Japonia – Ţara soarelui răsare

Dr. Alex Berca:

„…cea mai mare greşeală a celor care vor să aibă relaţii cu Japonia,
nu o fac cei care nu au cunoştiinţe despre această ţară, ci cei care
nu vor să-şi însuşească nici una din aceste cunoştiinţe”.
(gînditor japonez necunoscut–secolul XIX).

Foarte mulţi ziarişti şi cercetători din diverse domenii de activitate au ajuns la

aceeaşi concluzie, şi oricât aşi vrea să mă consider ca fiind original nu pot să
nu mă raliez opiniei lor:

A fost un timp, şi asta nu mult în urmă când cea mai mare parte a lumii când
vorbea despre Asia, se gândea de fapt la Japonia. Când spunea Japonia de
fapt se gândea la ultimile tehnologii sau la industria auto care era dominată de
firmele Toyota, Mitzubisi şi Mazda.

Dupăani grei, în care poporul japonez a fost încercat de tot felul de lipsuri de
mâncare, imbrăcăminte, şi în special căldură şi tot felul de molime, Japonia a
reuşit să-şi revinăşi să-şi asigure un rol cheie în viaţa economică, mondială.

Tot ceea ce se crea si se producea in Japonia era de cea mai bună calitate,
bazate pe o înaltă tehnologie şi cu un aspect miniaturizat deosebit de
atrăgător.

Japonia a fost şi continuă să fie încă socotită ca un „miracol mondial”.

Astăzi, când specialiştii vorbesc despre Asia – care în evoluţia fenomenului

globalizării reţine din ce în ce mai mult atenţia generală, fiecare se gândeşte la
alţi doi giganţi (în special ca număr al populaţiei), care au apărut la orizont:
China şi India.

Chiar dacăJaponia se menţine printre ţările cele mai puternic dezvoltate din
punct de vedere economic, strălucirea ei poate intra treptat în eclipsa celor doi
noi aştri, în plină ascensiune economică.

Conştienţi de un asemenea pericol şi bazaţi pe o filozofie specifică de viaţă, ce

are la bază ideia nevoii de supravieţuire, japonezii caută să menţină relaţii cât
mai cordiale cu toţi vecinii şi şi-a intensificat exporturile trimiţând în întreaga

1
lume milioane de produse, în special din domeniul tehnologiei cele mai
avansate, la preţuri competitive.

Pentru cei mai mulţi consumatori şi în special pentru generaţiile tinere,

Japonia nu înseamnă altceva decât tehnică şi tehnologie de ultimă oră.

Restul nu mai există. Tot ceea ce se numeşte sau este legat de viaţa cotidianăa
japonezilor este în cea mai mare parte necunoscut sau neglijat.

Câteva fapte din istorie

Din tot felul de legende şi documente istorice rezultă că Japonia este o ţară cu
o vechime de peste două milenii şi jumătate, cu o anumită filozofie şi
psihologie specifică, cu tradiţii şi comportări diferite de multe alte ţări din
lume.

Unii istorici preocupaţi de evoluţia în timp a acestui popor au scos la lumină

documente prin care dovedesc trecutul îndepârtat al acestei ţări. Cu multe
sute de ani înaintea istoriei altor popoare, japonezii îşi făuriseră o cultură şi o
civilizaţie proprie.

Din unele documente istorice şi din multiple studii antropologice rezultă că

primele forme ale civilizaţiei şi culturii acestei ţări se înscriu în jurul anilor
600 înainte de naşterea lui Hristos.

La timpul respectiv, un împărat cu numele Jimmu Tenno a fondat

această ţarăşi a adoptat alfabetul chinez.

De mii de ani japonezii au fost şi continuă să fie fascinaţi de fenomenul

natural al apariţiei zilnice a soarelui. Această fascinaţie se regăseşte în mii de
poeme şi în cântecele pe care acest popor le-a dedicat zeiţei soarelui
Amaterasu.

Chiar numele ţării, Japonia (care în japoneză se citeşte Nippon), în sens

literar înseamnă – locul de unde răsare soarele.

Numele ţării este controversat între specialiştii istorici şi lingvişti.

2
Unii susţin cănumele ţării provine dintr-o scrisoare trimisă în China în secolul
17 de către un prinţ japonez. Pentru a cuceri intereseul chinezilor, prinţul a
ales cea mai atractivă formă literară pentru a descrie ţara în care trăia.

Alte opinii se referă la documente ale vechilor navigatori olandezi care au

numit această ţară Japonia.

Steagul japonez (cunoscut sub numele de Nisshoki), are pe ele un cerc roşu
care simbolizează soarele roşu.

Alături de soare, Japonia îşi prezintă cu o deosebită mândrie în artă şi

cultură, lanţul muntos Honshu supranumit Alpii japonezi ce au o înălţime de
circa 10.000 feet (3,000 m).

Printre toţi munţii, Fuji, care are în creastă un con vulcanic*) perfect, se
impune cu o mândrie majestoasă în nenumărate imagini, pe broderii şi pe
minunatele costume strălucitoare în multiple culori ale geişelor.

Legendele care însoţescistoria şi cultura niponă, povestesc că această ţară a

fost creată de zei. Aceştia au înfipt în ocean o sabie şi când au scos-o, de pe
lama sabiei s-au scurs patru picături, care au devenit cele patru insule
principale ale Japoniei (în rest, Japonia este formată din 3900 de insule mici,
nesemnificative, şi care formează arhipelagul japonez).

Antropologii şi unii istorici afimă că pe actualul teritoriu al japoniei (a cărei

populaţie în prezent este de circa 127 milioane locuitori), au trăit oameni încă
din era paleoliticului şi a neoliticului **)

---------------------------
*) Ultima oară Fuji a fost activ în 1707, erupând la circa 1.500 m. înălţime.
**) Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau
Paleolitic: palaios = vechi şi lithos = piatră (cuvinte greceşti), cuprinde cea mai lungă
perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 şi 10.000/8000 î. Chr.).

