Termodinamică

Noţiuni introductive

I1(a)Formule de calcul la nivel molecular – Cosiderăm un gaz având masa ,, m” şi care ocupă un

volum ,,V”, conţine ,,N” atomi (molecule) având masa unui kmol ,,μ”
m N
 Număr de Kmol    NA= nr. Avogadro
 NA
m 
 Densitate  
V V
 m
 Masa unei molecule m0  
NA N
V  4r 3
 Volumul unei molecule vo   sau geometric v0  r—raza moleculei
N N A 3
 Considerând că fiecare moleculă ocupă un volum sub forma unui cub de latură egală cu diametrul

moleculei vom putea scrie : v0  d 
3

N A
N
 Densitate de molecule (concentraţie de molecule) n
V
I.2(a) Formula fundamentală a teoriei cinetico-moleculare
Presiunea unui gaz ideal este egală cu două treimi din energia cinetică medie a tuturor moleculelor din
unitate de volum.
n

2 N m0 u 2 N v k k
P u2—viteza pătratică medie u 2
K
3V 2 N
k 1
k

I.2(b) Energia cinetică medie a unei molecule

m u2 i
c  0  c  kT k=1,38·10-23 j/ K (constanta lui Boltzmann ) ,
2 2
( T )S.I. = K (grad Kelvin)
i - număr grade de libertate (posibilităţi de mişcare liberă a unei molecule)
i = 3 pt. moleculă monoatomică, i = 5 pt. moleculă biatomică, i = 6 pt. moleculă triatomică
I.2( c) Viteza termică
3kT 3RT
Vt = u2 Vt = = R= kNA ( constanta universală a gazului ideal)
m0 
R=8,31·103 J/kmol·K
I.2(d) Ecuaţia termică de stare a gazului ideal
PV = NkT , PV = ν RT
I.2(e) Ecuaţia calorică de stare a gazului ideal
U— energia internă a gazului ideal formată doar din energia cinetică a tuturor moleculelor gazului
i i
U = N εc U= NkT  RT
2 2

I.3 Legile gazului ideal (transformările simple ale gazului ideal)

Def. Trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare in alta se numeşte transformare de stare.
Obs. În cadrul unei transformări nu intră şi nu iese gaz din incinta considerată ( m = ct.  = ct.)
I.3(a)Transformare izotermă (Legea Boyle-Mariotte)
Def. Transformarea în timpul căreia temperatura rămâne constantă.
Lege: Într-o transformare izotermă produsul presiune volum rămâne constant în timpul
transformării.
P·V=ct. P0·V0= P1·V1= RT

P P V

T=ct. T=ct. T=ct.

V T T

I.3(b) Transformare izobară (Legea Gay –Lussac)

Def. Transformarea în timpul căreia presiunea rămâne constantă.
Lege: Într-o transformare izobară raportul dintre volum şi temperatura în grade absolute
(Kelvin) rămâne constant.
Lege Gay-Lussac: Într-o transformare izobară variaţia relativă a volumului este direct
proporţională cu temperatura în grade Celsius.
V V0 V V
P = ct.  ct.   t V=V0 (1+α t)
T T0 T V0
α—coeficient de dilatare izobară şi are aceeaşi valoare pentru toate gazele ideale α =1 / T 0 =1 /
273,15 K-1
P P V V

P=ct. P=ct. V/T=ct V=V0(1+αt)

V T T -273,15 t0C
I.3(c) Transformare izocoră (legea Charles )
Def. Într-o transformare izocoră, volumul rămâne constant.
Lege: Într-o transformare izocoră raportul dintre presiune şi temperatura absolută (Kelvin)
rămâne constant.
Lege Charles: Într-o transformare izocoră variaţia relativă a presiunii este direct proporţională
cu temperatura in grade Celsius.
P P0 P P
V=ct.  ct.   t P = P0(1+βt ) β=α – coeficient de variaţie a presiunii,
T T0 T P0
are aceeaşi valoare pentru toate gazele ideale.
 P P V P

V=ct.
V=ct. P/T=ct. P=P0(1+βt)

. V T T
-273,15 t0C

I.3(d) Transformare generală

Lege. Intr-o transformare generală raportul dintre produsul presiune volum si temperatura în
grade absolute, Kelvin, rămâne constant.
PV /T =ct. P0V0/ T0 =PV / T

I.3(e)Formula densităţii unui gaz ideal

P0=1,01325 105N/m2 , T0=273,15K , Vμ0 =22,42 m3 / kmol.- - reprezintă condiţii normale
m P P P T0
PV  RT ,   0  0 ,   0
 RT RT P0 T
ρ ρ ρ

ρ=m/V P=ct. T=ct.

