• cI as ifi carea

2. Coloranti i si lor

sint combinatii organice, naturale sau sintetice, ele insa9i

e au ~i proprietatea de a colora. Pentru ca 0 combinatie chi­
olorata sa fie ~i materie coloranta, ea trebuie sa indeplineasca
.. de solubilitate, de stabilitate la lumina sau la alti agent i
ta etc .
• apare colorata datorita prezentei in moleculaa unor grtipe
- e eromojol'i, fiecarui cromofor corespunzindu-i una sau mai
spectrul vizibil sau in ultraviolet. Pozitia benzilor de absorbtie
este influentata de ,.~xistenta in molecula a altor cromofori
uanta culor'ii unui materi~l colorant depinde de struetura
teL Principalele grupe cromofore sint: grupa nitrozo (-NOh,
- ••0 2), grupa azo (- N = N - ), grupa hocetonica (= C = S),
= C = 0) ~idubla legatura (- C = C - ). Ultimele douagrupe
e in numar mai mare intr-o molecula, pentru ca sa apara.

~ bstanta colorata sa fie ~i materie coloranta, ea trebuie sa.

".rnJlii.- ~i
alte grupe, numite auxocrome, care produc inchidere
0
e [oarte mare a culorii. Principalele grupe auxocrome sint:
pele. hl:droxilfenoUce precUlu ~i derivatii lor alchilati (ami­
. tertiare si eterii fenolici).
. e~tari pot fi c1asificati dupa mai multe criterii ~i anume:
a lor, in care caz pot fi: naturali ~i sintetici;
ea pe care 0 prezinta ~i 0 .imprima produselor la care se
. al eni, oranj, rosii, albastri, verti, bruni, negri si cu nuante
sificare estefa~uta ~i pentru colorantii alime~tari admi~i
Economica EuropeaIia ~i FDA-S.U.A.).
---r";·a alimentara, trebuie sa avem in vedere clasificarea facuta de
Ex.-perti FAO/OMS care a examinat colorantii din puIiet
.' .. atiilor chimice ~i dupa rezultatele evaluarii toxicol0gice.
• 'Rf:lffc pecificatiile chimice, colorantii au fost impartili in patru.

ce cuprinde colorantii alimentari pentru care Comitetul

_ ~ a fixat norme de identitate ~i puritate.
I-a ce cuprinde colorantii pentru care Comitetul de Experti..
: inca norme de identitate ~i puritate, a~teptindu-se rezul­
23
tatele studiilor toxicologice in curs asupra anumitor substante de compoziti,;­
definita.
- Categoria a I I I-a ce cUFinde colorantii alimentari despre care Comi­
tetul de Experti FAO/OMS nu dispune de date chimice suficiente pentru "­
putea stabili norme de identitate ~i puritate satisfacatoare.
- Categoria a IV-a ce cuprinde colorantii alimentari pentru care Comi­
tetul de Experti FAO/OMS nu a putut sa fixeze norme de identitate ~i puri­
tate, fie din caUZa datelor toxicologice nefavorabile, fie din cauza ca acestr.
produse, recunoscute ca nocive, nu pot fi admise ca aditivi alimentari.
Normele de identitate ~i puritate care figureaza in diferite monograf
au fost stabilite conform principiilor generale expuse in raportul Comitetul .
Mixt de Experti FAO/OMS pentru aditivii alimentari, care s-a reunit h.
Geneva intre 8 si 17 decembrie 1964.
Dupa rezultatele evaluarii toxicologice, colorantii au fost clasificati in
mai multe categorii (FAO/OMS, 1964), care sint date in continuare.
Categoria A cuprinde colorantii acceptati ca aditivi alimentari pentru
care s-au fixat doze zilnice admisibile.
Categoria B cuprinde colorantii pentru care datele toxicologice dispo­
nibile nu sint suficiente pentru a putea clasifica ace~ti coloranti in catego­
ria A.
Categoria C I cuprinde colorantii pentru care datele toxicologice sint
insuficiente pentru evaluarea lor, de~i se dispune de un numar important de
date privind toxicitatea pe termen lung.
Categon'a C II cuprinde colorantii pentru care datele toxicologice sint
insuficiente pentru evaluarea lor iar toxicitatea pe termen 1ung este necunoscu tao
Categoria C III cuprinde colorantii pentru care datele toxicologice sint
insuficiente pentru eValuarea lor ~i care prezinta riscul unor efecte nociv~.
Categon'a D cuprinde colorantii pentru care nu exista praetic date toxi­
cologice.
Categoria E cuprinde colorantii care sint considerati nocivi ~i care nu
trebuie sa fie introdu~i in produsele alimentare.
De remarcat faptul ca nu exista un punet de vedere comun cu privire.
la folosirea coloranti10rin toate tarile sau in diferite grupe de tari (Vodoz, 1970).
AsHel, tarile din EFTA (European Free Trade Association) admit numarul
eel mai mare de coloranti sintetici, existlnd un punct de vedere aproape uni­
tar intre Norvegia, Suedia ~i Finlanda. Tarile din CEE au admis in unanimi­
tate un numar mai redus de coloranti, pentru care exista ~i codificarea res­
peetiva. Tarile socialiste au admis un numar mult mai redus de coloranti
sintetici, existlnd insa diferer.t~ de la tlra la t:u-a. AsHel, D.R.S.S. ~i Romania
au admis eel mai mic numar de coloranti sintetici (3 in V.R.S.S. ~i 5 in
Romania). In general, colorantii folositi de majoritatea tarilor europene
apart in categoriilor de toxicitate A, B, C I sau C II.

:2.1. Coloranti naturaIi

Colorantii naturali sint substante complexe obtinute din planta intreaga

sau din diferite parti ale acesteia prin extractie. Produ~ii obtinuti au proprie­
tati tinctoriale bune, fiind solubili in apa sau uleiuri vegetale. Colorantii

:24
 pozitie urali au insa dezavantajul ca nu sint rezistenti la tratament termic ~i ca
are utilizarea lor este limitata. In cazul elorofilelor ~i colorantului din sfeela
varza ro~ie (sue de sfeela sau varza), se poate imprima produsului ali­
entar gust caracteristic colorantului daca adaosul este mare. $i pentru
lorantii naturali, normele FAa/OMS limiteaza impurificarea cu arsen (ma­
um 5 mg/kg) ~i plumb (maximum 10 mg/kg). In cazul complexelor eloro­
'ce cu cupru se cere sa nu se depa~easdi continutul de cupru liber (ioniza­
. ) peste 200 mg/kg colorant.
Colorantii naturali utilizati in industria alimentara apartin uneia din
mma toarele clase: antoc~·ane ~i betac~·ane, carotinoide, clorofile, flavine, chair
fIe, antrach~·none, flavone.

in 1.1.1. Antociane

Sub aceasta denumire sint ineluse toate substantele ce se gasesc in flori,

frunze sau fructe ~i care au culoare ro~ie, violeta, albastra. Sint mono- sau
dispo­ . licozide ale antocianidine1or. Prin hidroliza dau una sau doua molecule
- catego­ zaharuri (glucoza, galactoza, ramnoza) ~i 0 molecula de antocianidina,
aliconul antocianelor. Antocianidinele sint saruri care deriva de la 2-fenil­
nzopiriliu ~i sint solubile in apa. Culoarea lor se schimba cu reactia me diu­
ui. Dau saruri solubile cu acizii.
~ce sint Cele mai importante antocianidine sint:
oscuta-. - cianidina, care se gase~te in piersici, Clre~e, vi~ine, prune, zmeura,
- 'ce sint coacaze negre, varza ro~ie, ceapa ro~ie;
:-: nocive. - delFnidina, care se gase~te in coacaze negre, coacaze de munte, stru­
~ ~e toxi­ i, patlagele vinete;
- malvidina, care se gase~te in struguri (varieHiti de hibrizi), nalba de
adina, nalba de padure;
- pelargom·dina, care se gase~te in fragi, mure, ridichi ro~ii;
- peom·d~·na, care se gase~te in afine ;
- petunidina, care se gase~te in struguri (varietati de hibrizi).
Utilizarea antocianelor este in functie de pH-ul produsului alimentar.
La pH = 2,5 - 3, antocianii au culoare purpurie, iar la pH = 4 ­ 4,5 au
culoare violetii. Antocianii au 0 larga utilizare pentru colorarea bauturilor neal­
oolice ~i alcoolice precum ~i a sucurilor de fructe. La fabric area inghetatei
iolosirea antocianelor este limitata din cauza PH-ului amestecului.
Pe scara industriala se obtine un concentrat antocianic din tescovina
efermentata ~i proaspat presat~ de la soiurile ro~ii de stniguri intens colo­
:-ati. In u.R.S.S. se folose~te pentru extractie anhidrida sulfuroasa in solutie
0,4-0,6%. Extractul obtinut este apoi desulfitat ~i purificat prin ferment are
cu drojdii de panificatie, pentru indepartarea glucidelor, apoi este filtrat ~i
ecut pe coloane schimbatoare de ioni. Extractul purificat este apoi concen­
nat sub vid pina la 40% substanta uscata, putind fi utilizat ca at are sau sub
forma de pulbere dupa uscare in aparate cu vid. Colorantul obtinut in U.R.S.S.
-~ intreaga nebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: extract total, minimum 30%;
.:... proprie­ -ubstante colorate, 50 g/l; cenu~a, maximum 7%; PH-ul solutiei 3% sa fie
Colorantii 2,2 - 2,5.

25
2. 1.2. Betaciane

Din categoria betacianelor face parte colorantul ro~u de sfec1;1 care coe.
tine in principal cianidina. Ro~ul de sfecHi se obtine prin procedeul de extrac
tie in baterie a taiteilor de sfec1a ro~ie cu apa acidulatii la pH = 4 - 5, extrac·
tul obtinut fiind apoi concentrat sau uscat prin pulverizare. Se utilizeaza !
fabric area b;'mturilor nealcoolice, produselor de patiserie ~i panificatie, deser­
turilor pe baza de gelatina, budincilor, supelor, amestecurilor de condiment­
pulbere. Fiind sensibilIa dl.ldura, nu da rezultate satisfacatoare la im:o~ire~
preparatelor din carne. Poate fi utilizat drept colorant pentru carnea tocat'
in amestec cu derivatele proteice (texturate), destinata obtinerii de peri·
~oare, chiftele, la care se cere culoarea ro~u pentru amestecul ca atare da:­
care se poate brunifica in timpul tratamentul~i termic (ceea ce este de dorit)
Pentru colorantul rlJ~U de sfec1a, nu eXlstii. inca disponibile date refe­
ritoare la metabolismul acestui colorant natural (betanina). Testele pe tel'­
men lung ~i de reproducere sint inca incomplete. Lipsesc studiile de embrio­
toxicitate ~i teratogenitate. Colorantul este insa un component normal al unor
produse alimentare ~i din aceasta cauza FAa/OMS a considerat ca nu estf
necesar sa se fixeze 0 doza zilnica admisibila (ADI not specified).

2.1.3. Carotinoide

Carotinoidele reprezinta un grup de coloranti naturali, galbeni, porto­

calii sau r09ii, raspinditi in regnul vegetal 9i animal. Coloratia lor se datore9te
marelui numar de duble legaturi conjugate pe care Ie contino Carotinoidele
cuprind:
- hidrocarbun' caro#noidice: carotina, licopina;
- den'vati oxigenati: alcooli sau xantofile (luteina, zeaxantina, cripto­
xantina); oxizi (flavoxantina, violoxantina); cetone (rodoxantina, astaeina,
astaxantina, cantaxantina, capsantina); acizi (annatto, crocetina).
Principalele carotinoide folosite in industria alimentara sint descrise in
continuare.
~-Carotina (C4QH 56 ). Are masa moleculara 536,89 9i se prezinta sub forma
de cristale r09ii sau pulbere cristalina r09ie care contin minimum 96% C4o H'6'

CH3

~-Carotina este insolubila in apa, practie insolubila in alcool etilic de

95% (0,004 g/100 mIla 30°C), .insolubila in glie~rina 9i.pr~pilen glie?l, u9 0r
solubila in uleiuri vegetale. Are mtervalul de toplre eupnns mtre 176 91 182°C,
eu descompunere. Este sensibila in mediu acid sau alcalin. In prezenta ad­
zilor 9i oxigenului se deterioreaza rapid, mai ales la caldura. Din punet de
vedere al purita}ii, ~-earotina, trebuie sa contina ma~imum 3 mg ~ As/kg,;
maximum 10 mg Pb/kg, 20 mg/kg. alte metale grele 91 0,2% cenu9a dupa
suifatare.

