COLOCVIU STIA

6. Unitati de incarcatura ambalate; modularea ambalajelor.

Pentru realizarea unei încărcături raţionale este necesar ca ambalajele care o compun să aibă
dimensiunile corelate cu dimensiunile paletei de transport. Acest aspect este rezolvat cu ajutorul
sistemului Modul, care oferă atât posibilitatea adaptării ambalajelor la dimensiunile de bază ale
paletei de transport, cât şi de a le încadra într-un sistem colectiv sau individual şi de a stabili
dimensiunile lor în aşa fel, încât să se asigure valorificarea completă a suprafeţei de încărcare a
paletei standardizate de 800 x 1200 mm. Conform sistemului „Modul” au fost standardizate
ulterior următoarele dimensiuni:
o pentru ambalajele de transport, dimensiunile interioare;
o pentru ambalajele de desfacere, dimensiunile exterioare.

Sistemul „Modul” este bazat pe un factor dimensional de 95% pentru dimensiunile interioare ale
ambalajului de transport. Diferenţa de 5% serveşte la compensarea diferitelor grosimi de pereţi
ale ambalajelor şi a distanţei dintre ambalajele de transport sau de desfacere în cazul stivuirii
imprecise pe palete. Pe lângă ambalajele de desfacere se utilizează tot mai mult şi ambalajele de
transport, care servesc la înmagazinarea temporară a ambalajelor de desfacere între două
depozite. Sistemul „Modul” se aplică atât la proiectarea ambalajelor de desfacere, cât şi la cele
de transport.

7.Unitati de incarcatura ambalate; materiale pentru ambalaje si aprecierea eficientei acestora.

Ambalajele cele mai indicate tehnologiei transportului şi manipulării produselor alimentare sunt
cele din carton (mai ales când sunt paletizate sau pachetizate), cele executate economic din
material lemnos şi cele din material plastic. Ambalajele din material plastic, cum sunt foliile,
lăzile şi învelitoarele din material expandat sunt utilizate pe scară largă în industria alimentară,
chimică şi electronică, mai puţin în agricultură, construcţia de maşini sau industria grea. Privitor
la ambalajele din carton, este necesară creşterea rezistenţei acestora la suprapunere şi scăderea
consumului de carton (deci a costului total al ambalajului). Ambalajele din material lemnos se
aleg în funcţie de felul mărfurilor, al manipulării şi depozitării şi al cerinţelor de primire la
beneficiar.

8. Pachetizarea ca sistem modul, sistema de pachetizare si cerinte supuse la proiectarea unitatilor

de incarcatura pachetizate si ambalate.

O unitate de încărcătură pachetizată este o grupare a mai multor mărfuri diferite sau de acelaşi
fel, ambalate sau neambalate, într-un tot unitar, care poate constitui în acelaşi timp şi o unitate de
manipulare şi transport.
Pachetizarea mărfurilor de acelaşi tip şi aceleaşi dimensiuni este cea mai recomandată pentru
procesele de transport intern, manipulare şi depozitare.
modularea pachetelor este pe cât de necesară, pe atât de eficientă. Realizarea sistemelor modul,
în cazul pachetizării, necesită însă studierea fiecărui produs în parte, pentru a se determina şirul
de dimensiuni şi greutăţi capabile să satisfacă în orice moment sarcinile de manipulare–
depozitare–transport.
Acest şir este limitat de: corelarea dimensiunilor de gabarit ale unităţii de încărcătură pachetizate
cu ale mijloacelor de transport şi
sistemelor de depozitare; modul de distribuţie de la furnizor la destinatar (direct sau prin baze de
aprovizionare); stabilitatea pachetelor (înălţimea unei unităţi de încărcătură nu trebuie să
depăşească de 1,5 ori lăţimea); condiţiile impuse de caracteristicile fizico-chimice şi mecanice
ale materialelor; modul de livrare pe sorto-tipo-dimensiuni sau pe comenzi; stabilitatea abaterilor
la lungime sau greutate admisibile, în vederea eliminării operaţiunilor de recântărire şi control la
recepţie şi expediţie; posibilităţile de ridicare-manipulare ale utilajelor producătorului,
beneficiarilor, bazelor de aprovizionare şi transportului; condiţiile capacitive de portanţă ale
planşeelor clădirilor, rampelor etc. Modularea sistemelor de pachetizare contribuie la tipizarea
diferitelor mijloace de manipulare şi depozitare pe fluxul continuu şi mixt de transport,
influenţând eficienţa tehnico-economică a tehnologiilor de lucru.
Pachetizarea este una dintre cele mei importante tehnici a tehnologiei transportului. Ea se poate
realiza simplu, de cele mai multe ori fără utilizarea ambalajelor, cu dotări neglijabile numai
pentru elementele de fixare (elemente care definesc sistemul de pachetizare respectiv).
Pentru formarea unităţilor de încărcătură pachetizate se pot utiliza următoarele elemente de
fixare:
-slingurile
executate din poliester sau material textil, care oferă o strângere rapidă şi sigură a unităţii de
încărcătură, putând fi desfăcute uşor şi economic. Slingurile sunt foarte utile activităţilor de
manipulare mecanizată în porturi şi întreprinderi diverse, pentru unităţi de încărcătură, mijlocii şi
mari, mărfuri în bucăţi, produse ambalate etc.;

