Fumatul si adictia de nicotina

Fumatul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de pe glob, cu consecinţe extrem de
grave privind starea de sănătate a populaţiei. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a
raportat în 2010 că aproximativ 1 miliard de oameni (aproape un sfert, 22% din
populaţia adultă şi 250 de milioane de femei) fumează zilnic. De asemenea, OMS
apreciază că anual au loc aproximativ şase milioane de decese la nivel mondial (dintre
care 600.000 la nefumători) cauzate de fumat, iar până în anul 2030 se estimează că
numărul acestora va creşte la 8,4 milioane anual. Un aspect îngrijorător îl constituie
faptul că aceste efecte nu sunt resimţite numai de fumătorii activi, ci şi de cei expuşi la o
atmosferă încărcată cu fum de ţigară, asa numitii fumatori pasivi.
Ţigările reprezintă produsul din tutun cel mai utilizat în lume. Pipa, trabucul, narghileaua
sunt apreciate doar de grupuri restrânse de persoane sau de comunităţi izolate, cu
caracteristici socio-culturale aparte. Tutunul poate fi: fumat, mestecat, inhalat sau prizat
după transformarea în pulbere. Ţigara electronică este probabil cel mai inovator produs
în rândul persoanelor dependente de nicotină. A fost proiectată pentru a arăta şi a fi
detectată ca o ţigară ce conţine tutun. Ţigările electronice nu conţin tutun, ci sunt
dispozitive portabile ce livrează nicotina consumatorului, Astfel, ele nu sunt nici produse
ce conţin tutun, nici dispozitive ce ajută la diminuarea sau stoparea consumului de
tutun. Nivelul de nicotină din ţigările electronice este variabil, consumatorul putând să-şi
aleagă concentraţia corespunzătoare nivelului de dependenţă
Compuşi toxici din tutun şi fumul de tutun
Fumătorul inhalează un amestec format din mai mult de 4.000 de substanţe toxice,
incluzînd substanţe cancerigene, diferiţi compuşi organici, solvenţi, metale grele,
precum şi substanţe gazoase ce afectează starea de sănătate, cum ar fi monoxidul de
carbon. Ţigările sunt consumate din cauza nicotinei, substanţă responsabilă pentru
reacţiile psihologice dorite de fumător. După uscarea frunzelor de tutun, acestea sunt
tratate cu o serie de substanţe chimice. În plus, producătorii mai adaugă în timpul
procesului de fabricaţie al ţigărilor diverse substanţe (aditivi).
Produşii de combustie care se formează în timpul fumatului au compoziţie diferită, în
funcţie de locul de formare. În zona de ardere se ating temperaturi de 860-900° C, în
comparaţie cu zona fumului lateral, în care se ating temperaturi de 500-650° C.
Fumul de tutun conţine, alături de nicotină şi derivaţi ai acesteia, mai multe sute de
compuşi toxici, dintre care pot fi remarcaţi acidul cianhidric, acroleina, alcoolul metilic,
hidrogenul sulfurat, monoxidul de carbon, monoxidul de azot, hidrocarburile policiclice
aromatice (benzantracen, benzo[a]piren), nitrozaminele, aminele aromatice (2-toluidină,
4-aminodifenil, 2-naftilamină), acrilonitrilul, crotonaldehida, clorura de vinil,
formaldehida, benzenul, precum şi metale şi semimetale (Cd, As, Ni, Pb, Po etc.)
Fumul de ţigară conţine aproximativ 4.000 de substanţe chimice, dintre care 250 sunt
nocive şi mai mult de 60 sunt carcinogeni cunoscuţi. Conform IARC, 10 hidrocarburi