V T P

II. Principiul I al termodinamicii

II.(a)Energie internă
Def. Energia internă a unui gaz este egală cu suma energiilor cinetice a tuturor moleculelor şi
suma energiilor potenţiale de interacţiune a moleculelor.
N N
U   E ck   E pk
k 1 K 1
OBS. In cazul gazului ideal componenta energiei potenţiale este egală cu 0.
II1(b)Lucrul mecanic în cazul gazului ideal
In acest caz lucrul mecanic este un caz particular al definiţiei generale a lucrului mecanic.
L=FΔx cosα F=PS α=0 L = PΔV
V

--forma generală va fi L   PdV

V0
(L)S.I. =j (joule)=Kgm2 / s2

II.(c)Căldura
Căldura este o forma de transfer de energie, definită în cadrul unui proces termodinamic ca variaţia
energiei între starea iniţială şi finală plus lucrul mecanic efectuat între cele două stări.
QI,F = ΔUI,F + LI,F ( Q )S.I. =j (joule)
II—1(d) Enunţ principiul I al termodinamicii –In orice transformare termodinamică variaţia
 energiei interne depinde doar de stările iniţiale si finale ale sistemului ,fiind independentă de
stările intermediare prin care trece sistemul termodinamic.
ΔU = Q – L
Obs.1-- Q>0 când căldura este primită de sistem de la exterior
Q<0 când căldura este cedată de către sistem exteriorului
L>0 când sistemul cedează lucrul mecanic exteriorului
L<0 când se efectuează lucru mecanic asupra sistemului de către exterior
Obs.2 –Un sistem termodinamic poate efectua lucrul mecanic asupra mediului exterior dacă primeşte
căldură din exterior sau dacă energia internă scade.
Obs.3—In procesele adiabatice (Q=0),sistemul poate efectua lucrul mecanic asupra mediului numai pe
seama micşorării energiei interne.
Obs.4- Dacă transformarea este ciclică, un sistem poate efectua lucrul mecanic numai dacă primeste
căldura
din exterior.
Consecinţă: Nu este posibilă realizarea unui perpetuum mobile de speţa I, adică a unei maşini termice
care să efectueze lucrul mecanic intr-un proces ciclic fără să primească căldură din exterior.
II—2Coeficienti calorici –Coeficienţii calorici sunt mărimi fizice ce leagă cantitativ căldura primita
sau cedată de un corp si variaţia temperaturii acestuia.
II—2(a)Capacitate calorică ( C )—Capacitatea calorică este o mărime fizică egală cu raportul
dintre căldura necesară pentru a varia temperatura unui corp şi acea variaţie de temperatură.
C = Q / ΔT ( C )S.I. =j / K = Kgm2s-2K-1 Q = CΔT
II—2(b)Căldura specifică (cs)-- Căldura specifică este o mărime fizică egală cu căldura necesară
unui kilogram de substantă pentru a-şi varia temperatura cu un grad.
cs =Q/ mΔT (cs )S.I.= j/ kg K=m2s-2K-1 Q = mcsΔT
II—2(c)Căldură molară ( cμ )—Căldura molară este o mărime fizică egală cu cantitatea de
caldură necesară unui Kmol de substanţă pentru a-şi varia temperatura cu un grad.
cμ= Q / νΔT (cμ )S.I.= j /kmol K=Kgm2s-2kmol-1K-1 Q= ν cμΔT cμ = μ cs
Obs.In cazul gazelor vom avea călduri specifice şi molare caracteristice pentru transformarea
izocoră şi izobară: Qv=mcvΔT , Qv=νCvΔT Qp=mcpΔT , Qp=νCpΔT

II—2(d)Coeficienti calorici pentru gaze –In cazul gazelor , coeficienţii calorici la gaze au ca
particularitate posibilitatea de aşi varia temperatura în două moduri posibile, izobar şi izocor.
Formele generale vor fi: Cv = iR/2 , Cp = (i+2)R/2 i=număr grade de libertate