-chingile
executate, ca şi slingurile, din poliester sau material textil. Tipul cel mai utilizat de chingă este
cea elastică care conţine placa 1, laţul de strângere 2 (care permite legarea încărcăturii într-un
singur pachet) şi chinga portabilă elastică 3. Această chingă se execută din poliester şi permite
constituirea unităţilor de încărcătură formate din mărfuri ambalate în saci sau în cutii şi lăzi de
carton.
Unităţile de încărcătură pachetizate, imobilizate cu chingi elastice asigură un sistem continuu de
manipulare-transport cu orice mijloc tehnic (stivuitor, macara, vagon, vas etc.).
Fixarea cea mai eficientă a chingilor este cea cu două sau patru laţuri, utilizată în funcţie de
mărimea ambalajelor pachetului. Acest mod de prindere se adaptează uşor pentru o mare
varietate de mărfuri ambalate. De asemenea, sistemul nu necesită mijloace noi de manipulare în
unitatea economică şi, numai în rare cazuri unele mici modificări la utilajele existente. În
principiu, atât slingurile, cât şi chingile de pachetizare au la bază un patrulater, pe care se aşază
încărcătura, direct sau pe o placă de susţinere.
Fiecare colţ al patrulaterului se prelungeşte cu o buclă, care prinde muchia verticală a unităţii de
încărcătură;
-sârmele si benzile de balotare. Pachetizarea care utilizează sârme de oţel balot sau bandă plată
de oţel este economică şi simplu de realizat în orice întreprindere. Ambalajele sau mărfurile
neambalate pachetizate astfel trebuie să fie protejate, în locurile în care trece sârma sau banda, cu
corniere, colţare şi îndeosebi cu plăci sau stinghii de fixare

-pachetizarea specială. Acest sistem necesită elemente speciale de prindere şi imobilizare a

mărfurilor neambalate, cum sunt: scânduri marginale şi de distanţare şi elemente metalice de
legătură pentru imobilizarea ţevilor sau tablelor; polistiren , folii din material plastic şi benzi de
polietilenă sau metalice pentru imobilizarea parbrizelor sau geamurilor; alte combinaţii între
diverse elemente de fixare-distanţare şi mijloace de imobilizare.
Prin numeroasele soluţii pe care le oferă, economicitatea şi simplitatea sa, cât şi prin proprietatea
de a elimina sau simplifica ambalajele, pachetizarea are şanse foarte mari de dezvoltare şi
diversificare, contribuind substanţial la creşterea eficienţei tehnico-economice a manipulării,
depozitării şi transportului .

La proiectarea unei unităţi de încărcătură ambalată sau pachetizată trebuie să se ţină seama de
solicitările mecanice care au loc în timpul depozitării şi de solicitările dinamice care pot interveni
datorită căderilor şi loviturilor în timpul manipulării şi transportului.
Sarcina statică pe care trebuie să o suporte unitatea de încărcătură (ambalajul încărcat cu produs
sau unitatea pachetizată) se calculează cu relaţia:
F=k*[kg]…..

9. Unitati de incarcatura paletizate: aspect generale.

Paletizarea a apărut ca un procedeu destinat uşurării deplasării semifabricatelor în interiorul

uzinelor, ca prime eforturi de raţionalizare a manipulărilor, prin utilizarea de platforme pentru
gruparea unui lot de piese. Unitatea de încărcătură paletizată se defineşte ca un tot, constituit
din unul sau mai multe produse, identice sau diferite, care păstrează un caracter de permanenţă
în timpul operaţiilor de manipulare, transport şi distribuire, de la locul de formare până la locul
de utilizare, de-a lungul întregului traseu de transport. Definiţia unităţii de încărcătură paletizată
conţine patru noţiuni: grupare, coerenţă, dimensionare (gabarit, greutate) şi permanenţă.
Primele două noţiuni sunt condiţii obiective ale unităţii de încărcătură. Dimensionarea depinde
de foarte mulţi factori, între care: natura şi felul mărfurilor, posibilităţile de livrare cu sau fără
ambalaj, standardele în vigoare, reglementările internaţionale etc. Permanenţa este o cerinţă care
impune măsuri organizatorice şi tehnologice pentru a elimina fragmentarea unităţii de
încărcătură realizată în timpul procesului de producţie sau de distribuire a mărfurilor către
beneficiari sau în reţeaua comercială. Unităţile de încărcătură pe palete sau în palete-lăzi pot fi
realizate dintr-un singur obiect sau prin gruparea mai multor obiecte din aceeaşi categorie,
precum şi a mărfurilor în vrac sau în ambalaje uşoare. Aceste mărfuri pot fi din domeniul
produselor alimentare, bunurilor de larg consum, instrumentelor şi aparatelor, pieselor şi
agregatelor de maşini, produselor metalice, chimice, materialelor de construcţie etc.

10.Unitati de incarcatura paletizate: tipuri de palete de transport.

Având în vedere avantajele deosebite oferite de formarea încărcăturilor paletizate, s-au realizat
diverse categorii de palete, orientarea modernă în acest sens fiind de stabilire a unor tipuri
principale, majoritare şi a unui număr mai restrâns de tipuri secundare.
Principalele categorii de palete folosite la transportul mărfurilor generale sunt: paletele plane,
paletele cu montanţi, paletele cu pereţi demontabili, box-paletele (paletele-lăzi) şi paletele
speciale.
· Paletele plane (fig.2.8) sunt destinate lucrărilor de depozitare şi de transport pentru produsele
ambalate în lăzi de lemn, cutii de carton, saci şi recipiente modulate sau în bucăţi gabaritice sunt

corelate cu dimensiunile paletei standardizată.

