Holden Caulfield, eroul cărţii, vrea să-i protejeze pe ceilalţi copii de un mare pericol, prin

care el deja a trecut. Acest pericol este criza adolescenţei. Holden ar vrea, de fapt, să-i împiedice pe
copii să crească. Asta trădează dorinţa lui de a fi veşnic copil.
Holden Caulfield este deci un adolescent rebel, care se simte înspăimântat de idea că
trebuie să crească, să devină adult. Singurătatea pe care o simte e accentuată de moartea fratelui său,
Allie, şi de faptul că părinţii nu-l înţeleg.
Holden Caufield adolescentul si personajul principal al cărții ajunge la un punct din viața
sa când societatea se așteaptă ca o persoana să devină adult. De la începutul cărții apare un conflict
între dorința lui Holden de a deveni cine vrea el și societatea care vrea să îl transforme! El îşi
mărturiseşte revolta şi dispreţul faţă de superficialitatea unor colegi, dar mai ales a adulţilor. Singurul
om matur de care Holden încearcă să se apropie, este fostul său profesor de istorie, de la care îşi ia
rămas bun după exmatricularea sa din cea de-a treia şcoală Acesta îi face o vizita profesorului de
istorie Spencer cu care poarta o discuție. Profesorul îl întreabă pe Holden cum se simte în legătura cu
exmatricularea lui și cu faptul ca este corigent la 4 materii. Holden a mai fost exmatrciulat de la 3 școli
înainte, de fapt aceste exmatriculări sunt de fapt un pretext pentru Holden care refuză să se maturizeze.
Holden ne povestește și motivele pentru care a plecat de la Școala Elkton Hills. El spune că a fost
înconjurat de oameni falși și prefăcuti, printre care și directorul școlii față de care Holden avea o
antipatie. Acest director la reuniunile cu părinții, pe cei prost îmbracați doar îi saluta, având conversații
cu părinții care erau bine îmbrăcați și aveau o situație materială buna! De fapt Holden are o teamă de a
deveni adult, teama este aceea de a nu se trasforma într-un prefăcut la fel ca oamenii de care era
inconjurat la acea școală.
Perioada în care a fost scrisă cartea, adică anii 1950 a fost o perioadă în care societatea punea un
mare accent pe ideea de a fi adult, de a deveni adult. Majoritatea americanilor văd rolul familiei și
responsabilitatea de adult ca fiind sinonime. Pentru un bărbat în anii 50 trăsăturile definitorii au fost
acelea de a se căsători si de a întreține o familie, la vârsta de 20 de ani majoritatea tinerilor erau
considerați adulti, atât din punct de vedere social cât și economic. În cazul nostru Holden este presat să
îmbrațișeze iddea de a deveni adult. Fiecare adolescent, la fel ca Holden este împins la un momentdat
într-o lume în care pentru el totul este necunosct, aceea este lumea adulților în care trebuie să
supraviețuiască. De aceea și Holden refuză să intre în aceasta lume a adulților, vrea să ramană în lumea
lui, aceea a copilariei. Prin faptul că refuză să se maturizeze, Holden vrea să păstreze nu doar inocența
lui, ci si inocența lumii.. Holden sufera din cauza lipsei capacității de a relaționa cu ceilalti si pe plan
social, in ciuda nevoii acute de a-și face prieteni apropiați pe care o simte. Aceasta se datorează în
principal cinismului de care dă dovadă în relațiile cu cei din jur, fiind un fin observator al defectelor
umane, trăsătura care a dat naștere interpretării conform căreia Holden Caulfield caută, ca mulți
adolescenți, perfecțiunea.
Întâlnirea cu Sally Hayes, o veche prietena care îl place și din acest motiv l-a invitat s-o
ajute la impodobitul bradului de Craciun, se transformă într-o experiența neplăcută pentru tânăra, care
se desparte de Holden cu lacrimi în ochi. Motivul: Holden acționeaza la primul impuls, fără a apela la
propria rațiune. Dacă Sally reacționeaza pozitiv cand Holden ii spune ca o iubeste, desi naratorul
recunoaste ca nu simtea acest lucru, ea nu mai poate face acelasi lucru la finalul intalnirii, cand Holden
o invita sa fuga impreuna undeva departe de oras si de lumea in care traiesc. Deoarece partenera nu-i
intelege dorinta cea mai arzatoare, frustrarea lui Holden rabufneste la suprafata sub forma violentei
verbale. Ca si cum nu ar fi fost suficient, dupa ce consuma bauturi alcoolice in exces, Holden o suna
pe Sally dupa miezul noptii.