26
 in industria alimentara, ~-carotina este folosWi sub patru forme:
- suspensie lichida format a din 30% carotina in ulei vegetal;
- suspensie semisolida cu 24% carotina in ulei vegetal hidrogenat;
- granule dispersabile in apa cu un continut de 10% sau 2,4% carotina;
- emulsie cu un continut de 3,6% carotiniL
~Carotina se utilizeaza pentru colorarea untului, margarinei, brinzetu­
, inghetatei, macaroanelor, cartofilor prajiti, uleiurile vegetale, dresin­
or pentru salate, inalbitorilor de cafea, oualor praf, checurilor, bomboa­
or, cremelor, deserturilor pe baza de gelatina, sucurilor de fructe, pudin­
ilor. Cantitatea de ~-carotina admisa in S. U.A. este de 30 mg/kg produs.
Aspecte bibchz'mice ~z· toxicologice ale folosz'rz'z' ~-carotz·nei. La om, circa
90% din carotenul ingerat este excretat prin fecale. Ingerarea concomi­
a a grasimilor nu imbunatate~te absorbtia ~-carotinei. La ingerarea de
- mari de ~-carotina se diminueaza activitatea vitaminica A a fractiunii
- ifbite. ~-Carotina solubilizata in ulei este mai bine absorbita de catre orga­
~ ~i anume 10-41 % la adulti ~i 50-80% la copii (Fraps ~i Meinke, 1945).
-=- :lnor In traiectul gastro-intestinal este necesara prezenta vitaminei E pentru
__ este _iedicarea distrugerii enzimatice a ~-carotinei ~i a acizilor biliari pentru
• - rbtia (3-carotinei.
Fractiunea de (3-carotina absorbita trece nemodificata prin peretele
~e tinal ~i ajunge in ficat, via sistemul portal ~i, intr-o cantitate mai mica,
istemul limfatic.
~ )[to­
- jf -,~te
°
~~ ca atare.°
cantitate de (3-carotina este depozitata in ficat de unde nu este elibe­
anumita cantitate de (3-carotina este transformata in vita­
'Jidele .a A in jejun, ficat, pIamini, musculatura ~i ser sangvin, depozitarea vita­
-ei A avind loc in ficat. La doze mai mari de (3-carotina in dieta, are loc
:terea nivelului de (3-carotina in serul sangvin ~i depunerea lui ulterioara
-~ipto­ crgane ~i piele. !n bolile gastrointestinale, de ficat, de rinichi, diabet melli­
:.:ina, ~ ~1harat) ~i intoxicatie. cu fosfor, are loc 0 diminuare a transformarii
_ :2rotinei in vitamina A. Sugarii ~i copiii au 0 capacitate de transformare
::r-c.arotinei in vitamina A mult mai redusa (Wagner, 1962). (3-Carotina admi­
ata prin lapte intr-o doza unica de 20 mg determina cre~terea nivelului
::illla :n:arotina sangvina, care atinge un nivel maxim la 24 h precum ~i Cre~­
H o6 ' vitaminei A sub forma de ester, nivelul de vitamina A (retinolul) rami­
1 neschimbat.
Toxicitatea acuta (DL 50 ) a (3-carotinei la ~obolan (administrare intramus­
. a) este de peste 1000 mg/kilocorp (Zbinden)ii Studer, 1958), iar la dine
-= :ministrare orala) de peste 8 000 mg/kilocorp (Nieman ~.a .. 1954).
Testele de toxicitate pe termen scurt, efectuate pe ~obolani ~i ciini in
e < 1 000 mg/kilocorp ~i zi timp de 100 zile, nu au aratat vreun efect
_ 'c Testele pe termen lung pe patru generatii de ~obolani, cu doze de pina
: 000 mg in dieta, nu au scos in evidenta nici un efect toxic la .nici 0 gene­
1 .. Nivelul de (3-carotina care nu provoaca efect toxic la ~obolan este de
• .:ng/kilocorp/zi, ceea ce corespunJie la 0,1 % (3-carotina in dieta.
- aci­ La om, doza zilnica admisibila fara rezerve este de 0-2,5 mg/kilocorp,
_: de - ~ctiv 2,5-5 nig/kilocorp cu oarecare rezerve.
- kg, Beta-apo-8'-carotenul (trans-(3-apo-8'-carotenalul). Este colorant din cate­
-::pa carotenoidelor de culoare orange-ro~ (C30H 40 0), cu masa molecu­
r. 416,65.

27
 CHO

Beta-apo-8'-carotenalul se prezinta sub forma de cristale violete cu luci_

meta1ie. Produsul comercial se poate prezenta ~i sub forma de solutii in ule'
grasimi, solventi organici sau preparate dispersabile in apa (pudre, granule
capsule). Produsul pentru uZ alimentar trebuie' sa contina minimulL
'96%C30 H 40 0. Este insolubil in apa, solubilin alcool etilic, uleiuri vegetale, clor<r
form. Are intervalul de topire cuprins intre 136 ~i 140°C.Produsul trebuie' sa
contina maximum 3 mg, As/kg, maximum 10 mg Pb/kg, 20 mg/kg, alte nietal.::
grele ~i maximum 0,1%. cenu~a dupa sulfatare. .
A specte bz"ochz'mice fjz' to xicologice ale uWizariz' B eta-apo-8'-caroten alulw.
Prin administrare la ~obolan a beta-apo-8'-carotenalului, ca sursa unica de
carotenoid in dieta, 0 anumWi cantitate de produs se acumuleaza in fical
impreuna cu vitamina A ~i cu acidul beta-apo-8'-carotenoic (Thommen,
1962; Brubacher ~.a. 1960). La doze in exces, beta-apo-8'-carotenalul este
excretat aproape in totalitate prin fecale (Bagdon ~.a. 1960).
In intestineIe ~obolanului cu deficienta in vitamina A, numai 4% din
carotenalul adus de dieta este transformat in vitamina A, in comparatie c
10% atunci dnd dieta contine ~-carotina.
Carotenalul este oxidat cu w;uiinta 1a acizi carotenoidiei ~i mai putin
este redus 1a a1cooli, ceea ce ne sugereaza faptul ca in vivo exista ~i alta cale
de m' tabolizare in afara de l3-oxidare (Wiss ~i Thommen, 1963; Glover, 1960).
Toxicitatea acuta la ~oareci (DL 2o ) este > 10000 mg/kilocorp. Toxi­
citatea pe termen scurt studiaza pe ~obolani care au primit 0; 100; 500 mg/kilo­
corp carotenal, cinci .lile pe saptamina, timp de 34 saptamini, a condus la
concluzia ca beta-apo-8'-carotenalul nu influeriteaza negativ cre~terea in
greutate, starea de sanatate generala, supravietuirea, funetiile ficatului,
rinichilor ~i altor organe. Toxicitatea pe termen lung a fost studiata pe trei
generatii de ~obolani care au primit timp de 2 ani doze de 0; 1 000; 2 000 ~i
5 000 mg/kilocorp beta-apo-8 '-carotenal, neobservindu-se efecte negative
la nici 0 generatie.
La om, doza zi1nica admisibila fara rezerve este de 0-2,5 mg/kilocorp
~i de 2,5-5 mg/kilocorp cu oarecare rezerve,
Esterul metilic sau etHic al acidului ~-apo-8'-carotenoic. Acest colorant face
parte din grupa carotenoideleor. Are formula bruta C32H4402 (esterul etilic)
~i C31H4202 (esterul metilic). In formula data, R este radical metilic sau etilic.

Masa mo1eculara a esterului etilic este 460,70, iar a celui metilic 446,70. Ambii
esteri trebuie sa contina minimum 96% C32H4402, respectiv C31 H 4Z OZ '
Esterii se prezinta sub forma de cristale ro~ii, insolubile in apa, in alcool
etilic dar solubile in ulei vegetal. Intervalul de topire este cuprins intre 134

28
 138°e. Esterii trebuie sa contina maximum 3 mg As/kg, maximum 10
c Pb/kg, 20 mg/kg, alte metale grele ~i maximum 0,1% cenu~a dupa sul­
are.
Produsele comerciale se pot prezenta ~i sub forma de solutii in ulei,
.' ::imi sau solventi organici, sau ca preparate dispersabile in apa (pulberi,
ule, capsule).
Aspecte MocMmt"ce ~£ tOXt"colog£ce ale jolos£r£t" esten"lor aCt"dulut' ~-apo­
·aroteno£c. Acidul ~-apo-8'-carotenoic ~i esterii respectivi s.int metabolitii
ali ai apo-carotenalului. Administrati in doze mari la 90bolani, numai
actiune mica de esteri sint absorbiti in organism, restul fiind excretati
fecale (Wiss ~i Thommen, 1963). La sugari, eliminarea esterilor absor­
" in singe este proportionala cu concentratia esterilor in singe ~i este foarte
tida (Kubler, 1963).
Toxicitatea acuta (DLso ) la ~oareci (administrare pe cale orala) este
10 000 rng/kilocorp. Testele de toxicitate pe termen scurt efectuate pe
lani cu doze de 0; 100 sau 500 mg/kilocorp/zi, timp de 5 zile pe saptamina,
perioada de 34 saptamini, nu au pus in evidenta efeete negative in ceea
• rive~ t e mortalitatea ~i cre~terea in greutate in comparatie cu martorii.
observat totu~i la masculii care au primit doze de 500 mg/kilocorp 0
cere a greutatii testiculelor ~i depozite de pigment granular in ficat 9i
;.hi. Spermatogeneza ~i starea generala de sanatate a animale10r au fost

Testele de toxicitate pe termen lung efectuate pe patru generatii de

ani hraniti cu diete continind 0; 0,1; 0,2; 0,5 ~i 1% ester metilic, timp
52-104 saptamini, au aratat. ca esterii acidului ~-apo-8'-carotenoic nu
-feete asupra mortalitatii, cre~terii in greutate, fertilitatii ~i starii de
- r. ­ tate generale a animalelor de experienta .

.La om, doza zilnica admisibila fara rezerve este estimata la 0-2,5 mg/
orp, iar cu oarecare rezerve la 2,5-5 mg/kilocorp. .
Licopina (licopen), C4oH s6. Acest colorant are masa moleculara 536,88.
ase9te in natura in fruete, in unele produse de origine animala (unt,
c1 dar mai ales in tomate (Solanum lycopersicum), carora Ie confera
),

_ area ro~ie, in timp ce carotina Ie confed culoarea galbena. Dintr-un kilo­

tomate mature se obtin 0,02 g licopina. Licopina are punetul de topire
. 73 ... 175°C, este solubila in uleiuri ~i grasimi dar greu solubiHi in alcool
• 'c. Se folose~te drept colorant alimentar fiind obtinuta ~i prin sinteza.

~I
(~

Cantaxantina. Este un colorant din grupa carotenoidelor de culoare

j ce se extrage din Cantharelhts dnnaban'nus, din plantele exotice Guara
J ~i A/a/a a/a/a. Se mai extrage 9i din unele crustacee. Colorantul (C4oHszOz)
masa moleculara 564,86 ~i se prezinta sub forma de cristale sau sub forma
solutie uleioasa, respectiv preparate dispersabile in apa (pudre; granule
capsule). Colorantul trebuie sa contina minimum 96% C4oHszOz. Este
ubil in apa, insolubil in alcool etilic ~i relativ solubil in uleiuri vegetale

29
(0,005%). Are punctul de topire la r - ' 210°C dnd se ~i descompune. Produ
trebuie sa contina maximum 3 mg As/kg, maximum 10 mg Pb/kg, 20 mg/
alte metale grele ~i maximum 0,1% cenu~a dupa sulfatare.

o
Aspecte biochimice ~i toxicologice ale jolosirii cantaxantinei. Cantaxanti
nu exercita aetivitate provitaminiea A. Toxicitatea acuta (DLso ) la ~oare
(administrare pe cale orala) este de 10000 mgjkilocorp. Testele de toxicitat
pe termen scurt au fost efectuate pe ciini care au primit zilnie 0; 100 ~i 400 m­
colorant/kilocorp, timp de 15 saptamini, neobservindu-se modificari in greu
tatea corporala. Toxicitatea pe termen lung a fQst studiata pe ~obolani care'!
au primit 0%; 0,5%; 2% ~i 5% cantaxantina in dieta, timp de 93-98 sap­
tamini. Nu s-au observat efecte privind cre~terea in greutate, mortalitatec.
~i incidenta de tumori in comparatie cu martorii.· .
Se considera ca nivelul fara efeet toxic la ~obolimi este de 2 500 mg/kilo­
corp/zi, ceea ce corespunde la 5% colorant in dieta. La om, doza zilnidi admi­
sibiIa fara reZerve este de 0-12,5 mg/kilocorp, respeetiv 12,5-25 mg/kilocorF
cu oarecare rezerve.
Luteina sau xantofila (C4oHs60Z). Este un alcool carotenoidic care, dupa.
~-carotina, este cea mai ra.spindita carotenoida din natura, gasindu-se in
cantitate mai mare in alge, in galbenu~ul de ou, in petale de £lori gal bene.
Are masa moleculara 568,85 ~i formeaza cristale galbene in transparenta,
cu luciu superficial violet, metalic, cu punct de topire la 190°C (dnd se rea­
lizeaza cristalizarea din eter + metanol). Luteina este puternie dextrogira,
[IXJ~ =+ 165° (in benzen). Este insolubila in apa dar solubila in grrlsimi
~i solventi organici.