Paletele de uz general se produc cu o singură placă sprijinită pe suporturi (fig. 2.8, a) sau cu două
plăci, despărţite între ele prin suporturi (fig. 2.8, b). La paleta cu două plăci, denumităreversibilă,
mărfurile pot fi aşezate pe oricare dintre suprafeţele paletei.
Pentru manipulare, paletele plane se execută cu două intrări, în cazul manipulării cu instalaţii de
stivuire cu furcă numai din două părţi sau cu patru intrări, când poate fi prinsă în furcă din toate
părţile laterale. Materialele folosite pentru construcţia paletelor plane sunt lemnul, metalele
feroase şi materialele plastice.
· Paletele cu montanţi (fig. 2.9) se folosesc pentru transportul diferitelor produse care trebuie să
fie sprijinite în timpul manipulării. Acestea se construiesc într-o multitudine de forme, ca de
exemplu: palete cu montanţi demontabili (fig. 2.9, a), palete cu montanţi şi jug demontabil (fig.
2.9, b) etc. Pentru reducerea spaţiului ocupat la toate aceste palete montanţii se demontează în
timpul transportului sau al depozitării paletelor goale. De regulă, acest fel de palete se execută
din lemn, cu montanţi metalici.
· Paletele-lăzi sau box-paletele (fig. 2.10) de tip închis sau deschis sunt construcţii rigide,
destinate pentru produse ambalate în ambalaje de desfacere sau produse în bucăţi neambalate.

Box-paletele deschise, cu pereţi demontabili sau pliabili, se folosesc la transportul mărfurilorîn

bucăţi cu greutatea specifică mică, pentru a căror sprijinire în timpul manipulării nu sunt
suficienţi montanţii (fig. 2.10, a). Box-paletele deschise nedemontabile (fig. 2.10, b) se folosesc
pentru transportul mărfurilor cu greutate specifică ridicată şi pentru a căror sprijinire sunt
necesare construcţii rigide.
În figura 2.10, c este prezentată o paletă-ladă pentru produse metalurgice, construită din metal,
cu dimensiunile 800x1200x485 mm, iar figura 2.10, d o altă construcţie din metal, cu pereţii
lateralidin plasă, cu dimensiunile de 800x1200x970 mm, de tip european, adoptată de U.I.C. şi
asimilată la noi în ţară, la care semipanoul superior este rabatabil.
Tot mai multe palete-lăzi încep să se utilizeze pentru produse agricole (cartofi, fructe, legume),
execuţia lor fiind din lemn şi deschise la partea superioară.
Transportul anumitor mărfuri a impus execuţia şi utilizarea unor palete-lăzi închise (mărfuri cu
valoare sau perisabilitate mare, la care capacul din partea superioară (fig. 2.11) se poate, la
nevoie, zăvorî şi sigila.
Pentru asemenea palete colţurile superioare sunt prevăzute cu întărituri speciale, care să
faciliteze stivuirea lor pe verticală şi stabilitatea pe durata transportului.
· Paletele speciale sunt destinate pentru depozitarea şi manipularea unui anumit fel de produs, ca
de exemplu: butoaie metalice, tuburi cu gaze lichefiate, confecţii etc.
Pentru uşurarea manevrării în interiorul depozitelor cu desfacerea mărfurilor se utilizează palete
sau box-palete pe role, ca de exemplu cea prezentată în figura 2.12, care are rafturi detaşabile şi
dimensiunile de 800x600x1200 mm. În figura 2.13 sunt exemplificate două palete pe role de
800x600 mm, combinate cu poliţe plane, introduse între rafturile unui magazin de desfacere.
Alte box-palete speciale pot fi de tip izoterme, cu una sau două uşi, destinate transportului
produselor alimentare, articolelor cosmetice şi produselor farmaceutice.

11.Fixarea si asigurarea incarcaturilor pe paletele plane.

În timpul transportului şi manipulărilor, paletele plane încărcate cu mărfuri sunt supuse unor
solicitări mecanice care pot periclita stabilitatea încărcăturii. Din acest motiv aceste palete
trebuie să fie consolidate, în sensul fixării încărcăturii pe paletă, pentru a se împiedica deplasarea
sau răsturnarea unităţilor care compun încărcătura.
În multe cazuri încărcăturile pot fi transportate pe palete fără o fixare specială (piese grele). În
asemenea cazuri se recomandă ca paletele să fie aşezate pe vehiculele de transport cu latura mică
în direcţia de mers.
Stabilitatea încărcăturii pe paletele plane este mult ajutată dacă unităţile care o compun sunt
aşezate „ţesut”, adică sensul de aşezare al acestora la două straturi consecutive este diferit. Cele
mai utilizate procedee de fixare–asigurare a mărfurilor pe palete sunt: balotarea, utilizarea
benzilor de balot şi capace, fixarea cu dispozitive speciale şi fixarea - învelirea în folie
termocontractabilă.

12.Ciclului de reutilizare a paletelor

Prin ciclu de reutilizare se înţelege timpul între două expedieri succesive a paletei încărcată cu
mărfuri, adică:
Rp = Te + Tt + Td [zile],
în care: RP este ciclul de reutilizare a paletei; Te, Tt, Td – duratele de imobilizare a paletei la
expeditor, în procesul de transport între expeditor-primitor şi respectiv, la destinatar, până la
reexpedierea ei, în zile.
La paletele universale ciclul de reutilizare este mai mic, deoarece acestea circulă încărcate în
ambele sensuri. În schimb, paletele specializate se expediază înapoi la furnizor în stare goală.
Durata Te de imobilizare a paletelor la expeditor (furnizor) se calculează cu relaţia:
Te = tdge + ttie +tse + tce [zile],
în care: tdge este durata de imobilizare a paletei în depozitul de palete goale al furnizorului; ttie -
durata de transport intern a paletei (de la depozitul de palete la secţia de producţie şi de aici la
depozitul central); tse - durata de imobilizare la secţia de producţie sau la încărcarea paletei; tdce
- durata de imobilizare a paletei în depozitul central, toate în zile.
Durata Tt de imobilizare a paletelor în procesul de transport până la beneficiar şi retur se
calculează cu relaţia: Tt = Lt/24[zile].
în care: Lt este distanţa totală de transport a paletelor, atât în stare încărcată, cât şi în stare goală,
între beneficiarii transportului, în km; vc – viteza comercială de transport, în km/h;
Timpul Td de imobilizare a paletelor la destinatar se determină cu relaţia:
=+++ [zile]
în care: tdcd este durata de imobilizare a paletei în depozitul central al destinatarului (în
concordanţă cu norma de stocare: tdcd = ns); ttid - durata transportului intern la destinatar; tsd -
imobilizarea paletei la secţia de producţie a destinatarului; tdgd - durata de imobilizare a paletei
în depozitul de palete goale al destinatarului, impusă de colectarea unui număr de palete care să
completeze sarcina de transport a unui mijloc de transport, toate în zile.