Neoliticul (Noua Epocă de Piatră) este caracterizat prin adoptarea agriculturii (aşa-numita
Revoluţie Neolitică), prin dezvoltarea olăritului şi prin crearea unor aşezări mai mari şi
mai complexe, cum ar fi Çatal Hüyük sau Ierihon. Primele culturi Neolitice au apărut în
jurul 8000 î.Chr. în Semiluna Fertilă, o regiune istorică în formă de semilună, cuprinzând
Levantul, Mesopotamia, şi Egiptul Antic. Agricultura şi cultura din această zonă s-au
răspândit mai apoi spre zona mediteraneeană, a Indului, China, şi Asia de Sud-Est.

3
Tot felul de puncte de vedere şi opinii, mai mult sau mai puţin confirmate în
exactitatea lor de către unii cercetători afirmă că originile populaţiei japoneze
provin din locuitorii ainu, care sunt de origine necunoscută dar se afirmă că
ar fi provenit din marea grupare indo-europeană.

Alţii, susţin că ar fi înrudiţi cu aborigienii din Australia. Alţi antropologi

consideră că japonezii sunt o combinaţie dintre aborigieni şi malaezi din
Sudul insuleleor Pacificului.

Unele studii se referă la strămoşii japonezilor care ar fi imigrat din Siberia şi

din Polinezia.

Mai recent, unii cercetători japonezi au găsit asemănări deosebite între unele
caractere ale alfabetului japonez şi cel ebraic, şi au ajuns la concluzia că unul
din cele 12 triburi nomade ale evreilor din Orientul Mijlociu, ar fi ajuns cu
mii de ani în urmă pe aceste meleaguri, s-au instalat pe aceste insule şi
de-alungul vieţii s-au asimilat cu locuitorii acestor insule şi au devenit parte
din marea familie japoneză. Aşa se explică şi existenţa unei colonii de evrei
japonezi pe aceste insule.

Unele documente istorice confirmă că în secolul unu, Japonia a fost formată

dintr-o „colecţie” de 100 de mici regate independente.

În secolul al 4-lea, unul dintre aceste regate şi-a întărit puterea militară şi a
decis să le domine prin forţă pe celelelte. Familia care conducea aceste regate
a devenit familia imperială, iar actualul împărat al Japoniei, Akihito (75),
urcat pe tron în 1989, după moartea tatălui său, împăratul Hirohito, este
un descendent al acestei dinasti ce conduce ţara de peste 2600 de ani.

Istoria şi influenţa ei asupra dezvoltării economice

Cei mai mulţi oameni considră că Japonia este o ţară mică. Chiar şi japonezi
însăşi au această părere. În comparaţie cu vecinii ei şi în special în comparaţie
cu imensul teritoriu al Chinei, sau cu Rusia, sau cu alte ţări din Asia, sau
America , întradevâr are o suprafaţă mică.

Dimensiunea ei nu este însă un factor atât de important. Pentru oricare

american, cea mai bună comparaţie din punctul de vedere al suprafeţei poate
fi: New-York, New Jersey, Pensilvania şi tot New England fără statul Main.

4
Alţi autori au comparat Japonia, din punct de vedere al suprafeţei cu statul
California, dar Japonia, are o populaţie de peste 5 ori mai mare.

Populaţia japonezăa crescut la dublu numai în secolul 20, iar standardul ei de

viaţă a crescut de câteva ori în aceeaşi perioadă de timp.

În ultimile decade, se remarcă o scădere substanţială a naşterii copiilor, ceea

ce a devenit un element de mare îngrijorare pentru conducerea ţării, întrucât
populaţia în vârstă a devenit deoseibit de numeroasă în comparaţie cu
tineretul şi acest fapt are efecte directe asupra întregii vieţi economice a
Japoniei.

Fiind o ţară cu o populaţie numeroasă şi cu resurse naturale deosebit de

limitate, singura preocupare a fost întotdeauna aceea a supravieţuirii prin
nevoia de asigurare a hranei şi a diverselor materii prime de care aveau
nevoie pentru a asigura producţia diverselor bunuri de consum.

Nevoia de asigurare a hranei a fost în principal asigurată prin dezvoltarea

îndeletnicirii pescuitului.

Construcţia a tot felul de ambarcaţiuni folosite pentru pescuit, a dus la o

exploatare intensă a pădurilor (dintre puţinele bogăţii de care dispuneau), şi
care până la urmă a dus la totala lor epuizare.

Schimburile comerciale au fost deosebit de limitate, întrucât nu aveau ce să

ofere pentru schimb şi singura soluţie pentru aşi asigura cele necesare a fost
calea războaielor.

Aventurile militare – soluţie pentru supravieţuire

Cele mai multe dintre aventurile militare desfăşurate cu mii de ani în urmă
împotriva unor popoare mai puţin pregătite pentru a face faţă războaielor, s-
au soldat cu victorii uşoare, care le-a dat stimulente pentru noi acţiuni
militare.

Teritoriile ocupate şi controlul acestora prin forţă militară le-a asigurat

deversele bogăţii din care au putut trăi.

Cu peste douăsecole în urmă (1894-95), Japonia a atacat China dela care a

cucerit Taivanul.

5
La începutul sedcolului XX, a pornit război împotriva Rusiei dela care a
preluat Coreea şi Manciurea.

În primul râzboi mondial (1914-1918) a participat alături de puterile Antantei

şi şi-a extins controlul asupra insuleleor Marshall, Carolina şi Mariane din
Oceanul Pacific.

În 1931, ambiţiile militare s-au îndreptat din nou asupra Chinei cu intenţia de
a o cucerii complet.

În 1941, sub conducerea generlului Hideki Tojo şi cu aprobarea împăratului

Hirohito, a cucerit fosta colonie franceză Indochina (formată din Vietnam,
Laos şi Cambodgia), a bombardat Pear Harbor şi după ce a cucerit Indonezia
a luat cu forţa petrolul acestei ţări.

Acestor victorii le-au urmat altele în partea de Sud-Est a Asiei: Burma,

Tailanda, Malaezia, Filipine şi porţiuni din Noua Guinee.

În 1942, Japonia controla complet Taivanul, Coreea, Manciurea, o mare parte

din zona cea mai populată a Chinei şi Hong-Kong.

La 7 Decembrie 1941, în timpul celui de al doilea râzboi mondial, fiind alături

de Germania şi Italia (formând aşa numita axă Berlin-Roma-Tokio), a atacat
Pear Harbor (în Havai), unde exista o puternică baza militară americană, a
distrus cea mai mare parte a flotei şi aviaţiei americane şi a luat peste 1600 de
ostateci americani.

