Sunteți pe pagina 1din 7

Curs 11 Aparatul urinar

Rinichiul

- este învelit de o capsulă fibroasă groasă, cu fibre de colagen în mănunchi, puţină substanţă
fundamentală şi foarte rare fibroblaste
- are o formă caracteristică cu faţă convexă şi hil renal
- are două zone: medulara (spre hil) şi corticala (spre partea convexă)

Zona medulară

- este formată din piramidele Malpighi şi piramidele Ferrein

Piramidele Malpighi - sunt 8-10 pentru fiecare rinichi, au vârful spre hil şi baza spre partea
convexă
Piramidele Ferrein – pleacă de la baza fiecărei piramide Malpighi, sunt în număr de 200-300
pentru fiecare piramidă Malpighi şi au baza către baza piramidei Malpighi

Zona corticală

- are trei zone : 1. Cortex cortici – este o zonă îngustă fiin partea cea mai externă a
rinichiului 2. Labirintul cortical - este un ţesut renal aşezat printre piramidele Ferrein, separându-
le între ele
3. Coloanele Bertin – aşezate intre piramidele Malpighi, separându-le
între ele

 Lobul renal este alcătuit din piramida Malpighi şi toate piramideleFerrein ce pleacă de la baza
piramidei Malpighi şi toate zonele corticale adiacente, fiind delimitat de două artere interlobare,
ramuri ce provin din artera renală
 Lobulul renal este format dintr-o piramidă Ferrein şi zona labirintică înconjurătoare şi zona de
cortex cortici de deasupra , fiind delimitat de două artere interlobulare, ramuri ale arterei
interlobare

Nefronul

- un rinichi are aproximativ 1-3 milioane de nefroni care gnu se refac dacă sunt distruşi (apare
ţesut conjunctiv cicatricial)
- e alcătuit din corpusculul renal Malpighi şi căile urinifere (tubi) : tub contort proximal, ansă Henle,
tub contort distal
- în corticală se află corpusculii, tubii contorţi proximali, tubii contorţi distali
- în medulară se află ansele Henle (mai lungi)
Corpusculul renal Malpighi
- are diametrul de 200 m, cu doi poli funcţionali: unul urinar (iese filtratul urinar primar), şi unul
vascular (intră şi ies arterele din corpuscul)
- are o componentă vasculară, capsula Bowman ca înveliş
- componenta vasculară este alcătuită din arteriolă aferentă, glomerul renal (ghem de capilare
intracapsular) şi arteriola eferentă

Arteriola aferentă

- este ram din arteriola interlobulară, are intimă, medie, adventice


- media are fibre musculare netede ce pierd miofibrilele din sarcoplasmă, căreia i se adaugă
reticulul endoplasmatic rugos foarte dezvoltat, aparat Golgi dezvoltat şi multe mitocondrii
- celulele sunt de formă poliedrică, fibrele musculare netede suferă o transformare epiteloidă şi
secretorie (apar granule de secreţie ce secretă renina)
- LEI(?) dispare în zona de tranformare epiteloidă astfel încât renina să ajungă din zona de
transformare mai repede în sânge
- apare o bogată reţea nervoasă cu fibre terminale amielinice pentru celulele secretorii

Arteriola aferentă

- pătrunde în corpusculul renal prin polul vascular şi se ramifică în 4-5 ramuri scurte ce formează
anse capilare cu bucla orientate către polul urinar şi rezultă o reţea anastomotică (anastomozele
sunt rare). Se formează o lobulaţie vasculară intracorpusculară, fiecare ansă se consideră un lobul
vascular