13.Unitati de incarcatura containerizate: aspecte generale.

Containerizarea reprezintă un stadiu superior al manipulării şi transportului diferitelor categorii
de mărfuri şi produse.
Containerul este utilajul modern şi raţional pentru transportul încărcăturilor unitare de mare
volum şi greutate, caracterizat prin:
rezistenta pentru a asigura o folosire repetată;
transportul cu mai multe feluri de mijloace de transport;
umplere - golire _i manipulare u_oar_ etc.
Biroul Internaţional pentru Containere „BIC”, a definitivat noţiunea de container, arătând că
această denumire nu se va aplica ambalajelor obişnuite, ea fiind rezervată dispozitivelor de
construcţie cu caracter permanent, de o robusteţe care să permită utilizarea repetată şi o structură
specială pentru transportul mărfurilor fără descărcare-reîncărcare.
Un container poate fi folosit într-o mare diversitate de condiţii, dintre care se disting următoarele
situaţii mai importante:
· transferarea de la furnizor la beneficiar („din poartă în poartă”) a unei încărcături complete
omogene. În această situaţie scopul principal este umplerea completă a containerului cu o
încărcătură unitară, astfel că se elimină situaţia în care o unitate de încărcătură ar putea influenţa
unitatea de încărcătură vecină;
· transferarea de la furnizor la beneficiar a unei încărcături complete, dar neomogene. Pentru
evitarea incompatibilităţii dintre produsele finite transportate, stivuirea diferitelor unităţi de
încărcătură trebuie făcută astfel încât să nu se producă vătămarea reciprocă a acestora;
· transferarea unei încărcături complete, omogene sau neomogene de la un furnizor la mai mulţi
beneficiari. Este important ca încărcătura să nu fie manipulată în totalitate, în mod inutil pentru
descărcările succesive care se fac la diverşi beneficiari. În acest caz se recomandă tehnologii şi
metode, practicate de către transportatori, precum : „cargo cages” (cuşti pentru încărcare), „cargo
binders” (legături de încărcare) etc. Aceste sisteme oferă avantaje suplimentare, contribuind la
raţionalizarea şi implicit, la reducerea cheltuielilor de încărcare descărcare a containerului;
· transferarea de la gară (port) la staţiile de încărcare auto, de la acestea la gară (port) sau între
ele, cu regruparea produselor provenind de la furnizori diferiţi şi desfacerea la beneficiari diferiţi.
Datorită dificultăţilor de încărcare, această situaţie reduce într-o măsură însemnată avantajele
containerului, cel puţin din punctul de vedere al simplificării ambalării.

Containerele au fost construite la început pentru transportul expediţiilor de coletărie, în scopul

eliminării ambalajelor grele şi costisitoare din circuitul de transport. Mai târziu, containerele au
fost utilizate şi pentru transportul mărfurilor industriale, ca expediţii cu autovehicule de mare
capacitate sau în vagoane complete, în care scop au fost create construcţii de diferite tipuri şi
capacităţi, corespunzătoare caracteristicilor mărfurilor transportate şi intereselor economice ale
diferitelor organizaţii de transport.
Folosirea containerelor pentru transportul mărfurilor în traficul intern al multor ţări s-a dezvoltat
în aşa măsură, încât această metodă practic s-a generalizat. Extinderea transportului de mărfuri în
containere în traficul internaţional a întâmpinat, la început, unele greutăţi datorită dimensiunilor
de gabarit care nu folosesc raţional capacitatea de transport a materialului rulant feroviar şi rutier
din ţările de destinaţie, a sistemelor diferite pentru asigurarea containerelor în timpul
transportului şi diverselor tipuri de utilaje necesare pentru manipularea containerelor.
Pentru eliminarea acestor dificultăţi s-a înfiinţat în cadrul „Camerei de Comerţ Internaţional” din
Europa „Comisia de Containere”, organizaţie care a avut drept scop elaborarea unor recomandări
privind unificarea parametrilor dimensionali, a sistemelor de asigurare şi manipulare ale
containerelor folosite în traficul internaţional. Începând din anul 1954, Comisia de Containere
activează în cadrul Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate (UIC), sub denumirea de „Biroul
Internaţional de Containere” (BIC). Recomandările elaborate de BIC au condus la unificarea
tipurilor de containere din ţările cu parc numeros şi au favorizat construirea în continuare a unui
însemnat număr de tipuri de containere de diferite dimensiuni, capacităţi de încărcare şi soluţii
constructive, adeseori specializate pentru un singur produs, corespunzător cu interesele
economice ale unităţilor economice şi organizaţiilor de transport.

Trebuie remarcat că un container nu este un ambalaj şi de asemenea , el nu trebuie confundat cu

un vehicul de transport.

14. Clasificarea si constructia containerelor.

Principalele criterii de clasificare a containerelor sunt destinaţia şi capacitatea.

Dup_ destinaţie containerele pot fi:

· containere universale, destinate să transporte o gamă cât mai variată de produse, cu sau fără
ţară de transport, şi care nu lasă urme sau mirosuri persistente;
· containere speciale, destinate să transporte un singur produs sau un sortiment redus de produse
cu caracteristici fizico–chimice, condiţii de transport şi de manipulare apropiate (containere
izoterme, containere pentru lichide, containere pentru minereuri, containere pentru cărămizi,
containere pentru sticlă folosită în construcţii etc.)