În acest fel Japonia îşi asigurase supremaţia strategică în Oceanul Pacific şi

controla multe din teritoriile unor ţări cum au fost: Malaezia, Singapor,
Filipine, Formosa, Indiile de Est Olandeze, Indochina, Burma, Coreea,
Tailanda, Guam şi o mare parte a Chinei.

Japonia devenise un adevărat imperiu.

Ca răspuns împotriva atacului bazei militare dela Pear Harbor, Statele Unite
au intrat în război alături de aliaţi şi au declarat război axei beligerante.

Atacul armatei americane a fost deosebitde agresiv. Numai în luna Martie

1945, într-un raid de 3 ore deasupra oraşului Tokio, peste 16 mile pătrate din
oraşau fost complet distruse. Peste 1 milion de oameni au rămas fărăcase şi
sute de mii de oameni au fost grav răniţi.

6
Peste 1/5 din capacitatea industrială a oraşului a fost complet distrusă.

În luna Mai 1945, urmând sinuciderea lui Hitler, Germania şi Italia au

semnat armistiţiul cu puterile aliate.

Japonia a rămas singură să lupte împotriva Statelor Unite.

La sfârşitul lunii Iulie 1945, puterile alianţei au emis „Declaraţia dela

Potsdam”, cerând Japoniei să se predea în mod necondiţionat.

Fiind pusă în faţa unei situaţii umilitoare de a se preda şi dându-şi seama că

astfel îşi pierde toate resursele de materii prime şi tot imperiul japonez se
descompune, a refuzat această situaţie şi a preferat să continue singură
războiul contra alianţei anglo-americane şi a celorlalte ţări particiapante.

În dimineaţa zilei de 6 August 1945, după circa 4 ore de luptă, Statele Unite au
lansat prima bombă atomică (al cărui nume codificat fusese „Little Boy”)
asupra oraşului Hiroşima (insula Honshu). Prin aruncarea acestei bombe
peste 100,000 de oameni, cei mai mulţi civili, au murit.

După două zile, la 8 August 1945, armata rusă a declarat război Japoniei şi
printr-un atac fulgerător împotriva a 2 milioane de soldaţi japonezi, a ocupat
Manciurea.

Cîteva ore mai târziu, în dimineaţa de 9 August 1945, Statele Unite, au

aruncat cea de a doua bombă atomică (cu numele codificat „Fat Man”)
asupra oraşului Nagasaki (oraş portuar destinat industriei militare japoneze-
în insula Kyushu).

În urma exploziei acestei bombe atomice şi-au pierdut viaţa peste 40.000 de
oameni.

La o săptămânădupă această avalanşe militară a forţelor aliate, împăratul

Hirohito a decis să capituleze şi s-a predat.

La 2 Septembrie 1945 în portul Tokyo Bay, pe vasul militar american

„Missouri”,în faţa a sute de reporteri din întreaga lume, ministrul de externe
al Japoniei a semnat actul de predare necondiţionată în faţa generalului
american Douglas MacArtur (1880-1964),comandantul trupelor aliate din
Pacific.

7
A fost pentru prima oară în istoria japoniei – semnarea necondiţionatăa
actului de capitulare şi japonezii au fost realmente şocaţi când au ascultat la
radio vocea împăratului Hirohito care anunţa capitularea, pierderea vieţii a
peste 2 milioane de oameni şi distrugerea celor mai importante oraşe şi centre
economice.

După ce au avut de suferit de pe urma exploziei bombelor atomice şi a

umilinţei pierderii necondiţionate a războiului, japonezii au înţeles că sigurul
mod de aşi asigura un loc în lume se poate obţine numai printr-o competiţie
economică onestă, care este mult mai avantajoasă decât calea războaielor.

Articolul IX din Constituţie Japoneză

După război, ocupaţia americană formată din peste 60.000 de soldaţi care au
rămas în Japonia pentru mai mult de două decade, a impus rescrierea unora
dintre articolele Constituţiei.

Rescrierea se referea în special la articolul IX în care se prevedea

demobilizarea totală şi faptul că Japonia avea dreptul să aibă o armată numai
în scopul autoapărării ţării.

În prezent schimbările din politica externă şi în special în politica de apărare

sunt total diferite.

Fosta „Agenţie de Autoapărare” ce a funcţionat până în Ianuarie 2007 s-a

transformat într-un minister.

După date oficiale, Japonia cheltuieşte în prezent în scopuri militare peste 40

de miliarde dolari şi susţine una dintre cele mai diversificate şi moderne
armate din lume.

Circa 1000 de soldaţi japonezi au fost dislocaţi în Irak şi în zonele din jurul
Irakului. Aşa cum remarca şi Prof. N. Haass, specialist pe probleme de
politică internaţională şi Preşedinte al Organizaţiei „Concil on Foreign
Relations”:

„… în prezent nu mai există o problemă – dacă, ci când ,

va cere Japonia să se renunţe la articolul IX din Constituţie
şi să se revina la un statut normal al armatei aşa cum
îl au toate ţările”.

8
Pentru analiştii politici ce urmăresc fenomenul Japonia, în evoluţia lui actuală
şi în perspectivă, nu renaşterea militarismului japonez este în momentul de
faţă cel mai mare pericol, ci incapacitatea sau politica de reţinere de a se
implica din proprie iniţiativă în diversele probleme cu care se confruntă Asia
în momentul de faţă.

Cu toate aceste „reţineri”, la solicitarea ONU şi al altor foruri internaţionale,

în ultimile decade, Japonia şi-a adus o contribuţie importantă la menţinerea
păcii în multe zone fierbinţi din lume cum au fost în: Cambodgia, Angola,
Mozambic şi El Salvador.

De asemeni, a fost implicată în multe din operaţiunile umanitare din India,

Pakistan, Indonezia şi din alte ţări.

La solicitarea Statelor Unite şi a Angliei, în 2002, Japonia a participat cu

forţele sale maritime de autoapărare la acţiunile din Oceanul Indian. Brigăzi
cu peste 650 de soldaţi şi-au adus contribuţia la operaţiunile Naţiunilor Unite
de menţinere a păcii în Est-Timor.

Din asemenea exemple se poate desprinde concluzia că politica externă a

Japoniei este o politică – cel puţin în prezent, deosebit de pacifistă.

Japonia nu acţioneazădin proprie iniţiativă, ci numai la solicitarea unor

organisme internaţionale. Acest lucru i-a îndreptăţit în ultima vreme pe mulţi
politologi să reconsidere rolul japoniei în lume şi să discute despre dreptul
acestei ţări de a deveni membră cu drepturi depline a Consiliului de
Securitate

Dintr-o mulţime de analize realizate de diferiţi economişti şi analişti politici,

se confirmă că nu toate ţările din apropierea Japoniei agrează ideia de
dezvoltare economică şi în special tendinţa de extindere a puterii militare a
acestei ţări.

Chiar dacă din punctul de vedere al manifestării unei democraţii şi al

dezvoltării economice, Japonia poate fi un exemplu demn de urmat de foarte
multe ţări din lume şi din Asia în special, există tot felul de semne de întrebare
referitoare la evoluţia viitoare a Japoniei şi a rolului ei în lume.

Marea majoritate a ţărilor vecine îşi reamintesc cu o oarecare teamă de

agresivitatea şi cruzimea cu care au acţionat japonezii în timpul celui de al

9
doilea război mondial şi de puternica lor concepţie ultra naţionalistă ce se
manifestă încă la multe din nivelele economice, politice şi sociale ale ţării.

Secolul 21, după opinia politologilor şi a sociologilor din diverse ţări, este
aceea că acest secol, nu este „un secol al Japoniei”, aşa cum le place şi multor
japonezi să audă din partea altora, dar Japonia va juca un rol important în
dialogurile dintre Est şi Vest, în special pe principalele probleme cu care se va
confrunta omenirea în următoarele decade.

Dela mitologie la realitate

La fel ca în legenda cu pasărea Phoenix, care a reînviat din propria-i cenuşe,

Japonia s-a refăcut după război şi a ajuns să fie o puternică competitoare a

multor ţări dezvoltate din punct de vedere economic.

În 1950, Japonia încă era sub ruinele provocate de bombardamentele aliaţilor.

Numai în 15 ani, cu suportul Statelor Unite, economia japoneză ajunsese să se

susţină singură, ne mai având nevoie de nici un suport tehnic sau fianciar.

Evoluţia media a economiei japoneze între 1955 1995

1955-1965 10%
1965-1975 8,30%
1975-1985 4,20%
1985-1995 3.3%

În ultimii 30 de ani economia japoneză a cunoscut o mare schimbare a

structurii sectoarelor economice.

Dacă la începutul anului 1960 sectorul primar deţinea circa 30% din numărul
muncitorilor, în 1990 acest sector ocupa numai 6%. În acelaş timp, în sectorul
serviciilor forţa de muncă a crescut dela circa 42% la peste 60%.

(în %)

ANUL Sectorul Sectorul Sectorul

primar secundar terţiar

10
1960 30.2 28.0 41.8
1970 .17.4 35.2 47.4
1980 .10.4 34.9 54.7
1990 6.0 33.9 60.1
Sectorul primar (Agricultura, Silvicultura, Vânatul şi Pescuitul)
Sectorul secundar (Industria şi Construcţiile)
Sectorul terţiar (Serviciile)

Aceastărestructurare s-a reflectat în evoluţia Produsului Intern Brut (PIB)

(în %)
ANUL Sectorul Sectorul Sectorul
primar secundar terţiar
1960 .12.6 39.0 48.4
1970 .5.9 43.1 51.0
1980 .3.5 38.6 57.9
1990 .2.8 38.4 58.5

După cum se vede în timp ce PIB creat în sectorul primar a scăzut dela 12.6%
în 1960 la 2.8% în 1990, în sectorul serviciilor acesta a crescut dela 48.4% la
58.5%.

Aceasta confirmă teza după care ţările cu un grad ridicat de dezvoltare

economică au o pondere mai ridicată a populaţiei active din sectorul terţiar şi
o pondere mai scăzută a populaţiei active din sectorul primar.

În ultimile decade economia japoneză a cunoscut o restructurare importantă

în sensul că sistemul unional al forţei de muncă din cadrul industriei a fost
încurajat şi în acelaş timp s-a asigurat o reformă a terenurilor arabile.

Ceea ce este de reţinut ca un factor deosebit de important, este faptul

că economia japoneză s-a adaptat „în marş” nevoilor de consum solicitate de
piaţa internaţională şi cea domestică.

Succesul Japoniei în afaceri se bazează pe câţi va factiori:

• Creşterea continuă a numărului celor cu educaţie superioară
• Seriozitatea şi responsabilitatea în muncă
• Disciplina şi planificarea riguroasă a activităţii zilnice şi în
special a celei pe termen lung

11
 • Dorinţa de a experimenta şi crea produse noi
• Manifestarea spiritului de echipă
• Dorinţa de a dovedii întregii lumi că Japonia este o ţară de
succes, în tot ceea ce face.

Asemenea caracteristici i-au asigurat un loc de frunte în cele mai multe

tranzacţii de cooperare internaţională.

Conducerea şi organizarea economică se bazează pe câteva elemente esenţiale:

• Folosirea de noi tehnologii şi a unor metode noi de desfăşurare a

• producţiei,
• Cooperare între toţi salariaţii întreprinderilor
• Cooperarea între marile companii şi micile întreprinderi particulare
• Cooperare între guvern şi întreprinderile economice

Politica economicăa guvernului japonez şi a diferitelor companii s-a

manifestat într-un mod deosebit prin extinderea şi diversificarea produselor
industriale trimise spre export în schimbul asigurării de materii prime.

Pe aceastăcale Japonia şi-a asigurat pe de o parte o continuă activitate

economică iar pe de altă parte şi-a asigurat o balanţă comercială cu un
surplus financiar enorm.

O asemenea concepţie economică i-a asigurat continua dezvoltare

economică şi creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii locuitorilor.

