Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Explicaţii
Anestezice locale (fişa
PROCEDURI, MANEVRE
4)
Doliu TERAPEUTICE DUREROASE
Metode nefarmaco-
Vezi PAL doliu logice
DUREREA
SATISFĂCĂTOR
FIŞA 1 EVALUAREA INTENSITĂŢII DURERII
Scalele de evaluare a intensității durerii pot fi folosite ca parte din screening-ul și evaluarea
generală a durerii. Pacienții trebuie întrebați minim despre durerea actuală (la momentul
prezent), durerea cea mai intensă, cât și despre durerea medie în ultimele 24 de ore. Pentru
o evaluare comprehensivă, trebuie inclusă și durerea cea mai intensă din ultima săptămână,
durerea la repaus și durerea la mișcare.
SCALA NUMERICĂ:
Verbală: “Ce număr descrie durerea cea mai mare pe care ați avut-o în ultimele 24 de
ore, de la 0 (nicio durere) la 10 (durerea cea mai mare pe care v-o puteți imagina).
Scrisă: “Încercuiți numărul care descrie durerea cea mai mare pe care ați avut-o în
ultimele 24 de ore.”
SCALA CATEGORIALĂ
“Care este durerea cea mai mare pe care ați avut-o în ultimele 24 de ore?”
Niciuna (0) Ușoară (1-3) Moderată (4-6) Severă (7-10)
0 2 4 6 8 10
Instrucțiuni: “Aceste fețe arată cât de mare este durerea. Această față (indicați fața din
extrema stângă) nu exprimă nicio durere. Fiecare față exprimă din ce în ce mai multă durere.
Indicați fața care exprimă cel mai bine cât de tare vă doare acum.”
FIŞA 2 EVALUAREA COMPREHENSIVĂ A DURERII
Raportarea durerii de către pacient este standardul îngrijirii. Dacă pacientul nu este capabil
să raporteze verbal durerea, se face heteroevaluare (Fişa 3).
EXPERIENȚA DUREROASĂ
o Localizare, iradierea durerii/ durerilor, durere referită
o Intensitate (vezi Fișa 1)
Ultimele 24 de ore și durerea curentă
În stare de repaus și de mișcare
o Interferența cu activitățile zilnice
Activitatea generală, starea de spirit, relațiile cu ceilalți, somn, apetit (vezi
Inventar Scurt al Durerii Modificat)
o Variația în timp: începutul, durata, cursul, persistența sau intermitența.
o Descrierea sau calitatea
Dureroasă, junghi, pulsatilă/ zvâcnind, presiune deseori asociată cu durerea
somatică la nivelul pielii, mușchilor, oaselor
Chinuitoare, crampă, colică, ascuțită, deseori asociată cu durerea viscerală în
organe sau viscere
Ascuțită, cu furnicături, lancinantă, curent electric, deseori asociată cu durerea
neuropată cauzată de leziunea nervilor
o Factori care agravează și atenuează durerea
o Alte simptome curente
o Planul actual de management al durerii, atât farmacologic cât și non-farmacologic. Dacă
este utilizată medicația, determinați:
Ce medicament/ medicamente, cumpărate cu rețete și/ sau fără rețetă de la
farmacie?
Ce doze?
Cât de des?
Cine prescrie medicamentele în prezent?