OH
HO

Cantaxantina si luteina (xantofila) confera produselor alimentare in

care se introduc c~loarea rosu - trandafiriu pina la oranj-intens. Ace~ti
doi coloranti se utilizeaza in ;ucurile de fruete ~i legume, grasimi ~i uleiuri,
paste fainoase (macaroane, fidea), sosuri, bauturi racoritoare carbona~at~:
In cazul gemurilor ~i dulceturilor, cantaxantina impreuna cu antoclanll
amelioreaza calitatea de preze'ntare a dulcetii de zmeura ~i caise, in timp ~e
~-carotina ~i ~-apo-8'-carotenalul pe cea a dulcetii ~i gemului de caise. In
S.U.A., cantaxantina este admisa in proportie de 60 mg/kg produs.
Capsantina (C4oHs603). Se gasqte in ardeiul ro~u. Are mas~ moleculara
586,86. In stare pura se prezinta sub forma de cristalero~ii-carmmcu punctul
de topire la 175 ... 176°C. Rotatia specifica este [IX]D = +36° (in cloroform).

30
 . nna de boia de ardei dulce sau sub forma de oleorezina:, capsantina
-tilizeaza la fabricarea preparatelor din carne, la grasimi ~i uleiuri, la
turi, la sucuri de legume, paste fainoase, produse din carne de pasare,
i, cartofi prajiti etc.

CH3
CH3

-....::::::: -....:::::::
CH3

-....::::::: -....::::::: -....:::::::

CH3
-....::::::: -....:::::::

CH3
;:5
:;-H~ OH

.-:aJYim·na din ardeiul ro~u iute poate fi 9i ea folosita drept colorant dar
aromatizant pentru unele produse alimentare. Aceasta oleorezina se
-- -: prin extractia cu solvent (diclormetan, tricloretilena, acetona, propan­
alcool metilic, hexan, alcool etilic) a ardeiului ro~u iute, Capsicum
. L, urmata de indepartarea solventului. Oleorezina obtinuta contine
:i:ina (ClsHz7N03), cu masa moleculara 305,40, ~i capsantina (C4oHs603),
::- moleculara 584,85. Oleorezina este practie insolubWi in apa, partial
~-,-'~aa in ulei ~i insolubila in glieerina. Oleorezina trebuie sa contina maximum
~ .J..s/kg, maximum 5 mg Pb/kg, maximum 20 mg/kg, metale grele. in
'.C' de solventul utilizat, oleorezina trebuie sa contina maximum 30 mg/kg
::metan, dorura de metil, tricloretilen, sing-uri sau in combinatie, maximum
-g kg, acetona, maximum 50 mg/kg, propan-2-01, maximum 50 mg/kg,
01 ~i maximum 25 mg/kg, hexan.
franul. Acesta este colorantul care se obtine din stigmatele florilor
. fran (Crocus sativus). Colorantul este de fapt glieozida numita crocina
1024)' respectiv esterul crocetinei (CZOHZ404) cu doua molecule de
-. bioza.
:rocina se prezipta sub forma de pulbere galbena sau brun-ro~ie, sau
:orma de filamente r09ii-brune, cu punct de topire la 186°C. Este greu
ilii in apa dar u~or solubila in alcool absolut.
-~ocetina este un acid dicarboxilic polienic cu masa moleculara 328,39,
ct de topire la 285 ... 287°C, insolubila in apa 9i sensibila la actiunea
ului.
CH 3 CH3 CH3 CH3
I I I I
-C=CH-CH=CH-C=CH-CH=CH-CH=C-CH=CH-CH=C-COOH
P utru 2. putea fi utilizat ca aditiv alimentar, 90franul trebuie sa aiM
- -oarea compozitie: umiditate 15,6%, substante azotoase 12,4%, sub­
:'" extractive neazotate 43,6%, zaharuri 13,3%, lipide 5,6%, uleiuri
. 0,6%, celuloza 4,5% ~i cenu9a 4,3%.

hnatto. Se obtine prin extractie din pericarpul fructului plantei Bixa

I.a L ~i anume:
- r;xtraet Annatto fn ~tle~', ca solutie sau suspensie de c;uloare ro~ie, r09ie­
- care se obtine prin extractia cu ulei vegetal a pericarpului sau prin
Tea eu ulei a extractului obtinut cu ajutorul unui solvent organic (acetona,
'!II:iccmetan, alcool etilic, hexan, alcool metilic, propan-2-ol, tricloretilena),
.~p·e urmata de indepartarea solventului. Extractul Annatto in ulei
0;: minimum 0,2% din totalul carotenoidelor ca bixina.

31
 Principala substanta colorata a extractului Annatto este bixina (C Zf>H 30 0
care are masa moleculara 394,50. Bixina poate fi prezenta sub forma cis
trans, ca sare de sodiu sau potasiu. Bixill,a este esterul monometilic
acidului dicarboxilic nesaturat, norbixina. Bixina face parte din grupa car ­
tinoizilor ~i cristalizeaza din acid acetic sub forma de prisme de culoare viol
cu luciu metalic. cristalele avind punctul de topire la 191,SOC, atunci de
incalzirea este lenta, ~i la 198°C. atunci dnd incalzirea este rapida. Prill, prec
pitare din solutie de carbon.at de sodiu, bixina are culoarea ro~u-portocali__
Bixina, respectiv extractul Annatto in ulei este insolubil in apa ~i pur
solubil iIi. alcool etilic;
- extract Annatto in api, care se obtine prin extractie cu solutie alcali
(NaOH sau KOH) a pericarpului fructului plantei Bixa orellana L sau pr:'"
hidroliza in solutie alcalina a extractului obtinut cu solventii mentiona~
anterior. Extract~l Annatto· in apa contine in' principal norbi~ina, pr~dus'
de hidroliza al bixinei sub forma de sare de Na sau K, forma cis ~i traIL
Norbixina (C 24 H zs 0 4 ) are masa moleculara 380,48. Extractul Annat!
in apa are culoarea ro~ietic-brun pill,a la bruno Acest extract trebuie sa co·
tina minimum 0,2% din totalul carotinoidelor ca ncrbixina.
CH 3 CH 3

Cis-Bixina

ROZC

Trans-norbixina
(R=Na sau K)

32
TabeZul 2
Apliea~iile carotinoidelor in industria alimentanl
(Dupa Emodi, 1978)
PrOc!nsnl alimcntar in r.nre F()r:m;~ sub earC' Doza de utili­
zare propusit, Efeetele cc 'C'
Modul de aplica.rr.
se utilizcazi'L se u I ilizeil.za obtiu
mg/kg
" 4

]\fal'garini Suspensii de (3-earoten Se adauga. Ia nIeiul fierbinte 4-8 Se obtine euloare uniforma
inainte de emuIsiollare ~i un' prod uS eu aeti'/itate

Ul1t ': - " '"' i

~ .
ISuspensii de (3-earoten
Granule de (3-earoten
Britizeturi topite Suspensii, ~oIutii ~au
Granule de '(3·earoten sau
amestec de (3-caroten ~i
.~
apoearotenal
FIot-ieele de porumb ;­ Suspensie 22% (3-earoten
~rturi eongelate Suspensii de 2,1% !Ii 10%
(3-earoten sau amestee de
granule de (3-earoten ~i
vitamina A.
Produse lactate simulate 'Granule de l3-earotcn
Carne ~i prod use de carne GrannIe 10% cantaxantinli
simulate
PrGcluse din pasta de tomate Granule 10 % cantaxantina
Gil.lbenu~ de ou congelat sau Suspensii de (3-caroten ­
usci\t sau granule
Se adanga in stadiul de
sararc
Se adauga in faza. de topire
a brinzei
Se adaugiL Ia ulE-iul fierbinte\-' 20-30
Se adauga in lichid inainte
de eongelarea aeestuia
Se adauga in apa. lnainte de
omogenizare cu celeIalte in­
grediente
Se adaug[~ la emulsia de
carne
Se adaug1l. la produs
4-12
vitamin:e1
Se standardizeazii enIoarca si
valoarea vi ta miniea,' .
2-10 Se obtine un produs ell
euloare uniforma si eu valoare
vitaminica .
Se obtine 0 culoare uniforma
4-10 Se obtine culoare de vanilie
~i un' produs cu valoare
vitaminica
Confera produsului culnare
, ~i valoare vitaminidl.
tmbun1l.t1l.~e~te euloarea
Resta bile~te euloClorea
tmbunatate~te cnloarea

Pro~use de panificatie .~ Granule de (3-ca.roten Se adauga la aluat Se obtine un produs de

euloare galben
Procluse eongelate .• Granule de l3-earoten :~ Se adauga la produs inainte Se obtine, un produs de
de congelare euIoarea U'lmiiei, piersicii, por­
toeaIei
Drc~singuri pentru salate (3-earoten ~i eantaxantin1l. Sc adaug1l. ill uIei inainte de Sa obtine un produs de
emuIsionare culoare gaIben
~-
 ..l ru in ficat, rinichi, splina, la ~obolani, la niveluri de pigment de 0,1
" in dieta. .
Toxicitatea acuta (DLso ) la ~oareci a sarii de Na ~i K a complexlui
iili.TJ.a-cupru este de 7 000 mg/kilocorp (administrare pe cale oraBi), a
...:. de Na a complexului clorofilina-cupru este de peste 400 w..g/kilocorp
-i.n.istrare intravenoasa). Complexul clorofilina-cupru prezinta DL50 =
= 90 rng/kilocorp (administrare intraperitoneala). Nivelul far a efect toxic
_ olani este de 1 500 mg/kilocorp/zi, corespunza.tor 1a 3% sare de Na +
- - a complcxului c1orofilina-cupru. La om doza zilnica admisibila temporar
-_ de 0-15 mg/kilocorp (Harrison ~.a. 1954; Worden ~.a. 1955).
Colorantul singelui. Singele este intens colorat in ro~u, culoarea fiind
':'~ionata de cantitatea de hemoglobina care se gase~te in eritrocitele
:c_ui care, la centrifugarea singelui, se separa sub forma de concentrat
itar cu un randament de 33-37%. Concentratul eritrocitar contine
_ apa, 33% proteine (in principal hemoglobina) ~i 1% saruri minerale.
C:rraeteristicile principale ale hemoglobinei, in comp2.r2.tie cu mioglobina
:esutul muscular, sint aratate in tabelul 3.

Caracteristicile mioglobinei ~i hemoglobinei

Caracteristici1e lVlioglobina Hemoglobina.

:ul l\Ib Hb
·rea. partii prostetico Hem Hem
.:.e=:!l:·iI:ea partii proteice G1obina. Globina
• mn~eculara. 17 850 64500
(17853,87) (64489,40)
:I~ aminoacidi~e din structura
mei 153 574
;ul lanturi10r polipephdice 1 4
';ul de hemuri 1 4
- molecular a ~ partii proteice 616,48 '\ X 616,48 = 2465,92
mo1ecll1ar2. a fieru1ui continut de
55,05 4 x 55,05 = 223,4
:ltu1 de globina in cromoproteina, % 96,55 96,18
=dul de fier in hem, % 9,06 9,06
:ac:zi tcrminali Cisteina Aspargina., glutamina,
izo1eucina
~Z"acromoproteinei Globularii Globlllara.
ionilor de fier Fe2 +jFe3+ Fe2+JFe 3 +
• izoelectric 7,0 6,8

cUtIU colorarea preparatelor din carne cu adaos de derivate proteice

_ ia, cazeinat de sodiu, emulsie de 90rici, se poate ada.uga singe integral
...; at san concentratul eritrocitar (elementele figurate). in urma cerceta­
inLreprinse la catedra de Tehnologia carnii - Universitatea din Galati,
- -uns la concluzia ca singele integral stabilizat se poate folosi ca atare
upa tratare cu NaNO z (0,105%) 9i 3% NaCI (in cazulin care stabilizarea
5-a iacut cu NaCl) ~i pastrare 24 h la 2 ... 4°C.
centratul eritrocitar este in prealabil hemolizat cu apa in raport
rimp de 30 min, dupa care poate fi folosit ca atare sau dupa tratare

35
,:u l\aNO z (0,242% fata de concentratul eritrocitar nehemolizat) ~i 3% 1\
"Jrmata de depozitare 24 h la 2 ... 4°C.
Singele integral ~i concentratul eritrocitar hemolizat se adauga in f
flOl fe de 0,8 -1 % fata de derivatul proteic hidratat. In conditiile in (
compozitia este pe baza de carne de pore lucru ~i derivate proteice, se r
manda ca adaosul de 0,8-1 % sa fie raportat la total compozitie.

