MUNTII CARPATI

Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central
al Europei. Carpații cuprinși între Bazinul Vienei (care-l separă de lanțul alpin) și culoarul
Timocului (care îl separă de Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o
lungime de circa 1.700 km și lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe 6° în latitudine
și aproximativ 10° în longitudine. Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte
state: Cehia (3%), Slovacia (17%), Polonia (10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (5
1%) și Serbia (4%).[2][3][4][5]
Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva sectoare depășind
2000 de metri în altitudine.
Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este vârful Gerlachovský, 2.655 m,
în Slovacia - Munții Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful Rysy (2.499 m), în
Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Kékes, de 1.014 m, în Ucraina cel
mai înalt este Vârful Hovârla (2.061 m), iar în România este vârful Moldoveanu, 2.544 m,
situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali.
Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă
sub forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai mare
lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o au rocile
sedimentare, care dau un relief cu pante domoale.
Clima Carpaților este continentală, precipitațiile cresc în raport cu altitudinea iar vegetația
este dispusă în etaje (pajiști alpine sus, păduri de conifere și făget pe pante și pe înălțimile
mai mici). Din munții Carpați izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul ș.a.
Carpații încep de la Dunăre lângă Bratislava. Ei înconjoară Transcarpatia și Transilvania într-
un semicerc larg, continuă spre sud-est , și se sfârșesc la Dunăre lângă Orșova, în România.
Lungimea totală a Carpaților este de 1500 km, iar lățimea lanțului montan variază între
12 km și 500 km. Cea mai mare lățime a Carpaților corespunde cu cea mai înaltă altitudine.
Lanțul muntos are cea mai mare lățime în Depresiunea colinară a Transilvaniei, și la
poalele Munților Tatra (cea mai mare înălțime din Carpați, cu Gerlachovský štít, care are 2
655 m altitudine, pe teritoriul Slovaciei la granița cu Polonia. Se întinde pe o suprafață de
190.000 km2 și, după Alpi, e cel mai extins lanț muntos din Europa.
Deși în mod obișnuit se face referire la Carpați ca fiind un lanț muntos, ei de fapt nu
formează un lanț neîntrerupt de munți. Mai degrabă, constă în câteva grupuri geologic
distincte, prezentând o mare varietate structurală ca Alpii. Carpații, care doar în rare locuri
depășesc altitudinea de 2500 m, nu prezintă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse,
ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri întinse care sunt comune în Alpi. Nici o zonă din
Carpați nu este inzăpezită tot anul și nu prezintă niciun ghețar. Carpații la altitudinea lor
maximă, sunt la fel de înalți ca Alpii Orientali Centrali, cu care împarte un aspect, climat
și floră comună.
Carpații sunt separați de Alpi de către Dunăre. Cele două lanțuri muntoase se întâlnesc într-
un singur punct: în Muntii Leitha la Bratislava. Fluviul desparte de asemenea, Carpații de
lanțul Munților Balcani, la Orșova.

Carpații românești[modificare | modificare sursă]

După Emmanuel de Martonne[6], Carpații României acoperă aproximativ o treime din
suprafața României.
Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat
prin direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură.
Rezistența Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest
spre sud-sud-est, direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.
Altitudinea medie a Carpaților este de circa 1000 m, înălțimile maxime depășind rar 2500 m
(în Bucegi, Munții Făgărașului, Parângului, Retezatului). În Carpații Occidentali, înălțimile
culmilor coboară frecvent sub 800 m (în Munții Codru-Moma, Pădurea Craiului, Banatului
etc). Lățimea sistemului muntos carpatin pe teritoriul României variază între 120 km (în
Munții Rodnei) și 70 km (în Munții Parângului).
Carpații sunt caracterizați prin prezența unor numeroase depresiuni intramontane și văi
transversale, totale sau parțiale (Dunărea, Jiul, Oltul, Râul Bistrița, Mureș, Crișul Repede,
etc.) Ei au o vechime de 204 milioane ani.
Potrivit deosebirilor geomorfologice și geologice, lanțul carpatic românesc se împarte în trei
mari unități morfotectonice:

 Carpații Orientali - cu 3 grupe mai mari și 40 de grupe montane, care sunt distincte
morfologic, geofizic și geografic:
o Carpații Maramureșului și Bucovinei
o Carpații Moldo-Transilvani
o Carpații de Curbură

 Carpații Meridionali - cu 4 grupe mai mari, subdivizate în 24 de grupe montane, ce

sunt distincte geografic:
o Munții Bucegi
o Munții Făgăraș
o Munții Parâng
o Munții Retezat-Godeanu

 Carpații Occidentali Românești- cu 3 grupe mai mari, împărțite la rândul lor în 18

grupe montane distincte morfologic, geofizic și geografic:
o Munții Banatului
o Munții Poiana Ruscă
o Munții Apuseni

Imagine din satelit a Munților Carpați

Cele mai înalte 12 vârfuri ale Carpaților românești sunt:

