Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eseniale in Anatomie I Biomecanica Sil PDF
Eseniale in Anatomie I Biomecanica Sil PDF
Esential in anatomie
1
1
.
ŞI
'b. .
Iome,canica 'W
- 1
..
..
'
1·;1• •
'
.
'
\
\
~ -
DR. SILVIU GABRIEL CIOROIU
- asistent universitar doctorand -
ESENTIAL
.. ÎN
ANATOMIE SI
.. BIOMECANICĂ
Tipărit la:
Tipografm Universităţii "Transilvania" din Braşov
Str. Iuliu Maniu, Nr. 41A
tel: 0268 47 60 50 ; fax: 0268 47 60 51
611(075.8)
61 2.766. 1(075.8)
-
Argument
"Unul dintre cele mai uimitoare aspecte ale vieţii moderne este ca W U ă L P
într-o lume în care majoritatea oamenilor ştiu mult mai mult despre maşini şi
Autorul
....
CUPRINS
I Organismul ca un tot unitar 9
1.1 Organe, aparate, sisteme, coordonare funcţională 9
1.2 Elemente de orientare ale corpului omenesc 10
II Generalită.ţi asupra corpului omenesc 14
m Osteologia 17
lll.l Generalităţi 17
ID.l.l Conformaţia externă a oaselor 17
m.1.2 Arhitectura oase 19
ID.1.3 Osteogeneza 22
111.1.4 Dezvoltarea şi creşterea oaselor 22
111.1.5 Vascularizaţia şi i nervaţia oaselor 23
ID.1.6 Descrierea scheletului 24
ID.1.7 Rolul oaselor 24
m.z Coloana vertebr~.ă
--~- ~·
28
III.2.1 Caractere generale 28
m.2.2 Caractere regionale 29
m.2.3 Caractere speciale 31
ID.2.4 Vertebre fal se 33
m.2.s Coloana vertebrală în-întregime 36
Ill.3 Toracele osos 38
lll.3.1 Sternul 38
ID.3.2 Coastele 39
ITI.4 Scheletul craniului 40
m.s Scheletul membrului superior 42
III.S.l Scheletul centurii scapulare 42
ID.5.2 Scheletul braţului 44
ITI.5.3 Scheletul antebraţului 45
ID.5.4 Scheletul mâinii 46
111.6 Scheletul membrului inferior 48
m.6.1 Scheletul centurii pelvine (bazinului) 48
III.6.2 Scheletul coapsei 49
m .6.3 Scheletul gleznei 51
ID.6.4 Scheletul picioruluiJ 52
IV Artrologia 55
IV.1 Generalităţi. Clasificare articulaţii. 55
IV.2 Articulaţiile coloanei vertebrale 58
IV.3 Articulaţiile toracelui 59
IV.4 Articulaţiile membrului superior 62
IV.4.1 Articulaţiile centurii scapulare 62
IV.4.2 Articulaţia umruului (scapulohumerală) 63
IV.4.3 Articulaţia cotului 64
IV.4.4 Articulaţia radioulnară 64
IV.4.5 Articulaţiile mâinii 65
IV.S Articulaţiile membrului inferior 66
IV.S.l Articulaţiile centurii membrului inferior 66
IV.5.2 Artic~ţia_şQlduluj (coxofemurală~ 66
IV.S.3 Articulaţia genunchiului 67
IV.5.4 Articulaţia tibiofibulară 68
IV.S.S Articulaţiile piciorului 69
IV.S.6 Articulaţii-mişc~ 69
V Miologie 73
V.l Generalităţi , clasificare 73
V.2 Muşchii respiraţi ei 74
V.3 Muşchii trunchiului 74
V.4 Muşchii membrului superior 75
V.4.1 Muşchii umărului 75
V.4.2 Muşchii braţului 76
V.4.3 Muşchii antebraţului 77
V.4.4 Muşchii mâinii 80
v.s Muşchii membrului inferior 81
V.S.l Muşchii bazinului 81
V.5.2 Muşchti coapsei 82
V.S.3 Muşchii gambei 85
V.5.4 Muşchii piciorului 87
V.6 Muşchii şi mişcările caracteristice 87
VI Noţiuni elementare de biomecanică 91
VI.l Statică 92
VI.2 Dinamică 93
VII Sistemul cardiovascular 101
Vlll Aparatul r~spirator 105
IX Aparatul digestiv 108
X Aparatul urinar 112
Glosar 114
Bibliografie selectivă 116
Esenţial în anatomie şi biomecanică - /. Organismul ca un tor unitar 9
Termen Defmitie
...