2.1.5. Coloranti cha1conici

Curcuma. Este 0 pulbere ce Se obtine prin maClllarea rizomilor plan:

Curcuma longa, care contine un colorant galben - curcumina - cu g
particular aromat. Curcumina (C 21 H ao 0 6 ) cu masa moleculata 368,4 se p:
zinta ca 0 pulbere cristalina, insolubila in apa, dar solubila in alcool et·
la cald ~i in acid acetic. Are punctul de topire la 183°C. Se intrebuint .
~i ca indicator in intervalul pe pH = 7,8 - 9,2, culoarea vidnd de la galt:
la brun-ro~u.

Aspecte biochimice ~i toxicologice ale utilizari'/,' curcumei. $obolanii hran"

eu diete continind 0,1 % curcumina ~i 1% eolesterol au avut un nivel
colesterol seric ~i hepatic scazut. Nivelul de acizi biliari din fecale a fost ill,
nnre la ~obolanii hraniti cu diete continind curcumi 0,1%. Excretia ­
colesterol a fost de asemenea crescuta (Rao ~.a. 1970).
Nu exista date cu privire la toxicitatea acuta a curcumei. Toxicitat
pc t ermen scurt a fost studiata numai pe dini care au primit diete contini
1% produs turmeric fara a se observa efecte negative. Toxicitatea pe tennE
lung a fost studiata pe ~obolani. La niveluri de 0,5% curcuma in dieta, cre:
terea, reproducerea ~i singe1e nu au fost influentate negativ. Se conside­
col ni\-elul fara efect toxic la ~obolani pentru produsul turmeric este de 250 mE
ki locorp ~i zi, corespunza tor la 0,5 % colorant in dieta (produsul turmer:
contine 3% curcumina). La om, doza zilnica admisibila temporar pentr;:
produsul turmeric este de 0-2,5 mg/kilocorp, iar pentru curcumina de 0-0.
mg/kilocorp.

2.1.6. Cdoranti antrachinonici

Carminul sau co~enila. Acest colorant se gase~te in pulberea obtinut­

prin sfarimarea insectei femele, uscate, denumita Dactylopius coccus Costa
care traie~te pe specia de cactus N epalea coccinellijera. Principiul coloran­
din aceasta pulbere, care se extrage cu apa, este acidul carminic, care poat
ajunge la 10% fata de corpul uscat al insectei. Acidul carminic se gase~t­
de fapt sub forma unui chelat hidratat cu aluminiu, raportul molar dintre
acidul carminic ~i aluminiu fiind 2 : 1. 1:1 prepara tele comerciale principiu­

36
 orant cste prezcnt in asociatie eu amoniu, eakiu, potasiu, sodiu, singuIi
IItil combinatie, ace~ti cationi putind fi ~i in exces.
- ~
'I
()-/"H-.. -0 II

r V
I R-O-9IlL"r~~~'~'
f
-0 .,,'
I
.'­
! (~3

I (r----\T vV1

, IU
,-- . --..,~~ I 8H
C-'-'"
I
ii
"
, ''n
,I.,
.I
u-....:-.:-v
H2°----Al'--OH
I
i
I","

I
~
f:-<.;O
~ ~) I
-­ : -I~ ~~I'··J I
p-O-gluc~ A~N-~~QH .
..

t .~ --"'w/
Cn3

COr.lplex ac. c2~minic - AI

~l+= cit; N~ ; 1\+; NHi,.;

Acidul Carmll1lC (C1zHzoOd ale masa molecular~l 492,40 ~i se prczinta

:a 0 pulbere ro~ic-bruna, solubila in apa ~i in alcoo!. Se descompune la 13SOC.
La pH = 4,8 este galben iar la pH = 6,2 este violet.
Tn combinatia sa cu cationu) amoniu, complexul acid carminic - Al este
~ lubil in apa la pH = 3 ~i 8,5. In combinatia cu cakin, complexul este foarte
• tin solubil in apa la pH = 3, dar este solubil la pH = 8,5. Conditiile de
• uritate pentru preparatele comerciale slnt urmatoarele: continut in acid
anninic (C 2z H zoOd, minimum 42%; pierderi de maS[l prin uscare la 105°C,
aximum 20%; cenu~a, maximum 15%; proteina (N X 6,25), maximum
_'%; material insolubil in apa amoniacala, maximum 1%; arsen, maximum
3 mgjkg; plumb, maximum 10 mg/kg; metale grele, maximum 20 mg/kg.
Nu exista date cu privire la aspectele biochimice, toxicitatea acuta ~i
:oxicitatea pe term en lung, pentru acest colorant. Toxicitatea pe termen
rt a fost studiata pe ~oareci, ~obo1ani, ieFuri. La ~oareci, prin injectarea
traperitoneala de colorant solutie 1% ~i 2%, s-a observat numai proliferarea
utului splenic. La ~obolanii hraniti cu diete zilnice, continlnd carmin
'00 mg/kg), nu s-au observat efccte negative asupra cre~terii ~i asupra sin­
lui.
La iepurii injectati cu 10 ml solutie 4% carmin nu s-a observat dedt
o proliferare a tesutului splenic. Datele existente nu au permis evaluarea
oxicologica a colorantului.

2.1.7. Coloranti flavonici

Quercitrina. Este un colorant natural galben, care face parte din grupa
flavonelor, fiind prezent in coaja de Quercus tinctoria. Colorantul (C 21 H ZO O ll )
este pentahidroxi 3,5,7,3',4' flavon-ramnozid-3, cu masa moleculara 448,39.

37
 Are punctul de topire la 250 ... 252°C(anhidru). Este insolubil In apa, solu­
billn alcool. sinte1

OH 0 orantii sintetic

OJ
?'

Ho~1 ~OH
Quercetina
OH

HO

Quercitrina
_":tlll'
care ~u drept gr
_IUll'l.ci, care au un
miniei, care slut
'na si fenazin­
~""LL1e deri~a de la 0
_II!!" ..", .::tructura com .

Agliconul quercitrinei este quercetina (C I5 H IO O?), cu masa moleculara

302,23 ~i cu punctul de topire la 313 ... 314°C. Se prezinta sub forma de cristale
galbene, solubile In apa alcalina, In acid acetic, In alcool fierbinte.
Aspecte biochimice ~i tox1:cologice ale utiliziirii quercitrinei. Dupa adminis­ categoria co
trare de quercitrina pe cale oraHi, la iepuri, cantitati apreciabile de colorant azor1tbil1a.
slnt absorbite, metabolizate ~i excretate prin urina In interval de 24 h. Meta­ t4iiiR::'1I'!. i:l .
bolitii gasiti au fost: acidul dihidroxi-3,4 fenilacetic (> 25%), acidu13-hidro­ ubiua. Ace:;!
xi-4-fenilacetic 9i glucuronida sa,acidul metoxi-3 hidroxi-4-fenilacetic. In ri­ ~.ila ca 0
. . <:L....
nichii de ~obolan s-a decelat ca metabolit 9i acidul pirocatehinic. . a acidului b
Toxicitatea acuta la iepuri (DL50) este estimata la 100 mg/kilocorp (admi­ a\'indma~
nistrare pe cale intravenoasa). T estele de toxicita te pe termen scurt ~i lung
efectuate pe ~obolani nu au pus In evidenta efecte negative, asupra organismului
animal, Insa avind in vedere ca nici pIn a In prezent colorantul nu este carac­
terizat din punet de vedere al puritatii, nu s-a putut face 0 evaluare toxico­
logica.
Coloranti flavinici. Din categoria coloranti1or flavinici se utilizeaza
Na-riboflavin 5'-fosfatul (C17HzoN409PNa '2H zO), cumasamoleculara 514,37
care trebuie sa contina minimum 70% CI?HzoN406 (riboflavina).

o
HN~N"0CH3
o~NA~CH3
L
.
..
H H H
I I I
CHrC-C-C-CHz-O-P03HNa. 2Hjl
I I I
OH OH OH

Produsul se prezinta sub forma de pulbere cristalina, de culoare galbena­

oranL higroscopidi, cu gust u~or amar. Are rotatia specifica [oc]15 = +
37° '"
... + 43° ~i trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: pierderi de masa
la uscare In vacuum pe pentaoxid de fosfor, timp de 5 h la 100°C, maximum
8%, cenu~a sulfatata, maximum 25%, fosfat liber, maximum 1% (calculat
ca P04 fata de substanta uscata); riboflavina libera, maximum 6%; ribofla­
Yin-difosfat, maximum 6% (calculat ca riboflavina) ; lumiflavina, maximum
250 mg/kg; arsen, maximum 3 mg/kg; metale grele, maximum 20 mg/kg.
Produsu] este solubil in apa dar insolubil in alcool etilic.

38
Amarantul este un colorant alimental' rosu, hidrosolubil, care trebuie sa dis­
punda urmatoarelor norme de puritate: c~ntinut In substanta coloranta activa.
minimum 85%; pierderi de masa prin uscare la 135°C, maximum 15%; reziduu
insolubil In apa, maximum 0,2%; substante extractabile In eter, maximum
0,2%; plumb, maximum 10 mg/kg; arsen, maximum 3 mg/kg; substante
colorante diferite de amarant maximum 4%; produ~i intermediari, maxi­
mum 0,5%.
jProdusul se prezinta sub forma de pulbere de culoare brun-ro~cat, foart
solubiIa III apa ~i In solutii diluate de acizi, dar mai putin solubila In alcoal
etilic.

Aspecte biochimice $i toxicologice ale ~ttilizarii am:zrantului. In experiente

pe ~obolani, amarantul administrat pe cale orala, In doza unic5. de 50 mg,
a fost absorbit In proportie de 2,8% la nivel gastro-intestinal. Metabolitii
urinari ~i biliari slnt produ~i care rezulta prin scindarea reductiva a legaturii
azoice: acidul amino-1-naftalen-4-sulfonic si acidul amino-1-hidroxi-2-nafta­
len-3,6 c1isulfonic. Primul com pus se gase~te ~i In fecale. Scindarea legaturii
azoice are loc la nivelul intestinului de catre bacterii ~i nu de c5.tre enzimele
hepatice, ceea ce lnseamna c5. produ~ii formati In intestin slnt absorbiti In orga­
nism ~i excretati la nivel de rinichi ~i ficat (Radomski ~i Mellinger, 1962).
Galea ~.a. (1963) au constatat ca prin administrarea prelungita a unei
doze zilnice de so mg/~obolan are loc 0 sdldere de 3-4 ori a continutului
de vitamina A din ficat. Continutul In glutation al iicatului cre~te.
Toxicitatea acuta la ~obolan (DL 5o ) este estimata la doze> 1 g/kilocorp
(administrare pe cale intraperitoneaHi san intravenoasa).
Colorantul a fost studiat ~i din punct de vedere mutagenic la concentratii
de 0,5 g/100 ml, III cultura de Esch~ric!Lia coli, neobservlndu-se nici un efect
mutagen (Ruck ~i Rickerl, 1960).
Testele de toxicitate pe termen scurt ~i lung efectuate pe ~obolan, cabai,
pisica, dine au aratat ca amarantul nu are actiune cancerigena. Dupa datele
existente In liteatura de specialitate doza de amarant fara efect toxic la ~obo­
lan este de 150 mg/kilocorp/zi, ceea ce corespunde la 0,3% amarant In diet~'i.
La om, doza zilnidi admisibila este de 0-1,5 mg/kilocorp. Se considera
ca In cazul amarantului mai slnt necesare studii privind metabolismul acestuia
la mai multe specii de animale ~i studii privind influenta asupra reproducerii.
Legisla tia sani tara din Rom ania admi te folosirea amaran tului In urma­
toarele produse alimentare: bauturi nealcoolice, rahat, 10 mg/kg; Inghetata,
bauturi alcoolice industriale, 20 mg/kg; prajituri, prodnse de panificatie,
patiserie, 25 mg/kg; specialitati de ciocolata, umpluturi pentru produsele
zaharoase, drajeuri, bomboane, 15 mg/kg.

40
 Ponceau 4 R. Colorantul Ponceau 4 R face parte din grupa colorantilor
m onoazoici.
Din punet de vedere chimic, colorantul este sarea trisodid a acidului
:ulfo-4-naftilazo-1}-1 - naftol-2 - disulfonic-6,8 (C2oHllN2Na3010S3) cu masa
moleculara 604,48.

