Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„În 1950, ministrul de externe francez, R. Schuman, a propus un plan pentru gestionarea
comună de către ţările din Europa Occidentală a producţiei de cărbune şi oţel, sectoare
strategice pentru succesul relansării economice pe continent, strâns legate şi de delicata
problemă a renaşterii germane. Eliminarea oricăror taxe vamale pentru produsele respective şi
stabilirea unor politici comune de producţie urmau să se realizeze nu numai sub controlul
separat al statelor, ci şi al unei autorităţi supranaţionale, Înalta Autoritate. Şase state au
acceptat imediat ideea (Franţa, Belgia, Germania Federală, Italia, Luxemburg şi Olanda),
creând aşa numita «Mică Europă» prin apariţia C.E.C.O. (Comunitatea Economică a
Cărbunelui şi a Oţelului, a cărei existenţă formală a intrat în vigoare prin Tratatul de la Paris,
din 18. IV. 1951). ”
(Enciclopedie de Istorie Universală)
B. „ Pe 25 martie 1957, cele două tratate care instituiau Piaţa Comună şi Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice erau semnate de reprezentanţii celor şase state în Capitoliul de
la Roma. (...) Uniunii vamale dintre statele membre, care trebuie să asigure pe etape libera
circulaţie a persoanelor, a mărfurilor şi a capitalurilor însoţită de un tarif extern unic, i se
adaugă şi alte obiective: elaborarea unei politici comune în domeniul agriculturii, o creştere
economică echilibrată şi o asociere cu ţările de dincolo de mări. Pe de altă parte se prevede
lărgirea Comunităţii prin admiterea altor state europene şi aplicarea unei politici sectoriale
comune care să ducă la integrarea economică şi socială a Comunităţii Economice Europene şi
într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat la o uniune politică .”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)