14 Esenţial în. anatomie şi biomecanică -Il. Generalităţi
capului (vertex). Este format din craniu, în care este adăpostit encefalul şi faţa,
abdominal~. Aceste două cavităţi sunt separate prin diafragm. În bazin sunt
două cavităţi: bazinul mare şi bazinul mic.
Membrele sunt părţi ale corpului care se leagă de trunchi. Ele se
grupează în membre superioare şi membre inferioare.
Membrele superioare se fixează superior, pe pălţile laterale ale
toracelui. Legătura membrului supetior cu trunchiul prezintă o parte superioară
numită umăr şi o parte inferioară numită axilă.
Membrul superior se împarte în trei: braţul, care este partea cuprinsă
între umăr şi cot; antebraţul, partea cuprinsă între cot şi mână; mâna, care este
parte terminală a membrului superior.
Mâna prezintă trei părţi: încheietura mâinii sau regiunea carpiană,
regiunea mijlocie a mâinii sau regiunea metacarpiană şi cele cinci degete ale
mâinii: degetul mare sau policele, degetul arătător sau indexul, degetul
mijlociu , inelarul şi degetul mic.
Membrele inferioare se fixează pe părţile laterale inferioare ale
pelvisului. Articulaţia membrului inferior este mai puternică decât cea a
membrului superior şi se numeşte generic şold. .
Membrul inferior este împărţit in trei părţi: coapsa, care este partea
cuprinsă între şold şi genunchi; gamba, partea cuprinsă între genunchi şi picior;
piciorul care este partea terminală a membrului inferior.
Piciorul este împărţit în trei regiuni: încheietura piciorului sau regiunea
tarsiană, din care partea posterioară formează călcâiul; regiunea mijlocie sau
metatarsiană; cele cinci degete ale piciorului: degetul mare sau halucele (1),
degetul mic (al V-lea); celelalte degete nu poartă denumiri speciale, ele sunt
16 Esenţial'1n:anatomie;şi biomecanică-ll. Generalităţi
ta m. OSTEOLOGIA
ill.l. Generalităţi
le servesc drept sprijin; uneori ele formează cavităţi pentru adăpostirea unor
organe delicate; ele servesc la inserţiile musculare devenind astfel pârghii
acţionate de diverse forţe musculare (componenta pasivă a aparatului
locomotot).
extremităţi (epifizele). Diafiza este formată din ţesut osos compact şi prezintă
în interior un canal medular iar epifizele sunt formate din ţesut osos spongios
(vezi cap. ill.1.2).
Oasele late au două din cele trei dimensiuni aproape egale (lungimea şi
lăţimea). Ele alcătuiesc cutia craniană, scheletul bazinului, omoplatul, etc. Sunt
formate din două tăblii de ţesut osos compact dezvoltate în suprafaţă şi la
mijloc spongioasă (vezi cap. ill.l.2).
18 Esenţial în anatomie şi biomecanică -111. Osteologia
Pe lângă aceste trei grupe principale mai deosebim oase arcuate (ce
alcătuiesc coastele), oase pneumatice (maxilarul, sfenoidul) ce conţin în
interior cavitaţi cu aer, oase sesamoide, situate periarticular sau în grosimea
unor tendoane musculare.
epifiza proximală
B
diafiza
c
epifiza distală
....
Esenţial în anatomie şi biomecarzică- III. Osteologia 19
Oasele sunt alcătuite din substanţă osoasă, măduvă osoasă, periost, vase
care le hrănesc şi nervi care le asigură sensibilitatea.
Din punct de vedere al structurii osului se pot defini două tipuri de
substanţă osoasă:
galbenă, mai ales în oasele lungi, persistând la adult doar în vertebre, stern si
coaste. Aceasta, la rândul ei, este înlocuită treptat, la vârste înaintate, de
măduva cenuşie (gelatinoasă).
de diploe (ţesut spongibs între cele două zone compacte) la oasele late (craniu,
stern). Dispoziţia subst;1nţei osoase nu este întâmplătoare. Între modul de
aşezare a ţesurului osos şi înn·e funcţiile pe care osul le îndeplineşte există o
strânsă interdependenţ.ă. De exemplu, în cazul oaselor lungi, prezenţa canalului
mednlar le face mai uşoare şi mai rezistente. "Un tub gol cu pereţii rigizi este
mai rezistent decât o vergea plină confecţionată din aceeaşi cantitate de
material" [Papilian,1992, p.5].
Un rol important în viaţa osului îl are periostul, o membrană fibroasă
1
calusului în caz de fracturi, precum si la repararea unor pierderi limitate de
substanţă oso asă. Periostul este foarte bogat în vase sanguine şi nervi.
epuiZa proximală
os spongios
os compact
cavitatea medulară
periost diafiza
vas nutritiv
ID.1.3. Osteogeneza
diafiză), prin formare de ţesut, nou şpre diafiză. Creşterea se opreşte când
....
Esenţial în anatomie şi biomecanică.- III. Osteologia 23
• oasele capului
• coloana vertebrală
• toracele osos
• oasele membrelor
3. hematopoietică.
Esenţial în anatomie şi biomecanică - lll. Osteologia 25
F
R s
~R
1
s
Fig. 3.6. Pârghie de gradul ID
Esenţial în anatomie şi biomecanică- III. Osteologia 27
invers.
Cea mai importantă particularitate biomecanică este aceea că în corpul
omenesc există pârghii de gradul III acţionate de mai multe forţe, dar şi pârgbii
ac~onate de o singură forţă:
- mişcarea de abducţie a braţului este asigurată de o singură forţă,
apofiza transversă ..
apoflza spinoasă
2
inferioare;
3. Pediculul vertebral este reprezentat de cele două punţi care unesc
extremitatea fiecărui arc vertebra! cu corpul vertebrei. Prin suprapunere a două
Vertebrele cervicale:
corpul vertebrei este mic şj alungit transversal;
procesul spinos este scurt şi are vârful bifid;
•
30 Esen{ia/ tn anatomie şi biomecanică -III. Osteologia
feţişoară tranverso-costa lă
procesul spinos
procese articulare
inferioare
scobiturile superioară şi inferioară
Fig. 3.8. Vertebră toracală-vedere l ateral ă
Esenţial în anatomie şi biomecanică - III. Osteologia 31
)U]
Vertebrele lombare:
corpul vertebrelor lombare este cel mai voluminos având
pe diametru! transvers dublu faţă de cel antero-posterior;
procesul spinos este dreptunghiular şi se află într-o direcţie
orizontală;
ltă
procesele articulare au o direcţie verticală şi sunt dispuse în
Lre plan sagital.
cu
!Te
III.2.3. Caractere speciale
:ia Unele venebre prezintă anumite caractere diferite faţă de cele ale
veJtebrei tip, aşa numitele caractere speciale.
Atlasul (Cl)
• vertebra cervicalâ 1,
re - ntt are corp vertebral;
- format din două mase laterale unite printr-un arc anterior şi un arc
lă posterior.
+ - - -- -- tubercnl anterior
--- faţă articulară
superioară
gaura transversă
gaura vertebrală
tubercul posterior
Fig. 3.9. Atlas-vedere superioară
32 Esenţial în anatomie şi. biomecanică- lll. Osteologia
) Axisul (C2)
- vertebra cervicală 2;
- prezintă pe.faţa superioară a corpului vertebrei o proeminenţă verticală
numită dintele axisului;
~dintele axisului
c
u
procesuJ articular
posterior
gaura transversară
procesul spinos _______..
SI
Ci
S]
Esenţial în anatomie şi biomecanică -Il!. Osteologia 33
ă ~a]ă
Sacrul
Vertebrele sacraJe sunt vertebre faJse fiind sudate între ele. Acestea
formează un singur os care poartă denumirea de sacru. Acesta se găseşte în
continuarea coloanei lombare şi este un os median, nepereche. Formează cu c
ultima vertebră lombară un unghi numit promontoriu. u
Osul prezintă:
- o faţă anterioară (pelvină)~
- o faţă dorsală;
- două feţe laterale; ră
- o bază şi un vârf.
Se orientează anterior cu
faţa concavă iar în sus baza osu-
lui. 11.
ior
ate
sudură aJe celor cinci vertebre. La extremitatea fiecărei linii transversaJe există SI
câte o gaură sacrată pelvină prin care trec ramurile anterioare aJe nervilor Ci
spinali sacrali. S]
34 Esenţial În anatomie. şi biomecanică - III. Osteologia
linii
tranversale găurile sacrale anterioare
r
coccigele
Coccisul
Este un os median nepereche situat în continuarea sacrului şi format din
unirea celor patru sau cinci ve1tebre coccigiene atrofiate. Este omologul
scheletuluj cozii la mamifere. Coccigele prezintă un vârf, două margini
(anterioară-concavă, posterioară-convexă) şi o bază ce se articulează cu vârful
sacrului.
36 Esenţial în anatomie şi biomecanică- m. Osteologia
.C
Lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la bărbat şi 63 cm la
femeie reprezentând 40% din lungimea totalli a corpului.
Coloana vertebrală nu este rectilinie. Prezintă două feluri de curburi: în
~·
plan sagital şi 1n plan fronta1.
ru ~1 L
tu!
lfe
în
• curbura toracală cu convexitatea la dreapta;
fc
Toracele osos este o cavitate delimitată de coloana venebrală roracală,
st
coaste cu cartilaje costale şi stern. Acesta conţine organe imponante: inima,
pi
pl ămânii, vasele mari.
CI
lli.3.1. Sternul
AX
III.3.2. Coastele
celui. Coastele sunt arcuri osteocartilaginoase ce se desprind de la nivelul
coloanei vertebrale şi se continuă
parietal (2)
sfenoid
occipital
etmoid
temporal (2)
- maxi1e(2);
- vomer;
4.m·âna.
cu baza situată superior, concavă anterior. Este situat pe faţa posteri oară a
toracelui in dreptul coastelor II-VIII.
fosa supraspinoasă ;<..'>':!: : . - - - procesul coracoid
.--- - acromion
cavitatea glenoidă
:rsaJ
si o
\ marginea lateraJă
jul
44 Esen{ial În anatomie şi biomecanică -IJJ. Osteologia
marginea anterioară
tuberozitatea - ---.
deltoidiană
Il
fosa radiaJă
!ui Scheletul antebraţului este format din două oase lungi, paralele: radius
~ şi cubitus (ulna). Acestea se unesc prin intermediul unor an.iculaţii mobile la
nivelul celor două extremităţi. Ca şi orientare ulna se află în continuarea
degetului mic iar radiusul în prelungirea degetului mare (police) .
..____ olecranul
tuberozitatea ulnei
.1
CUBITUSUL este orientat cu partea voluminoasă în sus şi cu cavitatea
articulară anterior. Această cavitate, care serveşte articulării cu trohleea
humemsului, prezintă două proeminenţe osoase, una verticală numită olecran
46 EseJJţia( în anawmie ş~ biomecanică -III. Osteologia
j
Esenţial în anatomie şi biomecanică- III. Osteologia 47
!fă numerotează dinspre lateral spre media] de la I la V. Aceste oase se pot palpa
se
} CARP
METACARP
se
FAL~GE
1 deget are câte trei falange cu excepţia policelui care are două.
48 Esenţial fn anatomie şi biomecanică - 1II. Osleologia
er
p
2. coapsa;
3. gamba;
' fc
4. piciorul.
o
ID.6.1. Scheletul centurii pelvine (bazinului)
Centura pel vi oă este al cătuită din cele dou ă oase coxale. CoxaluJ este
un os voluminos, neregulat, torsionat ca o elice, format din trei piese: ilion
fosa ilia că
suprafa ţa sacro -pelvină
s
p
+- spina iliacă postero-
spina iliacă 1!
inferioară
antero-superioară
gaura obturatoare ti
a:
Epifiza inferioară este mai lată transversal şi este formată din două
descinde mai jos decât condilul lateral, din această cauză coapsa formând cu
gamba un unghi obtuz deschis lateral. Îhtfe cei doi cbndili se ană· o suprafaţă
ru_ticu1ară numită troh1ee.
\ ~. c<>lul anatomic
· trohanterul mic
trohleea
condil medial
margini.
Esenţial în anatomie şi biomecanică -lll. Osteologia 51
Scheletul gambei este format din două oase, tibia şi peroneul (jibula).
Acestea sunt unite la nivţlul epifizelor iar la nivelul diafizelor sunt separate
printr-un spaţiu interosos. Medial se află tibia, singurul os al gambei articulat
cu femurul, iar lateral se găseşte fibula.
TIBIA este un os lung şi pereche care prezintă un corp şi două epifize.
Se orientează cu epifiza mai mică inferior, medial prelungirea acesteia şi
anterior marginea cea mai ascutită a osului. ~
capul fibulei
tuberozitatea tibiei
spaţiu interosos
maleola laterală ~
medială, posterioară).
"
2. metatars;
3. oasele degetelor.
TARSUL reprezintă un complex de şapte oase împărţite în două
a TARS riavicular
i
METATARS
l talus
FALANGE
calcarieu
3. Diartrozele·.'
Articlll<tţţil~ IJlObiJe CU eea mai ;m~e ~t;aşpâp@.e 'îp •.Q.rg_anÎSilţ. Şunt
articulaţi] CQJ11ple.xe cap<!bile. d~_ .Qiişc:ă:r:i vwiate ~~., ~u ' fu ali.(t\Jire următoarele
elemente:
• supr~feţe articul~_e;
• capsula articulară;
o It].empr.apa s.i.,llq~ială;
• cavitatea articulară;
• ligariierite âh i6ulare.
Ţoate aceşt~ -mti~til!!,ţii au o .Ctl!9Cţe,ris,ti'G5~ ~~n~ra.l.~. ş_i :~pume prezenţa
une1 mici cantităţi de lichid· s.inq:vtal 'în ea\litatea ,attiQolar'ă·, eiemenr de
m-obilitate al diartr6zelbt.
Suprafeţele articalal'e St,Ibt a~Qp~riţ_ţ ~ţ tfp ~NttiflJ hialin, ţeşul
articulare ale oaselor. Aceasta este alcăfui'ţ& gint;;.i.!,h, .swâf ip:tem, (mem'Qrana
sinovială). şi ~n strat exţ~ţn fij;>r_os (coptinu.are ~- pet:i~§ţqltJ.,Î pft.se,.lpr)~ Aceas_ta,
este mai groasă în articulc.tţiile cu mobilit_(!.te I1lai redusă~ş;Lma} subţire. .Şi mai
puţin rezistentă în articulaţiile cu mobilitate mal mare.
Membrana sinoviala este o membrană vasttiloire!Voasă
~ - "f ~ l.•· - + .; - ··~ ~
ce
-·.
secretă
prezentând prelungiri externe sub formă de burse sinoviale sau funduri de sac
precum şi prelungiri interne cum ar fi plicile sinoviale. Aceste elemente au rol
de a uşura alunecarea tendoanelor care trec prin apropierea articulaţiei.
extracapsulare.
Uneori există nevoia prezenţei unor fom1aţiuni care să asigure
concordanţa dintre suprafeţele articulare:
- cadrul articular este o formaţiune întâlnită de exemplu în cadrul
articulaţiilor şo ldului sau umărului care măreşte cavitatea articulară realizând o
concordanţă mai bună între o suprafaţă aniculară sferică şi o cavitate articulară
mai puţin adâncă;
genunchiului).
58 Esenţial în. anatomie şi biomecanică - IV. Artrologia
articulaţia costovertebrală ~
articulaţii costocondrale
-----~
articulaţ:ii intercondrale
stemului, şi anume:
articulaţia stemală superioară (manubriu-'corp sternal);
ruticulaţia sternală inferioară (corp ster:nal-apendice xifoid).
62 Esenţial în anatomie şi biomecanică- IV. Artrologia
- articulaţia cor.ului;
- articulaţiile radioulnare;
- articulaţiile mâinii;
- articulaţiile degetelor.
costoclavicular.
Articulaţia acromiocla viculară este formată prin alăturarea feţişoa.rei
proces cor.acoid
ligament
coracohumeral scapulă
liumerus ~ ffgament'e
glenohumerale
lateral
cele două oase între ele având inserţie pe marginea internă a radiusului şi pe
marginea ex temă a ulnei.
ovalară cons tituită din faţa inferioară a epifizei distale a radiusului şi faţa
articulaţia genunchiului;
articulaţiile tibiofemurale;
aniculaţiile piciorului.
marele trohanter
ligamentul colateral
tibial
ligamentul colateral
fibular
posterior.
V. MIOLOGIE
articu laţiile formând componenta pasivă. "Muşchii sunt formaţi din corpul
muscular, ce constituie porţiu nea principală contracW ă ş i din tendoane, prin
care forţa musculară se transmite oaselor" [Sechel, 2002, p.54].
Se pot cliferenţia trei feluri de muşchi: striaţi, netezi şi muşchiul
cardiac.
Muşchiul striat (scheletic) constituie cea mai mare parte din masa
musculară a corpului. Aceştia se contractă voluntar cu viteză şi forţă mare dar
obosesc repede.
Muşchiul neted se găseşte la nivelul pereţ il o r organelor interne şi a
vaselor de sânge. Aceştia dezvoltă o contracţie involun tară cu viteză scăzută şi
forţă mare, avantajul fiind că obosesc mult mai greu decât cei striaţi.
Muşchiul cardiac (miocardul) este un mu şchi similar, în ceea ce
priveşte structura, muşchiulu i striat şi în ceea ce pri veşte funcţia, muşchiului
Muşchiul dinţal anterior: ocupă cea mai mare parte a regiunii antero-
laterale a toracelui plecând de la primele zece coaste şi terrninându-se pe
scapulă.
muşchiul ridicător
muşchiul trapez al scapulei
muşchiul
romboid ~~~~.
muşchi ul latissim
(dorsal mare)
muşchi ul trapez
muşchii mâinii.
.
V.4.1. Muschii umărului
Muşchii umărului sunt dispuşi sub forma unui con cu baza spre torace ş i
vârlul către humerus. A ceştia sunt:
• muşchiul deltoid: are trei origini, pe claviculă, acromion şi spina
scapulei; face inserţie pe ruberozitatea deltoidiană a humerusului;
• muşchiul dinţat mare: are originea pe coastele 1-10; face inseq ie
pe scapu l ă, având forma unui ' ast evantai;
o muşchiul supraspinos: are originea în fosa su praspi noasă a
scapulei şi se inseră pe tuberculul mare al humerusului;
• muşchiul infraspinos: are originea în fosa infraspinoasă a scapulei
şi se inseră pe tuberculul mare al humerusului;
• muşchiul rotund mic: are originea pe faţa posterioară a scapulei şi
muşchiul subscapular
claviculă
acromion
muşchiul infraspinos
şi
muşchiul supraspinos
na
muşchiul infraspinos
muşchiul
mic \muşchiul âeltoid
muşchiul rotund
muşchiul rotund .a
pronator
la nivelul degetului Il
Muşchii regiunii laterale a antebraţului sunt:
• muşchiul brahioradial: are originea pe marginea laterală a
humerusului şi se inseră pe procesul stiloid al radiusului ;
• muşchiul lung extensor radial al corpului: are originea pe
marginea laterală a humerusului şi se inseră pe metacarpianul II;
Esenţial in anatomie şi biomecanică- V. Miologie 81
muşchiul brahioradial
muşchiul flexor ulnar·
al carpului muşchiul lung extensor radial
al carpului
• Muşchii piciorului.
pe sprânceana acetabulară).
Tendoanele celor patru capete ale cvadricepsului se unesc intr-un
tendon care după ce înglobează patela se inseră pe tuberozitatea ti biei.
muşchiul pectineu
muşchiul last lateral muşchiul gracilis
muşchiul croitor
muşchiul
semitendinos muşchiul biceps femural
muşchiul
semimembranos tractul iliotibial
muşchiul gracilis
Fig. 5.9. Muşchii coapsei-posterior
86 Esenţial în anatomie şi biomecanică- V. Miologie
muşchiul
tendonul lui Achile solear
dorsa1 mare
subscapular
pectoraJ mare
biceps brahial
Esenţial în anatomie şi biornecan ică- V. Miologie 89
dorsal mare
triceps brahial
pectoral mic
ridicător al scapulei
1
bascula laterală trapez
dinţ.at mare
ischlogambieri semimembranos
semitendinos
biceps femural
vast intern
90 Esenţial în anatomie şi biomecanică - V. Miologie
vast extern
vast profund
solear
Oexori ai degetelor
iliopsoas
croitor
gastrocnemian
ştiinţă îşi reflectă importanţa în viaţa zilnică dar mai ales in cea a unui sportiv
prin încercarea de a îmbuoătăţii tehnicile unei anumite discipline sportive, de a
creşte randamentul şi de a elimina greşelile care ar putea duce la scăderea
performanţei.
antebraţ) ;
şi poziţiile corpului;
Grupele musculare - reprezintă felul în care se grupează muşchii în
jurul articulaţiilor;
VI.l. Statică
Activitatea statică se realizează prin contracţii izometrice ale grupelor şi
lanţurilor musculare însă fără a avea ca efect deplasarea corpului sau a
segmentelor sale. În funcţie de condiţiile de echilibru activitatea statică se
împarte în activitate statică de menţinere, de consolidare şi deftJcare.
Activitatea statică de menţinere este reprezentată printr-o contracţie
VI.2. Dinamică
Activitatea dinamică se realizează prin contracţii izotone a grupelor şi
alungirea muşchilor). Aceste două mişcări au loc în · acelaşi timp fiind realizate
de muşchi antagonici. Un exemplu ar fi flexia antebraţului pe braţ prin
scurtarea fibrelor muşchiului biceps brahial (contracţie-învingere) şi alungirea
fibrelor muşchiului triceps brahial (relaxare-cedare). Prin scurtarea muşchilor
~
musculare.
Dinamica membrelor superioare
Lanţurile musculare ale membrelor superioare realizează, la om, mişcWi
extensorii cotului. Alţi muşchi care participă în realizarea acestei mişcări sunt
cei ai trunchiului, care o amplifică şi cei ai membrelor inferioare, care fixează
MERSUL
"Mersul este o mişcare locomotorie ciclică care se efectuează prin
ducerea succesivă a unui picior înaintea celuilalt" [Ifrim, 1978, p.350].
În timpul mersului corpul se sprijină pe sol în permanenţă cu un picior
(sprijin unilateral) sau cu celălalt (sprijin bilateral). în ceea ce priveşte sprijinul
unilateral membml inferior care suportă greutatea corpului se numeşte "de
sprijin" iar celălalt se nu meşte "pendulaot". Mersul este de fapt o succesiune de
paşi , iar pasul este mişc:a."Ua prjn ca..-re un picior trece în faţa celuilait.
Pentru o des1~nere cât mai amănunţită mersul se poate descompune în
două perioade, pa~ul dublu (Mar•.})' consideră că acesta se poate defini ca
totalitatea mişcărilor care se execută între două pozitii asemănătoare ale
aceluiaşi picior):
Perioada piciorului de sprijin:
1. faza de amortizare;
2. momentul verticalei;
3. faza de impulsie.
Perioada piciorului oscilant:
1' faza pasului piciorului posterior;
2' momentul verticalei;
3' faza pasului anterior.
Esenţial în anatomie şi biomecanică - VI. Noţiuni elementare de biomecanică 97
3. pasul anterior.
100 Esenţial în anatomie şi biomecanică- VI. Noţiuni elementare de biomecanică
ventricule.
102 Esenţial în anatomie şi biomec(]Jlică - Vll. Sistemul cardiovascular
Ventriculul stâng
De la nivelul ventriculului stâng porneşte rutera aortă care duce sânge
încărcat cu oxigen şi substanţe nutritive în întreg corpul. Aorta este prevăzută
MAREA CIRCULAŢIE
Sângele încărcat cu oxigen şi substanţe nutritive porneşte din
ventriculul stâng prin artera aortă şi se răspândeşte în tot corpul (de exemplu
prin arterele coronare pentru inimă, prin trunchiul brahiocefalic-artera brahială
artera radială şi artera ulnară pentru membrul superior) prin artera iliacă
-laringe;
- trahee;
- bronbii.
• Plămânii (drept şi stâng).
faringele
arborele bronşic
plămânul
drept (3 lobi)?
bronhiile principale
epigastru
hipogastru
Fig. 9.1. Topografie cavitatea abdominală
Esenţial în anatomie şi biomecanică- IX. Aparatul digestiv 109
TUBUL DIGESTIV
Faringele- descris la aparatul respirator.
Esofagul este un conduct muscular care face l egătura între faringe şi
stomac. Acesta este situat tn mediastin iar din punct de vedere al structurii este
format dinspre exterior spre interior din următoarele straturi: adventice,
musculară, mucoasă. Această structu ră se va regăsi începând de la acest nivel
la toate organele tubului digestiv.
Stomacul este un organ în formă de J, situat în regiunile epigastrică şi
glanda salivară
vezică biliară
Intestinul gros începe printr-un segment numit cec situat în fosa iliacă
GLANDELE ANEXE
Ficatul este cel mai voluminos organ. Acesta este situat în hipocondru!
drept, sub diafragma abdominal ă, depăş ind prin marginea sa stângă epigastrul.
Prezintă două feţe şi două margini:
- faţa superioară, diafragmati că. convexă, prezintă lobii drept şi stâng :
- faţa inferioară. viscerală prezintă patru lobi: stâng, drept. caudat.
pătra t. Pe această fa ţă se găseşte hilul bepatic, acesta fiind locul prin care in tră
sau ies elemente precum artera bepatică, vena portă şi canalele biliare. Tot aici
se găseşte şi vezicula biliară , locul în care ficatul depozitează bila înu·e mese.
În timpul meselor bila se varsă prin canalul colecist în canalul hepatic comun
(format prin unirea canalelor hepatice stâng şi drept) şi mai departe în duoden.
Unitatea rnorfo-funcţională a ficatului este lobulul hepatic, format din
parenchim tributar unei vene centrolobulare, delimitat la periferie prin linii
convenţionale care unesc între ele spaţii porte.
112 Esenţial în anatomie şi biomecanică - X. Aparatul urinar
X. APARATUL URINAR
5. uretră.
uretere
rinichi
uretră
RINICHII
Rinichii sunt două organe în formă de boabă de fasole situate pe
peretele posterior al cavităţii abdominale. În constituţia acestora deosebim pe o
Esenţial în anatomie şi biomecanică- X. Aparatul urinar 113
GLOSAR
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