Dup_ capacitate containerele se clasifică în:

· containere mici, cu masa totală (tara +
încărcătura) până la 1,5t şi un volum minim de 1m3 şi maxim de 3m3. Aceste containere pot
avea

aparte de rulare proprii, soluţie adoptată în majoritatea ţărilor, ceea ce uşurează deplasarea lor în
depozit. De asemenea, containerele cu sisteme proprii de rulare sunt prevăzute şi cu dispozitive
de calare pentru fixarea pe mijloacele de transport sau pe timpul depozitării, în scopul evitării
deplasărilor accidentate (fig.2.18).
· containere mari, cu masa maximă de 7t. Aceste containere nu au aparate proprii de rulare;
· containere de mare capacitate (fig. 2.19, fig. 2.20), cu masa brută de 10…30 t.
Containerele de mare capacitate se mai cunosc şi sub denumirea de transcontainere.
Introducerea şi dezvoltarea transporturilor de mărfuri în traficul intern şi mai ales în cel
internaţional au necesitat unificarea pieselor anexe pentru prinderea desprinderea la utilajele de
ridicare şi transport, pentru a se folosi aceleaşi procedee de manipulare, precum şi unificarea
mijloacelor de asigurare a containerelor pe materialul rulant de transport.
Aceste cerinţe au fost reglementate prin Biroul Internaţional Containere (BIC) şi prin Uniunea
Internaţională a Căilor Ferate (UIC)
Transcontainerele, indiferent de tip, pot avea diferite elemente executate la comandă, ca
buzunare pentru furci (care facilitează manipularea cu motostivuitoare de mare capacitate) sau
tuneluri pentru aşezarea pe semiremorcă, de tip, „gât de lebădă”.
Paralel cu extinderea containerelor universale standardizate pentru transportul în trafic
internaţional, au început să fie răspândite în traficul intern noi tipuri de containere, care se
caracterizează, în special, prin preţul lor scăzut de achiziţie.
Cele mai răspândite containere din această categorie sunt:
· containerul pliabil „Compac”, destinat transportului materialelor pulverulente sau în granule,
cu încărcătură până la 1,5 t şi care înlocuieşte sacii şi butoaiele. Este un container refolosibil,
relativ ieftin, confecţionat dintr-o ţesătură textilă rezistentă, acoperită cu material plastic. Prin
pliere, volumul său se reduce cu aproape 90%. Containerul „Compac” este prevăzut la bază cu
un manşon de descărcare şi cu frânghii de ancorare la fund şi la partea superioară, pentru a putea
fi

suspendat şi manipulat cu ajutorul cărucioarelor elevatoare cu furci, sau pentru a putea fi ridicat
cu ajutorul unei macarale obişnuite;
· containerele de carton ondulat (fig.2.21) se utilizează pentru transportul mărfurilor uşoare.
Sunt executate din carton ondulat cu trei straturi de onduleuri şi patru straturi netede şi întărit la
interior prin rame de aluminiu profilat, care poate fi încărcat cu circa o tonă de produse, având
masa proprie de circa 50kg. Datorită caracteristicilor sale constructive şi a faptului că este
transportat şi manipulat pe paletă este socotit de unii autori ca fiind box–paletă închisă;
· containerele sistem „TOTE”, sunt destinate exclusiv transportului produselor în vrac. Au formă
paralelipipedică şi
cilindrică, din diferite materiale, ca: aluminiu, zinc, oţel etc. Containerele „TOTE” se execută
pentru capacităţile de : 1,1; 2,1; 2,5 şi 3,1m3, toate construite pe o bază de 1070 x 1224mm,
considerată cea mai indicată pentru platformele vehiculelor şi remorcilor. Cel mai răspândit
container „TOTE” este cel de 2,1m3, fabricat din aluminiu de înaltă rezistenţă, tratat termic.
Containerele sunt umplute printr-o deschidere superioară prevăzută cu un capac, care asigură o
etanşeitate corespunzătoare. Aceste containere pot constitui un utilaj industrial în diferite procese
de fabricaţie. Ele oferă un sistem semi–sau complet automatizat pentru descărcarea produselor,
direct în procesul de fabricaţie;
containerele speciale pentru produse pulverulente sunt destinate transportului mărfurilor în
vrac, tasabile, sub formă de pulbere sau granule, care în timpul transportului cer condiţii speciale
de protecţie contra precipitaţiilor atmosferice, ca: ciment, îngrăşăminte minerale, var, ipsos,
magneziu.
Formele constructive ale acestora sunt exemplificate în figura 2.22. În varianta 2.22,a, cu golirea
prin scurgerea liberă a conţinutului, containerul este o construcţie metalică rigidă, sub formă de
cilindru vertical (1). Partea superioară 2 este bombată şi prevăzută cu o gură de încărcare 3.
Partea inferioară 4 este tronconică şi terminată cu o gaură de golire 5. Întreg containerul este
fixat pe un postament 6, care se termină cu o coroană circulară 7, pentru sprijinirea pe sol. Pentru
manipularea containerul este prevăzut cu patru inele de agăţare 8. Umplerea şi golirea
containerului se realizează pe cele două guri, care au asigurate închideri etanşe, astfel că nu
există pericolul pătrunderii precipitaţiilor atmosferice sau scurgerii conţinutului în timpul
transportului şi depozitării. În varianta cu golire pneumatică (fig.2.22,b) containerul are aceeaşi
construcţiei ca a celui din figura 2.22,a, la care s-a adăugat instalaţia de fluidizare a conţinutului
şi dispozitivul de evacuare, în locul gurii de golire. Astfel, aerul comprimat până la 250 kPa,
debitat de către o sursă exterioară este adus prin semiracordul special 9, de unde, prin teul 10,
este distribuit la robinetele 11 şi 12. Robinetul 11 conduce aerul la placa 13, montată la partea
inferioară a containerului, iar robinetul 12 conduce aerul la partea superioară a containerului prin
conducta 14, fixată în interior. Prin introducerea aerului în container, prin robinetul 11,
conţinutul este fluidizat şi eliminat în exterior prin gura de evacuare 15. Golirea completă şi
rapidă acontainerului este asigurată şi de crearea unei suprapresiuni la partea superioară, aerul
introdus prin conducta 14 apăsând în jos conţinutul şi obligându-l să iasă în exterior prin gura de
evacuare;
· containerele speciale pentru lichide vâscoase, precum uleiurile vegetale şi minerale, uleiurile
uzate care urmează a fi regenerate şi alte derivate ale petrolului, cu volume specifice medii de
0,9…1,10m3/t, au forme constructive diferite, cu recipiente aşezate vertical sau orizontal. În
figura 2.23 se prezintă sub formă de cilindru vertical, cu capetele bombate, prevăzut cu o gură de
umplere în partea de sus, iar în partea de jos cu un robinet pentru golire. Întregul container se
sprijină pe un postament special, prevăzut cu două siguranţe contra deplasării, atunci când
containerul este aşezat pe autovehicule sau vagoane.