S03Na

Colorantul Ponceau 4 R este hidrosolubil ~i trebuie sa raspunda urma­

toarelor cerinte: continut in substanta coloranta aetiva, minimum 82%;
cloruri, sulfati calculate ca saruri de sodiu, maximum 20%, pierderi de masa
prin usc are la 135°C, maximum 15%; reziduu insolubil in apa, maximum
0,2%; substante extraetibile in eter, maximum 0,2%; plumb, maximum
10 mgjkg; arseniu, maximum 3 mgjkg; substante colorante suplimentare,
maximum 2%; produ~i intermediari, maximum 0,5%.
Aspecte b£ochimice ~i toxicowgice ale 1~tilizarii colorantului Ponceau 4 R.
Colorantul "Ponceau 4 R" este redus il1 vitro de continutul cecal de la ~obolan
(Walker, 1968). Dupa Ryan ~i Wright (1961); ~obolanii excreta 30-45% din
doza injeetata intravenos in bila, in circa 6 h. Alte date cu privire la meta­
bolismul colorantului nu sint disponibile.
Colorantul nu are efect mutagenic la a,s gj100 ml, in culturi de Escheri­
cMa coli (Buck ~i Ricker!, 1960).
Toxicitatea acuta la ~obolani \DL 5o } este de 8 000 mgjkilocorp (adminis­
trare pe cale orala). Testele de toxicitate pe tennen scurt au fost efeetuate
pe ~obolani ~i porcine, iar cele pe termen lung au fost efectuate pe ~oareci.
~u s-au pus in evidenta efeete negative importante asupra organismulu'i
animalelor de experient5.. Nivelul fara efeet toxic la ~oareci este de 25 mgj
kilocorpjzi, ceea ce corespunde la 0 doza de 0,05% in dieta. Doza zilnica
admisibila la om estecde 0-0 ,125 mgjkilocorp.
Ecarlat G N. Acest colorant face parte din grupa colorantilor monoazoici,
fiind sarea disodica a acidului (sulfo-6-xililazo-2, 4}-2-naftol-1-sulfonic-5
(C18H14N2Na20?S2), cu masa moleculara 480,43.

{ - ~~NtoH

H3C \ '" ~ ~
S03 Na N
S03 a

Ecarlat GN este solubilin apa ~i trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:

continut in substanta coloranta activa, minimum 70%; pierderi de masa
priri uscare la 135°C, maximum 30%; reziduu insolubil in apa, maximum
Q,2%; substante extraetibile in eter, maximum 0,2%; substante colorante

41
 suplimentare, maximum 4%; produse intermediare, maximum 0,5%; P4tffiL
maximum 10 rug/kg, arsen, maximum 3 mg/kg. !
Ponceau 6 R. Face parte din grupa eoloranti1or monoazoiei, fiind
tetrasodica a acidului (sulfo-4-naftilazo-1 )-1-naftol-2-trisulfonic-3,
(C2oHION2Na4013S4), cumasamoleculara 706,52.

Colorantul Ponceau 6 R este solubilln apa ~i trebuie sa corespunda l rma­

toarelor cerinte :continut In substanta coloranta aetiva, minimum 60%;
pierderi de masa prin uscare la 135°e, maximum 40%; reziduum insoitibil
in apa, maximum 0,2%; substante extraetibile In eter, maximum 0.2%;
substante colorante suplimentare, maximum 4%; produ~i intermediari;
maximum 0,5%; arsen, maximum 3 mg/kg; plumb, maximum 10 mgjkg.
Aspecte biochimice $i toxicologice privind utilizarea coloralltului POtlCeau
6 R. Nu sint disponibile studii biochimice privind coiorantul Ponceau, 6 R.
Nu s-a constatat efect mutagenic la concentratie de 0,5 g/lOO ml, In culturi
de Escherichia coli.
Toxicitatea acuta la ~obolan (DL so ) este estimata la doze > 2 g/kilocorp,
In cazul injectarii intraperitoneale ~i r--..­ 2 g/kilocorp, in cazul injecHirii intra­
venoase. Din cauza datelor insuficiente privind toxicitatea pe term en seurt
~i lung, nu a fost posibil sa se fad 0 evaluare toxicologica a colorantului Pon­
ceau 6 R. i
Ro~u azonaftol G. Acest colorant face parte din grupa colorantilor mono­
azoici, fiind sarea disodica a acidului acetoamido-5-hidroxi-4 (fenibzo)-3­
-naftalen-2,7 disulfonic (ClsH13NaNa20SS2), cu masa [mole<:ulara 509,43.

Colorantul este solubil In apa ~i trebuie sa corespunda urm2.tolrelor

cerinte: continut in substanta coloranta activa, minimum 82%; pierderi
de masa prin uscare la 135°C, maximum 18%; reziduu insolubilln apa, maxi­
mum 0,2%; substante extractibile In eter, maximum 0,2%; anilina, maximum
0,02%; produse intermediare, maximum 0,5%; substante colorante sapli­
mentare, maximum 2%; arsen, maximum 3 mg/kg; plumb, maximum
10 mg/kg.

42
 Eritrozina. Colorant din grupa xantenei, eritrozina este sarea disodica
sa.u dipotasica a tetra-2', 4', 5', 7' iodofluoresceinei.
Eritrozina (C2oH614Na205) are masa moleculara 879,87.

~o~.oAo
I~(~I

0"''''
. Eritrozina este un colorant alimentar hidrosolubil si solubil in alcool
"lie, care trebuie sa corespunda la urmatoarele norme d~ puritate: continut
. substanta. coloranta activa, raportata la forma anhidra sau monoanhidra,
-~clusiv substante colorante suplimentare, minimum 85%; pierderi de masa
~ rin Ciscare Ia 135°C, doruri ~i sulfati calculate ca saruri de sodiu ~i potasiu,
aximum 15%; substante insolubile in apa, maximum 0,2%; substante
~xtractibile in eter din solutie cu pH = 7, maximum 0,2%; substante colo­
=ante suplimentare, maximum 4%; produ~i intermediari, maximum 0,5%;
uri anorganice, maximum 1000 mgjkg; arsen, maximum 2 mgjkg; plumb,
=:laximum 10 mgjkg.
Aspecte biochimice $i toxicologice ale utilizarii eritrozinei. Comportamentul
~etabolic ~i modul de excretie al eritrozinei a fost studiat pe ~obolani carora
~~-a fast administrat colorantul prin tubaj gastric in doze logaritmice, mergind
"e.la 0,5 la 500 mgjkilocorp. Dupa 5 zile s-a recuperat prin excretii circa
:02% critrozina. Dupa injectare intravenoasa de eritrozina, in proportie
ie 3 mg-jkilocorp, s-a recuperat prin urina ~i bila in primele 2-4 h circa 55%
.:: colorantul administrat. In urina s-a gasit circa 1,3%. Nu s-a constatat conju..
g;.rea eritrozinei cu acidul glucuronic. Excretia p:in fecale a colorantului
- reprezentat 55-72%. Prin bila se elimina 0,4-1,7% eritrozina.
Colorantul, in proportie de 200-400 mgjl are actiune de inhibare a pepsi­
-ci dar nu ~i a lipazei. Colorantul exercita un efect hemolitic in vivo ~i in vitro
. are un u~or efect mutagenic asupra bacteriei Escherichia coli, la concentratie
0,5 gj100 m!. Se considera ca adevaratul factor cauzal este molecula de xan­
- insa~i, gruparile substituente avind rol de modificare a efectului (Ruck
~.a. 1963; Rtick ~i Rickerl, 1960).
Nil s-a observat vreun efect negativ asupra reproducerii la ~obolani
~~ nici efecte teratogene.
Toxicitatea acuta (DL5o ) la ~obolani (administrare pc cale orala) este
':t> 2 gjkilocorp. Testele de toxicitate pe tetmen scurt efectuate pe ~obolani
. dicta carora s-a introdus eritrozina i n proportie de 0,25%; 0,5%; 1% ~i 2%
:a.­ aratat ca nu se influenteaza negativ greutatea corporala, consumul de
:...... ~a, parametrii singelui ~i urinei fiind normali. La 2% eritrozinii in dieta
s-au qbservat 0 cre~tere, in greutate a. tiroidei, depuneri de pigment iz: tubii
ali (proteina-eritrozina). Testele pe term en lung (2 ani) efectuate pe ~obo-.
z:ri' hraniti cu diete continind 0; 0,5; 1,0; 2 ~i 5% eritrozina au ararat ca
~ nive! de 5% eritrozina in dieta se inhiba oarecum cre~terea, se observa
coloratie macroscopica in partea glandulara a stomacului; intestinului
_ lJotire ~i coionului ~i in uuelecazuri '~i 0 ciroza hepatica.

43'
 Doza zilnica admisibila pentru om este estimata la 0-2,5 mg/kiLoco.
(WHO,1975).
Legislatia sani tara din Rom ania admi te u tilizarea eri trozinei la: biiutu.
nealcoolice (limonade), 10 mg/kg; bauturi alcoolice industriale, 20 mg/k~
inghetata, specialitati de ciocolata, umpluturi, drajeuri, bomboane ~i al
produse zaharoase, 30 mg/kg; prajituri, produse de patiserie, 50 mg/kg.
Citrus Rcd-2. Acest colorant face parte din grupa colorantilor monoo.Loi :
fiind 1-[(2,5-dimetoxifenil) azoJ-2-naftol (ClgH16N203), cu masa molecab"­
308,34.
Citrus-Red-2 este de culoare ro~ie-portocalie, solubil in lipide ~i trebui.=­
sa corespunda urmatoarelor cerinte: continut in substanta coloranEl activ2.
minimum 98%; reziduu insolubil' in apa: maximum 0,3%; material insolubi:
in tetraclorura de carbon, maximum 0,5%; produse intermediare, maximun-.
2%; dimetoxianilina ~i ~-naftol, maximum 0,05%; plumb, maximum 10 mg
kg; arsen, maximum 1 mg/kg.

Aspecte bioclzimice ~i to ricologice ale jolosirii colorantului Citrus-Red-2.

Acest colorant, administrat ~obolanilor pe cale orala in doze unice de 2-20 mg,
in ulei de germeni de porumb, este regasit in proportie de 5-7% in bcale
dupa 4g h. Rezultate similare s-au obtinut la dini. In urina s-a pus in eviJenta
r:'amino-2-naftil, ceca cc inseamna ca acest colorant este redus la ;.li~ldul
legaturii azoice, in organismul animal. 1

Administrat intr-o doza unica, colorantul se acumuleaza in canti.tati

reduse in lipidele organelor.
Toxicitatea pe termen scurt a fost studiata pe dini care au primit 6
zile pe saptamina, timp de 76-104 sapHimini, doze de 50 ~i 200 mg colorant/
kilocorp ~i zi. Numai animalele care au primit doze de 200 mg/kilocorp ~i
zi au prezentat semnele unei activitati mai reduse ~l au trecut prin periolde
cu apetit redus. S-a constatat, de asemenea, 0 diminuare a volumului glo­
bular, a nivelului de hemoglobina ~i 0 scadere a numarului de eritroci teo Nu
s-a inregistrat hiperplazie hematopoetica.
Toxicitatea pe termen lung a fost studiata pe ~obolani care au primit
diete continind 0,05%; 0,1%; 0,5%; 1%; 3% ~i 5% colorant. Animalele
hranite cu diete care au continut 3 ~i 5% colorant au prezentat 0 inhibare
apredabila a cre~terii. Anim'llele - femele, hranite cu diete con tinind 5%
colorant, au avut un nivel de proteine plasmatice, de hemoglobina ~i de hemato­
crit mai redus.
Avindu-se in vedere ca studiile biochimice ~i toxicologice sint incom­
plete, nu s-a facut 0 evaluare toxieologica a colorantului (Radomski, 196 ().

44
2.2.2. Coloranti galbeni

Din categoria colorantilor organici sintetici alimentari, de culoare galben,

fac parte tartrazina, crisoina S, galbenul de quinoleina, galbenul solid.
Tartrazina. Este un colorant din grupa colorantilor monoazoici. Tartrazina
este sarea trisodica a acidului hidroxi-5-p-sulfofenil-1-(P-sulfofenilazo-)4
pirazol carboxilic-3 (C16H9N4Nas09SZ) ~i are masa moleculara de 534,37.

C0lorantul, care se prezinta ca 0 pulbere oranj, este solubil in apa ~i tre­

buie sa corespunda urmatoarele cerinte: continut de substanFi. coloranta
act iva, minimum 85%; pierdere prin uscare la BYC, maximum 15%; re­
zid~JU insolubilin apa, maximum 0,2%; substante extractibile in eter, maxi­
mum 0,2%; alte substante colorante, maximum 1%; produ~i intermediari,
maximum 0,5%; arsen, maximum 3 mg/kg; plumb, maximum 10 mg/kg.
Aspecte biochimice ~i toxicolog~'ce ale colorantului tart1'azina. tn cazul tartra­
zinci s-au efectuat studii biochimiee, de toxicitate pe termen scurt ~i lung,
foarte aprofundate care au scos in evidenta faptul ca nivelul de tartrazina din
dieta zilniea care nu provoaca efecte toxice la ~obolani este de 0,5%, ceea ce
corespunde la 750 mg/kilocorp ~i zi. La om se estimeaza 0 doza zilnica admi­
sibiHi de 0-7,5 mg/kilocorp.
Legislatia sanitara din Romania admite utilizarea tartrazinei in urma­
toarclc produse: bau turi nealcoolice (limonade), 10 mg/kg; rahat, 30 mg/kg;
inghetata, bauturi alcoolice industriale, 40 mg/kg; pdi.jituri, produse de pati­
serie, produse de panificatie (biscuiti), specialitati de ciocolata, umpluturi
pentru produse zaharoase, drajeuri, bomboane, mu~tar, 70 mg/kg.
Crisoina. Acest colorant face parte din grupa colorantilor azoici, fiind
sarea desodiu a 4-(4-sulfofenilazo)-rezorcinol. Are formula bruta ClzH9NzNa05S
~i rnasa moleculara 316,27.