o Răspuns la terapia curentă
Ușurarea durerii
Aderenţa pacientului la tratament
Efectele secundare ale medicației, cum ar fi constipația, sedarea, încetinirea
proceselor cognitive, greață, altele
o Terapii anterioare împotriva durerii
Motivul utilizării, durata utilizării, răspunsul, motivul întreruperii
o Aspecte speciale legate de durere
Însemnătatea și consecințele durerii pentru pacient și familie
Cunoștințele și credințele pacientului și ale familiei privind durerea și medicația
pentru durere
Atitudini culturale privind durerea și exteriorizarea acesteia
Considerații spirituale, religioase, și suferința existențială
Obiectivele și așteptările pacientului privind managementul durerii
DIMENSIUNEA PSIHOSOCIALĂ (vezi Fişa 7)
Suferința pacientului
Familia și alte surse de sprijin
Istoria psihiatrică, inclusiv utilizarea actuală sau istoricul anterior privind abuzul de
medicamente, alcool
Factori de risc privind utilizarea aberantă sau abaterea de la medicația pentru durere
o Factori privind pacientul, mediul sau factori sociali
Factori de risc pentru subtratarea durerii
o Pediatrie, geriatrie, minorități, femei, bariere de comunicare, istoricul privind
abuzul de substanțe, durerea neuropată și factori culturali
ISTORICUL MEDICAL
Tratamentul oncologic, incluzând chimioterapia, radioterapia și intervențiile chirurgicale
curente sau anterioare
Alte boli sau condiții medicale semnificative
Durerea cronică pre-existentă
EXAMINAREA FIZICĂ
DURERE Localizare
Mecanism probabil
..................................
..................................
..................................
Severitate
(scala analog vizuală sau numerică)
............................................
............................................
............................................
De când e durerea ?
..............................................
..............................................
..............................................
Unde iradiază ?
.................................................................................................................
..................................................................................................................................................
Caracter Durată Frecvență
..................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................
Ce o produce/ Ce o agravează ?
..................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................
Ce o ameliorează ?
..................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................
..................................................................................................................................................
Ce consecințe are durerea ?
interferează cu starea generală interferează cu abilitatea de a merge
limitează activitățile curente indispoziție
interferează cu relațiile cu alți oameni insomnie
altele ......................................................................................................
FIŞA 3 EVALUAREA DURERII LA PACIENȚII CU TULBURĂRI DE CONȘTIENȚĂ
Incapacitatea pacienților de a exprima verbal intensitatea durerii din cauza unor factori
cognitivi sau psihologici reprezintă o barieră majoră în evaluarea și managementul durerii.
Pentru pacienții care sunt intubați și/ sau inconștienți, instrumentele de evaluare a durerii au
fost testate în situații specifice și includ (fără a se limita doar la acestea):
Scala de comportament la durere (BPS5); testată pe adulți în terapie intensivă
Instrumentul de observare a durerii în îngrijirirea critică (CPOT)6; testată pe adulți în
terapie intensivă
Clinicienii sunt încurajați să consulte literatura de specialitate pentru a afla noutățile și noi
instrumente de evaluare a durerii la pacienții care au dificultăți în a raporta nivelul durerii.
Furnizarea de informații legate de toate aceste tehnici analgezice înainte de procedură este
un ideal, pentru că îi acordă pacientului și familiei acestuia timpul să asimileze toată
informația, să pună întrebări și să-și însușească tehnica reducând astfel anxietatea
anticipativă.
FIŞA 5 MANAGEMENTUL EFECTELOR SECUNDARE ALE OPIOIDELOR
CONSTIPAȚIA
Măsuri preventive
o Medicație profilactică
Laxativ stimulant ± medicamente de înmuiere a scaunului (ex. Bisacodil ±
lactuloză, 1-2 tablete în fiecare seară; maximum 6-8 tablete pe zi,
lactuloză 15 ml maxim 90-120 ml/zi).
Creşterea dozelor de laxative odată cu creşterea dozei de opioide
o Menținerea unui consum adecvat de fluide
o Menținerea unui consum adecvat de fibre în dietă. Este improbabil ca unii compuşi
conținând fibre să controleze constipația indusă de opioide şi nu sunt
recomandați.
