IONA

De MARIN SORESCU

Drama/teatrul absurdului/autor contemporan/generatia saizecista

Marin Sorescu, poet si dramaturg contemporan, a facut parte din generatia saizecista, alaturi
de Nichita Stnescu, Ana Blandiana, Adrian Paunescu. A fost un spirit ironist si fantezist, un spirit
demitizant in poezie.
Dramaturgul a scris drame istorice de factura moderna, comedii, si trilogia Setea muntelui de
sare, alcatuita din piesele Iona, Paracliserul si Matca. Titlul trilogiei sugereaza aspiratia la absolut. In
cele 3 piese, dramaturgul a transfigurat mituri stravechi : mitul biblic al proorocului Iona, mitul
mesterului Manole si mitul potopului.
Iona a fost subintitulata Tragedie in 4 tablouri. Dramaturgul a dat o interpretare moderna
mitului biblic al lui Iona. In Biblie, prorocul Iona fusese pedepsit pentru infidelitatea fata de porunca
divina, fiind inchis intr-un chit. Pentru ca s-a pocait, el a fost eliberat dupa 3 nopti si 3 zile. Mitul biblic
constituie doar un punct de plecare pentru piesa lui Marin Sorescu. Astfel, eroul nu este proroc, nu-si
cunoaste viitorul si nu-si amintea trecutul. Spre deosebire de mitul biblic, personajul lui Marin
Sorescu este un pescar care se afla de la inceput in gura unui peste, ceea ce sugereaza conditia
umana limitata. De aceea, Iona a fost considerata o piesa de factura existentialista, abordand tema
conditiei umane tragice.
Drama este o specie a genului dramatic, care dezvolta un conflict puternic si care are un final
grav, indemnand la meditatie.
Piesa este alcatuita din 4 tablouri precedate de didascalii, avand o constructie simetrica :in
primul si in al 4lea tablou, eroul se afla in gura unui peste, iar in tablourile 2 si 3, in burta pestelui. Are
un singur personaj, care dialogheaza cu sine pe tema destinului uman.
Piesa a fost apropiata de teatrul absurdului, deoarece urmareste inserta absurdului in viata
obisnuita. De asemenea, in piesa sunt prezente 2 motive specifice : singuratatea si asteptarea. Astfel,
Iona este infatisat in timp ce astepta pestele ce intarzia sa apara in navod. Pentru a nu se intoarce
acasa cu navodul gol, el si-a adus un acvariu, sugerandu-se astfel, ca vroia sa-si schimbe destinul de
pescar ratat.
Dramaturgul trateaza absurdul intr-o maniera realista : desi inchis in burta pestelui, Iona
facea planuri de viitor, discuta cu sine insusi despre viata, moarte, iubire, destin etc. Inchiderea lui in
burta pestelui i se parea fireasca si, de aceea, nu a intrat in panica.
Ironia, umorul, persiflarea, caracteristice ale poeziei lui Marin Sorescu, sunt vazute de
protagonist drept cai de a iesi din situatia limita, absurda, in care se afla.
Burta pestelui sugereaza spatiul inchis, ca si catdrala din Paracliserul si casa asediata de
potop din Matca. In acelasi timp, aceasta trimite si la mitul labirintului. Iona incearca sa spintece
burta pestelui, dar a constatat ca acesta fusese inghitit, la randul sau, de alt peste, sugerand ca o
existenta se inchide in alta. Stapanit de dorinta apriga de eliberare, eroul a spintecat si al doilea si al
treilea peste. Astfel, ajuns intr-o grota subtire, intr-un loc nisipos, murdar de alge, orizontul i s-a
parut ca un sir nesfarsit de burti de peste, ca niste geamuri puse unul langa altul. In ciuda acestui
fapt, Iona nu este un strivit al existentei ca personajele teatrului absurdului. El a incercat sa-si
depaseasca conditia prin fapta, prin actiune.
 Trezit din amnezie, el si-a amintit propriul nume si, odata cu acesta si constiinta esecului.
Numele eroului sugereaza dedublarea sa : forma arhaica a pron. Pers pers I io, accentueaza eul, in
timp ce particular na, persoflanta, il neaga.
Finalul operei are un caracter deschis, acceptand mai multe interpretari : Iona si-a spintecat
propria burta strigand :razbim noi cumva la lumina. Existentialistii considerau sinuciderea ca o
manifestare a libertatii interioare si ca o expresia a revoltei, impotriva conditiei umane limitate,
tragice. Sinuciderea eroului poate fi un gest de eliberare si de victorie impotriva limitelor conditiei
sale.
Finalul poate fi interpretat si ca o adancire in sine a eroului, ca recunoastere de sine a lui
Iona, care-si cauta salvarea in propriu eu si nu in exterior. Autoanularea eului fizic elibereaza, astfel,
eul spiritual.
Un motiv specific teatrului modern este solitudinea : in piesa, sunt prezenti doi pescari muti,
care nu i se adreseaza lui Iona, sugerand imposibilitatea comunicarii. Barna pe care acestia o carau in
spate, trimite la mitul lui Sisif. De aceea, piesa lui Sorescu este un monolog, ca si operele
existentialiste.
Iona are un carcater de parabola prin semnificatiile sale cu caracter general, prin situarea in
atemporal si prin deschiderea spre primordial, arhetipal. Astfel, dramaturgul afirma ca Iona este omul
in conditia lui umana, in fata vietii si in fata mortii, si ca a vrut sa scrie despre un om singur,
nemaipomenit de singur.
In piesa alterneaza diferite forma ale comunicarii (dialogul aparent, monologul si monologul
interior) si diferite registre, de la cel grav, reflexiv, la cel ironic, comic.