Peretele capilar

a) Endoteliul este format dintr-un singur rând de celule unite strâns între ele (joncţiune
pentalaminată, zonula adherens, joncţiune desmozomală) cu citoplasma conţinând fenestre (orificii
neacoperite)  epiteliul se numeşte lamina fenestrata
b) Stratul subendotelial este amorf, fără structură , cu glucoz-amino-glicani şi proteo-glicani, având
rol în schimbul dintre sânge şi spaţiul extravascular
c) Membrane bazală este alcătuită din ţesut conjunctiv şi se uneşte cu membrana bazală a foiţei
viscerale a capsulei Bowman formând împreună lamina densa
- la microscopul electronic lamina densa are trei straturi: un strat mijlociu întunecat alcătuit din
fibrile fine de colagen IV, două straturi intern şi extern clare la fluxul de electroni cu foarte rare fibre
de colagen, dar au multe molecule de heparansulfat
- lamina densa este un filtru pentru sânge în vederea formării urinei primare, trecând numai
anumite tipuri de molecule
- cele două membrane bazale se separă şi creează mici spaţii cu celule speciale mezangiale.
Totalitatea celulelor mezangiale formează mezangiul intracorpuscular
- celulele mezangiale au corpul mare, cu nucleu rotund, mulţi lizozomi (hidrolaze acide). Din
corpul celular pleacă prelungiri ce ajung până în lumenul capilarului.
- sunt celule de apărare locală, prin prelungiri ele fagocitând particulele străine (în lizozomi).
Numărul prelungirilor creşte în glomerulo-nefrite.
Arteriola eferentă

- părăseşte corpusculul prin polul vascular în unghi ascuţit cu arteriola aferentă, având un perete
format din intimă, medie, adventiţie
- în medie doar un număr mic de celule suferă transformări epiteloide şi secretorii
- la ieşirea din corpuscul, media prezintă sfincter mic (reglează circuitul sângelui în interiorul
corpusculului, reglează formarea cantitativă a urinii)
- lumenul ei este mai îngust decât al arterei aferente

Capsula Bowman

- are două foiţe : externă (parietală) şi internă (viscerală) una în continuarea celeilalte la polul
vascular
- între cele două foiţe se găseşte spaţiul urinar ce colectează prima urină formată (filtratul) ce trece
apoi prin polul urinar în tubul contort proximal
- Foiţa externă delimitează fiecare corpuscul la periferie, prezintă membrană bazală ce se continuă
la polul urinar cu membrana bazală a tubului contort proximal şi la polul vascular cu membrana
bazală a capsulei bazale; pe faţa ei internă se găseşte un rând de celule epiteliale turtite (orientate
spre spaţiul urinar)
- Foiţa internă o continuă pe cea externă la nivelul polului vascular, membrana sa bazală se
uneşte cu membrana bazală a capilarului glomerular (lamina densa); epiteliul aşezat pe faţa
dinspre spaţiul urinar este alcătuit din podocite = celule cu picioruşe (un singur rând)
- podocitul are citoplasma bogată în organite celulare, de pe faţa internă pornesc prelungiri
celulare ramificate, se prind pe lamina densa (ultimile ramuri) şi rezultă un spaţiu anfractuos(între
lamina densa şi podocite) = labirintul subpodocitar

Funcţia corpusculului renal

Colectează sângele pentru a se forma urina primară, sângele trecând prin bariera de filtrare
(lumen spaţiu urinar) :
1. – lamina fenestrata
2. – spaţiul subendotelial
3. – lamina densa şi mezangiu
4. – labirint subpodocitar
5. – spaţiile dintre corpurile podocitelor
Prin această barieră trec apa, glucoza (molecule mici), proteine mici (masa moleculară 70000),
ioni (Na+, K+, etc) în diferite concentraţii şi ajung în spaţiul urinar, apoi în tubul contort proximal
Filtratul urinar primar e foarte mare şi trebuie redus. Procesul de reducere are loc în tubii uriniferi.