o Exercițiul fizic, dacă este fezabil
Dacă apare constipația
o Evaluarea cauzei şi severității constipației
o Eliminarea obstrucției intestinale ca și cauză
o Tratarea altor cauze
o Titrarea medicamentelor de înmuiere a scaunului/ laxativelor după cum este
nevoie cu scopul de a obține un scaun evacuat cu ușurință la fiecare 1-2 zile
Dacă constipația persistă
o Reevaluarea cauzei şi severității constipației, eliminarea obstrucției intestinale
o Excluderea existenței unui fecalom
o Luați în considerare adăugarea unui alt agent, cum ar fi hidroxidul de magneziu,
30-60 ml zilnic; bisacodil 1-3 supozitoare rectal zilnic; sorbitol, 30 ml la fiecare 2
ore x 3, apoi după cum este necesar, sau citrat de magneziu, 28 g per oral zilnic,
polietilen glicol (1 capac/ 224 ml apă de două ori pe zi)
o Clismă salină sau cu apă
o Luați în considerare utilizarea unui agent prokinetic (ex. metoclopramid, 10-20 mg
per oral, de patru ori pe zi)
o Luarea în considerare a rotării analgezicelor
GREAȚA
Măsuri preventive
o Pentru pacienții cu o istorie anterioară de greață indusă de opioide, tratamentul
profilactic cu agenți antiemetici (vedeți mai jos). E bine să administrați profilactic
antiemetic tuturor pacienților la care începeți tratamentul cu opioide în prima
săptămână!
Dacă apare greața
o Evaluarea altor cauze ale greței (ex. constipația, patologia sistemului nervos
central, chimioterapia, radioterapia, hipercalcemia)
o Luarea în considerare a proclorperazinei, 10 mg per os la nevoie (nu mai repede
de 6 ore); sau tietilperazinei, 10 mg per os la nevoie (nu mai repede de 6 ore); sau
haloperidol, 0,5-1 mg per os la nevoie (nu mai repede de 6-8 ore); sau
metoclopramid, 10-20 mg per os la nevoie (nu mai repede de 6 ore)
o Dacă greața persistă în ciuda regimului la nevoie se trece la administrarea
regulata la 6 ore a antiemeticelor pentru o săptămână, apoi schimbarea la
administrare la nevoie
o Considerarea adăugării unui antagonist serotoninergic (ex. granisetron, 2 mg oral
zilnic, sau ondasetron 300 mcg/kg intravenos. Folosirea cu precauție, având în
vedere că constipația este un posibil efect secundar.
o Dexametazona poate fi luată în considerare
Dacă greața persistă pentru mai mult de o săptămână
o Reevaluarea cauzei şi severității greței
o Luarea în considerare a rotației opioidelor
Dacă greața persistă după încercarea mai multor opioide şi măsurile de mai sus
o Reevaluarea cauzei şi severității greței
o Luarea în considerare a analgezicelor administrate spinal
PRURITUL
Dacă apare pruritul
o Evaluarea altor cauze (alte medicații, etc.)
o Considerarea antihistaminicelor precum difenhidramina, 25-50 mg per os la
fiecare 6 ore; sau prometazina, 12,5-25 mg oral la fiecare 6 ore
Dacă pruritul persistă
o Considerarea schimbării la un alt opioid dacă managementul simptomelor a
eşuat.
Considerarea perfuziei continue cu naloxon, 0,25 mcg/kg/ora şi titrarea până la 1
mcg/kg/oră pentru alinarea pruritului fără scăderea eficienței analgezicului. Doar dacă
nu aveți altă soluție!
DELIRUL
Evaluarea altor cauze al delirului (ex. hipercalcemia, metastaze ale sistemului nervos
central, alte medicații psihoactive, etc.)
Administrarea haloperidolului, 0,5-2 mg per oral sau intravenos la fiecare 4-6 ore; sau
olanzapina, 2,5-5 mg oral sau sub lingual la fiecare 6-8 ore; sau risperidonă, 0,25-0,5 mg
de 1-2 ori pe zi
Dacă nu se pot determina alte posibile cauze ale delirului, considerarea schimbării
opioidului
Vezi și Protocol Delir
DEPRESIA RESPIRATORIE
Folosirea cu precauție a agenților reversori (naloxon-antagonist opiod). Dacă este
necesară reversarea efectului unui opioid cu timp de înjumătățire prelungit cum ar fi
metadona, luați în considerare folosirea perfuziei cu naloxon.
Dacă apar probleme respiratorii sau schimbări acute ale stării de conștiență, luați în
considerare administrarea de naloxon. Diluați o ampulă de naloxon (0,4 mg/1 ml) în 9 ml
de soluție salină normală pentru a obține un volum total de 10 ml. Dați 1-2 ml (0,04-0,08
mg) la fiecare 30-60 secunde până când se constată îmbunătățiri ale simptomelor. Fiți
pregătiți pentru repetarea procesului (timpul de înjumătățire al opioidelor este în
general mai lung decât cel al naloxonului). Dacă pacientul nu reacționează la tratament
într-un interval de 10 minute şi doza totală de naloxon este de 1 mg, luați în considerare
un alt motiv pentru schimbarea statusului neurologic.
SEDAREA
Dacă sedarea se dezvoltă şi persistă pentru mai mult de o săptămână după inițierea
opioidelor
o Evaluarea altor cauze ale sedării (ex. patologia sistemului nervos central, alte
medicamente cu efect sedativ, hipercalcemie, deshidratare, sepsis, hipoxie)
o Scădeți doza opioidelor dacă controlul durerii poate fi menținut cu o doză mai
mică
o Luați în considerare schimbarea opioidului
o Luați în considerare analgezicele nonopioide pentru a permite reducerea dozei
opioidelor
o Luați în considerare administrarea frecventă a unei doze mai scăzute de opioide
pentru a scădea concentrațiile maxime din plasmă
o Luați în considerare adăugarea cafeinei, 100-200 mg per oral la fiecare 6 ore; când
sunt folosiți stimulanți pentru sistemul nervos central pentru combaterea sedării,
limitați dozarea pentru dimineața şi după-amiaza devreme, pentru a evita
insomnia în cursul nopții.
Dacă sedarea persistă în ciuda mai multor schimbări a opioidelor şi a măsurilor de mai
sus
o Reevaluați cauza şi severitatea sedării
o Luați în considerare administrarea analgezicelor administrate spinal
FIŞA 6 CO-ANALGEZICE PENTRU DUREREA NEUROPATICĂ
(ANTIDEPRESIVE, ANTICONVULSIONANTE ȘI AGENȚI LOCALI)
PRINCIPII DE UTILIZARE
Antidepresivele și anticonvulsionantele sunt co-analgezice de primă intenție pentru
tratamentul durerii neuropatice din cancer.
Aceste medicamente pot fi de ajutor la pacienții a căror durere răspunde doar parțial la
opioide.
Utilizarea co-analgezicelor la bolnavii de cancer este încă adesea ghidată numai de
experiența anecdotică sau linii directoare derivate din datele obținute de la populația cu
durere non-malignă.
Utilizarea eficientă este bazată pe o evaluare care să clarifice natura durerii.
Ca și în cazul opioidelor, este posibil ca răspunsul la diferite co-analgezice să varieze în
funcție de tipurile de durere neuropatică și de fiecare pacient în parte.
Alegerea medicamentelor poate fi influențată de prezența anumitor simptome și de co-
morbidități. De exemplu, un medicament cu efect secundar hipnotic poate fi de ajutor la
un pacient la care insomnia este o problemă.
Educarea pacientului ar trebui să accentueze aspectul empiric al utilizării co-analgezicelor
și posibilitatea de eroare a tratamentului, astfel încât pacienții să nu se descurajeze.
Dozele ar trebui crescute până când este obținut efectul analgezic, efectele adverse
devin greu de gestionat sau sunt atinse dozele maxime convenționale.
FOLOSIREA ANTIDEPRESIVELOR
Eficiența ca și co-analgezic a antidepresivului nu este dependentă de activitatea sa
antidepresivă. Doza eficientă co-analgezică este adesea mai mică decât cea indicată pentru
tratarea depresiei. Debutul acțiunii analgezice este de obicei mai rapid. Frecvent folosite ca
un co-analgezic, în combinație cu un opioid pentru componenta neuropatică a durerii.
Antidepresive triciclice (ex. Amitriptilina, Imipramina, Nortriptilina, Desipramina)
o Începeți cu doze mici și creșteți la fiecare 3-5 zile, dacă este tolerat. (ex.
Nortriptilina și Desipramina-doza de start 10-25 mg la culcare, se crește la 50-150
mg. Aminele terțiare (Amitriptilina, Imipramina) pot avea eficacitate mai mare,
dar aminele secundare (Nortriptilina, Desipramina) sunt mai bine tolerate.
Efectele adverse anticolinergice ca sedarea, uscarea gurii, retenția urinară sunt
mai probabil să apară la Amitriptilină și Imipramină.
Alte exemple:
o Duloxetin – doza de start 30-60 mg/ zi, se crește la 60-120 mg/ zi
o Velafaxin – doza de start 50-75 mg/ zi, se crește la 75-225 mg /zi
o Mirtazapina - doza de start 15-30 mg/ zi, se crește la 30 mg /zi
FOLOSIREA ANTICONVULSIVE
Frecvent folosite ca un co-analgezic, în combinație cu un opioid pentru componenta
neuropatică a durerii.
Exemple de anticonvulsive:
o Gabapentin – doza de start 100-300 mg la culcare, se crește la 900-3600 mg/ zi.
Creșterea dozei cu 50-100% la fiecare 3 zile. Titrare mai lentă pentru persoane în
vârstă sau fragile. Ajustarea dozelor este necesară pentru cei cu insuficiența
renală.
o Pregabalin – doza de start 50 mg de trei ori pe zi, se crește la 100 mg de trei ori pe
zi. Titrare mai lentă pentru persoane în vârstă. Ajustarea dozelor este necesară
pentru cei cu insuficiență renală. Pregabalinul este absorbit mai eficient prin
tractul gastro-intestinal decât Gabapentinul. Se mai poate crește până la o doză
maximă de 600 mg împărțită în 2 sau 3 prize pe zi.
o Luați în considerare și alte medicamente anticonvulsive, multe dintre acestea s-
au dovedit a avea eficacitate în durerea neuropatică non canceroasă.
(Carbamazepin, Acid Valproic, etc.).
FOLOSIREA CORTICOSTEROIZILOR
Timpul lung de înjumătățire al acestor medicamente permite administrarea o dată pe zi.
Utile în gestionarea crizelor acute de durere, când sunt implicate structuri neuronale sau
oasele. Efectele adverse pe termen lung sunt semnificative.
FIŞA 7 SUPORT PSIHO-SOCIAL
SUPORT
Informați pacientul și familia că reacțiile emoționale la durere sunt normale și sunt
evaluate și tratate ca parte a tratamentului pentru durere.
Asigurați sprijin emoțional pacienților și familiilor care recunosc că durerea creează
probleme și solicită sprijin.
Ajutați pacienții, familiile să aibă access spre tratamente farmacologice și non
farmacologice necesare.
Specificați că veți lucra împreună cu pacientul și familia, ca parte a echipei, în abordarea
holistică a durerii.
Explicați planul de acțiune și când pot fi așteptate rezultate.
Exprimați-vă angajamentul de a rămâne disponibil până când durerea va fi mai bine
gestionată.
Repetați verbal preocuparea dumneavoastră și planul de acțiune.
Informați pacientul și familia că TOT TIMPUL există altceva ce poate fi făcut în încercarea
de a gestiona adecvat durerea și alte simptome nocive.
Evaluați impactul durerii asupra familiei și a altor persoane apropiate și oferiți educație și
sprijin.
Echipa de îngrijiri medicale ar trebui să fie familiarizată cu regulile locale privind utilizarea
maşinilor sau a vehiculelor cu motor în timpul utilizării medicamentelor potențial
sedante şi să sfătuiască corespunzător pacientul şi familia.
FIŞA 8 PRESCRIEREA ANTI-INFLAMATOARELOR
NESTEROIDIENE (AINS) ȘI ACETAMOINOFENULUI
AINS
Folosiți cu prudență AINS la pacienții cu risc ridicat de toxicitate renală, GI, cardiacă,
trombocitopenie sau cu tulburări de coagulare. Rețineți că efectele secundare potențiale ale
chimioterapiei, că toxicitățile hematologice, renale, hepatice și cardiovasculare pot fi
accentuate de prescrierea concomitentă a AINS. Analgezicele opioide sunt o alternativă
analgezică sigură și eficientă la AINS.
Folosiți orice AINS care a fost eficient și bine tolerat în trecut de pacient, altfel considerați
Ibuprofen la doza maximă.
Ibuprofen, 400 mg de patru ori pe zi (maxim pe zi=3200 mg)
Dacă este necesar, luați în considerare utilizarea pe termen scurt a Ketorolac, 15-30 mg
IV la 6 ore pentru maxim 5 zile
Compuși care nu inhibă agregarea plachetară
o Salicilat nonacetilat
o Coline + combinații de magneziu salicilat, 1.5-4.5 g/zi împărțit în 3 doze
o Inhibitor COX-2 selectiv
TOXICITATEA AINS
Pacienți cu risc mare de toxicitate renală: vârsta > 60, ingestie de fluide redusă, nefrită
interstițială, necroză papilară și administrarea concomitentă de alte medicamente
nefrotoxice (inclusiv cyclosporine, cisplatin) și chimioterapice excretate pe cale renală
o Tratamentul toxicității renale: întrerupeți AINS dacă ureea serică sau creatinină se
dublează sau dacă dezvoltă hipertensiune arterială sau se agravează o
hipertensiune arterială preexistentă
Pacienți cu risc mare de toxicitate GI: vârsta > 60, istoric de ulcer peptic sau consum
semnificativ de alcool (3 sau mai multe băuturi alcoolice/zi), disfuncție majoră de organ,
incluzând disfuncția hepatică, doze mari de AINS date pe perioade lungi
o Tratamentul toxicității GI: dacă pacientul dezvoltă probleme gastrice sau vomită,
luați în considerare să întrerupeți AINS sau să schimbați cu inhibitor COX-2
selectiv. Inhibitorii COX-2 sunt asociați cu incidență mică de efecte adverse GI și nu
inhibă agregarea plachetară. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat să aibă efecte
adverse renale reduse.
o Luați în considerare să adăugați, misoprostol, omeprazol (alți inhibitori pompă
protoni). Dacă pacientul dezvoltă ulcer peptic gastrointestinal sau hemoragie
gastrointestinală, întrerupeți AINS.
o Întrerupeți AINS dacă parametrii hepatici cresc de 1,5 ori peste limita superioară a
valorilor normale.
Pacienții cu risc mare de toxicitate cardiacă: istoric de boală cardiovasculară sau risc de
boală cardiovasculară sau complicații. AINS luate cu anticoagulante prescrise, precum
warfarina sau heparina, pot crește semnificativ riscul de complicații de sângerare.
o Tratamentul toxicității cardiace: întrerupeți AINS dacă dezvoltă hipertensiune
arterială sau se agravează
Monitorizarea toxicității AINS: tensiunea arterială, ureea serică, creatinina, funcția
ficatului (fosfataza alcalină, LDH, GTP, GOT), sângerare ocultă în scaun. Repetați la
fiecare 3 luni pentru a vă asigura de lipsa de toxicitate.
PARACETAMOLUL
Paracetamol, 500 mg la 4 ore sau 1 g la 6 ore (doza maximă zilnică 4 g). Din cauza
îngrijorărilor referitoare la toxicitatea hepatică, ar trebui folosit cu precauție sau mai
ales combinație opioid-paracetamol, pentru a preveni supradoza de paracetamol.
FIŞA 9 PRINCIPIILE, PRESCRIEREA, TITRAREA ȘI MENŢINEREA OPIOIDELOR
PRINCIPII GENERALE
Doza optimă este doza care ușurează durerea pacientului pe tot parcursul intervalului
titrat fără a cauza efecte secundare necontrolabile.
În general, administrarea orală este cea mai frecventă; totuși alte căi de administrare
(IV, subcutan, rectal, transdermal, transmucos, bucal) pot fi luate în considerare pentru
a mări confortul pacientului.
Creșterea dozei se face bazându-se pe doza totală de opioid luată în ultimele 24 de ore
(dozele administrate la intervale fixe plus doza/dozele date la nevoie).
Trebuie crescută atât doza titrată la intervale fixe, cât și cea la nevoie. Rapiditatea
escaladării dozei ar trebui legată de severitatea simptomelor. Creșterea dozelor se face
cu 30-50-100%.
Starea stabilă plasmatică e obținută cam după 5 timpi de înjumătățire.
Dacă pacientul se confruntă cu efecte secundare necontrolate și durerea este < 4, aveți
în vedere scăderea dozei cu aprox 25% și faceți o reevaluare. Pacientul însă va necesita o
observare atentă pentru a fi siguri că durerea nu escaladează.
Luați în considerare rotaţia opioidelor dacă durerea nu este controlată sau dacă efectele
secundare sunt persistente cu terapia curentă.
NU SE RECOMANDĂ
Petidina8
Propoxyphenul8
Combinația agoniști-antagoniști (pentazocina)
NOTĂ SPECIALĂ: combinarea între agoniști și antagoniști este puțin utilă în durerea în
cancer. Trecerea de la un agonist la un agonist-antagonist ar putea declanșa o criza de
sevraj la pacientul in tratament cu opioide.
3. Dacă pacientul a avut durerea controlată cu morfină SC (192 mg/zi), reduceți doza de
hydromorphon cu 25%.
28,8mg/zi redus cu 25%=21,6 mg/zi hydromorphonSC=0,9 mg/h hydromorphon SC
4. Dacă doza de morfină a fost ineficientă pentru controlul durerii, puteți începe cu 100%
doza echianalgetică hydromorphon.
28,8 mg/zi hydromorphon SC= 1,2mg/h hydromorphon SC
Sau creșteți această doză cu 25%
36 mg/zi hydromorphon SC= 1,5mg/h hydromorphon SC
CONVERSIA SAU ROTAȚIA UNUI ALT OPIOID CU FENTANYLUL TRANSDERMAL
1
Ware LJ, Epps CD, Herr K, Packard A. Evaluation of the Revised Faces Pain Scale, Verbal Descriptor Scale, Numeric Rating
Scale, and Iowa Pain Thermometer in older minority adults. Pain Manag Nurs 2006; 7:117-125
2
Kovach Cr, Noonan PE, Griffie J, Muchka S, Weissman DE. The assessment of disconfort in dementia protocol. Pain Manag
Nurs 2002; 3:16-27.
3
Fledt KS, Checklist of nonverbal pain indicators. Pain Management Nursing 2000; 1:13-21.
4
Lane P, Kunttupis M, MacDonald S, et al. A pain assessment tool for people with advanced Alzheimer’s and other
progressive dementias. Home Healthc Nurse 2003; 21:32-37.
5
Payen JF, Bru O, Bosson JL, et al. Assessing pain in critically ill sedated patients by using behavioral pain scale. Crit Care
Med 2001; 29:2258-2263
6
Gelinas C, Johnston C, et al. Pain assessment in the critically ill ventilated adult: validation of the Critical-Care Pain
Observation Tool and physiologic indicators. Clin J Pain 2007; 23:497-505.
7
Al-Atiyyat HNM. Cultural diversity and cancer pain. Journal of Hospice & Palliative Nursing 2009; 11:154-164.
8
Ezenwa MO, Ameringer S, Ward SE, Serlin RC. Racila and ethic disparities in pain managemnt in the United States. J Nurs
Scholarsh 2006; 38:225-233
9
Breitbart W, Chandler S, Eagel B, et al. An alternative algorithm for dosing transdermal fentanyl for cancer-related pain.
Oncology 2000; 14:695-702
10
Equianalgesic doses to morphine adapted from Foley K. The treatment of cancer pain. N Engl J Med 1985; 313:84-95.
11
Kornick CA, Santiago-Palma J, Khojainova N, et al. A safe and effective method for converting patients from intravenous
to transdermal fentanyl. Cancer 2001; 92:3056-3061.
12
Manfredi PL, Houde RW. Prescribing methadone, a unique analgesic. J Support Oncol 2003; 1:216-220.