Crisoina este un colorant alimentar hidrosolubil care trebuie sa cores­

pund~. urmatoarelor cerinte: continut in substanta coloran.ta activa, mini­
mum 70%; pierderi de masa prin uscare la 135°C, maximum 30%; reziduu
insolubil inapa, maximum 0,2%; produse extractibile in eter, maximum
0,2%; substante colorante suplimentare, maximum 4%; produse inter­

) 45
, ./
 mediare, maXiiTlUm 0,5%; arsen. maXImum 3 mg/kg; plumb, maxtmum
10 mg/kg.
Galben de quinoleina. Colorantul galben de quinoleina face parte din
grupa eolorantilor quinoftalonici ~i este sarea disodica a acidului (quinoleil-2)-2
indandion-l,3 ~disulfonic (ClSHgNNazOsSz), eu masa moleculara 477,38.

o
sau

Colorantul care este solubil in apa trebuie sa corespunda urmrltoa elor

eerinte: reziduu insol.ubil ill apa, maximum 0,2%; substante extractibile In
eter, maximum 0,2% ; arsen, maximum 3 mg/kg; plumb, maximum 10 mg/kg .
.......- Aspecte toxicologice ale folosir~'~' colorantulu~' galben de qlf.1'noleillc"f. Colo­
rantul a fost testat pentru efectul mutagenic la eoncentratii de 0,5 ~i 1 g/HJO ml
in eulturi de Escherichia coli, fara sa fie pus in evidenta efectul mutag..mic.
Colorantul nu are nici efecte teratogenice, 1a doze de pina la 150 mg/b1o­
corp ~i zi, la ~obo1ani.
Toxicitatea aeuta 1a ~obolani este de 2000 mg/kilocorp (administrare pe
cale orala). Studiile de toxicitate pe termen scurt ~i lung efectl1ate pe ~cbo­
lani nu au pus in evidenta vreo influenta asupra greutatii corporale, nt iJ.ru­
lui de ce1ule din singe, greutatii organelor.
Nu s-au produs tumori la animalele de experienp,. Nive1ul far~ e£,~ct
toxic la ~obo1ani este de 50 mg/ki1ocorp ~i zi, corespunzind 1a 0,1% colol'ant
in dieta. La om, doza zilnidi admisibila temporar este de 0-0,5 mg/kilocorp.
Ga.lben solid. Colorantul galben solid face parte din grupa colGran~'aor
azoid, fiind sarea disodica a acidului (sulfo-4-fenilazo)-5-aminobenzen-2-sulfo­
nic (ClzHgN3Naz06SZ), eu masa molecular-a 401,33, .

Co1orantul este solubi1 in apa ~i trebl1ie sa corespl1nda urma toareIOl' ce­

rinte: continut in substanta coloranta activa, minimum 85% ; pierderi de rn:asa
prin uscarela 135°C, maximum 15%; reziduu insolubilin apa, rilaximum 0,2%;
produse extractibile in eter, maximum 0,2%; substante colorante st{pli­

46
mentare, maximum 3%; produse intermemare, maximum 0,5%; plumb,
maximum 10 rng/kg; arsen, maximum 3 mg/kg; amine aromatice ~i anilina
maximum 10 mg/kg.

2.2.3. Coloran!i portocalii (orani)

Din categoria colorantilor organici sintetici alimentari ae culoare porto­

calin (oranj) fac parte Orange S (galbenul stra.lucitor FCF), Orange GGN,
Orange I.
Galben - Orange S. Galben - Orange S sau Galbenul straJucitor FCF
face parte din grupa colorantilor monoazoici ~i este sarea disomca a acidului
(suJi0:-4'-fenilazo)-1 naftol-2-sulfonic-6 (C16HIONzNaz07SZ), cu masa molecu­
lara 452,37.

Colorantul este solubil in apa ~i trebuie sa corespunda urmatoarelor ce­

rinte: continut in substanta coloranta activa, minimum 85%; pierderi de
mas~! prin uscare la 135°e, maximum 15%; reziduu insolubil in apa, maxi­
mum 0,2%; substante extractibile in eter, maximum 0,2%; substante co10­
rante suplimentare, maximum 4%; produse intermemare, maximum 0,4%;
arsen, maximum 3 mg/kg; plumb, maximum 10 mg/kg;
. A specte b£och£m£ce ~~' tox£colog~'ce ale folos~'r£~' colorantulu£ Galben straluc£­
tor PCP. 1n cazul ~obolanilor care au primit 0 doza unica de 100 mg colorant
pe cale, orala, 0,8% din doza a fost excretata prin fecale. La administrarea
unei doze orale de so mg colorant, circa 3,6% a fost absorbit la nivel gastro­
intestinal. lVIetabolitii regasiti in urina au rezultat prin ruperea reductiva a
legaturii azoke - de catre enzimele elaborate de bacteriile intestinale. C010­
raniul este reclus la aminofenoli aromatici sulfonati ~i in acizi amino-sul­
fonici.
Toxicitatea acuta la ~obolani (DL5o ) este de 2000 mg/kilocorp (admi­
nistrare pe cale oraUi).
Actiunea mutagena a colorantului a fost studiata la concentratia de
0,5 g/lOO ml in culturi de Eschen'cMa coh, neobservindu-se efect mutagen.
Studiile de toxicitate pe termen scurt ~i pe termen lung, efectuate pe
sobolani, cobai, soareci, ciini au dus la concluzia ca nivelul de colorant Hid
~fect toxic la ~obolani este de 500 rng/kilocorp/zi , corespunzator la un nivel
de 2% colorant in dieta.
La om, doza zilnica admisibila este de 0-5 mg/kilocorp.

47
 Orange GGN. Colorantul Orange GGN face parte din grupa colorantilor
monoazoici, fiirid sareadisodica a acidului (sulfo-3-fenilazo)-1 naftol~~":sul-
fonic-6 (C16HIONzNaz07SZ) ~i are masa moleculara {S2,37. .
OH

S03 Na

Orange GGN este un colorant galben, alimentar, solubil in apa, care tre­
buie sa corespunda urmatoarelor cerinte: continut in colorant pur, minimum
70%; pierderi de masa prin uscare la 13SoC, maximum 30%; reziduu in­
solubil in apa, maximum 0,2%; substante extractibile in eter, maximum
0,2%; substante colorante suplimentare, maximum 4%; produ~i interme­
diari, maximum O,S%; arsen, maximum 3 mg/kg; plumb, maximum 10 mg/kg.
Aspecte bt"ocht"mt"ce ~t" toxicologice ale utzHzan'z' colorantulut" Grance GGN.
Atunci dnd colorantul s-a administrat la .iepuri in proportie de O,S g/kilo­
corp, in urin.a s-au gasit urmatorii metaboliti: aminofenol total, 63%, anilina
0,9%, o-aminofenol, 3%, acid l-amino-2-naftol-6 sulfonic 42%.
Toxicitatea acuta la ~obolani (DLso ) este de 7 SOO mg/kilocorp (:ldmi­
nistrare pe cale orala). Testele de toxieitate pe termen scurt, efectH te pe
~obolani hraniti cu diete care au continut plna la 0,6% colorant, au eviden­
tiat fa ptul ca la animale se produc methemoglobinemie ~i reticulocitoza,
marirea splinei ~i cre~terea fierului splenic. Testele de toxicitate efectuate
pe termen lung au aratat ca acest colorant are efeete negative asupra siste­
mului hematopoetic (corpusculii lui Heinz) ~i asupra fiCatului. .
Pe baza datelor disponibilpplna III prezent nu a fost posibil sa se fixeze
o doza zilnica admisibila pentru om.
Legislatia sanitara din. Romania admite utilizarea colorantului la urma­
toarele produse alimentare: bauturi nealcoolice (limonade), rahat, 10 1 'g/kg;
inghetata, produse de panificatie (biscuiti), bauturi alcoolice industriatizate,
20 mg/kg; specialiHiti de ciocolata, umpluturi pentru produse zaharoase,
drajeuri,bomboane, 30 mg/kg; prajituri ~i alte produse de cofetarie, 40 mg/kg.
Orange I. Acest colorant face parte din grupa colorantilor monoJ.Zoici.
Din punet de vedere chimic, colorantul este sarea sodic5. a acidului P-(hidro­
xi-4 naftil-l) aZo benzen sulfonic (C16HllN2Na04S), avind masa molecuiara
3S0,33.

Colorantul este solubil in apa ~i corespunde urmatoarelor cerinte: con­

tinut in substanta coloranta activa, minimum 8S%; pierderi prin uscare la
13SoC, maximum lS%; reziduu insolubilin apa, maximum 0,2%; substante

48
extractibile in eter, maximum 0,2%; produ~i intermediari, maximum 0,5%;
substant~ colorante suplimentare, maximum 4%; plumb, maximum
10 mg/kg; al'sen, maximum 3 mg/kg.
Aspecte biochimice ~i biologice ale utiZ£zarii colorantuluz' Orange I. La
dine, 6-41 % din colorantul adrninistrat este excretat prin fecale. Nu s-au
decelat UrIne de colorant in urina. Colorantul este distrus in proportie de
80% in traiectul gastrointestinal.
Toxicitatea acuta (DL so ) la ~obolani (administrare intraperitoneala)
este de 1 000 mg/kilocorp. Testele de toxicitate pe termen scurt, efectuate pe
~obolani care au fost supu~i timp de 16 saptamini la 0 dietacontinind 1; 2sau
5% colorant, au scos in evidenri faptul ca la dietele cu 2 ~i 5% colorant,
anirnalele au sucombat in primele doua saptamini. La anirnalele hranite Cll
diete continind 1% colorant, mortalitatea a fost de 80%, iar la cele care au
supravietuit s-a constatat 0 incetinire neta a cre~terii. Prin incorporarea de
colorant in alimentatie se provoaca diaree grava, splenomegalie ~i anemie
(Hallesy ~i Doull, 1956).
Testele de toxicitate pe termen lung au fost efectuate pe trei specii de
animale (~oareci, ~obolani, ciini). S-a constatat ca la diete cu 1% colorant,
mortalitatea a fost mare, s-au inregistrat splenomegalie, leucocitoza ~i anemie,
diaree ~i incetinirea cre~terii la supravietuitori.
Prin injectarea subcutanata repetata a colorantului, se provoaca apa­
ritia de sarcomi.
, Datele disponibile pina in prezent nu I:Jerrnit sa se evalueze din punct
de vedere toxicologic acest colorant,

2.2.4. Coloranti alba~tri

Din categoria coloranti1or organici sintetici alimentari, de culoare albastru,

fac parte albastru de indantren RS, albastru patenta t V, indigotina (indigo­
carminul) ~i albastru brillant FCF.
Albastru de indantren RS. Acest colorant face parte din grupa deriYatilor
antrachinonici. Din punct de vedere chimic, albastru de indantren RS
este dihidro-N, N' antrachinon-azin- r, 1,1 '2', avind formula bruta C28Hl4N204
~i masa moleculara 442,43.

Colorantul este solubil in apa ~l In uleiurile comestibile, indeplinind

urmatoarele cerinte: continut in colorant activ, minimum 99%; pierderi
de mas a. la usc are la temperatura de 135°C, maximum 1%; produse extrac­
tibile in eter, maximum 0,2%; plumb, maximum 10 mg/kg; arseniu, maxi­
mum 3 mg/kg.

\ \
49
 Aspecte biochimice ~i toxicologice privind utilizarea albastruhti de indan­
tren:. RS. Pentru acest colorant nu sint disponibile date privind metabolis­
mul colorantului.
Toxicitatea acuta a produsului (DL50 ) la ~obolani (administrate pe cale
orala) este de 2000 mg/kilocorp (Lu ~i Lavallee, 1964). Din studiile de toxi­
citate pe termen scurt ~i lung nu rezuIta suficiente informatii privind efectul
<:olorantului asupra reproducerii, embriotoxiciHitii ~i teratogenitatii.
Pentru acest co'lorant nu s-a determinat 0 doza zilnica admisibila la om.
Bleu patentat V. Colorantul Bleu patente-V face parte din grupa colo­
rantilor derivati de triarilmetan. Din punct de vedere chimic, colorantul este
sarea de calciu a acidului anhidrid-m-hidroxitetraetil-diamino-trifenil-carbinol
disllHonic (C27HnNz07Sz)z Ca, cu masa moleculara 1 159,45.