Fata la care Holden tine cu adevarat este Jane Gallagher, o prietena din copilarie. Gandul
ca aceasta iese cu colegul sau de camera, pe care Holden nu-l apreciaza deloc, revine obsesiv pe
parcursul cartii. La fel ca impulsul de a-i telefona lui Jane, care insa nu se concretizeaza pana la sfarsit,
din cauza unor motive diferite, ca de exemplu o durere de cap.
Holden incearca sa gaseasca raspunsul la o intrebare imatura: ce se intampla iarna cu
ratele care traiesc in iazul din Central Park? Evident ca nu este cu adevarat interesat de aceast lucru,
dar incearca o evaziune, un fel de evadare undeva mai aproape de copilaria care tocmai se incheiase.
Tot astfel se explica trairile pe care Holden le traieste deseori cand isi aminteste de trecut, in special de
Allie, sau cand vorbeste cu Phoebe. Aceasta este singura careia ii dezvaluie fantezia de a-si petrece
viata de veghe in lanul de secara, o imagine pe care o retinuse dintr-un cantec pentru copii. Desi
provine dintr-o familie modestă, relatia personajului principal cu membrii acesteia lasa de dorit:
Holden nu poate comunica, din diferite motive, cu parintii si cu fratele mai mare, D.B., in schimb isi
idolatrizeaza fratele mort de leucemie cu ani in urma, pe Allie. Singura membra a familiei care pare,
sau cel putin isi da silinta sa-l inteleaga si cu care Holden simte nevoia sa vorbeasca este sora mai mica
a acestuia, Phoebe. Înainte ca părinţii lui să afle de acest nou incident, personajul narator pleacă la
New York, unde petrece două zile, plănuind să fugă de tot de acasă, spre vest. Cea care îl împiedică să
o facă este Pheobe, sora lui mai mică, care vrea să-l urmeze oriunde în lume. Aceată dorinţă a fetei îl
face pe adolescentul de 17 ani să renunţe la planul său, căci se simte resopnsabil faţă de sora sa.
 Holden Caulfield este un personaj foarte inteligent dar care, doborat de dezamagiri si de
monotonia cotidiana, devine un inadaptat din punct de vedere social, un frustrat pe mai multe planuri.
Holden se exprima vulgar, minte, bea, fumeaza, dar, in realitate, are nevoie de prieteni. El este dispus
sa ofere celor din jur afectiune si o cauta pe a lor, relevante in acest sens fiind invitatiile pe care le
lanseaza mai multor necunoscuti de a bea un cocktail impreuna, si chiar rugamintea adresata
prostituatei de a ramane cu el pentru a conversa.
Ceea ce iese in evidenta in De veghe in lanul de secara a lui J.D. Salinger este faptul ca
singuratatea impinge la tulburari comportamentale si in cazuri extreme.
Finalul romanului îl reprezintă pe Holden Caulield mai pregătit să accepte viitorul: el se gândeşte la
şcoala pe care o va urma din toamnă. Acest final arată faptul că începe să se maturizeze şi să iasă din
criza adolescenţei.
După părerea mea, personajul romanului ‘’De veghe în lanul de secară’’ îi reprezintă pe
toţi adolescenţii din toate timpurile şi toate părţile lumii. El trece printr-o criză a comunicării. Părinţii
lui par distanţi şi reci, mai ales după moartea fratelui său, Allie. Problemele repetate pe care el le are la
şcoală sunt, după părerea mea, nişte îcercări disperate de a atrage atenţia asupra lui. Personajul acestei
cărţi, dovedeşte că are nevoie de afecţiune şi tandreţe, dar că nu le primeşte în familie şi nici la şcoală.
În opinia mea, autorul pune o notă de optimism în acest roman, pentru că personajul reuşeşte să-şi
exprime sentimentele şi să comunice prin scris, chiar dacă acest lucru este dureros pentru el: ’’îmi
pare rău că am spus povestea atâtor oameni. Cam tot ce ştiu e că, într-un fel, mi-e dor de toţi de care v-
am povestit […]. Nu spuneţi nimănui nimic niciodată. Dacă o faceţi, o să înceapă să vă fie dor de toţi’’
(pagina 279). În concluzie, să scrii înseamnă să-ţi recunoşti sentimentele pe care le ai faţă de cei din
jur, chiar dacă sunt dureroase. Acest mesaj este ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea citită.
Recomand călduros tuturor adolescenţilor să citească această carte pentru că ea descrie problemele
noastre, ale tuturor.