Partenerul Volumul Volumul Importurilor (în

Commercial Exporturilor %)

(în %)
Hong Kong 6.5 0.8
Coreea de Sud 6.2 4.9
Taivan 6.0 3.9
Singapor 5.0 1.7
China 4.5 10.0
Tailanda 3.7 3.0
Malaezia 3.1 3.0
Indonezia 1.9 4.7
Filipine 1.5 1.0
12
India 0.5 1.0
Vietnam 0.1 0.5
Alte ţări 0.8 10.6
Sursa: Raport Japan’s Export/Imports for Asia 1995

Alături de o calitate deosebită a produselor fabricate, preţul scăzut al forţei de

muncă plătit muncitorilor din diferite ţări unde se produc multe dintre
produsele industriale fabricate, i-a permis asigurarea unei competiţii faţă de
alte ţări din lume.

În afara schimburilor comerciale cu diverse produse manufacturate, Japonia

şi-a diversificat în mod deosebit activitatea economică, desfăşurînd în prezent
o largă activitate în domeniul serviciilor, printre care: transporturi maritime,
la nivel global, turism internaţional, investiţii în diverse domenii de activitate
şi în diverse ţări, cercetare şi dezvoltare de noi produse, ş.a.

10 criterii ale „Miracolului japonez”

Pentru a înţelege mai bine ce a stat la baza succesului şi a întregului „miracol
japonez”, să revedem care au fost cele 10 criterii ale acestuia.

Refacerea, extinderea şi modernizarea infrastructurii, ceea ce a uşurat şi a

redus la maximum eforturile de transport.

Extinderea cooperării şi obţinerea suportului financiar din partea unora

dintre ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi a diferitelor
organizaţii financiare internaţionale.
Exemplele cele mai concludente au fost oferite de compania SONY, care a
început şi s-a dezvoltat cu ajutorul Agenţiei pentru Dezvoltarea Internaţională
(USAID)1.
Corporaţia MAZDA, şi-a început activitatea producând JEEP-uri pentru
armata americană în timpul războiului din Coreea.

Industria japoneză a primit o mulţime de avantaje şi un important suport

financiar din partea guvernului japonez. Un rol important l-au avut salariaţii
care au fost aleşi din rândurile celor mai buni absolvenţi din universităţile şi
colegiurile japoneze.

13
Companiile japoneze şi-au orientat strategia de export a diverselor produse
fabricate, pentru a obţine profiturile scontate.

Rolul şi efectul activităţii uniunilor muncitoreşti a fost redus la câteva domenii

de activitate printre care învăţământ, calificarea salariaţilor, şi suportul
muncitorilor în obţinerea beneficiilor şi stabilirea salariilor.

Conducerea întreprinderilor s-a preocupat de creerea şi dezvoltarea spiritului

de muncă al salariaţilor prin formula „salariat pe viaţă” şi asigurarea calităţii
muncii de către fiecare salariat în parte fără a fi nevoie de un supra control.

Asigurarea de către întreprinderi a grijii pentru familia salariatului în timp ce

acesta este la lucru. Acest lucru a avut o contribuţie majoră în spiritul de
loialitate reciprocă între salariat şi companie. Pe această cale s-a redus
decalajul existent între conducere şi salariaţi.

Guvernul şi-a limitat la maximum cheltuielile militare şi cea mai mare parte
din aceste sume şi cele din taxe au fost destinate dezvoltării economice.

Preocuparea pentru creerea unei societăţi şi a unei familii cât mai stabile cu
un minim de cazuri de divorţuri şi cu un suport financiar pentru familiile cu
copii.

Alocarea an de an a unor sume deosebit de mari pentru educaţie şi calificare

profesională.

Dacă vre-o ţară ar intenţiona să preia asemenea criterii şi să le aplice, ar fi

important să analizeze în prealabil dacă există aceleaşi condiţii social –
economice şi care sunt cele specifice ţării respective.

Japonia şi comunitatea globală

Evoluţia relaţiilor economice între Japonia şi alte ţări din Europa sau din Asia
în general şi cu Statele Unite în mod special, trebuie analizate prin prizma
diferitelor evenimente istorice care au avut loc pe plan mondial în ultimile
câteva decade.

După opinia unor analişti socio-economici şi a unor politologi, trei factori au

avut o influenţă deosebită:

14
 • în primul rând, terminarea războiului rece dintre SUA şi sistemul
socialistîn frunte cu Uniunea Sovietică,
• în al doilea rând, înlăturarea barierelor naţionale şi creerea unei
concepţii de globalizare politico-economică,
• în al treilea rând, schimbările petrecute în sistemul de organizare al
diferitelor ţări, căderea comunismului şi eliberarea de canoanele
autarhice şi deschiderea spre liberalism şi cooperare economică
internaţională.

Multe dintre ţările Asiei şi Japonia în special au fost şi continuă să fie

influenţate de aceste mari schimbări.

Suportul financiar acordat de către Statele Unite unor ţări din Asia în vederea
dezvoltării lor, deschiderea şi extinderea cooperării economice şi asigurarea
unei securităţi în zonă, au determinat schimbări profunde politice, economice
şi sociale în viaţa popoarelor acestor ţări.

După o perioadăde timp în care Japonia a fost deosebit de circumspectă în

relaţiile economice cu ţările vecine, care se mai găseau încă sub infleunţa
ideologiei comuniste, ea a înţeles care este mersul istoriei şi tendinţa de
dezvoltare a acestor ţări şi a început să le ajute în dezvoltarea lor economică.

Printr-o continuă colaborare, ea şi-a creat relaţii deosebit de puternice cu

China, Rusia, Vietnam, Coreea de Sud, ş.a.

Influenţa Japoniei în Asia prin mari investiţii a avut şi continuă să aibă un rol
catalizator al multor ţări din zonă.

Politica economicăa Japoniei, desfăşurată în ultimii 50 de ani urmăreşte

aceleaşi elemente fundamentale:
• obţinerea de resurse,
• găsirea de noi pieţe de desfacere pentru produsele manufacturate,
• obţinerea unor profituri cât mai mari printr-un comerţ deosebit de
onest,
• cu produse de cea mai bunăcalitate şi la preţuri competitive,
• căştigarea unei influenţe economice în diversele locuri din lume.

Numai în cinci ani, între 1984 şi 1989, Japonia a investit peste 16 bilioane
dolari în unele ţări cum ar fi: Hong Kong, Taivan, şi Coreea de Sud.

15
În ultimii ani, guvernul japonez şi unele companii particulare, au investit
peste 600 milioane dolari în Taivan, unde au deschis ramuri ale industriei de
automobile.

Peste 5 bilioane dolari au fost investite în industria oţelului şi a prelucrării

metalelor, în China, şi peste 5 bilioane dolari în producţia de trenuri electrice,
în Malaezia, precum şi peste 600 milioane dolari în construcţia unui tunel în
Australia, în portul Sidnei.

Majoritatea investiţiilor făcute de Japonia în ţările de peste ocean au fost

realizate de marile companii: MITSUBISHI şi MATSUSHITA.

Aproximativ 70% dintre invetiţiilejaponeye au fost dirijate spre Statele Unite

şi Europa. Creind ramuri ale unor companii japoneze în SUA sau Europa,
japonezii produc bunurile solicitate în aceste ţări sau în ţări apropiate şi ca
atare nu trebuie să le mai exporte peste ocean. Pe această cale se reduc
substanţial cheltuielile de transport precum şi taxele aferente, ceea ce permite
obţinerea unor profituri substanţiale.

În acelaş timp, Japonia şi-a deschis 21 de mari proiecte în Vietnam, 80 de

proiecte în Honk Kong şi 40 de proiecte în Taivan.

Din analiza unor sondaje de opinie, efectuate de instituţii specializate în

domeniul economic, rezultă că majoritatea ţărilor asiatice unde se găsec
investiţii japoneze, preferă aceste investiţii în locul celor europene.

În multe ţări asiatice se consideră că investiţiile europene nu îşi au rostul în

Asia şi se emit chiar tot felul de sloganuri cu caracter naţionalist:

„Asia trebuie să fie şi să rămână a asiaticilor”.

Multe ţări asiatice impresionate de evoluţia economică a Japoniei sunt dispuse

să copieze modelul economic al Japoniei şi sunt oricând gata să colaboreze cu
japonezii.

Această influenţă japoneză şi ideia dezvoltării Asiei într-un ritm alert are
toate şansele să confirme punctul de vedere privind un viitor al „Secolului
Pacificului”, aşa cum imediat după cel de al doilea război mondial se vorbea
despre „Secolul Atlanticului” sau al Americii.

16
O opinie similară a fost confirmată şi de către Dr. Egra Vogel – socilog dela
Harvard University, în lucrarea: „Japan as Number One – Lessons for
America”, în care se referă la dinamismul noilor economii industrializate sau
a celor în curs de industrializare din Asia.

A fost un timp, cînd în special europenii au traversat Atlanticul pentru a găsii

oportunităţi în „Lumea nouă”, s-ar putea ca în viitor copii sau nepoţii noştri
să caute asemnea oportunităţi, traversând Pacificul.

Chiar dacă în evoluţia lor economică, multe ţări cum ar fi Taivan, Hong
Kong, Coreea de Sud şi altele au mari avantaje din cooperarea cu Japonia,
există şi anumite reţineri atunci când se discută despre volumul mare al
investiţiilor japoneze şi despre pericolul unei dominaţii economice japoneze.

De fapt, nici guvernul actual al japoniei nu este într-o poziţie prea

confortabilă atunci când se fac referiri la rolul pe care ar putea să-l aibă
Japonia ca leader al lumii asiatice.

Nu cu mult timp în urmă unele plângeri referitoare la modul în care

populaţiile acestor ţări au fost tratate de câtre armata japoneză, în timpul
celui de al doilea război mondial, a obligat guvernul japonez să acorde în mod
simbolic despăgubiri de peste 1 bilion de dolari.

În prezent, situaţia resurselor de materii prime de care are nevoie Japonia

este la fel de grea sau poate şi mai dificilă decât a fost în urmă cu 50 de ani,
datorită gradului ridicat al consumului destinat industriei manufacturiere.
Această necesitate continuă de resurse, îi determină pe japonezi să ducă o
politică intensă de colaborare cu diversele ţări care le asigura materiile prime.

Lemnul este importat din Malaezia, produsele alimentare din Noua Zelandă şi
Australia iar petrolul din Indonezia şi Brunei.

Nevoia de a depăşii dificultăţile create de sistemele protecţioniste şi nevoia de

a beneficia de reducerea tarifelor vamale i-a determinat pe japonezi să-şi
deschidă companii în toate ţările vecine.

Pentru aşi uşura colaborarea, ei au dezvoltat în ţările cu care cooperează o

largă reţea a infrastructurii (căi ferate, şosele, aeroporturi).

În condiţiile recesiei globale, politica de protejare a forţei de

muncă autohtone, este realizată prin închiderea unor întreprinderi din ţări

17
străine şi eliminarea forţei de muncă din ţările respective, în timp ce
muncitorii japonezi din întreprinderile din Japonia şi-au păstrat pe cât a fost
posibil locurile de muncă.

Politica de outsourcing se manifestă şi în Japonia ca şi în alte ţări dezvoltate.

China, prin avantajul forţei de muncă deosebit de ieftină, este pentru Japonia
ca şi pentrui SUA sau Europa, atelierul manufacturier cel mai convenabil.

Pentru a coopera şi a obţine produsele necesare fabricate în China, japonezii

au făcut investiţii ce depăşesc 50 de bilioane dolari.

Pentru a se intensifica cooperarea economică, în ultimii ani au avut loc o serie

de schimburi de vizite, chino-japoneze, la cel mai înalt nivel.

Ceea ce se intenţionează – cel puţin în faţa întregii lumi – este o revizuire

totala a relaţiilor dintre aceste ţări şi o asigurare a participării lor la
soluţionarea unora dintre problemele vitale pentru întreaga lume, printre
care: programele nucleare şi de înarmare ale Coreei de Nord şi lupta
împotriva terorismului mondial.

Religia şi Economia
Un întreg amalgam de tot felul de concepţii şi curente religioase, chiar dacă
aparent nu îşi asumă responsabilităţi şi influenţe directe în viaţa economică,
au totuşi un rol deosebit în educaţia şi spiritul populaţiei. Ele se manifestă din
umbră şi nu pot fi considerate ca fiind un factor de strângere a legăturilor
dintre diversele ţări, ci determină uneori anumite decizii negative ale
conducătorilor de companii.