Colorantul este solubil in apa 9i trebuie sa corespunda urmatoarelor

<:erinte: continut de substanta coloranta activa, minimum 85%, pierderi de
masa prin usc are la 135°C, maximum 15%; rezidilu insolubil in apa, maxi­
mum 0,5%; substante extractibile in eter, maximum 0,2%; plumb, m.axi­
mum 10 mg/kg; arsen, maximum 3 mg/kg; crom, maximum 20 rug/kg;
substante colorante suplimentare, maximum 1%; produ~i intermediari.
maximum 0,5% .
. Aspecte bz'ochimice ~i tox1:cologice ale 1,tWizar# colorantului Bleu-patentat V.
Colorantul administrat pe cale intravenoasa la ~obolani, in proporti~ de
0,5 mI solutie apoasa continind 5 g/100 ml, este excretat prin urina in circa
12 h de la injectare. Nu exisUi date privind metabolism111 colorantului in
.organi smul animal.
Toxicitatea acuta la 90bolan (DL5o ) este de 5 g/kilocorp (administrare
pe cale orala). Testele de toxicitate pe termen scurt au fost efectuate pe
piski, carora colorantulIe-a fost administrat pe cale orala in doze de 0,25 g;
0,50 g ~i 0,75 g solutie apoasa 5%. Nu s-a pus in evidenta nici 0 anomalie.
Testele de toxicitate pe termen lung au fost efectuate pe ~obolani ~i nu au
pus in evidenta efecte negative asupra cre~terii animalelor, reproducerii,
<:ompozitiei singelui. Colorantul injectat subcutanat nu a produs modificari
histopatologice ~i nici sarcomi, la locul de injectare (Truhal1t, 1962).
( Pentru acest colorant, doza zilnica admisibiIa fixata anterior a fost
anulata pe motivul ca nu au eXlstat suficieritedate care sa permita 0 eva­
\ luare toxicologica a colorantului.

50
 Indigotina. Face parte din grupa indigoului obtinut .c;;i pe cale naturala
din Indigo/era iinetoria (Bengal, lava). Din punet de vedere chimic, colorantul
este sarea disodica a acidului indigotin-disulfonic 5,5', avind formula bruta
C16HgNzNazOgSz .c;;i masa moleculara 466,36.

lndigotina este de fapt un amestec de acizi indigotin-sulfonici, format in

principal din acid indigotin-disulfonic 5,5' .c;;i acid indigotin-disulfonic 5,7'.
Colorantul este solubil in apa .c;;i corespunde urmatoarelor cerinte: con­
tinut in substanta colorantii activa, minimum 85%; pierderi de mas a prin
uscare la 135°C, maximum 15%; reziduu insolubil In apa, maximum 0,2-%;
substante extractibile In eter, maximum 0,2%; plumb, maxirllUm 10 mg/kg;
arsen, maximum 3 mg/kg; substante colorante suplimentare, maximum 1%
(altele dedt izomerul 5,7'); acid isatin-sulfonic , maximum 1%.
Aspecte biochimice ~i toxicologice ale 1dilz'zar# indigotinei. Metodele 111~CrO­
chimice au aratat ca indigotina filtrabila Iil plasma singelui de iepure este
excretata prin glomeruli, aceasta fractiune reprezentind 15%, restul de 85%
fiind excretata prin tubuli;
Prin inject2rc intravenoasa de indigotina la .c;;obolani, s-a dovedit ca 63%
dill colorant este excretat prin urina .c;;i 10% In bila dupa 6 ore. Metabolitii
addul isatin-5-sulfuric ~i acidul 5-sulfoantranilic apar in urina dupa 2, h.
La administrare orala a colorantului, numai 3% din colorant apare in arina
dupa 3 zile, ceea ce inseamna ca acest colorant este slab absorbit din traiectul
gastrointestinal. Fecalele contin 60-80% din .doza orala (Lethco .c;;i "Tebbe
1964).
Studiile de teratogenitate pe ~obolall.i ~i iepuri au aratat ca acest cO:'O!'ant
nu are efecte negative (Anonymus, 1972). Toxicitatea acuta la ~obolan (DL50 )
este de 2000 mg/kilocorp (administrare pe cale orala.).
Testele de toxicitate pe termen scurt ~i lung au demonstrat ca acest
colorant nn are efect cancerigen. Se considera ca n,ivelul de indigotiilii fara
efect toxic la ~obolan este de 500 rng/kilocorp/zi, ceea ce corespunde b. 1%.
colorant in dicta. La om, este estiniata 0 doza zilnica admisibila de 0-5­
mg/kilocorp.
Legislatia sanitara din Romania admite utilizarea indigotinei in: r,lhat,
20 mg/kg; inghetata, 50 mg/kg; prajituri, produse de patiserie, 70 l~lg/kg.
Albastru Brillant FCF. Colorantul bleu Brillant FCF (colorant biologic)
face parte din grupa coloranti1or derivati ai triarilmetanului, fiind sarea
disodica a 4- {[4- (N -etil-p-sulfobenzilamina)-fenilJ-(2-sulfoniumfenil)-metilen}­
[(N-etil-N-p-sulfobenzil)-A2,5-ciclohexadien-imina]. Colorantul are formula
structurala C37H34NzNaz09S3 ~i masa moleculara 792,86.

51
 r
2Na+
1+)

AS03

U
Colorantul Bleu brillant FCF este un colorant alimentar solubil in apa
care contine minimum 85% substanta coloranta activa. Pierderile de masa
prin uscare la 135°C trebuie sa fie mai mici de 15%. Colorantul contine 0,2%
Teziduu insolubil in apa, 0,2% substante extractabile in eter; maximum 3 mg
As/kg, maximum 10 mg Pb/kg, maximum 20 mg Cr/kg, maximum 3% alte
substante colorante ~i maximum 0,5% produ~i intermediari.
Aspecte biocltimice lsi toxicologice ale Jolosirii colorantului Bleu brillani
FCP. Prin administrarea colorantului pe cale orala la ~obolani, in doza de
200 mg/animal, acesta este excretat aproape In totalitate prin fecale In timp
de 40 h.
Toxicitatea acuta la ~obolani (DL50 ) este estimaUi la doze > 2 mg/kilo­
corp. Teste1e pe termen scurt ~i lung la ~obolani au condus la concluzia ca
acest colorant nu are efeete nocive asupra organismului. umai la injectarea
repetata subcutanaUi a colorantului, se produc sarcomi locali. Lipsa de date
biochimice ~i toxicologice suficiente nu a permis stabilirea dozei zilnice admi­
sibile pentru om.

2.2.5. Coloranti verzi

Din categoria colorantilor organici sintetici alimentari de culoare verde

fac parte Verde1e acid brillant BS, Verdele solid FCF.
Verde acid brillant BS. Acest colorant verde face parte din grupa tri­
arilmetanului ~i este sarea monosodica a acidului 4.4'-bis (dimetilamino)­
difenilmetilen-[naftol-3,6-disulfonic], aVlnd formula bruUi C2iHz5NzNaO,Sz
~i masa moleculara 576,63.
 Verd~le acid briUant BS este un colorant alimentar solubil care trebuie
sa corespunda urmaioarelor cerinte: continut in substanta coloranta activa,
minimum 82%; pierderi de masa prin uscare la 135°C, maximun'. 18%; reziduu,
insolubil in apa, maximum 0,2%; substante extractibile in eter, 0,2%;
sabstante colorante snplimentare, maximum 2%; produ~i intermediari,
maximum 0,5%; arsen, maximum 3 mg/kg; plmhb, maximum 10 mg/kg;
crom, maximum 20 mg/kg.
. Aspecte biocMmice $i toxicologice ale utilizarii colormltuluz' Verde acid
bn"Uant BS. Pentru acest colorant nu slnt disponibile date cu priyire la meta­
bolismul colorantului.
Toxicitatea acuta la ~obolani este de 2006 mg/kilocorp (administrare pe
cale orala). Testele de toxicitate pe termen scurt au fost efectuate pe ~obobni,
vitei ~i porci. La ~obolani, prin administrarea colorantului dizolvat in lapte,
nu s-a constatat nici 0 modificare in absorbtia alimentelor, in cre~tere3. ani­
maIcIor ~i nici nu s-au depistat leziuni patologice. I\lucoasa gastrica ~i intcsti­
nala a animalelor tratate a prezentat 0 coloratie verde. Colorantul nu a fost
prezent in mu~chi, ficat, rinichi. Testele de toxicitate pe termen lung an fost
efectuate pe ~obolani ~i au scos in evidenta faptul ca acest colorant nu exercita
nici un efect ncgJ.tiv asupra: comportameniului animalelor, cre~terii, repro­
ducerii descendenti1or. Avind in. vedere iIrsa datele insuficiente disponibile,
nu s-a putut face 0 evaluare toxicologica a colorantului.
Verde solid FCF. Colorantul face parte din grupa triarilmetanului ~i este
de fapt sarea disodica a 4-{ [4-(N-etil-p-sulfobenzilamino)-fenilJ-(4-hidro­
xi- 2-sulfoniumfenil) - metilen }- [1- (N-etil-N-p-stilfobenzil)- Li2,5-cidohexadien­
imina].
Colorantul (C37H34NzNaz09S3) are masa moleculara 808,86 ~i estc solubil
in apa. Are un continut minim de 85% substanta coloranta activa. Conditiile
de puritate sint urmatoarele: pierderi de masa prin uscare la 13SOC, maximum
15%; reziduu insolubil in apa, maximum 0,2%; snbstante extractibile in
etcr, 0,2%; plumb, maximum 10 mg/kg; arscn, maximum 3 mg/kg; crom
maximum 20 mg/kg; substante colorante suplimcntare, maximum 1%;
produ~i intermediari, maximum 0,5%.

Aspecte bz'ocMmice $i toxicologice ale utihziir1:z' colorantulu{ verde soh'd

. FCF. La ~obolani, s-a cpnstatat ca prin fecale se elimina mai mult de 90%
din colorantul ingerat. In urina nu s-a depistat colorant, iar in bila s-a pus
in. evident a colorantul.

53
 Toxicitatea a
Toxicitatea acuta la 90bolan (DLso ) este de 2,0 g/kilocorp (administrare
pe cale orala). Testele de toxicitate pe tenhen scurt, deetuate pe 90bolani nistrare pe ca~e or:
injectati cu doze de 3 9i 6% colorant, au scos in evidenta prezenta fibrosarco­ mului 90 bolarl.llo~
zomilor in majoritatea cazurilor. Testele pe termen lung (94-99 saptamini), privitoar~. la actl
efeetuate pe 90bolani care au fost injectati subcutanat cu 1 ml colorant solutie nici sturn l de 1 en,:t
::;obolani este Ge :)
2-3%, au scos in evidenta prezenta fibrosarcozomilor la locul de injectare.
Prin administrarea colorantului in proportie de 4%, in dieta 90bolanilor, doza zilnie5., a
Neg ru 7984..F
timp de 18-20 luni, ace9tia au prezentat 0 coloratie microscopica in partea
glandulara a stomacului, in intestinul subtire 9i colon. !n stomac au fost sodica a acidu~Ul
observate depozite granulare. Nu s-a constatat prezenta tumorilor. 2,7-naftaien dis
Insuficienta datelor biochimice .'}i toxicologice nu au permis pina in
prezent fixarea dozei zilnice adminsibile la om.

2.2.6. Coloranti negri

!n categoria colorantilor organici sintetici alimentari de ctiloare negra

intra ~egru brillant BN "pur", Negru 7984 .'}i carbunele medicinal vegetal
{Carbo-medicinalis vegetalis).
Negru brillant BN "pur". Acest colorant apartine grupei de coloranti
diazoici, fiind sarea tetrasodica a acidului [(P-sulfo-4-fenilazo) sulfo-7-naf­ 2.2.7. Coloranti
tilazo-1]-2 acetoamino-8-naftol-1 disulfonic-3,5 (C2sHl7NsNaP14S4) 9i are
masa moleculara 867,69.
1n categoria
Chocolat H·r.
Caramelul. (
colorantul se
in special glue
carbonat de 5 •
se solubilize~
e concentrat 1e
Prin diluare c\:
Colorantul Negru brillant BN "pur" este un colorant alimentar hidro­ in funct ie d.
solubil care trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: contin.ut in substanta lucide reduca~
coloranta aetiva, indusiv substante1e colorante suplimentare, minimum laharoza, car
80%; pierderi de masa prin uscare la 135°C, doruri 9i sulfati calculate ca Caramel" ~
saruri de sodiu, maximum 20% ; substante insolubile in apa, maximum 0,2% ; -araroe1 pen
produse extraetibile in eter, maximum 0,2%; substante colorante suplimen­ Caramel'!" .
tare, maximum 4% (prezen~3. colorantilor suplimentari, pentru care a fost :e 80° 9i nu - -=­ _
identificat produsul diacetilat, este indispensabila pentru a se obtine nuanta sau din glue
exaeta); amine aromatice, maximum 0,02%; produ~i intermediari, maximum
Caramel:
10%; arsen, maximum 3 mg/kg; plumb, maximum 100 mg/kg; zinc, maximum
200 mg/kg; metale grele, maximum 40 mg/kg. ell adaos de
ebuie sa se
Aspeetele b~'ochimice ;;i toxicologice ale 1{,tz'lizarii colorantului N egru bril­ impede. COD,
lant EN. La concentratii de 2-400 mg/l, colorantul inhiba pepsina dar nu geDer~.
9i lipaza (Diemair .'}i Muasser, 1951). Circa 0,6% din colorantul ingerat de mai marl de
animalele de experienta (90bolani) se regase.'}te in fecale (Piekarilki, 1960),
ceeace inseamna ca acest colorant parcurge traiectul gastrointestinalnemo­ Caramel
. or, ",inUI
dif~cat pina la cecum, unde este metabolizat. Nu are efeet mutagenic la con­
centratie de 0,5 g/100 ml in culturi de Escherichia coli. c'afea.

54
 Toxicitatea acuta la ~oboLmi (DL so ) este de 5000 mg/kilocorp (-admi­
nistrare pe cale orala). Nu s-au semnalat actiuni negative asupra oi"ganis­
mului~obolanilor in testele pe termen scurt ~i lung. Nu exista, insa, date
privitoare la actiuneil colorantului asupra reproducerii. Nusint efectuate
nici studii de embriotoxicitate. Se considera. ca nivelul tara efect toxic la
~obolani este de 500 mg/kilocorp ~i zi, respectiv 1% colorant in dietiL La om,
dota zilnica, admisibila temporar, este de 0 - 2,5 mg/kilocorp.
Negru 7984. Face parte din grupa colorantilor diazoici, fiind sarea tetra­
sodica a acidului 6-amino-4-hidroxi-l { [7-sulfo-4-(P-sulfofenil) azo] I-naftil }­
2,7-naftalen disulfonic (C26HlSNsNa4013S4)' cu masa moleculara 825,65.

~e 2.2.7. Coloranti bruni

In categoria co]orantilor bruni sint inclu~i Caramelul, Bmn FK ~i Brun

Chocolat HT
Caramelul. Cunoscut si sub denumirea de zahar ars sau culoare de caramel,
colorantul se obtine prin' incalzirea pina la topire ('""'-' 200°C) a zaharului,
in special glucoza solida sau sirop de glucoza cu adaos de cantitati mici de
carbonat de sodiu, NaOH, KOH, NH3. Masa bruna., vitroasa, higroscopica
se solubilizeaza intr-o cantitate redusa de apa, obtinindu-se un lichid siropos
de concentratie 35-40 0 Be, de culoare brun, cu miros aromat ~i cu gust amarui.
Prin diluare eu apa, se pot obtine lichide de culoarc brull pina la galben-auriu.
In functie de gradul de caramelizare, produsul poate contine 8-50%
glucide redudtoare (calculate ca glucoza). Daca materialul de start a fost
zaharoza, caramelul contine inca ~i cantitati variabile de zaharoza.
Caramelul poate fi de doua ca1Witi: caramel pentru lichioruri ~i romuri;
caramel pentru bere ~i otet.
Caramelul pentru licMar ~~. rom trebuie sa se solubilizeze complet in alcool
de 80° ~i nu trebuie sa contina dextrina. Acest caramel se obtine din zaharoza
sau din glucoza libera de dextrine.
Caramelul pentru bere ~~. alet se obtine din dextroza sau sirop de glucoza
cu adaos de carbonat de sodiu. Acest caramel poate contine ~i dextrine ~i
trebuie sa se dizolve complet in alcool de 75°, obtinindu-se un lichid dar,
Jimpede. Continutul in cenu~a al caramelului nu trebuie sa depa~easca 5%.
In general, un caramel de calitate contine maximum 1% cenu~a, cantitiiti
mai mari de cenu~a fiind consecinta folosirii melasei ca material de start.
Caramelul se utilizeaza pentru colorarea lichiorurilor, romurilor,conia­
curilor,vinurilor, otetului, berii,. in patiserie ~i in compozitia in.locuitorilor
de cafea. Caramelul poate fi substituit cu un amestec de coloranti organici

55
\'
)
 sintetici (galbeni, bruni) sub del1,umirea de "Caramelino" (pulbere) sau "Cu­
loare Caramelino" (solutie).
Aspecte biocln"m1:ce $i tox1"colog1"ce ale utihzan"i caramelulu1" ob!£nut prin
procedeul CIt amom"ac" C3.ramelul obtinut prin procedeul cu amoniac contine
50% glucide digestibile, 25% glucide nedigestibile ~i 25% melanoidine. Pro­
dusul contine pirazine ~i imidazoli. Se considera ca in cantitati mari, pirazi­
nele au actiune depresiva ~i slab anticonvulsionanta, iar imidazolii (4-metil­
imidazolul) au actiune convulsionanta la iepuri, ~obolani, ~oareei, la doza
. de 360 mg/kilocorp (Nishie ~"a", 1969)"
Toxicitatea acuta la ~obolani (DL5o ) este de '"'-J 20 400 mg/kilocorp (ad­
minisirare pc cale orala). Nivelul fara efect toxic la ~obolani este de 10000
mg/kilocorp ~i zi, ceea ce corespunde la 20% caramel in dieta. Doza zilnidi.
admisibila, temporara, la om este de 0-100 mg/kilocorp (se are in vedere
un produs care are 0 intensitate a culorii de 20000 unitati EBC. ~i care nu
contine mai muit de 200 mg/kg compusul 4-metil-imidazol)"
Brun FK Colorantul Brun FK face parte din grupa diazoici, fiind un
amestec dintre sarea disodidi. a acidului 4,4 '[( 4, 6-diamino-m-fenilen) his
(azo)J dibenzen sulfonic ~i sarea de sodiu a acidului P[(4. 6-diamino-m-totil)
azo] benzen sulfonic. Cei doi componenti au urmatoarele formule brute:
ClsH14N6Naz06SZ cu masa moleculara 520,46 ~i respectiv ClaHlaN4NaOaS
cu masa moleculara 328,33.

NHZ
~N=N-< }S03Na

HzNV CH3

Brun chocolat HT. Acest colorant apartine grupului de coloran? diazoici,

fiind sarea disodica a <Kidului 4, 4'{ [2, 4 dihidroxi-5-hidroxi-metil)-m fenilen]
Dis (azo)} di-1-naftalen sulfonic (Cz7HlSN4Naz09SZ), cu masa moleculara
652,57"

\
Brun Chocolat HT este un colorant alimentar hidrosolubil car~\ cores­
punde urmatoarelor cerir,t~: continut in substanF coloranta activa, i~clusiv
substantele colorante suplimentare, maximum 80%; pierderi de masa~prin
uscare la 135°C, cloruri ~i sulfati calculate cu saruri de sodiu, maximum 2f\%;
.substante colorante suplimentare, maximum 15%; material insolubil in ap~,
maximum 0,2%; material extractibil in eter, maximum 0,2%; produ~i in,
termediari, maximum 1%; arsen, maximum 3 rug/kg; metale gre1e, maximum
10 rug/kg"

56
2.2.8. Materii colorante folosite numai pentru colorare de suprafata

Materiile colorante din aceasta categorie includ carbonatul de caIeiu,

dioxidul de titan, oxizii de fier ~i hidroxizii, aluminiul, argintul, aurul, Lit­
hol-rubina BK ~i Pamintul de orubra ars (Terre d'orubre brulle), ultimii
doi coloranti fiind utilizati pentru colorarea suprafetei brinzeturilor.
Dioxidul de titan. Acest colorant face parte din grupa colorantilor mine­
rali. Dioxidul de titan (Ti0 2) este un colorant alb cu masa moleculara 79,90
~i se prezinta sub form3- de pulbere alba, inodora, insipida, insolubila in apa
~i in acizi diluati. Are punctul de topire la temperaturi > 500°C.
Produsul trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: continut de TiO z,
minimum 99%; antimoniu, maximum 100 mg/kg; zinc, maximum 50 rug/kg;
bariu, maximum 5 mg/kg; plumb, maximum 20 mg/kg; arsen, maximum
5 mg/kg.
Aspecte biochimice !}i toxicologice (tie utilizarii Ti0 2. In experientele pe
~obolani, carora Ii s-a administrat in dieta doze de 2, 10 ~i 20 g/kg, nu s-a
cOl1statat nici un fel de absorbtie a colorantului la nivelul traieetului gastro­
intestinal. Toxicitatea acuta la ~obolani (DL 50 ) este de 12 g/kilocorp (expri­
mata ca titanat de bariu, titanat de bismut, titanat de caIeiu, titanat de
plumb).
Testele de toxicitate pe termen scurt ~i lung au demonstrat faptul ca
Ti0 2 nu are efect toxic asupra organismului animal, insa rezultatele sint
insuficiente pentru a se putea fixa 0 doza zilnica admisibila pentru om.
Oxidul feros. Se gase~te in natura in mineralul numit \iVustit. Se obtine
sintetic prin incalzirea oxalatului feros in absenta aerului sau prin adaos
de oxalat fer os la 0 solutie de KOH la fierbere. Oxidul feros (FeO) cu masa
moleculara 71,85 se prezinta ca 0 pulbere neagra care arde u~or in aer. Se
descompune u~or in aer cald. Are densitatea 5, 7 ~i punctul de topire la
1 420°C. Este insolubil in apa ~i in solutie alcalina, dar solubil in HCI ~i H 2S04 ,
Oxidul [eric hidratat (FezOsHzO). Avind ruasa moleculara 177, 72, oxidul
ferie hidratat reprezinta un compus bine definit ~i caracterizat din punct
de vedere cristalografic. Se prezinta sub forma ~a, ~ ~i y.
Oxidul sub forma a-Fe Z0 3 H 20 (goethit) este mult ra.spindit in natura,
intrind in compozitia limonitului ~i ocrului, care este 0 argila colorata in galben,
in ro~u sau brun, in functie de cantitatea de oxid de fier ~i de gradul de hi­
dratare al acestuia.
a-Fe20sHzO natural se prezinta sub forma de cristale rombice bipi­
Tamidale, colorate in galben pina la brun-inchis. Prod-usul sintetic are culoarea
galbena, cu tonalitate pina la roz, in functie Jitvrhodul de precipitare. Prin
incalzire la 300°C a-Fe Z0 3 H zO pierd~e cristalizare ~i se transforma in
a-Fe203 de culoare ro~ie.
a-Fe203HzO este insolubil in apa, dar se dizolva lent in acid clorhidric
9i mai rapid in acid azotic.
Forma y-Fe20sH20 (lepidocrocit) reprezinta componentul principal al
ruginei. Transformarea y-Fe20sHzO in y-Fe z0 3 are loc la 240°C, ultimul
produs fiind sub forma de cristale rombice-bipiramidale, colorate in gal­
ben-rubiniu, cu densitatea 4,09.

57
 Aspecte biochimice ~i toxicologice ale jolosiriz' oxizilor ¢e fier. Este hille
cunoscut rolul biologic al fierului, preparate continind fier fiind utilizate
pentru combaterea anemiiIor la om ~i anim2Je. In organismul uman peste
70% din fierul existent este,legat in hemoglobina, 3% in mioglobina ~i 6%
ca fier in transport. Fierul este depozitat in organism sub forma de feni 'na
~i haemosiderina (Anonymous, 1963). .
Toxicitatea acuta a oxizilor de fier a fost studiata de Steinhoff (197f,),
citat in Who Food Additives Series (1974), pe~obolani ~i ~oareci. S-a sta' ilit
ca toxicitatea acuta (LD50 ) este ,....., 15 g/kilocorp (administrare pe cale orala
~i intraperitoneal). Nu exista inca date suficiente privind toxicitatea pe t en
scurt ~i lung a oxizilor de fier, dar comitetul FAa/OMS considera di. ac ~ti
oxizi nu reprezinta un perieol pentru saniHatea oamenilor ~i din accasta
cauza doza ziinica admisibila nu este inca specificata.
 Aspecte biocht'mice !ji toxicologice ale folosin'z' ox~'Z1'lor ¢e fieI'. Este b.ine
cunoscut rolul biologic al fierului, preparate co~tinind fier fiind utilizate
pentru combaterea anemiilor la om ~i animale. In organismul uman peste
70% din fierul existent este.legat ill hemoglobina, 3% in mioglobina ~i 16%
ca fier in transport. Fierul este depozitat in organism sub forma de ferri .na
~i haemosiderina (Anonymous, 1963). .
Toxieitatea aCl,lta a oxizilor de fier a fost studiaHi de Steinhoff. 19n);
citat in Who Food Additives Series (1974), pe ~obolani ~i ~oareci, S-a stabilit
ca toxicitatea acuta (LD50 ) este '"" 15 g/kilocorp (administrare pe cale orala
~i intraperitoneal). Nu exista inca date suficiente privind toxicitatea pe Lnnen
scurt ~i lung a oxizilor de fier, dar comitetul FAa/OMS considera ca :J. e~ti
oxizi nu reprezinta un pericol pentru san}itatea oamenilor ~i din ac asta
ca'uza doza zilnica admisibiHi nu este. inca specificata.