TABAGISMUL

Conf. Dr. Alin Stanescu

Notiuni generale despre consumul cronic
de tutun
Consumul de tutun este un important factor de
risc,ptr.cel ce fumeaza,ptr.cei ce respira fumul de
tutun,pentru fat
Fumul de ţigară conţine peste 4000 de componenţi
chimici, nicotina
Fumatul de ţigări constituie principala modalitate de
dezvoltare a dependenţei de nicotină,
Introducerea folosirii tutunului în Europa de catre
diplomatului francez Jean Nicot in jurul anului
1530, căruia i se atribuie aducerea tutunului din
Portugalia,
nicotină un alcaloid cu efect psiho-excitant
tutunul dăunează nu doar prin conţinutul esenţial
în nicotină, dar şi prin alte 4000 de componente
din care 50 dovedite cu potential cancerigen
Planta de tutun, face parte din specia solanaceelor
şi este originară din insula Tobago, parte a
Antilelor.
Dependenţa nicotinică: pe lângă efectele
cardio-vasculare (favorizează apariţia
hipertensiunii arteriale şi are rol constrictiv
asupra vascularizaţiei) nicotina determină
dependenţă nicotinică ajungand la creier in
cazul fumatului activ în 10-15 secunde
Efectul de stimulare a sistemului nervos
central, face ca ţigara să fie atât de căutată,
pentru îmbunătăţirea activităţii
intelectuale, creşterea atenţiei, a vigilenţei,
impresia generală de “energizare”
Faciliteaza eliberare unor mediatori
precum acetilcolina, noradrenalina,
dopamina, serotonina,β endorfina,
 Ex.: dopamina este responsabilă de
senzaţia de plăcere şi de scăderea
apetitului, acetilcolina produce creşterea
capacităţii cognitive, glutamatul - creşterea
capacităţii de învăţare, serotonina suprima
apetitului, iar β endorfina antrenează
diminuarea anxietăţii,
Prin efectul de generare a plăcerii,
dopamina intervine în declanşarea
dependenţei, la rândul ei,
Consumul îndelungat de tutun determină
în timp un fenomen de neuroadaptare cu
creştere a toleranţei, ceea ce duce progresiv
la nevoia de a creste dozele si la
insatisfactia initiala
în momentul în care receptorii nu mai
sunt stimulaţi de nicotină timp de
câteva ore apar simptomele de sevraj:
anxietatea, irascibilitatea,
incapacitatea de concentrare, agitaţia,
foamea, tulburări de somn şi chiar
depresie.
Patologia cauzată de tutun
Boli cardio-vasculare
Hipertensiunea arterială
Aparatul respirator sistemică
Bronhopneumopatia Ateroscleroza
cronică obstructivă Arteriopatiile obliterante
Cancerul ale membrelor
bronhopulmonar Anevrismele- arteriale
Astmul bronşic Cardiopatia ischemică
Neoplazii cu diverse cronică
localizari Accidente vasculare
cerebrale
Tulburări de ritm cardiac
(îndeosebi fibrilaţia
ventriculară)
Moartea subită
POSIBIULE consecinţe ale fumatului matern
asupra fătului:
Greutatea mica la nastere
Sindromul morţii subite a sugarului
Malformatii congenitale(cheiloschizis sau
paloschizis)
Factor precursor pentru astmul bronşic la copil
Risc de obezitate la copil
Peumonii şi bronşite
Retard fizic şi mental al fătului
 ÎnEuropa de Vest, 30% din populaţie
este fumătoare
Circa 1,3 miliarde de fumători în lume
din totalul de 5,926 miliarde, populaţia
Terrei (OMS)
În privinţa distribuţiei pe sexe, ea este
inegală, circa 47% la barbati sii 12%
pentru femei,
Dinamica consumului de tutun în rândul populaţiei
din România arată o evoluţie ascendentă în ultimii 15
ani,de la 25,9% în 1989 la circa 35% in anul 2010