În partea de Vest a Asiei, influenţa Musulmană se confruntă cu cea Islamică

din Sudul şi Sud-Estul Asiei precum şi cu Confucianismul din Nord, ce îşi
găseşte o mulţime de suporteri în China şi cu ultra-Confucianismul din
Coreea precum şi cu Catolicismul din Filipine.

Budismul –cu un trecut puternic în India, s-a răspândit şi în această parte a

lumii şi se confruntă cu Hinduismul care se manifestă în Tailanda, Burma şi
Sri Lanka.

18
Asemenea concepţii alături de tristele amintiri ale războaielor purtate
dealungul a zeci de ani, determină anumite reţineri şi în relaţiile acestor ţări
cu restul lumii şi în special cu SUA şi Europa.

Colaborarea dintre aceste ţări asiatice, cu SUA şi cu ţările europene, care

oferă un puternic suport tehnic şi o piaţă largă de desfacere a produselor
fabricate, este încurajată dar cu anumite limite.

Vor trebuii să treacă destui ani de acuma înainte, în care noii conducători
s-ar putea să considere ca pe nişte fapte istorice cele petrecute cu peste
jumătate de secol în urmă şi să fie mai puţin infuenţaţi de asemenea filozofii şi
să vadă cooperarea internaţională ca pe un fapt pozitiv, cărora nu li se pot
opune la infinit.

Unele aspecte din viaţa japonezilor

În general viaţa japonezilor este foarte bine încadrată în planuri zilnice dar
în special pe termene mai lungi.
Guvernul, companiile mici sau mari preferă să aibă imaginea activităţii lor
pe care să o poată controla prin planuri pe perioade mai lungi de timp, şi pe
care le adaptează periodic în funcţie de diferite evenimente speciale, sau
anumite acţiuni inopinate.

Muncitorii din întreprinderile manufacturiere testează şi retestează fiecare

produs fabricat pentru a prevenii situaţia de a nemulţumii un cumpărator din
cauza defecţiunii unui produs.

Vânzătorii din magazine, verifică în faţa clienţilor produsele pe care aceştia

vor să le cumpere, pentru a prevenii vânzarea unor produse
necorespunzătoare care ar putea distruge reputaţia magazinului repectiv.

Grija pentru prevenirea oricăror riscuri merge până la cele mai mici
amânunte.

La staţiile de tren sunt puse tot felul instrucţiuni şi placarde care atrag atenţia
riscului celor care rămân în timpul transportului pe platforme şi nu au locuri
unde să stea.

19
Asociaţia de colaborare între Părinţi şi Profesori, trimite grupuri de mame în
diferite cartiere pentru a vedea care străzi sunt mai sigure pentru copii când
se duc sau vin dela şcoală.

Pe străzi sunt tot felul de indicatoare pentru drumurile pe care trebuie să

meargă copiii şi instrucţiuni pentru copii ca să ştie ce drumuri să folosească,
chiar dacă sunt mai lungi.

Japonezii consideră că este mult mai bine să evite un accident decât să aibă un
grup de urgenţă care să intervină când un copil este accidentat.

Vechea butadă americană „dacă un lucru nu este stricat, nu-l repara” are un
revers japonez care spune: „dece trebuie să aştepţi ca ceva să fie stricat ca să fie
reparat. Ia toate măsurile din timp ca să previi stricarea”.

Poate ar merita ca adepţii concepţiei americane sau al unora europene,

să înveţe ceva din filozofia japoneză de viaţă.

La un moment dat unul din ziarele centrale ale Japoniei, Asahi Evening News,
informa că în Japonia nu mai există o problemă a drogurilor şi aprecia că
acest succes trebuie menţinut de acuma înainte la cel mai înalt nivel.
Articolul arăta că în 1954, de exemplu, Japonia se confruntase cu un val
foarte serios de probleme în privinţa drogurilor. Autorităţile au ajuns la
concluzia necesităţii unor acţiuni de şoc imediate.

Guvernul a votat o serie de legi care interziceau producţia, comercializarea şi

utilizarea drogurilor. Poliţia a primit aprobarea totală pentru arestarea celor
care violau legile anti-droguri ale guvernului. Peste 53.000 de persoane au fost
arestate şi vânzătorii de droguri au rămas fără clienţi şi au fost astfel obligaţi
să iasă din această afacere.

Astăzi Japonia este printre puţinele ţări dezvoltate din punct de vedere
economic în care această problemă nu mai constituie un pericol social
alarmant.

Rezultatul prezentat de ziarul Asahi Evening, a fost confirmat în timp.

Japonezi se miră cum şi alte ţări dezvoltate printre care şi SUA nu pot rezolva
o asemenea problemă extrem de importantă.

20
Acest lucru nu înseamnă că această ţară este „pură” şi lipsită de probleme
sociale.

Tineretul atras de libertatea care i se oferă şi de multiplele exemple la care are

acces prin toate mijloacele moderne de informare, îşi pierde treptat dar sigur
una din valorile de bază ale unei societăţi –morala.

În şcoli se manifestă din ce în ce mai serios tot felul de probleme care

afectează disciplina. O mulţime de ganguri de tineri se pretează la tot felul de
acte antisociale ajungînd până la crimă, pentru a se distra. Acest lucru
afectează aspectele vieţii cotidiena ale marilor oraşe japoneze.

Ceea ce este în mod special de apreciat este sistemul japonez de comunicaţii.

Ariile metropolitane sunt deservite de superbe conecţii ale liniilor de
transport cu trenuri electrice de mare viteză numite „bullet trains”.

Oraşe cum ar fi Tokio şi Osaka au o reţea excelentă de metrouri şi autostrăzi

pe cîteva nivele, ce permit circulaţia cu mari viteze.

O mulţime de tuneluri şi poduri perfect întreţinute, permit realizarea unor

conecţii rapide între diferitele oraşe şi zonele suburbane.

Viitorul Japoniei
O lungă perioadă Japonia s-a remarcat printr-un succes continuu al
dezvoltării economice.