Deoarece în aceste containere se transportă mărfuri vâscoase, pentru a se asigura golirea rapidă şi
completă, ele sunt prevăzute cu instalaţii proprii de încălzire. Instalaţia de încălzire poate fi o
serpentină cu abur, o construcţie specială a părţii inferioare sub formă de fund dublu pentru
introducerea de aburi sau o instalaţie electrică formată dintr-o serie de rezistenţe montate la
partea inferioară a containerului. Serpentina pentru abur poate fi fixată în interior sau poate fi
detaşabilă, adică o serpentină care se introduce în container prin gura de umplere în vederea
fluidizării conţinutului, numai în perioada temperaturilor scăzute.
Analizând evoluţia pe care au avut-o sistemele integrate de transport pe palete şi în containere, se
constată apariţia a două direcţii de dezvoltare. În timp ce paletele sunt mai indicate pentru
depozitare, transporturi pe distanţe relativ scurte şi în final pentru distribuţia de mărfuri,
containerele se dovedesc mai eficiente în cazul transportului de mărfuri la distanţe mari.
Ideal ar fi ca sistemele de dimensiuni să fie astfel corelate, încât să permită încadrarea
ambalajelor modulate pe palete şi a paletelor încărcate cu mărfuri, în containere, fără a pierde
nimic din capacitatea de transport a acestora.

15. Mijloace pentru manipularea unităţilor de încărcătură paletizate

Manipularea unităţilor de încărcătură paletizate pentru aşezarea şi stivuirea în depozite sau

pentru deplasarea lor de la locul de încărcare-descărcare la locul de depozitare sau la vehiculul
de transport se face cu ajutorul transpaletelor şi al utilajelor de ridicare şi transport prevăzute cu
furci, denumite stivuitoare sau elevatoare.

4.5.1. Transpaletele

Transpaletele sunt utilaje mecanice simple, cu acţionare manuală (fig. 4.16) sau electrică (fig.
4.17), pe care se poate transporta câte o singură paletă pe distanţe scurte şi cu înălţimi de ridicare
mici.

Transpaleta manuală este compusă dintr-un cărucior prevăzut cu două furci de ridicare, care se
pot acţiona cu un mecanism comandat de un cilindru hidraulic cu pompă manuală , prin proţapul
(mânerul) cu care se face tractarea transpaletei . Pentru utilizare se coboară la minimum furcile
prin scurtcircuitarea cilindrului hidraulic, se introduc furcile sub paletă, se acţionează manual
mecanismul de ridicare şi se transportă sarcina la locul destinat. Pentru descărcare se
scurtcircuitează din nou cilindrul hidraulic, se coboară paleta la sol şi se retrage transpaleta. La
transpaletele electrice manevrele specificate anterior se realizează prin acţionări electrice.

4.5.2. Stivuitoarele cu furci

Stivuitoarele cu furci sunt cele mai importante utilaje pentru manipularea mărfurilor paletizate în
întreprinderi productive şi în depozite. Ele sunt foarte eficiente atât sub aspect tehnic, cât şi din
punct de vedere economic, deoarece asigură intrarea furcilor sub unităţile de încărcătură
construite în acest scop, şi deplasarea acestora pe distanţe mici şi medii în cadrul unităţii
economice. Un stivuitor cu furci este format dintr-un cărucior autopropulsat, la care se află
adaptat un dispozitiv cu furci, pe care este preluată marfa. Unitatea de încărcătură este deplasată
pe verticală prin ridicarea sau coborârea furcilor şi pe orizontală împreună cu maşina.

În manipulările curente ale mărfurilor se utilizează trei clase de stivuitoare cu furci:

electrostivuitoarele, motostivuitoarele şi stivuitoarele cu deplasare manuală.

4.5.2.1. Electrostivuitoarele

Electrostivuitoarele se fabrică într-o mulţime de variante constructive, având câteva caracteristici

importante, precum:

 sunt nepoluante şi au mersul silenţios, ceea ce le recomandă a fi utilizate în depozite

închise;

 centrul de greutate este amplasat foarte jos, iar roţile pentru deplasare au diametre mici;

 se pot deplasa pe suprafeţe plane, fără denivelări;

 au raze de virare foarte mici, putându-se deplasa pe culoare foarte strâmte

 înălţimile de ridicare normale sunt de 3…4 m

Sunt şi situaţii în care utilizarea electrostivuitoarelor trebuie privită cu foarte mare atenţie. Este
vorba de depozitele de materiale inflamabile şi explozibile (vopsele, lacuri, carburanţi,mori
pentru cereale pentru care electrostivuitoarele trebuie să fie capsulate, respectiv să nu permită
producerea unor scântei la exterior.