II—2(e)Relaţia Robert-Mayer – Relaţia stabileste o legătura dintre coeficienţii calorici şi constanta

universală a gazului ideal.
Cp=Cv+R
II—3(a)Aplicaţie a principiului I la transformarea izotermă-- T=ct. PV=ct. P1V1=P2V2
ΔU =iνRT/2 - iνRT/2=0 , Q=L , L=νRTlnV2/V1=νRTlnP1/P2=2,3νRT lgV2 /V1 = Q
P P

Q Q

V V
 P1 P
II—3(b)Aplicaţie a principiului I la transformarea izocoră – V=ct. , P/T=ct,  2 ,
T1 T2
ΔU =Qv+ Lv, Qv=m cvΔT = ν CvΔT, Lv=0, ΔU=Qv

P P

Q Q

V V

V1 V2
II—3(c )Aplicaţie a principiului I la transformarea izobară – P=ct., V/T =ct. , 
T1 T2
ΔU=Qp – Lp, Qp=mcpΔT=νCpΔT, Lp=PΔV=νRΔT

P P

Q Q

V V

II—3(d)Transformare adiabatică – Transformare în care sistemul nu schimbă caldură cu

mediul
exterior(Q=0)
Lege: Intr-o transformare adiabatică PVγ=ct. (legea Poisson), TVγ-1=ct.
Cp i2
  --exponent adiabatic, pentru gaz ideal  
Cv i
i p V  P1V1
ΔU=Q – L, Q=0, ΔU = - L , ΔU = νCv(T2 – T1), pt. gaz ideal ΔU = ν (T2 – T1) L = 2 2
2 1
P

Q=0
V

II—3(e)Transformare politropică – Transformarea în timpul careia toti parametrii se modifică

şi este specifică transformărilor reale.
Lege: Intr-o transformare politropică PVn = ct. , TVn-1 = ct. ( n exponentul politropic)
C p  Cn
n Cn=căldura molară politropa
Cv  Cn
P2V2  P1V1 n 
L , Q = mcn(T2-T1) = ν Cn(T2-T1) , C n  CV
1 n n 1
ΔU = Q – L =ν Cv(T2 – T1)
Cazuri particulare:
n=0 Cn=Cp → P=ct (tr. Izobară)
n=1 Cn→∞ → T=ct. (tr. Izotermă)
n=γ Cn=0 →PVγ=ct.(tr. adiabatică)
n→∞ Cn=Cv →V=ct. (tr. izocoră)

II—4Măsurări calorimetrice – Calorimetria se ocupă cu măsurarea cantitaţii de căldură

şi a căldurilor specifice.Calorimetria are la baza doua principii:
P1 – Fie un sistem ,,A” avănd temperatura Ta si un sistem ,,B” avănd temperatura TB ,cu condiţia TA >
TB ,
prin punerea în comun a celor două sisteme se va obţine un sisitem A + B =C, avănd temperatura T c
cu
conditia TB < TC < TA
P2 – Fie un sistem ,,A” avănd temperatura T A si un sistem ,,B” avănd temperatura T B cu condiţia TB <
TA
prin punerea în comun a celor două sisteme obţinem sistemul ,,C” cu conditia ca căldura cedată de
sistemul ,,A” sa fie egală cu căldura primită de sistemul ,,B”.
Qced = Qabs –ecuatia calorimetrică
Obs. Cele două principii pot fi generalizate pentru ,,N” sisteme
m c T  m B c B TB
Qced =mAcA (TA – TC ) Qabs = mBcB (TC – TB) TC  A A A
m A c A  mB c B
T

TA Qced

Tc ------ --- - -------------------

TB Qabs
t(timp)

