ROMA ANTICA I

Citiţi cu atenţie textele următoare, apoi răspundeţi la cerinţe:

A: "Trei erau la număr organele care luau parte la conducerea treburilor politice şi despre care am vorbit
mai înainte. Toate în parte erau aşa de drept şi aşa de potrivit orânduite şi conduse datorită acestor organe, încât
nimeni, nici chiar dintre romani, n-ar fi putut să spună cu temei dacă constituţia în totalitatea ei era aristocratică,
democratică sau monarhică. Şi era firesc să fie aşa. Căci, dacă am avea în vedere puterea consulilor, statul părea că
este monarhic şi regal; când însă avem în vedere puterea senatului, părea aristocratic; pe de altă parte, dacă se
consideră puterea mulţimii, s-ar părea limpede că este democratic. Puterile constituţionale pe care le avea fiecare
organ atunci şi chiar acum, cu excepţia câtorva, sunt următoarele.
Consulii, când nu se găsesc în fruntea armatei, ci se află în Roma, sunt stăpâni pe toate treburile publice.
Ceilalţi magistraţi le sunt supuşi şi îi ascultă, afară de tribunii poporului. Ei introduc în senat pe soli. Pe lângă
aceasta, ei propun decretele grabnice şi au avut grijă de executarea lucrărilor senatului. Tot lor le revine să se ocupe
de toate treburile publice care trebuie rânduite de popor, să convoace adunările, să prezinte decretele şi să
supravegheze executarea hotărârilor poporului. Tot aşa, în pregătirea războiului şi, în general, în conducerea
operaţiilor în câmp deschis, au puterea aproape absolută. Lor le revine să impună aliaţilor hotărârile luate, să
numească pe tribunii militari, să înroleze soldaţii şi să aleagă pe cei potriviţi. Pe lângă acestea, în campanie au
dreptul de a pedepsi pe fiecare ar voi dintre cei puşi sub ordinele lor. Au libertatea de a cheltui din tezaurul public cât
cred că este necesar şi îi însoţeşte un quaestor , care este gata să facă tot ceea ce I se porunceşte. Aşadar, având în
vedere această latură a conducerii, s-ar putea spune pe bună dreptate că este curat monarhică şi regală constituţia
lor. " (Polybios, Vieţi paralele)

1 Menţionaţi care este forma de guvernământ din istoria Romei la care face referire textul.
2. Menţionaţi, pe baza textului, două atribuţii de politică internă ale consulilor.
3. Menţionaţi, pe baza textului, două atribuţii militare ale consulilor.
4. Precizaţi numele unei magistraturi menţionate în text.
5. Precizaţi numele a altor două magistraturi romane, în afara celor menţionate în text.
6. Prezentaţi un eveniment istoric care se desfăşoară în timpul perioadei istorice la care face referire textul.
7 . Menţionaţi care sunt cele „trei organe" la care face referire fragmentul subliniat din text.
8. Menţionaţi titlul magistraturii care dispunea de cea mai mare putere în timpul perioadei istorice la care face referire textul.

B:"Senatul are mai întâi deplina putere asupra tezaurului public. Căci el dispune de toate veniturile, ca şi de
toate cheltuielile. Quaestorii nu pot să facă nici o cheltuială pentru diferitele nevoi ale statului fără un decret al
senatului, cu excepţia celor cerute de consuli. Cheltuielile importante şi cele mai mari, pe care cenzorii le fac din
cinci în cinci ani pentru repararea construcţiilor şi clădirilor publice, depind de senat şi el dă cenzorilor îngăduinţa
să le facă. De asemenea, de crimele săvârşite în Italia care cer o cercetare publică, cu trădări, conjuraţii, otrăviri,
asasinate, tot senatul se ocupă. Pe lângă acestea, dacă vreun particular sau vreun oraş din Italia are nevoie de vreo
împăcare sau, mai ales, de o sancţiune sau de un ajutor ori protecţie, senatul are grijă de toate acestea. De asemenea,
dacă trebuie să trimită la careva din afara Italiei o delegaţie pentru a împăca pe vreunii, pentru a transmite un sfat
sau, se înţelege, un ordin pentru a primi în supunere sau pentru a declara război, el poartă de grijă. De asemenea,
când vin delegaţii la Roma, prin mijlocirea senatului se stabileşte cum trebuie să trateze cu fiecare şi cum trebuie să
răspundă. Poporul n-are de loc de-a face cu nimic din toate acestea. De aceea, când un străin stă la Roma în urma
lipsei consulului, constituţia îi pare cu totul aristocratică. Şi de aceasta sunt încredinţaţi mulţi dintre eleni şi dintre
regi, pentru că aproape toate treburile lor le tratează senatul." (Polybios, Vieţi paralele)