Cele mai cunoscute tipuri de electrostivuitoare sunt cele cu proţap (fig. 4.18, a), cu furci
tridirecţionale, cu furci reglabile, cu contragreutate (fig. 4.18, b), cu furci laterale, cu catarg
retractabil, cu furcă frontală şi cabină ridicătoare sau electrostivuitoare pentru transcontainere şi
ambalaje foarte grele (nu se produc în România)
4.5.2.2. Motostivuitoarele

Motostivuitoarele sunt utilaje mai robuste, mai economice în exploatare şi se preferă

electrostivuitoarelor în toate cazurile când se lucrează în spaţii deschise, acolo unde gazele de
eşapament nu se acumulează în cantităţi care să aibă efecte poluante deosebite. Aceste utilaje au
stabilitate mai mare (dar şi gabarite mai mari), roţile sunt de diametre mai mari decât la
electrostivuitoare, ceea ce le face utilizabile şi pe terenuri cu amenajări mai puţin pretenţioase.

4.5.2.3. Stivuitoarele cu acţionare manual

În cazul în care activităţile de manipulare a unor unităţi de încărcătură paletizate nu sunt

permanente, iar înălţimile de depozitare sunt reduse, se poate utiliza un stivuitor la care
acţionarea mecanismului hidraulic pentru ridicare, precum şi tracţiunea între punctele de
încărcare-depunere se realizează manual.

16. Mijloace pentru manipularea unităţilor de încărcătură containerizate

4.6.1. Manipularea containerelor mici de 1,5 t

Containerele mici de până la 1,5 t prevăzute cu sisteme proprii de rulare se pot manipula manual,
cu condiţia ca încărcarea sau descărcarea să se facă la o rampă a cărei înălţime să corespundă cu
nivelul platformei (fig. 4.23).

Containerele de peste 1,5 t se manipulează numai cu ajutorul macaralelor sau cu instalaţiile de la

bord ale vehiculelor specializate pentru aceste transporturi. Manipularea manuală a containerelor
mijlocii şi mari este exclusă, pe de o parte datorită greutăţii lor ridicate şi pe de altă parte din
cauza lipsei unui sistem propriu de rulare.

4.6.2. Utilaje pentru manipularea containerelor mari şi foarte mari

Manipularea containerelor mari şi foarte mari nu se poate face cu utilaje uşoare sau dintre cele
care se pot monta direct pe autovehiculele normale. Acest fapt a dus la necesitatea creării
depozitelor de containere la furnizor, pe traseele de transport şi la beneficiar, dotate cu utilaje
specifice de manipulare. Cele mai importante dintre acestea sunt macaralele de mare capacitate şi
podurile rulante, câteva tipuri dintre cele mai folosite prezentându-se în continuare.

4.6.2.1. Macaralele portal şi semiportal

Acest tip de macarale, fiind relativ scumpe, se întrebuinţează numai în anumite locuri de
transbordare a mărfurilor din vehicule deschise, cu un trafic constant, ca de exemplu pe cheiuri
sau pe rampele de cale ferată. Ele sunt alcătuite dintr-o macara cu placă turnantă şi braţ oscilant
montată pe un portal (fig. 4.26, a) sau semiportal.
Asemenea macarale sunt folosite la operaţiile de încărcare-descărcare în depozite deschise, fiind
construcţii simple care pot ridica sarcini până la înălţimi de până la 25 m. Se numesc macarale
capră pentru că scheletul lor se aseamănă cu nişte capre mari. Deşi aceste macarale se aseamănă,
în principiu, cu podurile de transbordare, nu există între ele o delimitare precisă, convenindu-se
să fie numite macarale capră construcţiile cu deschidere de până la 24 m, iar macaralele cu
deschideri mai mari, cu graifăr şi regim greu de lucru să fie numite poduri de transbordare.
Acestea se deplasează la nivelul solului pe linii cu şine şi traverse. Costul lor de instalare este
mai redus decât al podurilor rulante, care necesită căi de rulare suspendate pe stâlpi.

4.6.2.3. Macaralele rotitoare deplasabile pe căi fără şine

Macaralele deplasabile pe căi fără şine au avantajul unei independenţe complete faţă de sursele
de energie şi de căile de rulare pe suporturi fixe sau pe teren. De regulă, sunt acţionate cu
motoare cu ardere internă. După formele constructive de bază, macaralele deplasabile pe căi fără
şine se pot grupa în macarale pe roţi şi macarale pe şenile. O categorie separată o constituie
macaralele plutitoare.

Macaralele pe roţi:

 Macaralele montate pe cărucioare manual

 Macaralele montate pe cărucioare universale (electrice sau speciale) au o răspândire mai

largă decât a celor montate pe cărucioare manuale, fiind întrebuinţate atât la manipularea
sarcinilor în depozite sau secţii de producţie, dar şi la lucrări de montaj. Se construiesc
pentru capacităţi de ridicare de până la 15 kN

 Automacaralele(fig. 4.29) au utilizări în domenii tot mai largi

Macarale pe şenile au avantajul că se pot întrebuinţa în orice poziţie fără sprijinire suplimentară.
Dezavantajul lor constă în viteza de deplasare mică, fiind potrivite numai pentru lucrările unde
sunt necesare distanţe mici de parcurs de la o lucrare la alta

Macaralele plutitoare sunt instalaţii de ridicat montate pe pontoane simple sau autopropulsate.
Macaralele plutitoare au surse proprii de energie, respectiv motoare Diesel sau motoare electrice.