III –1Principiul II al termodinamicii – Principiul II al termodinamicii precizează condiţiile în care

se desfăşoară procesele termodinamice şi sensul lor de evoluţie.Obiectul principiului II al
termodinamicii îl formează imposibilitatea transformării căldurii integral în lucru mecanic.
a)Formularea lui Thomson (lord Kelvin)
--Intr-o transformare ciclică monotermă sistemul nu poate ceda lucru mecanic în exterior ;
dacă transformarea este ăi reversibilă, atunci sistemul primeşte lucru mecanic din exterior.
b)Formularea R.Clausius
--Căldura nu poate trece de la sine de la un corp rece la un corp mai cald,fără consum de lucru
mecanic.
c)Formularea lui S. Carnot
--Randamentul unui motor termic ce funcţionează după un ciclu Carnot (două izoterme si
două
adiabatice)nu depinde de substanţa de lucru ci doar de temperatura sursei calde si de
temperatura
sursei reci.
Obs.1-Oricare dintre formulările prezentate sunt echivalente.
Obs.2-Pricipiul II exprimă imposibilitatea construirii unui perpetuum de speta a II-a,adică nu este
posibilă
construirea unei maşini termice care să funcţioneze cu o singură sursă de căldură.
III –2Maşini termice;Randamentul unei maşini termice – Conform principiului II o maşină termică
are
două surse de căldură(termostat-sistem termodinamic a carui temperatura nu variază în urma
contactului
termic cu un alt sistem) şi un dispozitiv de transformare a energiei în lucru mecanic.Dispozitivul preia
căldura de la sursa caldă transformă în lucru mecanic şi transferă o catitate de căldură sursei reci.

Sursă
s sssssssss Q1= Qced , Q2 = ‫ ׀‬Qabs ‫׀‬
L Q1  Q2 Q
Q1    1 2
Q1 Q1 Q1
L=Q1- Q2
Q1

Sursă rece T2
Q2

III – 3(a)Randamentul unui motor ce funcţionează după un ciclu Carnot – Motorul avănd la bază
un ciclu Carnot este un motor ideal ,deci randamentul va fi maxim, fata de orice alt motor termic.
Ciclul Carnot este format din doua transformări izoterme şi două trasformări adiabatice.

P η = 1- Q2/Q1 Q1= νRT1 lnV2/V1

1(T1)
Q1 Q2 = -νRT2 lnV4/V3= νRT2lnV3/V4
2(T1)
T1V2γ-1 = T2V3γ-1
4(T2) 3(T2) T1V1γ-1 = T2V4γ-1
Q2 --------------------------
V2/V1 = V3/V4
V

T2
c  1 
T1

III—3(b)Motor cu ardere internă ,apridere prin scănteie Otto – Partea principală o constituie
cilindrul prevăzut cu două supape (admisie ,evacuare)ăi pistonul .Substanta de lucru este amestecul aer
benzină.Din punct de vedere termodinamic avem un ciclu format din două transformări adiabatice, o
izobară si o izocoră.
Motorul funcţionează în patru timpi.
--timpul 1(admisie)-supapa de admisie deschisă ,in cilindru pătrunde substanta de lucru.
--timpul 2(compresie)-supapele inchise,pistonul comprimă adiabatic amestecul
--timpul 3(ardere,destindere)-prima parte este o transformare izocoră, partea a două este o destindere
adiabatică şi este partea în care sistemul face lucrul mecanic.
--timpul 4(evacuare)-se deschide supapa de evacuare si amestecul este evacuat.
P
Q1 3(T3) η =1- Q2/Q1 Q1=νCv(T3 – T2), Q2 = -νCv(T1 – T4)
ε = V1/V2 , γ =Cp/Cv

4(T4)
2 (T2) Q2
1(T1)

1
V2 V1   1
  1

III – 3(c)Motor cu ardere internă Diesel – Motorul diesel foloseşte ca substanţa de lucru un amestec
de aer motorină. Aprinderea se obţine datorită temperaturii mari obţinute prin compresia adiabatică a
aerului.
--timpul 1(admisie) – supapa de admisie deschisă,in cilidru pătrunde aer
--timpul 2(compresie )-supapele închise,aerul este comprimat adiabatic
--timpul 3(apridere si detentă)-injectorul picură motorina care se aprinde (transformare
izobară),destindere adiabatică,partea în care se efectuiază lucru mecanic
-timpul 4(evacuare)-gazele se răcesc izocor se deschide supapa de evacuare.

P Q1 γ= Cp/Cv , ε = V1/V2 , λ = V3/V2

2(T2) 3(T3)
Q2
  1 Q1=Cp( T3-T1) , Q2= - Cv(T1-T4)
Q1

4(T4)
Q2
1(T1)

V2 V3 V1 V

  1
  1
  1 (  1)