1
aromatice policiclice (PAH), 8 nitrozamine specifice tutunului şi 45 de alţi compuşi găsiţi
în fumul de tutun sunt potenţial carcinogeni la om.
Consumul de tutun este un important factor de risc pentru o multitudine de boli,
deoarece influenţează aproape toate organele din corpul uman, are efecte negative
asupra dezvoltării intrauterine a fătului şi asupra sarcinii şi, în plus, afectează şi
sănătatea nefumătorilor expuşi pasiv fumului de tutun. Morbiditatea determinată de
consumul de ţigări se referă, în special, la afecţiuni ale arborelui respirator şi ale
sistemului cardiovascular. Pe lângă acestea, sunt semnalate tulburările neuropsihice,
afectarea oculară (ambliopia tabagică), alterarea endocrină şi metabolică, prevalenţa
crescută de inducere a cancerului la diferite niveluri, afectarea aparatului urinar,
efectele negative asupra sarcinii etc
Proprietatile adictive ale nicotinei
Specialiştii confirma propretatile adicitve ale nicotinei, deoarece în cazul practicii
fumatului se evidenţiază căutarea şi folosirea compulsivă a drogului, în ciuda
consecinţelor negative ale consumului. În iniţierea şi continuarea fumatului au o
importanţă şi factorii sociali, consecinţele legale şi sociale reduse pe care la implică
fumatul, disponibilitatea tutunului şi, nu în ultimul rând, factori sociali (influenţe de grup
sau de acceptabilitate socială a drogului). Se apreciază că, deşi peste 80% dintre
fumători doresc să renunţe la acest obicei, mai puţin de 35% încearcă anual şi mai puţin
de 5% reuşesc fără ajutor.
Tabagismul este toxicomania care a fost cel mai mult descrisă. Nicotina are proprietăţile
farmacologice ale unui drog psihostimulant.. La nivelul creierului, nicotina stimulează în
mod acut eliberarea de dopamină (DA) în învelişul nucleului accumbens, în timp ce
repetarea administrării de nicotină are ca efect sensibilizarea selectivă a efectelor sale
asupra surplusului de dopamină în miezul accumbal. Aceste efecte se presupune că
joacă un rol central în achiziţia răspunsului la nicotină şi în dezvoltarea asocierii dintre
furnizarea drogului şi sugestiile care îi preced furnizarea. Se presupune că aceste
răspunsuri sunt de importanţă capitală în capacitatea nicotinei de a produce
dependenţă. Oprirea fumatului este, de asemenea, asociată cu exprimarea unui
sindrom de abstinenţă, care poate fi atribuit în mod larg retragerii nicotinei şi care,
probabil, contribuie la menţinerea obiceiului.
Simptomele abstinenţei la nicotină apar la câteva ore de la ultima ţigară, ating un maxim
după câteva zile şi apoi regresează în câteva săptămâni. Deşi dependenţa este
predominant de ordin psihic, abstinenţa conduce, la unii subiecţi, la fenomene
neplăcute, unele greu de suportat: iritabilitate, disforie, letargie, anxietate, dificultate de
concentrare, afectarea performanţelor psihomotorii, creştere în greutate etc. Acestea
dispar însă treptat, după abandonarea obiceiului fumatului. În încercarea de
abandonare a fumatului, o componentă importantă o reprezintă dorinţa irezistibilă,
recunoscută ca un obstacol major.
Factorii comportamentali au de asemenea importanţă, putând influenţa gravitatea
sindromului de abstinenţă. Mirosul, vederea, atingerea unei ţigări, ritualul obţinerii,
manipulării, aprinderii şi fumatul în sine sunt toate asociate cu senzaţii plăcute şi pot sa
facă abstinenţa mai dificilă pentru majoritatea subiecţilor.

2
Tratamentul în tabagism
Principala măsură în dependenţa de nicotină este abandonarea obiceiului fumatului şi
evitarea fumatului pasiv; determinarea şi voinţa celui în cauză rămân desigur esenţiale,
deoarece manifestările abstinenţei sunt minime şi pot fi „susţinute“ prin terapie de
înlocuire (substituţie) cu nicotină.
În acest sens, se utilizează diverse forme farmaceutice cu nicotină: gume masticabile,
plasturi, spray nazal, inhaler, terapii cu substante de sinteza (Bupropion, Varenicilina)
emis o avertizare privind riscul de evenimente adverse cardiovasculare la pacienţii cu
anumite boli cardiovasculare aflaţi în tratament cu vareniclină.
Concluzii
Fumatul este o problemă a lumii moderne, după aprecierile OMS tabagismul fiind pe
cale să devină principala cauză evitabilă de morbiditate şi mortalitate din lume.
Substanţele nocive din fumul de ţigară nu îi afectează doar pe cei care fumează,
fumatul pasiv fiind la fel de nociv şi crescând riscul îmbolnăvirilor la cei expuşi.
Nicotina are proprietăţi adictive, iar dependenţa indusă şi întreţinută de fumat necesită
intervenţii non-farmacologice şi farmacologice.

Bibliografie

1. *** Respiratory health effects of passive smoking: lung cancer and other disorders EPA/600/6-
90/006F December 1992. U.S. Environmental Protection Agency. (www.epa.gov/ncea/ets/pdfs)
2. Tobacco Composition Fact Sheet ASH (www.ash.org.nz).
3. Baconi D., Bălălău C – Toxicologia substanţelor de abuz, Ed. Universitară Carol Davila, 2013.
4. Baconi D., Bălălău D., Abraham P. - Abuzul şi toxicodependenţa. Mecanisme. Manifestări.
Tratament. Legislaţie, Ed. Medicală, 2008, p.366-373.
5. Benowitz NL., Hukkanen J, Jacob P - Nicotine Chemistry, Metabolism, Kinetics and Biomarkers.
In J.E. Henningfield et al. (eds.), Nicotine Psychopharmacology, Handbook of Experimental
Pharmacology, Springer-Verlag Berlin Heidelberg 2009.