sau
acestia au deja masa pregatita prin laptele
matern. Cine a pregatit aceasta masa (bogata
in toate vitaminele) oare nu Dumnezeu care
face minuni?
In pantecele mamei Dumnezeu formeaza
fatul dupa legile fiecarei specii in parte. Dintr-un
ovul si un spermatozoid microscopic Dumnezeu
formeaza: oase, carne, sange, nervi, creier,
etc.. Cine le formeaza si cine lea aseaza pe
fiecare la locul lor? Oare nu Dumnezeu?
Tot in pantecele mamei, copilul (fatul)
duce o viata de peste traind intr-un lichid numit
lichid amiotic iar cand cei mici se nasc respire
aerul lui Dumnezeu.
In corpul uman exista un “sistem de
telecomunicatii” ce desfasoara printr-o retea de
“fire optice” (filete nervoase). Acest system de
filete nervoase este foarte bine structurat si
asezat fiecare la locul sau pentru a indeplini
functia pe care i-a dat-o Dumnezeu. Cine le-a
creat si cine le-a asezat unde trebuie? Oare nu
Dumnezeu?
Tot in pantecele mamei, odata cu
graviditatea, Dumnezeu formeaza si placenta
(casa puilor) unde cei mici se dezvolta si se
pregatesc pentru viata pamanteasca.
Daca o femela, la nastere nu elimina
aceasta placenta atunci are loc o infectie foarte
mare.
Tot in pantecele mamei, Dumnezeu
formeaza si sexul fatului.
Cine coordoneaza toate aceste
probleme? Oare nu Dumnezeu?
Acum dup ace am vazut atatea minuni in
jurul nostrum inca o data putem spune:
 “ CINE ESTE DUMNEZEU, MARE CA
DUMNEZEUL NOSTRU? TU ESTI
DUMNEZEU CARE FACI MINUNI!”