9. Menţionaţi, pe baza textului, o atribuţie de politică externă a Senatului

10. Precizaţi, pe baza textului, două atribuţii de politică internă a Senatului.
11. Menţionaţi care este forma de guvernământ specifică perioadei istorice la care face referire textul, precizând şi
limitele cronologice. .
12. Precizaţi, pe baza textului, numele unei magistraturi romane, precizând şi o atribuţie a acesteia.
13. Pornind de la acest text, formulaţi un punct de vedere referitor la caracterul aristocratic al regimului politic de la
Roma.
14 Menţionaţi etapele evoluţiei civilizaţiei romane din punct de vedere al formei de organizare statală.
15 Prezentaţi o deosebire între forma de guvernământ la care face referire textul şi regimul politic atenian.
l(> Prezentaţi un eveniment istoric care se desfăşoară în timpul perioadei istorice la care face referire textul.
 A.
\Voi aminti unele dintre nenorocirile noastre prezente. Dacă până acum puţini dintre noi s-au
Jr bucurat de linişte, nu e meritul nostru, ci o datorăm faptului că Domnul s-a îndurat de noi.
v
^ Puzderie de naţii care mai de care mai înspăimântătoare au ocupat Gallia cât e ea de mare.
- întreaga întindere dintre Alpi şi Pirinei, mărginită de ocean şi Rin, a fost pustiită de quazi,
dr < ) vandali, sarmaţi, alani, gepizi, heruli, saxoni,burgunzi, alamanni şi — o, stat nefericit! —
K\ ŞN Lpannonienii înşişi, deveniţi duşmani.au prădat-o [...]. Moguntiacum (Mainz), odinioară cetate
ilustră, a fostcucerit si distrus; în biserica de acolo, oamenii au fost masacraţi cu miile;
Vangionum (Worms)a fost supus după un îndelungat asediu; oraşul Durocortorum (Reims) atat
de prestigios sunt acum teritoriu german. Provinciile Aquitania, Novempopulania,
Narbonensis, cu excepţia câtorva oraşe, sunt în întregime distruse, şi chiar în aceste oraşe,
aflate în luptă cu asediatorii, foametea face ravagii. Ţinuturile spaniole ele însele, care văd, la
rându-le, moartea cu ochii, tremură în fiece zi amintindu-şi de invaziile cimbrilor şi ceea ce alţii
au avut de suferit o dată ele trebuie să suporte cu teamă tot timpul. [...] Ce povestire ar putea
reda prin cuvinte potrivite că Roma, din propria sa fiinţă, nu luptă pentru glorie, ci pentru
salvare, ba nici nu luptă, ci, cu preţul aurului pe care-l deţine şi al tuturor vaselor ei de preţ, îşi
răscumpără viaţa însăşi!" I
Sfântul Ieronim, Scrisoarea 723,16-11?

B. . Peninsula Iberică în mâinile barbarilor:

„Alanii, vandalii şi suebii pătrund în ţinuturile spaniole în anul 447 al acestei erei (era
spaniolă: 409 d. Cr.). Unii spun că data ar fi la 4 ale calendelor, alţii că ar fi la 3 ale idelor lui
octombrie, a treia ferie (a treia zi a săptămânii — n. t.), sub al 8-lea consulat al lui Honorius şi
al treilea al lui Theodosius, fiul lui Arcadius. [...] I
Barbarii, care pătrunseseră în ţinuturile hispanice, jefuiesc şi ucid fără milă. Nici ciuma nu
iartă, făcând adevărate ravagii. In timp ce ţinuturile hispanice cad pradă | exceselor barbarilor,
nenorocirea provocată de ciuma care bântuie nefiind nici ea mai puţin îngrozitoarejbogăţiile şi
proviziile adunate în oraşe sunt stoarse de tiranicul sjftgjigător de impozite şi ţrosjte de soldat,
îngrozitoarea foamete, iat-o, atacă şi ea:^ fiinţele omeneşti devorează, î m p i n s e l e foame, carne
de om; mamele se hrănesc şi ele cu trupul propriilor copii, pe care-i ucid şi-i fierb. Fiarele
sălbatice, nărăvite la cadavrele victimelor ucise de sabie, foame sau ciumă, sfâşie şi oameni
dintre cei mai puternici şi, sătule de carnea acestora, se dezlănţuie pretutindeni, nimicind tot ce
înseamnă om. Iată cum se împlinesc, prin cele patru plăgi — arme, foamete, ciumă şi animale
sălbatice, care bântuie peste tot în lume —, cele anunţate de Domnul prin profeţii Săi.
^- Ţinuturile hispanice zac prefăcute în ruină de aceste flageluri; barbarii, convertiţi, din mila
Domnului, la ideea de a institui pacea, trag la sorţi teritoriile provinciilor pentru a se stabili
Ci! acolo. Vandalii ocupă Calicia, iar suebii regiunea situată
Stabiliţi pe baza textului z>

