Povestea oului de Paste

Se spune ca inca din timpuri stravechi, oul era daruit ca simbol al

echilibrului, fecunditatii, creatiei, al vietii si reinnoirii naturii.

Desi astazi, asociem ouale rosii cu sarbatoarea Pastelui, traditia

oualor vopsite in culori este foarte veche, mult mai veche decat
crestinismul.

Surse arheologice si marturii istorice atesta faptul ca, in urma cu

cateva milenii, in China antica exista obiceiul de a face cadouri oua
colorate, in cadrul unor sarbatori sezoniere. In ajunul Anului Nou
chinezesc, cu ocazia sarbatorii Tsing-ming, care cadea in luna
aprilie, vechii chinezi isi ofereau unul altuia oua vopsite.

La vechii persi, in apropierea sarbatorii Newroz, de Anul Nou

persan, care cadea in ziua echinoxului de primavara, preotii
zoroastrieni vopseau oua pe care le ofereau credinciosilor. In Roma
Antica, tinerii vopseau ouale in rosu si le trimiteau celor dragi, cu
ocazia sarbatorii lui Ianus. Vechii slavi aveau si ei obiceiul de a-si
darui oua rosii la sarbatoarea primaverii. Finlandezii purtau in
buzunare oua rosii, atunci cand trageau prima brazda de plug
primavara, iar estonienii mancau oua in timpul campaniilor
agricole.

Se povesteste ca ouale rosii de Paste au devenit simbolul sarbatorii

dedicate Invierii Domnului pentru ca Maica Domnului, care venise
sa isi planga fiul rastignit pe cruce, a asezat un cos cu oua langa
cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui
Iisus. Domnul Iisus a spus atunci: "De acum inainte sa faceti si voi
oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea,
dupa cum am facut si eu astazi."

Astazi, la noi, obiceiul incondeierii oualelor de Paste a atins culmile

artei prin tehnica, materiale, simbolistica motivelor si perfectiunea
realizarii.

In traditia populara de la noi, oul rosu de Paste ar avea puteri

miraculoase, de vindecare, de indepartare a raului, fiind aducator
de sanatate, frumusete, putere si spor. Astfel, in dimineata din
duminica Pastelui, se obisnuieste mai ales la tara sa se spele pe fata
cu apa neinceputa, in care pun un ou rosu pentru ca sa fie sanatosi
si frumosi tot anul. Dupa consumarea oualelor, cojile rosii sunt puse
in brazde, la arat, pentru ca pamantul sa dea rod bun.

Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se

face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul)
ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in
timp ce rosteste cunoscuta formula “Hristos a inviat”, la care se
raspunde “Adevarat a inviat”.

O alta legenda spune ca dupa ce Iisus a fost rastignit, rabinii farisei

au facut o petrecere. Unul dintre ei a spus ca Iisus va invia numai
atunci cand va invia cocosul pe care il mananca, iar ouale fierte vor
deveni rosii.Nici nu si-a terminat de spus cuvintele, ca ouale au
devenit rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi.

Ouale erau vopsite in culori vegetale, obtinute din diverse legume, si

preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie in
generatie. Plantele folosite erau alese in functie de momentul
recoltarii, de timpul de uscare, dar si de modul in care erau
combinate.

Culorile folosite pentru colorarea oualor au o simbolistica aparte:

 Rosu: sange, soare, foc, dragoste si bucurie de viata

 Negru: statornicie, eternitate
 Galben: lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate
 Verde: reinnoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta
 Albastru: cer, sanatate, vitalitate
 Violet: stapanire de sine, rabdare, dreptate.