1. Moldoveanu (Munții Făgăraș) - 2.544 m.

2. Negoiu (Munții Făgăraș) - 2.535 m.
3. Viștea Mare (Munții Făgăraș) - 2.527 m.
4. Parângul Mare (Munții Parâng) - 2.519 m.
5. Lespezi (Munții Făgăraș) - 2.517 m.
6. Peleaga (Munții Retezat) - 2.509 m.
 7. Pǎpușa Mare (Munții Retezat) - 2.508 m.
8. Vânǎtoarea lui Buteanu (Munții Făgăraș) - 2.507 m.
9. Cǎlțun (Munții Făgăraș) - 2.505 m.
10. Omu (Munții Bucegi) - 2.505 m.
11. Bucura (Munții Bucegi) - 2.503 m.
12. Dara (Munții Făgăraș) - 2.500 m.

Orașe importante care se regăsesc în interiorul sau apropierea Carpaților, sunt ordonate
descrescător după populație: Bratislava (Slovacia, 426 091), Cluj-Napoca (România, 310
243), Brașov (România, 284 596), Košice (Slovacia, 234 596), Oradea (România, 206
614), Miskolc (Ungaria, 178 950), Sibiu (România, 154 892), Târgu Mureș (România, 146
000), Baia Mare (România, 137 976), Tarnów (Poland, 117 109), Râmnicu Vâlcea (România,
111 497), Uzhhorod (Ucraina, 111 300), Piatra Neamț (România, 105
865), Suceava (România, 104 914), Drobeta-Turnu Severin (România, 104
557), Reșița (România, 86 383), Žilina (Slovacia, 85 477), Bistrița (România, 81
467), Banská Bystrica (Slovacia, 80 730), Deva (România, 80 000), Zlín (Republica Cehă, 79
538), Hunedoara (România, 79 235), Zalău (România, 71 326), Przemyśl (Polonia, 66
715), Alba Iulia (România, 66 369), Zaječar (Serbia, 65 969), Sfântu Gheorghe (România, 61
543), Turda (România, 57 381), Bor (Serbia, 55 817), Mediaș (România, 55
153), Poprad (Slovacia, 55 042), Petroșani (România, 45 194), Negotin (Serbia, 43
551), Miercurea Ciuc (România 42,029), Sighișoara (România, 32 287), Făgăraș (România,
40 126), Petrila (România, 33 123) , Zakopane (Polonia, 27 486), Câmpulung
Moldovenesc (România, 20 076), Vatra Dornei (România, 17 864), și Rakhiv (Ucraina, 15
241).
Zakopane este un oraș mic, situat la 850 de metri altitudine, pe flancul nordic al Munților
Tatra Mare. Este una dintre cele mai renumite stațiuni de sporturi de iarnă din Carpați și
din Europa.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Urs-Beat Brändli, Jaroslaw Dowhanytsch (Red.): Urwälder im Zentrum Europas. Ein
Naturführer durch das Karpaten-Biosphärenreservat in der Ukraine. Eidgenössische
Forschungsanstalt WSL, Birmensdorf. Karpaten-Biosphärenreservat Rachiw. Verlag
Haupt, Bern/Stuttgart/Wien 2003. ISBN 3-258-06695-7
 Bernhard Hänsel: Die Steppe und das Karpatenbecken im Spannungsfeld zwischen
nomadischen und seßhaften Lebensformen. in: Prähistorische Archäologie
Südosteuropa. Das Karpatenbecken und die osteuropäische Steppe. Bad Bramstedt
12.1998, 7-18. ISSN 0723-1725
 Ioan Mărculeț, Bogdan Rusu: Impactul lacurilor de acumulare din Munții Teleajenului
și Buzăului asupra reliefului – observații preliminare, Comunicări de Geografie, Vol. IX,
Edit. Univ. București, 2005, p 103-106, 3 fig.
 Kurt Scharr (Hrsg.): Die Karpaten. Balthasar Hacquet und das "vergessene" Gebirge
in Europa. Studien-Verlag, Innsbruck/Wien/Bozen 2005. ISBN 3-7065-1952-6
 Henning Schwarz: Rumänische Karpaten. Wanderführer. Aragon, Moers 1995. ISBN
3-89535-043-5
 Michael Schneeberger, Frank-Michael Lange: Die rumänischen Waldkarpaten.
Maramures, Viseu de Sus und ein Abstecher in die Bukowina. Schelzky, Berlin
1998. ISBN 3-89541-139-6
 Rainer Slotta, Volker Wollmann, Ion Dordea: Das Gold der Karpaten - Roșia
Montană und sein Bergbau zur Ausstellung im Deutschen Bergbau-Museum vom 27.
Oktober 2002 bis zum 5. Mai 2003. Deutsches Bergbau-Museum, Bochum 2003. ISBN
3-921533-95-3
 Uwe Hartmann: Steinbachs Naturführer: Süßwasserfische. Mosaik Verlag, 2002