Tubul contort proximal

- se găseşte în totalitate în corticală, începe la nivelul polului urinar, are două segmente unul în
continuarea celuilalt: segment contort (convolut), şi segment drept , ambele având aceaşi
organizare: membrană bazală conjunctivă(continuarea membranei bazale a foiţei externe a
capsulei Bowman), 7-8 celule nefrocite ce delimitează lumenul tubului
Nefrocitul este o celulă înaltă, cu membrană celulară, nucleu, citoplasmă, membrana celulară
are 3 domenii diferite ca funcţie: la polul apical are microvili=marginea în perie.
Pe această margine se află enzime ce produc energie: ATP-aza de membrană, fosfataza
alcalină etc. Marginea microvilară e marginea de resorbţie.
- segmentul lateral al membranei celulare prezintă joncţiuni GAP, zonulă adherens, zonulă
desmozomală
- domeniul bazal prezintă învaginări adânci ce creează compartimente citoplasmatice ce conţin
mitocondrii
- nucleul este rotund, mare, cu nucleol central, bogat în eucromatină
- citoplasma este abundentă, cu multe organite celulare: supranuclear se află lizozomii, aparatul
Golgi, centrul celular ; în toată citoplasma avem reticul endoplasmatic rugos şi ribozomi liberi, iar
bazal avem mitocondrii
Mitocondriile sunt foarte lungi, cu axurile mari paralele între ele, perpendiculare pe
membrane bazală cu aspect de palisadă. Au creste mitocondriale abundente şi sunt foarte active.
Tubul contort proximal are ca funcţie principală resorbţia:
- fără energie pentru apă, se resorb toate moleculele de glucoză, toţi aminoacizii şi toate proteinele
(cu energia eliberată din marginea microvilară), ioni(Na+, K+, cu consum energetic)
Aceste molecule resorbite sunt prelucrate în lizozomi o parte, traversează celula, trec prin
polul bazal cu consum energetic (din mitocondrile bazale), şi ajung în circulaţia sanguină prin
capilarele de lângă membrană.
Funcţia excretorie la acest nivel se exprimă prin excreţia creatininei şi a coloranţilor pătrunşi
în organism.

Ansa Henle

- cele mai multe se găsesc în medulară, continuă tubul contort proximal, are un braţ subţire, buclă
şi braţ gros ascendent
Braţul descendent are lumen îngust, peretele este format din membrană conjunctivă
(continuă membrana tubului contort proximal) ce are pe faţa internă celule scurte turtite fără
microvili apicali manifestând un proces de resorbţie redus.
Bucla şi braţul ascendent au un lumen mai larg, membrana conjunctivă căptuşită spre lumen
cu microvili apicali, în acest loc resorbindu-se Na, Cl rezultând un mediu hipertonic local pentru
urina definitivă.

Tubul contort distal

- se află în totalitate în corticala renală, continuă ramura ascendentă a ansei, prezintă un segment
drept şi un segment contort
- este alcătuit dintr-un lumen mai larg, peretele are membrană bazală conjunctivă care spre lumen
are un singur rând cu 8-10 celule ce delimitează lumenul, celule cu mulţi microvili apicali, aici
având loc un proces de resorbţie mai activă (apa, H+, NH+4).
Funcţia tubului contort distal este controlată de aldosteron (secretat de zona glomerulară a
corticosuprarenalei). Se menţine echilibrul mineral Na+-K+.
Partea convolută se află în dreptul polului vascular. Aici peretele se modifică zonal şi se
numeşte macula densa. Modificările constă în : celulele epiteliale devin înalte şi aşezate în
palisadă, nucleii sunt situaţi spre polul bazal, apar mai multe organite în citoplasmă; secretă puţină
renină ; ea controlează celelalte celule secretoare de renină.

Tubii colectori Bellini

- se află totdeauna în medulara renală printre ansele Henle, aparţin nefronului (după unii autori).
După alţii tubii colectori Bellini sunt primul segment al căilor urinare, dar tubii colectori Bellini au
altă origine embriologică decât formaţiunile nefrotice.
- au lumen larg, peretele format din membrană conjunctivă (15-20 de celule epiteliale înalte cu
microvili, aşezate pe un singur rând
În ei se încheie resorbţia urinară şi aici se formează urina definitivă hipertonică.
Funcţia lor este controlată de ADH . Lipsa ADH determină o afecţiune numită diabet insipid.

