EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

De LUCIAN BLAGA

Poezie moderna/expresionista/arta poetica/perioada interbelica

In perioada interbelica, poezia a cunoscut o inflorire deosebita, sincronizandu-se cu cea
europeana a timpului. In aceasta etapa, poezia s-a despartit de epic, descoperindu-si porpia natura:
lirismul. Un dintre directiile poeziei interbelice este poezia fiorului cosmic si a sensibilitatii metafizice,
reprezentata de Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, caracterizata prin prezenta unor
intrebari referitoare la conditia omului, la relatia dintre om si divinitate. In lucrarea Structura liricii
moderna, Hugo Friedrich a identificat principalele trasaturi ale poeziei moderne. Una dintre aceste
trsaturi prezenta si in poezia lui Blaga, este preocuparea pentru o poezie de cunoastere care vizeaza
si metafizicul.
Lucian Blaga a fost un important poet, dramaturg, eseist si folozof din perioada interbelica. A
fost un poet al sensibilitatii metafizice, dupa cum insusi marturisea :toate sensurile tin, in poezia mea,
de domeniul unei sensibilitati metafizice, ce coboara in adanc si vine din adanc. Ca si Mihai Eminescu,
in lirica lui Blaga exista un plan folozofic secundar. Creatia sa este un spatiu al experientelor
esentiale.
Poezia face parte din seria artelor poetice moderne, asezata in fruntea primului volum al lui
Lucian Blaga, Poemele luminii, avand rol de manifest literar.
Este o arta poetica deoarece poetul isi exprima crezul si viziunea sa asupra lumii, prezentand
relatia poet-lume, poet-creatie. Relatia dintre viziunea poetului si expresionism se releva prin :
exacerbarea eului creator in raport cu cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea si
spiritualizarea peisajului.
Creatia este mijlocitoare intre eu si lume. Sentimentul poetic este de contopire cu misterele
Universului. Actul poetic transfigureaza misterul, nu il reduce. Misterul este substanta esentiala a
poeziei.
Tema poeziei este cunoasterea lumii care, in planul creatiei, este posibila numai prin iubire.
Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si la nivelul expresiei
prin marcile subiectivitatii (persoana I, singular).
Titlul poeziei este metaforic : metafora revelatorie corola de minuni a lumii simbolizeaza
lumea cu tainele ei si trimite la conceptul fundamental al filozofiei blagiene, misterul. Verbul la forma
negativa, nu strivesc, exprima refuzul cunoasterii de tip rational si predilectia pentru cunoasterea
poetica.
Filozoful Blaga afirma ca, spre deosebire de celelalte fiinte, care traiesc in orizontul lumii
concrete, omul traieste in orizontul misterului, pe care incearca sa-l reveleze. Omul nu poate ajunge
la cunoasterea absoluta din cauza cenzurii transcendente a Marelui Anonim.
In lucrarea Trilogia culturii, Lucian Blaga prezinta doua tipuri de metafore : metafora
plasticizanta, care nu imbogateste semnificatia faptului la care se refera, ci doar infrumuseteaza
imaginea (randunelele, note pe un portativ) ; metafora revelatorie, intregeste intelesul faptului la
care se refera, sporeste semnificatia acestuia, scotand la iveala ceva din esenta ascunsa a acestuia
(soarele-lacrima Domnului).
Motivul central al poeziei este lumina, care simbolizeaza, la Blaga, cunoasterea. Se observa in
text opozitia dintre luminea mea si lumina altora : lumina mea, adanceste misterul(dar eu,/ eu cu
lumina mea sporesc a lumii taina ) ; lumina altora vrea sa dezvaluie misterul(Lumina altora/sugruma
vraja nepatrunsului ascuns).
In lucrarea Trilogia cunoasterii, filozoful Blaga afirma ca exista doua tipuri de cunoastere:
cunoastere paradisiacal, care isi propune sa dezvaluie misterul, simbolizata in text de lumina altora,
si cunoasterea luciferica, care isi propune sa adanceasca misterul, fiind simbolizata, in text, de
luminea mea. Aceasta despartea obiectul in doua parti : una criptica (care se scunde) si alta fanica
(care vrea sa se dezvaluie). Filozoful sustine ca exista 3 tipuri de cunoastere luciferica : plus-
cunoasterea (isi propune sa dezvaluie misterul) ; zero-cunoasterea(permanentizeaza misterul) si
minus-cunoasterea (adanceste misterul).
Preferinta poetului pentru mister si pentru cunoasterea luciferica este ilustrat, in text, prin
termeni negativi : nu strivesc,nu ucid, dar si prin metafore revelatorii : taina noptii, intunecata zare,
nepatrunsul ascuns, cat si prin epitetul sfant mister.
Predilectia pentru adancirea misterului este sugerata si prin intermediul comparatiei cu
luna :si-ntocmai cum cu razele ei albe, luna/nu micsoreaza, ci tremuratoare/mareste si mai tare taina
noptii/asa imbogatesc si eu intuneacata zare/cu largi fiori de sfant mister.
Enumeratia din versul in flori, in ochi, pe buze ori morminte simbolizeaza lumea cu misterele
ei : flori sugereaza gingasia si frumusetea, ochi simbolizeaza cunoasterea, gandirea, buze
simbolizeaza sarutul, iubirea si morminte, marea taina a mortii.
In finalul poeziei este reluata enumeratia cuvintelor-cheie, sugerand ca iubirea suprima
distanta dintre subiectul cunoscator (eu) si obiectul cunoasterii (corola de minuni a lumii) : caci eu
iubesc/si flori si ochi si buze si morminte. Versurile finale sugereaza ideea ca iubirea este cea mai
importanta cale de cunoastere, sentimentul major este acela de contopire pana la identificare cu
misterele lumii.
Organizarea ideilor poetice se face in jurul unei imagini realizate prin comparatia ampla a
elementului abstract cu unul concret. Se cultiva metafora plasticizanta si revelatorie.
Poezie are o versificatie moderna, fiind alcatuita din versuri libere. Textul liric nu respcta
conventiile traditionale de prozodie, fiind alcatuit din versuri inegale, fara rima, dispuse in functie de
un ritm interior. Procedeul ingambamentului determina scrierea versurilor cu litera mica, la inceputul
lor.
Parcurgand lirica blagiana, criticul literar Eugen Lovinescu il considera pe autor unul din cei
mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre.