Dinamica ocluziei în dentaţia temporară,

dentiția mixtă și dentaţia permanentă

tânără
 Dinamica ocluziei
Termenul de ocluzie derivă de la cuvântul latin „occlusio”

Ocluzia = interdigitația dinților de pe cele două arcade,

maxilară și mandibulară

Definește relația dintre toate componentele sistemului

stomatognat în cazul funcției normale a acestuia, a
disfuncțiilor și a parafuncțiilor

Ocluzia este rezultatul unui proces complex de dezvoltare

care constă în trei evenimente principale:
- creșterea maxilarelor
- formarea dinților
- erupția dentară
 Dinamica ocluziei

- procesul este sub o influență genetică puternică, dar și a

factorilor funcționali

- termenul de ocluzie implică atât aspectele statice cât și cele

dinamice

- ocluzia statică se referă la forma, alinierea și rapoartele

dentare intra-arcadice și inter-arcadice și la relația dinților cu
țesuturile lor de susținere

- ocluzia dinamică se referă la relația de contact a dinților în

cazul desfășurării funcțiilor și parafuncțiilor
 Dinamica ocluziei
Ocluzia ideală
- interdigitația perfectă dintre dinții superiori și cei inferiori
- concept teoretic al relațiilor ocluzale structurale și
funcționale care include principiile ideale pe care ocluzia
trebuie să le aibă

Ocluzia normală
- relația de clasa I molară în ocluzie centrică

Ocluzia fiziologică
- se abate într-un mod sau mai multe de la ideal, dar totuși
este bine adaptată la mediul respectiv particular, este
estetică și nu prezintă manifestări patologice
 Dinamica ocluziei

Ocluzia funcțională
- interdigitația dintre dinții superiori și cei inferiori care
oferă eficiența cea mai mare în timpul mișcărilor
mandibulare, în momentul exercitării funcțiilor sistemului
stomatognat

Ocluzia echilibrată
- este ocluzia în care sunt contacte echilibrate la nivelul
întregii arcade în timpul tuturor mișcărilor mandibulare
Etapele dezvoltării ocluziei

1. Perioada predentară

2. Perioada dentaţiei temporare

3. Perioada dentiției mixte

4. Perioada dentaţiei permanente

 Perioada predentară (0 – 6 luni)

Postnatal, în creșterea aparatului dento-maxilar alternează

perioade de activitate deosebit de intense cu perioade de
stagnare, în concordanță și legătură directă cu dezvoltarea
generală a organismului, care este dominată de sistemul
neuro-endocrin.

Relația dento-dentară reprezintă rezultanta interacțiunii

dinamice a:
- factorilor scheletali
- mugurilor dentari
- matricelor funcționale aflate sub influența factorilor
genetici și a factorilor de mediu
 Perioada predentară (0 – 6 luni)

La naștere

- copilul nu prezintă dinți, ci doar arcadele alveolare

edentate (excepție dinții natali și neonatali)

- ambele arcade sunt ușor lobulate, indicând poziția

viitorilor dinți temporari

- atât mandibula cât și maxilarul sunt prea mici pentru a

asigura o aliniere corectă a tuturor dinților temporari
 Perioada predentară (0 – 6 luni)

La naștere

- la închiderea cavității orale există contact doar în zona

posterioară
- mandibula este în poziție ușor retrudată față de maxilar
 Perioada predentară (0 – 6 luni)
La naștere

- arcada superioară este rotunjită anterior

- arcada inferioară este aplatizată, având forma literei U

- în plan sagital – arcada alveolară superioară o depășește

pe cea inferioară, formând așa numita treaptă sagitală
 Perioada predentară (0 – 6 luni)
La naștere

- diferența în plan sagital dintre

maxilarul superior și cel inferior este
în medie de 4-6 mm

- în plan vertical există un spațiu

între procesele alveolare, care
favorizează prevenirea unei
supraocluzii exagerate în momentul
erupției
 Perioada predentară (0 – 6 luni)
La naștere

- maxilarul superior are dimensiuni reduse, crescând însă

rapid în decursul primelor 9 luni de viață
- aspectul facial este plat datorită dimensiunii verticale
reduse
- dimensiunea transversală este mult mai apropiată de cea
a adultului
- dimensiune verticală a feței nou-născutului este sub
jumătate din înălțimea totală a feței
 Perioada predentară (0 – 6 luni)
La naștere

- nou-născutul prezintă creste alveolare dispuse în „capac

de cutie”, creasta maxilară circumscriind-o pe cea
mandibulară
- deep-bite
- over-bite – 1/1
 Perioada predentară (0 – 6 luni)
La naștere
- crestele alveolare sunt acoperite de un periost fibros și
dens
- sunt delimitate de bolta palatină printr-un șanț – șanțul
palatin și de regiunea labială și jugală prin șanțul labio-
jugal
- distanța dintre bolta palatină și crestele alveolare este
redusă
- absența dinților face ca mandibula să beneficieze de un
grad mare de libertate a mișcărilor și să se apropie de
maxilar
 Perioada predentară (0 – 6 luni)
Cel mai important factor funcțional în această perioadă, care
influențează dezvoltarea aparatului dento-maxilar și în același
timp și relațiile maxilare – actul suptului:

- laptele matern asigură aportul principiilor alimentare în

compoziție și la temperatura optimă

- declanșează excitanții funcționali cu consecințele lor

trofice

- se asigură o dezvoltare armonioasă a tuturor

elementelor aparatului dento-maxilar:
- modelarea bolții palatine
- dezvoltarea mușchilor masticatori, orbiculari
- dezvoltarea mișcărilor mandibulare
 Perioada predentară (0 – 6 luni)

- la sugar predomină contracția ritmică a mușchilor

propulsori – retropulsori și orofaciali, ceea ce duce la
realizarea primei mezializări a mandibulei

- datorită mișcărilor de propulsie, mandibula își va modifica

poziția în raport cu maxilarul și baza craniului

- astfel se va regla relația centrică și se vor compensa

relațiile sagitale intermaxilare
 Perioada predentară (0 – 6 luni)

- articulația temporo-mandibulară suferă o serie de

transformări succesive care duc treptat la:

- formarea și adâncirea cavității articulare a

osului temporal (cavitatea glenoidă)
- apariția și dezvoltarea tuberculului articular
anterior
- dezvoltarea condilului mandibular
 Perioada predentară (0 – 6 luni)

- prin alimentație artificială a nou-născutului nu vor fi

solicitate în aceeași măsură grupele musculare

- mișcarea de propulsie a mandibulei va fi redusă ca și

intensitate ceea ce va determina blocarea mandibulei în

creștere, favorizând astfel instalarea unei retrognaţii

mandibulare
 Perioada predentară (0 – 6 luni)

- pe parcursul primului an de viață crestele alveolare se vor

dezvolta atât în lungime cât și în înălțime

- dezvoltarea va fi stimulată în mare parte de mugurii

dentari, localizați în grosimea crestelor alveolare

- o dată declanșată, erupția dentară va marca dezvoltarea și

formarea ocluziei dentare propriu-zise
 Perioada dentaţiei temporare
a. 6 luni – 2 1/2 ani
- caracteristica principală a acestei perioade este debutul
erupției dinților temporari
 Perioada dentaţiei temporare
Caracteristica principală a acestei perioade este debutul
erupției dinților temporari.

- prin erupția grupului frontal se vor forma primele relații

de ocluzie și se va limita mișcarea de propulsie a
mandibulei, prin instalarea ghidajului anterior

- în timpul primului an de viață, are loc dezvoltarea

relațiilor sagitale, permițând ulterior caninilor să erupă în
relație sagitală normală

- dezvoltarea crestei alveolare indusă prin erupția dinților

determină lărgirea arcadei spre vestibular, ceva mai
târziu spre lateral prin caninul temporar

- prin aceasta, grupul frontal trece din înghesuirea masivă

inițială la alinierea spațială posteruptivă
 Perioada dentaţiei temporare
- aproximativ 70% din copii au spații în zona frontală,
premiză hotărâtoare pentru ca succesorii permanenți,
mult mai voluminoși, să poată depăși deficitul de spațiu
 Perioada dentaţiei temporare
- la 1 an 1/2 – erupția molarului prim temporar

- va realiza prima înălțare fiziologică a ocluziei

dentare

- va determina reducerea supraacoperirii

incisive
de la 1/1 la 2/3 → crește dimensiunea
verticală a etajului inferior
 Perioada dentaţiei temporare
- în primele stadii de
dezvoltare poate apare o
ocluzie adâncă

- ocluzia adâncă este

accentuată de faptul că
incisivii temporari au o poziție
mult mai dreaptă decât
succesorii lor

- marginile incizale inferioare

contactează adesea cu zona
cingulară a incisivilor maxilari
 Perioada dentaţiei temporare

- ocluzia adâncă se va reduce ulterior datorită următorilor

factori:
- erupția molarilor temporari
- atriția incisivilor
- deplasarea spre anterior a mandibulei
datorită
creșterii
 Perioada dentaţiei temporare

- dinții temporari sunt așezați pe arcadă astfel încât

formează un semicerc aproape perfect

- fiecare dinte oclude cu alți doi dinți de pe arcada opusă

cu excepția:
– Incisivului central mandibular
– Molarului doi maxilar

- rapoartele ocluzale interdentare pot prezenta aceleaşi

forme normale și patologice ca și arcadele permanente
 Perioada dentaţiei temporare

- ocluzia dentară se analizează static și dinamic în sens:

– Sagital
– Vertical
– Transversal

- se evaluează în 3 sectoare ale arcadei:

– Anterior – relația interincisivă
– Median – relația intercanină
– Posterior – relaţia intermolară
 Perioada dentaţiei temporare
În plan sagital
La nivel molar → planul postlacteal – plan imaginar care
trece prin fețele distale ale molarilor doi temporari
(superior și inferior)
 Perioada dentaţiei temporare

- relațiile molare în dentaţia temporară pot fi clasificate în

3 tipuri:
– Plan postlacteal drept
– Plan postlacteal în treaptă mezializată
– Plan postlacteal în treaptă distalizată
 Perioada dentaţiei temporare
- plan postlacteal drept – fețele distale ale molarilor doi
temporari maxilar și mandibular sunt în același plan
vertical

- relația normală în dentaţia temporară – deoarece lățimea

mezio-distală a molarului mandibular este mai mare decât
cea a molarului maxilar
 Perioada dentaţiei temporare

- plan postlacteal în treaptă mezializată – faţa distală a

molarului doi temporar mandibular este mezial faţă de
suprafaţa distală a molarului doi temporar maxilar
 Perioada dentaţiei temporare

- plan postlacteal în treaptă distalizată – faţa distală a

molarului doi temporar mandibular este mai distal faţă de
suprafaţa distală a molarului doi temporar maxilar
 Perioada dentaţiei temporare
La nivel canin:
- normal – cuspidul caninului inferior
contactează spaţiul dintre incisivul lateral
superior şi caninul superior

- patologic – contact distal sau mezial

(spaţiu precanin superior/ spaţiu
retrocanin inferior)

- relaţia canină este una dintre cele mai

stabile în dentaţia temporară
 Perioada dentaţiei temporare

La nivel incisiv:

- normal – raport psalidodont – faţa vestibulară a incisivilor

inferiori vine în contact cu faţa orală a
incisivilor
superiori

- raport labiodont – ocluzie cap la cap

- patologic - overjet
 Perioada dentaţiei temporare
În plan transversal: la nivel molar

- normal: arcada maxilară circumscrie arcada mandibulară

cu un cuspid (vestibular)

- patologic:
- crossbite
- ocluzie lingualizată
 Perioada dentaţiei temporare
În plan transversal: la nivel canin

- normal: cuspidul caninului inferior contactează faţa

palatinală a caninului superior

- patologic:
- crossbite
- ocluzie lingualizată
 Perioada dentaţiei temporare
În plan transversal: la nivel incisiv

- normal: coincidenţa liniei mediene

- patologic: devierea liniei mediene (funcţional /

morphologic)
 Perioada dentaţiei temporare
În plan vertical:
la nivel molar
- normal: contacte ocluzale
- patologic: - open-bite
- supraacoperire

la nivel canin
- normal: contact
- patologic: - open-bite
- over-bite

la nivel incisiv
- overbite 1/1 → 2/3
 Perioada dentaţiei temporare

Dezvoltarea normală a ocluziei şi a întregului aparat dento-

maxilar este condiţionată în mare măsură de dezvoltarea
sagitală a mandibulei până în acest moment.

Mandibula cu o dezvoltare sagitală insuficientă şi cu o

poziţie distală nu permite contactul incisivilor cu antagoniştii,
erupţia continuându-se până când incisivii inferiori ajung în
contact cu mucoasa palatinală.

Tot în momentul erupţiei frontalilor temporari se poate

realiza un tablou clinic diametral opus, dacă erupţia incisivilor
inferiori nu este urmată la scurt timp de erupţia celor superiori,
primii se vor vestibulariza sub influenţa presiunilor exercitate de
limbă (angrenaj invers).
 Perioada dentaţiei temporare
b. 3 – 6 ani

- raportul de creştere faţă/craniu devine supraunitar după

vârsta de 3 ani

- este perioada activă a dentaţiei temporare

- acum se armonizează relaţia de ocluzie şi se adaptează

funcţiilor ADM

- se produc modificări şi adaptări ale relaţiilor

intermaxilare şi ocluzale în plan sagital şi vertical

- se reduce spaţiul de inocluzie sagitală şi gradul de

supraacoperire incisivă
 Perioada dentaţiei temporare
b. 3 – 6 ani

- dinţii temporari vor fi supuşi fenomenului de atriţie

fiziologică, ceea ce va determina reducerea volumetrică a
dintelui prin atenuarea reliefului ocluzal din zona laterală

şi uzura marginilor incizale → a doua mezializare a

mandibulei
 Perioada dentaţiei temporare
b. 3 – 6 ani

- atriţia este condiţionată de stereotipul masticator

- dacă predomină activitatea funcţională a muşchilor

maseteri → acţiunea lor favorizează deplasarea
mandibulei în sens sagital, fapt ce constituie stimuli
pentru
- dezvoltarea componentelor ATM
- instalarea atriţiei şi
- implicit a unor rapoarte ocluzo-articulare
normale
 Perioada dentaţiei temporare
b. 3 – 6 ani

- dacă predomină activitatea funcţională a muşchiului

temporar → acţiunea lui nu stimulează dezvoltarea
componentelor ATM şi permite mişcări doar în sens
vertical
→ nu apare atriţia
→ nu se produce mezializarea mandibulei
→ blocarea mişcărilor şi instalarea unui raport de
supraocluzie frontală
Perioada dentiţiei mixte
6 – 12 ani
 Perioada dentiţiei mixte
6 – 12 ani

Perioada dentiţiei mixte poate fi divizată în trei faze:

- prima perioadă de tranziţie

- perioada inter-tranziţională

- a doua perioada de tranziţie

 Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- se caracterizează prin erupţia molarilor unu permanenţi
şi a incisivilor permanenţi
- molarul unu permanent erupe ghidat de faţa distală a

molarului doi temporar → a doua înălţare a ocluziei

 Perioada dentiţiei mixte

Prima perioadă a dentiţiei mixte

- erupţia molarului prim permanent duce la schimbări
dento-alveolare şi dento-dentare importante:

- prin mezializare se reduce spaţiul primat

- se modifică forma arcadei de semicerc la cea de

parabolă

- se produce a doua înălţare fiziologică a

ocluziei
 Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- poziţia şi relaţia molarului unu permanent depinde
foarte mult de faţa distală a molarilor doi temporari
(superior şi inferior)
 Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- tranziţia la relaţia de clasa I molară - tranziţia molarului
unu permanent de la planul postlacteal drept la relaţia de
clasa I presupune ca M1p inf să se deplaseze înainte 3-
5mm faţă de M1P sup
- se face prin utilizarea spaţiilor fiziologice, a leeway
space-ului la nivelul arcadei inferioare şi prin creşterea
mandibulei înainte
- survine în două moduri:
- precoce
- târziu
 Perioada dentiţiei mixte

Prima perioadă a dentiţiei mixte

Early shift
- forţa eruptivă a M1p este suficientă să împingă înainte
molarii temporari la nivelul arcadei şi să închidă spaţiile
primate, stabilind astfel relaţia molară de clasa I
 Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
Late shift
- la mulţi copii lipsesc spaţiile primate → când erupe
M1p, acesta nu poate să se deplaseze înainte pentru a
stabili o relaţie molară de clasa I
- în aceste cazuri, când se exfoliază molarii temporari,
M1p glisează spre anterior utilizând leeway-space
 Perioada dentiţiei mixte

Plan postlacteal în treaptă distalizată

- M1p va erupe într-o relaţie de clasa a II-a

- această configuraţie molară nu se autocorectează şi va
determina o malocluzie de clasa a II-a, chiar dacă există
Leeway space şi creştere mandibulară
 Perioada dentiţiei mixte

Plan postlacteal în treaptă mezializată

- M1p va erupe într-o relaţie molară de clasa I

- treapta mezializată a planului postlacteal apare cel mai

frecvent datorită creşterii spre înainte a mandibulei
 Perioada dentiţiei mixte

Plan postlacteal în treaptă mezializată

- dacă creşterea spre anterior a mandibulei persistă, va

conduce la o relaţie molară de clasa a III-a Angle

- dacă creşterea spre înainte este minimă, se poate stabili

o relaţie molară de clasa I
 Perioada dentiţiei mixte
Prima perioadă a dentiţiei mixte
- incisivii temporari sunt înlocuiţi de cei permanenţi
- incisivii permanenţi sunt considerabil mai mari decât
cei temporari
- diferenţa de spaţiu dintre spaţiul necesar alinierii
incisivilor şi cantitatea de spaţiu disponibilă - „incisal
liability”
- la maxilar – 7,6 mm
- la mandibulă – 5-6 mm
 Perioada dentiţiei mixte

- „incisal liability” - este depăşită prin următorii factori:

A. Utilizarea spaţiilor apărute în dentaţia temporară

- spaţiile fiziologice sau de dezvoltare care există în

dentaţia temporară sunt utilizate pentru a acoperi în
parte acest deficit de spaţiu

- incisivii permanenţi se aliniază mai uşor în cazurile în

care există spaţii interdentare decât pe o arcadă unde
acestea nu există
 Perioada dentiţiei mixte
B. Creşterea lăţimii intercanine

- în timpul tranziţiei de la incisivii temporari la incisivii

permanenţi are loc creşterea distanţei intercanine la
ambele maxilare
- acesta este un factor important care permite incisivilor
permanenţi mai laţi să se alinieze pe arcadele ocupate
anterior de incisivii temporari
 Perioada dentiţiei mixte
C. Modificarea înclinaţiei incisivilor

- incisivii temporari sunt mult mai drepţi decât cei

permanenţi
- incisivii permanenţi erup mai vestibular şi mai înclinaţi
decât cei temporari→ cresc perimetrul arcadei dentare
 Perioada dentiţiei mixte
Perioada inter-tranziţională a dentiţiei mixte
- este o fază stabilă în care au loc puţine modificări ale
dentiţiei
- continuă edificarea rădăcini incisivilor şi molarilor
apăruţi
- continuă rizaliza la nivelul dinţilor temporari
 Perioada dentiţiei mixte
A doua perioadă de tranziţie a dentiţiei mixte
- este caracterizată de înlocuirea molarilor şi caninilor
temporari cu premolarii şi caninii permanenţi
- lăţimea mezio-distală a molarilor şi caninilor temporari
este mai mare decât cea a premolarilor şi caninilor
permanenţi = leeway space-ul lui Nance
- mandibulă – 1,7mm
- maxilar – 0,9mm
 Perioada dentiţiei mixte
Ugly Ducking Stage
- 6-7 ani – se observă diastema la nivelul arcadei
superioare → interpretată greşit de părinţi ca o
malocluzie
- trăsăturile perioadei:
- diastemă maxilară
- înclinarea vestibulară
a incisivilor laterali
 Perioada dentiţiei mixte
Ugly Ducking Stage
- când erup caninii permanenţi, ei deplasează rădăcinile
incisivilor laterali spre rădăcinile incisivilor centrali, care
se deplasează de asemenea spre mezial
- ca rezultat – coroanele celor doi centrali diverg spre
distal şi apare mezial diastema
 Perioada dentiţiei mixte

Ugly Ducking Stage

- această situaţie se autocorectează când erup caninii şi

presiunea se transferă de la nivelul rădăcinilor la nivelul
coroanelor incisivilor
 Perioada dentiţiei mixte

În plan sagital

- molar – normal - cheia Angle

- patologic – cls a II-a sau a III-a Angle
 Perioada dentiţiei mixte
În plan sagital

- canin – normal – cuspidul caninului inferior

contactează spaţiul dintre incisivul lateral superior şi
caninul superior
- patologic – contact distalizat sau
mezializat
 Perioada dentiţiei mixte
În plan sagital

- incisiv – normal – raport psalidodont – incisivii

inferiori contactează cu faţa palatinală a incisivilor
superiori
- patologic – overjet
- cap la cap
În plan transversal
- molar – normal – arcada maxilară circumscrie arcada
mandibulară cu un cuspid (vestibular)
- patologic - crossbite
- ocluzie lingualizată

- canin – normal – cuspidul caninului superior

circumscrie cuspidul caninului inferior
- patologic - crossbite
- ocluzie lingualizată

- incisiv – normal – coincidenţa liniilor interincisive

- patologic - crossbite
- ocluzie lingualizată
 Perioada dentiţiei mixte

În plan vertical
- molar – normal – contact M1p sup cu M1p inf
- patologic - open bite
- ocluzie prăbuşită

- canin – normal – contact

- patologic - open bite
- overbite

- incisiv – normal – overbite 1/2

- patologic – overbite 1/1, 2/3
 Perioada dentaţiei permanente

- erupţia molarilor doi permanenţi → a treia înălţare a

ocluziei

- stabilirea anvelopei funcţionale

- curba Spee

- curba lui Wilson

- sfera lui Monson

- poziţia axială
 Perioada dentaţiei permanente

- curba Spee – curba care începe de la cuspizii caninilor şi

urmăreşte vârfurile cuspizilor vestibulari ai premolarilor şi

molarilor, când se priveşte dinspre faţă

 Perioada dentaţiei permanente

- curba Spee –
- înclinarea unora dintre dinţii posteriori trebuie să
fie spre vestibular faţă de axul lung vertical, dacă
suprafeţele lor ocluzale sunt conform cu această curbă
- rădăcinile molarilor maxilari sunt înclinate mezial iar cele
ale molarilor mandibulari distal
 Perioada dentaţiei permanente

- curba Wilson – curba medio-laterală a planului ocluzal al

dinţilor posteriori

- scopul acestui arc în curbura ocluzală este de a

completa pantele condiliene în timpul mişcărilor

mandibulei
 Perioada dentaţiei permanente
- curba Wilson –
- coroanele dinţilor posteriori mandibulari trebuie
să fie înclinate spre lingual, în timp ce cele ale celor
maxilari spre vestibular
- această curbă devine mai adâncă posterior, astfel încât
înclinarea molarilor este mai mare decât a premolarilor
- din cauza acestei curbe, asociate cu înclinarea dentară,
cuspizii vestibulari ai molarilor mandibulari şi cei linguali
ai molarilor maxilari par de obicei să fie mai lungi
 Perioada dentaţiei permanente

- sfera lui Monson – curbura ocluzală de compensaţie –

curbură tridimensională a planului de ocluzie, care este
combinaţia curbei Spee şi a curbei Wilson
- este sub forma unei porţiuni de sferă
- este concavă pentru arcada mandibulară şi convexă
pentru cea maxilară
 Perioada dentaţiei permanente

- poziţia axială – înclinarea dinţilor față de axa verticală

- aceste înclinări sunt necesare pentru o funcţie ocluzală
adecvată a dinţilor
- aşa cum sunt descrise aceste poziţii axiale, trebuie să
aibă o valoare care să le lege de funcţia dentară
individuală, dar şi de înclinarea relativă la curbele Spee şi
Wilson