La 13 Octombrie 2006, un comunicat oficial de presă al Guvernului confirma

recordul ritmului de expansiune economică, atins după 1945. Era vorba de
57 de luni de creştere economică consecutivă. Evenimentul confirmat oficial a
atras un număr sporit de investitori naţionali şi internaţionali.

Totul se desfăşura într-un mod „prestabilit”, fără probleme deosebite, până în

momentul în care pe plan mondial se oficializase manifestarea recesiei
economice gloable.

Acest fenomen lua proporţii dela o zi la alta iar bursa stocurilor, ca un

barometru ultra sensibil al situaţiei economice confirma degringolada în care

21
se îmbinau o multitudine de factori naţionali şi internaţionali şi cu efecte
globale.

social-economice şi politice deosebit de grave.

Japonia nu a fost nici ea ocolită de această „tulburare” mondială. O mulţime

de contracte au fost reduse la minimum, iar altele au fost complet anulate.

În Ianuarie 2009, exporturile Japoniei au înregistrat cel mai mare declin din
ultimii 15 ani.

Exporturile auto au scăzut cu peste 66% iar a componentelor electronice cu

peste 53%.

Explicaţia prezentată de către BBC, care transmitea această informaţie, se

referea la criza financiară globală, menţionând opinia lui Michito Yamagami-
purtătorul de cuvânt al Ministerului japonez de finanţe, care spunea:

„ … ne-am aşteptat la un deficit de cont curent din cauza

exporturilor care au ajuns la un nivel foarte scăzut. Din cauza
mediului economic global, care se deterioreazătot mai mult,
exporturile în regiunile cheie precum SUA, Europa şi Asia au
foarte mult de suferit”.

Referindu-se la situaţia forţei de muncă naţională, un purtător de cuvânt al

guvernului japonez aprecia că peste 125.000 de muncitori ce lucrează pe
sistem de contracte îşi pierduseră locurile de muncă în luna Martie 2009.

Pe fondul ştirilor negative, indicele Nikkei, al bursei japoneze se închisese la 1

Aprilie 2009 cu o scădere de 1.26%, cea mai mare scădere din ultimii 26 de
ani.

Preocupaţi de situaţia economiei japoneze, economiştii Băncii Centrale şi-au

revizuit previziunile economice pentru perioada 2009-2010 considerând că o
reală prognoză pentru recesia ce avea loc la data aceea era de -2 % faţă de o
previziune anterioară ce prevedea creşterea PIB cu 0.6%.

Recesia – a spus Gleen Maguire, şeful economist al Societăţii Generale în

Hong Kong, - va fi cea mai lungă şi cea mai profundă, cunoscută după al II-lea
război mondial.

22
Manifestarea crizelor economice în Japonia, din ultimile două decenii
confirmă că japonezii au fost încercaţi de multe ori de asemenea şocuri şi
acest lucru i-a călit şi au învăţat de fiecare dată cum să reacţioneze la
asemenea situaţii speciale.

Uneori, pentru a se reface de pe urma unei crize economice i-au trebuit câţiva
ani, alteori i-au trebuit câteva decade.

Ceea ce au învâţat japonezii de pe urma efectelor crizelor economice şi a

distrugerilor pricinuite de calamităţile naturale, este să fie calmi şi să găsească
soluţiile optime cele mai acceptabile pentru a trece peste asmenea dificultăţi.

Esenţial pentru ei este să-şi asigure economiile care să-i poată ajuta să
supravieţuiască în perioadele de mari dificultăţi economice şi sociale.

În perioadele în care se manifestă un boom economic şi salariile lor sunt în

creştere, ei urmăresc să-şi asigure sau să-şi refacă rezervele financiare pentru
un viitor care nu este nici odată sigur.

Viitorul Japoniei este direct legat de factorul uman.

Pe baza calculelor şi a analizei evoluţiei demografice, populaţia japoneză ca şi
a multor alte ţări, este într-o continuă descreştere şi îmbătrânire.

O asemenea situaţie a determinat o revizuire totală a prognozelor

demografice şi decizia guvernului de reorientare a politicii sale faţă de de
imigraţie.

După primele estimări pentru a se asigura un număr corespunzător de

oameni corelat cu necesităţile economice, Japonia va trebui să accepte o
imigraţie de circa 17 milioane de străini, până în anul 2050, adică intrarea
anuală a circa 400.000 de imigranţi.

În momentul în care s-a luat în calcul şi indicatorul necesităţii asigurărilor

sociale, s-a ajuns la cu totul alte concluzii.

Specialiştii din domeniul asigurărilor sociale au arătat că în 1995, pentru

asigurarea suportului unei persoane în vârstă ajunsă la momentul pensionării,
lucrau 4.8 persoane. În anul 2050 acest raport se va reduce ajungând numai la
1.7 persoane.

23
Concluzia este aceea că pentru a menţine un nivel similar cu cel al anului
1995, Japonia va trebui să accepte circa 55 milioane de emigranţi până în anul
2050, ceea ce înseamnă acceptarea aproximativă a 1.1 milioane de imigranţi
anual.

Desigur cifrele de mai sus sunt discutabile şi ele pot suferii modificări, dar
singura şi principala întrebare referitoare la supravieţuirea economică a
populaţiei şi a economiei japoneze în general, este dacă

Japonia, pri modul ei de organizare, concepţia de viaţă,

psihologia individuală şi colectivă faţă de străini, poate fi
o societate care să reprezinte un punct de atracţie pentru imigraţie?.

Guvernul japonez prin intermediul Federaţiei Japoneze de Afaceri, va trebui

să-şi stabilească o politică şi o legislaţie care să elimine orice manifestare cu
caracter rasial şi să acorde muncitorilor străini un statut şi un tratament
similar cu cel al autohtonilor.

În alte condiţii, cei mai mulţi dintre imigranţi vor decide să părăsească rapid
Japonia sau pentru a supravieţui ei însăşi, vor fi obligaţi să intre în conflict cu
autohtonii, se vor putea preta la tot felul de acte antisociale, crime ş.a.m.d.

Numai o schimbare fundamentală a concepţiei şi înţelegerea necesităţii

suportului de care au nevoie cu forţa de muncă din exterior, venită în mod
legal în Japonia din diferite ţări asiatice, vor putea să-şi asigure un viitor
corespunzător economic şi social.

24