Aparatul juxtaglomerular

- se găseşte la polul vascular al corpusculului renal


- este alcătuit din: arteriolă aferentă şi eferentă în unghi ascuţit, macula densa cu baza
triunghiulară (formată cu cele două artere) , mezangiul extracorpuscular = lacis, pernuţa polară,
format dintr-un grup de celule aflate în interiorul triunghiului, active secretor
- în componenţa aparatului mai intră şi o reţea nervoasă bogată în jurul celor 4 formaţiuni (cu
terminaţii amielinice)
Funcţiile sunt următoarele : mecanică – de a controla circuitul sanguin din interiorul
corpusculului renal şi prin urmare de a controla cantitatea de urină, endocrină – de a secreta
renina
Renina ajunge în sânge unde acţionează asupra angiotensinogenului transformându-l în
angiotensina I (decapeptidă), aceasta devine (sub acţiunea unei enzime secretată în plămâni) apoi
angiotensina II (octapeptidă) ce stimulează secreţia de hormini din corticosuprarenală
(aldosteronul) ce controlează funcţia tubului contort distal, menţinând astfel echilibrul mineral din
organism (raportul Na+/K+).

Vascularizaţie
Artera renală pătrunde prin hil, se împarte în arterele interlobare ce urcă prin mijlocul
coloanelor Bertin până la baza piramidelor Malpighi . Aici dă naştere la două ramuri principale :
arterele arcuate şi arterele interlobulare. Arterele arcuate înconjură piramidele Malpighi (partea
concavă a arterei este spre baza piramidei) . Din artera arcuată rezultă ramuri ce pătrund în
piramide (artere drepte=în ploaie)
Arterele interlobulare se găsesc în partea corticală printre piramidele Ferrein. Din ele se
desprind arteriolele aferente, capilarele glomerulare, arteriolele eferente, arteriolele peritubulere
din care rezultă arterele drepte (altele) în piramidele Malpighi.

Circulaţia venoasă

Începe la periferia feţei convexe, subcapsular, prin venele stelate ce se varsă în venele
interlobulare, apoi în venele interlobare, apoi în vena renală ce iese prin hil.

Inervaţia

-este abundentă şi este reprezentată de fibre nervoase mielinice ce pătrund prin hil, se ramifică,
dau ramuri amielinice şi terminale pe toate celulele componente ale nefronului.

- ţesutul conjunctiv al rinichiului e sărac, mai bine reprezentat în medulară. Este alcătuit din
substanţă fundamentală puţină, rare celule conjunctive. Mai se află în membranele bazale. În
anumite boli el poate creşte cantitativ (apar plasmocite).
- diabetul reprezinţă îngroşarea membranei batale rezultând tulburarea funcţiilor renale.

Căile urinare

Ureter şi vezică urinară

- lumenul ureterului este stelat


- lumenul vezicii se schimbă în funcţie de plenitudine
Peretele vezicii urinare este alcătuit din :
- epiteliu specific numit uroteliu alcătuit dintr-un rând de celule bazale regeneratoare, 2-3 straturi
de celule în rachetă (cu mânerul către celulele bazale), un singur rând de celule umbeliforme (cu
deschiderea către celulele în rachetă). Acest epiteliu se modifică: când vezica este goală se
observă foarte bine toate straturile, când vezica este plină epiteliul poate deveni bistratificat (stratul
generator rămâne, cele de deasupra formează un singur strat)
- corionul este alcătuit din ţesut conjunctiv cu fibre de colagen, reticulină şi toate tipurile de celule
conjunctive, este bogat vascularizat şi inervat, apar infiltraţii limfoide

Uretra
La bărbat:
- are trei porţiuni : prostatică (se remarcă o trecere de la uroteliu la epiteliu pseudounistratificat),
membranoasă (cu epiteliu pseudounistratificat), cavernoasă (epiteliul pseudounistratificat se
transformă treptat în epiteliu pluristratificat pavimentos moale ce formează legăturile cu epidermul)
La femeie:
- este mai scurtă, au loc aceleaşi transformări dar pe o lungime mai scurtă (evident!)