Căpraru Violeta Oana,

sat Başeu-Hudeşti, Parohia Sf Mc Pantelimon

Pentru ziarul local Hudesti

Crezul Bisericii noastre este și în sufletul copiilor ortodocși din zona Darabanilor.

Anul acesta Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a organizat în cadrul Proiectului Hristos
împărtășit copiilor Concursul național de retorică Crezul meu pentru copii cu vârsta între 11 și 14
ani. La nivel local, la sediul Protopopiatului Darabani acest concurs s-a desfăşurat pe 2
aprilie, în Vinerea Patimilor. Concursul a fost câştigat de tânăra Violeta Căpraru, 11 ani, de
la parohia Başeu-Hudeşti, care va reprezenta Protopopiatul Darabani la faza pe
Arhiepiscopia Iașilor. Premiul al II-lea a fost obţinut de Gabriel Pânzariu de la parohia
Lişmăniţa, iar premiul al III-lea de Iuliana Timofte de la parohia "Sf. Nicolae" din
Darabani. "Toţi participanţii au primit diplome. În afară de cele trei premii s-a oferit şi un
premiu special. Elevii au mai primit din partea Protopopiatului CD-uri cu muzică religioasă
şi cărţi", a declarat pr. Constantin Pânzariu, protoiereu al Protopopiatului Darabani.
Pr. Ic. Iulian Andrei
Căpraru Violeta Oana,
sat Başeu-Hudeşti, Parohia Sf Mc Pantelimon

Crezul meu

Crezul meu este de fapt sufletul meu, credinţa mea! Ştiu că după ce m-am născut am
primit Taina Sfântului Botez. A fost atunci şi un prim dar: un îngeraş care mă păzeşte şi mă
apără de rele. Credinţa mea a existat şi atunci, fiind auzită de la naşi.
Încet, încet am crescut şi o data cu mine a crescut şi credinţa. Am început să cunosc
credinţa cea dreaptă, adică cea ortodoxă. Am învăţat că orto înseamnă că e drept şi doxa
Căpraru Violeta Oana,
sat Başeu-Hudeşti, Parohia Sf Mc Pantelimon
înseamnă credinţă, învăţătură. Dar credinţa mea nu s-a născut o dată cu mine. Ea este mai
veche, este de după Hristos. Ştiu chiar că în secolul al IV –lea au fost două sinoade ecumenice,
I şi al II-lea care au alcătuit ceea noi spunem astăzi ca pe o rugăciune: Crezul sau Simbolul
Credinţei.
Ce înseamnă credinţa pentru mine? Reprezintă mântuirea sufletului meu. Şi nu ştiu de ce
văd acum parcă lacrimile mamei care se roagă pentru mine ca să fiu cuminte. Cred că trebuie
să fie o legătură între ele şi sufletul meu.
Treptat, mergând la biserică am aflat şi de dragostea care este în Sfânta Treime:
Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.
A fost o vreme când... mi-a fost greu să găsesc un tată. Mergînd la Biserică am aflat că
am un Tată pe care nu pot să-l pierd: Tatăl tuturor celor necăjiţi, al tuturor celor buni. Dumnezeu
Tatăl a creat lumea (soarele, luna, stelele, pământul, animalele şi omul). Atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea încât şi-a trimis singurul său Fiu, Iisus Hristos.
Dumnezeu Fiul s-a născut dintr-o mamă ca şi mea de grijulie: Fecioara Maria, Maica
Domnului. La vârsta de treizeci de ani a început să propovăduiască Evanghelia şi mai târziu a
fost primit în Ierusalim ca un Împărat aşa cum spune Sfântul Evanghelist Matei: „Nu te teme fiica
Sionului, iată Împăratul tău vine călare pe mânzul asinei”. În grădina Gheţimani se ruga cu
lacrimi fierbinţi zicând: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la mine paharul acesta! Însă
nu precum voiesc Eu ci precum Tu voieşti!” Dumnezeu a voit ca singurul său Fiu să moară
pentru noi şi apoi a treia zi să învieze pentru a ne bucura cu toţii.
Dumnezeu Duhul Sfânt îl văd şi acum în chip de porumbel aşa cum s-a arătat la Botezul
Domnului în Iordan. El este cel care îmi întăreşte credinţa mea.
Acestea sunt motivele pentru care eu cred şi am o credinţa dreaptă, credinţa ortodoxă!

Căpraru Violeta Oana, 11 ani

sat Başeu-Hudeşti, Parohia Sf Mc Pantelimon