- despre ce provincie romana este in textul A

- precizaţi originea migratorilor din textul A

- identificaţi in textul B doua informaţii aflate in relaţia cauza efect

- transcrieti din textul B o consecinţa a foametei îngrozitoare

- gasiti o asemănare si o deosebire in situaţiile relatate de cele doua texte

r
Prezentaţi aşezară unor alti migratori din gallia -4^4-

%Am i^Mk) -M. U i t a ( %9da£ kj ( WKAII V >

te*d*^
hJ:«.' . , W h ?rvi
S nO U6H\
«L
AD AUuM3u3ifln AC/XL'
<b&te& -ojYH
^mkiH.
WJ&^
^ O W l
 c. Proiectele „dacice" ale lui Cezar şi succesele lui Augustus
„Dorea să ţină în frâu pe daci, care se răspândiseră în Tracia şi în Pont... Moartea 1-a
surprins pe când săvârşea astfel de lucruri şi se gândea la ele După ce a luat în stăpânire
provinciile spaniole. Cezar [Augustus] se gândea să facă o expediţie contra dacilor... A
reprimat şi incursiunile dacilor, fiind omorâţi trei şefi de-ai lor cu multă armată... Marcus
Antonius scrie că [Augustus] a făgăduit-o pe Iulia... lui Cotiso regele geţilor, şi că tot atunci a
cerut, în schimb, în căsătorie, chiar pentru el pe fiica regehn." (Suetonius, Vieţile celor 1^
doisprezece Cezari, prima jumătate a secolului al II-lea d . H r )

d. Antonius plănuieşte o expediţie contra dacilor

„Deodată se răspândi vestea că geţii, care aflaseră de moartea lui Cezar, pustiesc jDrin
incursiuni Macedonia Antonius ceru atunci armată de la Senat pentru a pedepsi pe geţi,
susţinând că ea a fost pregătită de Cezar contra geţilor.. Cei trimişi pentru a cerceta cum stau
lucrurile... s-au întors şi au comunicat că nu văzuseră geţi în Macedonia."
(Appianus, Istoria romană, c. 150 d.Hr.)

1. stabiliţi pe baza textului C de ce Cezar dorea sa ii tina in frâu pe geti t/r

2. transcrieri din cele doua texte informaţii aflate in relaţie cauza erect #
3. menţionaţi la ce fapt istori&este contemporan Antoniusş Mou
4. menţionaţi alte teritorii ţinute in frau de cezar* f^A
5. transcrieri numele regelui get din textul C
6. transcrieti din textul D cum isi justifica Antonius solicitarea fata de senat
7.

a. Destinul universal al Romei

„Care este secretul destinului istoric al Romei? Până acum, întreg pământul a fost divizat,
din Orient în Occident, de o luptă necurmată Pentru a învinge aceasta nebunie, Dumnezeu a
învăţat neamurile să se supună aceloraşi legi şi să devină toate romane Acum noi vedem pe
oameni trăind ca nişte cetăţeni ai aceloraşi cetăţi şi ca membri ai aceleiaşi familii... Popoarele
sunt unite prin comerţ, prin civilizaţie şi prin căsătorii. Din acest amestec de neamuri, o rasă
punică s-a născut, lată semnificaţia victoriilor şi triumfurilor imperiului: pacea romană a
' pregătit
calea venirii lui Hristos." (Prudentius, Contra lui Symmachus, c 400)
A
b. Caracterul sacru al puterii imperiale a lui Diocletian
„In acelaşi timp, era un om foarte energic şi muncitor, care a dat împărăţiei romane o
astfel de înfăţişare că părea mai mult o domnie regească decât o libertate romană. Şi, deşi
toţi împăraţii romani de mai înainte erau salutaţi numai, el ordonă ca ai lui să-i cadă în
enuncni Hainele şi cizmele lui erau împodobite cu pietre scumpe Odinioară, semnul
f emnităţii împărăteşti stătea într-o mantie de purpură, căci restul îmbrăcămintei era acelaşi
cu cel al oamenilor de rând " (Eutropius, Breviar, c. 370)

1. stabiliţi pe baza textului A care a fost rolul victoriilor romane

2. menţionaţi pe baza textului A care sunt factorii unităţii popoarelor
3. menţionaţi pe baza textului b trasaturile de caracter ale lui Diocletian
4. menţionaţi pe baza textului deosebirea dintre imparatii dinaintea lui diocletian si el...