4.6.2.4. Macarale rotitoare pe căi cu şine

17. Avantajele si dezavantajele transportoarelor cu banda

Avantajele transportoarelor cu bandă au în vedere:

 capacitatea de lucru medie spre mare, care atinge curent valori de 30…40 t/h,
întâlninduse şi construcţii cu capacităţi de lucru de 60…100 t/h
  integritatea încărcăturii este foarte bine păstrată, exceptând fenomenele de pierdere sau
vătămării în condiţiile unui reglaj incorect;

 zgomot redus;

 generare de praf redusă spre medie în zona de descărcare;

 necesar scăzut de energie, comparativ cu alte tipuri de transportoare;

 posibilitatea de a efectua manipulări la distanţe relativ mari (50…100 m şi mai mult) în

cazul construcţiilor fixe sau în cazul transportoarelor deplasabile prin formarea de relee în
cascadă.

Dezavantajele transportoarelor cu bandă se referă la:

 unghiuri de înclinare limitate, impunând construcţii speciale de benzi sau montarea de

raclete pentru mărirea capacităţii de lucru;

 cost ridicat;

 uzura accentuată la construcţiile cu reazeme de alunecare;

 grad scăzut de universalitate;

 necesită suprafeţe de manevră şi de staţionare relativ ridicată;

 necesită asigurarea alimentării printr-un alt mijloc.

18. Avantajele si dezavantajele transportoarelor cu placi

Avantajul transportoarelor cu tablier ondulat şi în casetă constă în posibilitatea întrebuinţării lor

la deplasări înclinate sub unghiuri mai mari decât unghiul maxim admisibil pentru tablierul plan.
Când plăcile au o formă specială, adâncită, care se apropie de forma unei cupe, transportorul
poate fi folosit pentru deplasări până la unghiul de 60…700 , alcătuind astfel un tip constructiv
de tranziţie către elevatoarele cu cupe.

În cazurile în care materialele sunt în bucăţi mari şi abrazive, de exemplu minereul proaspăt
sfărâmat, pentru micşorarea uzurii plăcilor, acestea se acoperă uneori cu stinghii de lemn care pot
fi schimbate.

Printre avantajele transportoarelor cu plăci trebuie să se reţină şi faptul că ele pot fi executate ca
o construcţie foarte rezistentă, care pot lucra în condiţii dificile, respectiv la deplasarea obiectelor
grele, alcătuite din bucăţi mari, uneori cu temperaturi foarte ridicate (în sectoarele calde din
întreprinderile foarte mari).
Ca dezavantaje ale transportoarelor cu plăci se pot menţiona: greutatea proprie mare; costul
ridicat al confecţionării lor; viteza de lucru mică (de câteva ori mai mică decât la transportoarele
cu bandă).

19. Avantajele si dezavantajele transportoarelor cu lanturi

20. Avantajele si dezavantajele transportoarelor cu raclete

Avantajele transportoarelor cu lanţuri şi raclete se referă la : capacitate de lucru medie, necesar

de putere mediu, construcţie relativ simplă, cost redus, pot fi carcasate integral (ceea ce face ca
degajarea de praf să fie redusă) etc.

Dezavantajele transportoarelor cu raclete constau în: funcţionarea zgomotoasă, uzură accentuată,

sunt construcţii specializate pentru o anumită grupă de materiale, păstrarea integrităţii produsului
manipulat depinde de viteza de lucru etc

21. Avantajele si dezavantajele transportoarelor cu carucioare

Asemenea construcţii au avantajul unei lăţimi mici, iar în cazul transportoarelor cu împingere
manuală a cărucioarelor pe ramura superioară, pe ramura inferioară deplasarea acestora se face
gravitaţional pe plan înclinat

22. Avantajele si dezavantajele elevatoarelor cu cupe

23. Avantajele si dezavantajele transportoarelor suspendate

Avantajul acestui tip de suspensie constă în simplitatea şi uşurinţa montării şi demontării căii de
rulare, în posibilitatea de a obţine o montare orizontală precisă a acesteia prin simpla înşurubare
a unor piese, precum şi în faptul că neconcordanţa dintre aliniamentul liniei montate şi
elementele acoperişului nu reprezintă o piedică deosebită pentru fixarea căii de rulare.

24. Avantajele si dezavantajele transportoarelor eliciodale

La turaţii mici păstrarea integrităţii materialului este satisfăcătoare, dar odată cu creşterea turaţiei
gradul de vătămare creşte, limitând domeniul de utilizare mai mult la cerealele destinate furajării.
Zgomotul este suficient de pronunţat, iar formarea de praf este accentuată în zona de descărcare.
Adaptabilitatea şi universalitatea sunt satisfăcătoare, iar criteriile privind suprafaţa de lucru şi de
manevră sunt medii. Necesarul de energie este mic spre mediu.

Alte avantaje ale transportoarelor elicoidale: simplitate constructivă, pot fi utilizate şi ca

amestecătoare, se autoalimentează, servind ca dispozitive de alimentare sau debitare pentru alte
transportoare sau utilaje tehnologice; se pot utiliza la descărcarea materialelor în vrac din
vagoane şi vehicule.
Dezavantajele principale ale acestor transportoare: procent ridicat de spargeri la turaţii mari sau
la funcţionarea în gol; lungimea de transport este limitată.

25. Transportoare gravitationale si cu role libere folosite la transportul marfurilor in ind. alim.

26.Podete , platforme si rampe pentru incarcarea/descarcarcarea marfurilor in/din mij. De

transport

27.(...) si mij. Auto folosite la transportul produselor alimentare in interiorul unitatilor economice
si al localitatilor.

28. Inregistrarea(autorizarea) mij de transport al animalelor vii

29. Certificarea mij de transport rutier al animalelor vii pt deplasari de lunga durata

30. Cerinte legislative privind transportul bovinelor.

31. Cerinte legislative privind transportul porcinelor.

32. Cerinte legislative privind transportul pestelui viu

33. Cerinte legislative privind transportul laptelui crud.

34. Cerinte legislative privind transportul carnii, produselor din carne si oualelor.

35. Cerinte legislative privind transportul fructelor si legumelor.