Cresterea frecvenţei mari a fumatului în rândul

femeilor şi a tinerilor, în general. Creşterea a fost
evidentă la femei: 11,3% în 1989, 15,2% în 1994 şi 25%
în 2000
Datele OMS în anul 2000, 8,8 % din totalul
deceselor pe glob erau atribuite fumatului, cu un
indice de creştere semnificativ al mortalităţii în
ultimele decenii
Definiţii
fumatul este obiceiul “de a aspira, a
trage fumul de tutun din ţigară sau din
pipă” (“fumer”,“fumare”)
sevrajul fumatului, renunţare la fumat,
sevraj tabagic.
tabagismul cronic -defineşte boala de a
consuma timp îndelungat şi într-un
ritm zilnic produse pe baza de tutun
FUMĂTORI considerati cei care sunt
efectiv fumători, şi care practică
fumatul de cel puţin 6 luni.
Fumătorii pot fi:
a) zilnici: fumează cel puţin o dată
pe zi, în fiecare zi.
b) ocazionali: fumează numai în
unele zile, nu zi de zi.
Fumătorii ocazionali sunt, la rândul lor:
 cu tendinţă la reducerea consumului fosti
fumatori zilnici care fumeaza acum ocazional;
fumători experimentali: fumează rareori, fără a
depăşi un maximum de 100 de ţigări în cursul
vieţii;
 fumători ocazionali permanenţi: toată viaţa au
fumat doar în unele zile (ocazii), dar per total, au
fumat mai mult de 100 de ţigări în decursul vieţii.
FOŞTI FUMĂTORI: cel puţin 6 luni
de la oprirea definitivă a fumatului.
a) fost fumător zilnic, în prezent
nefumător; dar a fumat zi de zi
b) fost fumător ocazional: cel care a
fumat numai ocazional, dar în prezent
nu mai fumează
NEFUMĂTORI – persoane care nu au fumat
niciodată, cel mult au încercat să fumeze, nu au
încercat zi de zi şi în total nu au încercat mai mult de
100 de ţigări
Stabilirea statusul fumatului
important pentru consilierea,
renuntarii la fumat educarea
pacientului pentru înlăturarea
acestui factor de risc de boală
INTERVENTII
Diagnosticul clinic al dependenţei
nicotinice se stabileşte cu ajutorul
următorilor parametri:
- Statusul fumatului.
- Consumul tabagic
- Scorul de dependenţă nicotinică
- Analiza tentativelor anterioare de
renunţare la fumat
Statusul fumatului
Pacientul este fumător şi doreşte să
renunţe la fumat- terapie farmacologică
asociată cu terapie comportamentală
Pacientul este fumător şi nu doreşte să
renunţe la fumat –consiliere antifumat:
 de regula nu se obtine sevrajul
creaza o motivaţie viitoare legata de
riscurilor posibile pentru sănătate,
necesita repetarea intervenţei
. Pacientul a fost fumător şi a renunţat
la fumat – intervenţii minime de
consiliere cognitiv-comportamentală ptr.
prevenirea recidivei
Categorii:
 revenirea apetitului de a
fuma,consiliere ptr.menţinerea abstinenţa
 cei ce mentin abstinenta
Pacientul nu a fumat niciodată - nu este
nevoie decât de mesaje sanogene de
menţinere a abstinenţei.
Consumul tabagic

Se defineşte prin numărul de pachete-ani

consumat
Mare fumator cel ce consuma mai mult de 20
tigari/zi de o perioada lunga de timp
Analiza tentativelor anterioare de renunţare
la fumat este un element Important în stabilirea
diagnosticului dependenţei de nicotină, dat fiind că
ea,permite cunoaşterea modului cum subiectul va
traversa perioada de sevraj, se pot anticipa
probleme de complianţă la tratament
Factori care inflenţează negativ rata de
abstinenţă tabagică
 Dependenţa nicotinică severă (fumează >
20 ţigări/zi)
 Istoric de afecţiune psihiatrică,
personalitate depresivă consum
demedicamente psihotropea alcoolism,
 Stress cu stimuli negativii: traume
psihice,lipsuri, frustrări, divorţ, şomaj etc.
 Fumat pasiv ,expunerea la fumat pasiv
A.Terapia farmacologică a
dependenţei nicotinice
Terapia de substituţie nicotinică (TSN):
Gumă de mestecat cu nicotină şi Plasturi cu
nicotină de 15 mg.
Alte substante medicamentoase
Numai sub control medical strict,au
indicatii si contraindicatii stricte
B.Terapia cognitiv-comportamentală
modificarea comportamentelor,decondiţionarea şi
trecerea la comportamente adaptate:
stabilirea unei relaţii de colaborare şi simpatie
între consilier şi pacient, evitarea confruntărilor;
ascultare activă, cu reformularea celor spuse de
pacient;
punerea în valoare a realizărilor personale de
progresie pentru sevraj ale fumătorului;
punctarea balansului între dorinţa de a fuma cu
riscurile aferente şi motivaţia de a renunţa la fumat;
 apreciere pozitivă a beneficiilor sevrajului.
1.Însuşirea unor tehnici practice de
rezolvare a situaţiilor incitante pro
fumat şi îl va antrena pentru a le face faţă,
alegerea de comun acord a unor strategii
viabile
2.Analiza amănunţită a neliniştilor şi
temerilor legate de procesul de renunţare la
fumat
3. Suport psihologic şi comportamental cu
încurajarea fumătorului de a opri
definitiv fumatul rolul activ, suportiv
psihologic al terapeutului, care va constitui
un punct de sprijin,
 Trebuie să ştii să refuzi prima
ţigară
Aruncă “trusa” de fumător : brichete,
chibrituri, pachete de ţigări;
Schimbă rutina zilnică;
Evită consumul de cafea, cola, ceai;
Când simţi nevoia de a fuma, bea un pahar
mare de apă sau suc natural de fructe ,3-5
mese/zi;
Mic dejun: sucuri naturale, lactate, eventual
carne, ouă; atenţie la obiceiul cafea-ţigară !
Exerciţii fizice, plimbări în aer liber,
învăţaţi exerciţii de relaxare;
Începeţi să practicaţi un sport nou;
Evitaţi să intraţi în contact cu
fumătorii sau cu situaţiile în care
aţi fi tentaţi să fumaţi;
Economisiţi banii cheltuiţi pe ţigări,
cumpăraţi-vă un cadou!