Lucrare de licenta

Trupe de elită în Antichitate: Garda Pretoriană

CUPRINS
Lista anexelor Introducere Cap. 1 – Originile şi Evoluţia Armatei Romane Cap. 2 – Apariţia şi Evoluţia Gărzii Pretoriene Cap. 3 – Garda Pretoriană în Istoriografie 3.1 – Tacitus 3.2 – Dio Cassius 3.3 – Propaganda Cap. 4 – Garda Pretoriană: Organizare, Conducere, Echipament Cap. 5 – Rolul Politic al Gărzii Pretoriene Cap. 6 – Reflexii ale Gărzii Pretoriene în Epoca Modernă şi Contemporană Concluzii Bibliografie Anexe 1 14 21 21 24 25 29 37 54

LISTA ANEXELOR
1.Grup de soldaţi pretorieni pe Columna lui Traian 2. Desen al lui Franz Eichhorst 3. Sculptură a lui Arno Breker 4.Gata de luptă sculptură de Arno Breker

Acestui capitol i-am adăugat o secţiune intitulată „Propaganda”. din care doar trei campate în interiorul Romei ajunge la zenitul influenţei sale sub împăratul Tiberius şi sub conducerea prefectului pretorian Sejanus. a căror „loialitate trebuia cumpărată cu aur”. Am ales doi istorici reprezentativi ai lumii romane. militare şi sociale pe care Augustus le-a făcut cu scopul de a-şi întări puterea. Creeată de primul împărat. Am căutat apoi să văd care este imaginea pretorienilor reflectată în istorie şi acesta este subiectul capitolului III. Garda Pretoriană s-a dorit a fi o unitate militară înfiinţată în scopul protejării persoanei imperatorului şi a familiei acestuia. Tacitus este foarte virulent la adresa lui Sejanus pe care îl numeşte corupt şi trădător iar Dio Cassius îi dispreţuieşte pe aceşti „soldaţi fără onoare”. pe Tacitus şi pe Dio Cassius şi am făcut o analiză comparativă a viziunii acestora asupra Gărzii. Am subliniat în acelaşi timp felul în care imaginea soldaţilor romani în general şi a pretorienilor în special a fost folosită în ample campanii propagandistice . De aceea primul capitol al lucrării mele este o expunere a evoluţiei armatei romane de la fondarea Romei însăşi şi până la căderea Gărzii.INTRODUCERE „Puterea absolută corupe în mod absolut”. formată original din nouă cohorte quingenaria. (Lord Acton) Lucrarea de faţă reprezintă o viziune explicativă şi interpretativă asupra uneia din cele mai controversate organizaţii din istoria Imperiului Roman. Crearea Gărzii a fost doar una dintr-o serie de reforme politice. să fie campată în întregime în interiorul Romei în castra praetoria. modul în care era organizată dar şi diferitele schimbări înregistrate în structura ei sunt subiectul următorului capitol. Octavian Augustus. în care am urmărit imaginea pretorienilor pe monumentele publice atât pe cele din epoca romană cât şi din cea modernă şi contemporană. Am încercat astfel să stabilesc un context al apariţiei Gărzii şi felul în care ea a influenţat în primul rând lumea militară romană. Garda. Am descoperit astfel că pretorienii nu erau văzuţi cu ochi buni din cauza poziţiei şi a influenţei de care se bucurau la Roma. Condiţiile de formare.

Octavian Augustus. Am realizat în fapt o scurtă istorie a Romei Imperiale de la primul împărat. . Am făcut o paralelă la Garda Pretoriană în ceea ce priveşte modul în care aceste organizaţii funcţionează şi sunt conduse cât şi a influenţei de care acestea s-au bucurat sau continuă să se bucure în ţările lor de origine. când pretorienii nu au avut o influenţă prea mare) pentru a păstra coerenţa acestui capitol care se vrea o istorie a Gărzii ca instrument politic.propriu-zise de la Imperiul Roman până la propaganda Partidului Nazist German sau a Partidului Fascist Italian. Am urmărit apoi să aprofundez structurile acestor organizaţii. Am împărţit acest capitol în numeroase secţiuni în care am descris domniile împăraţilor romani din perioada menţionată mai sus şi felul în care Garda a acţionat şi i-a influenţat pe aceşti împăraţi. până la împăratul răspunzător de desfiinţarea Gărzii. Cu siguranţă Garda reprezintă una din cele mai fascinante instituţii ale lumii romane. una din perioada modernă şi patru din cea contemporană. felul unic în care erau organizaţi şi plătiţi dar şi schimbările care s-au petrecut de-a lungul secolelor de existenţă ale Gărzii în aceste aspecte sunt subiectul capitolului IV al lucrării mele. Echipamentul specific al pretorienilor. Am prezentat aici cinci organizaţii. Felul în care Garda aduce la putere împăraţi dar îi şi asasinează sau îndepărtează când aceştia refuză să le mai servească interesele m-a fascinat profund. scorpionul roşu care-l aveau drept simbol. Ultimul capitol al lucrării mele prezintă moştenirea Gărzii Pretoriene în epoca modernă şi contemporană. Am preferat să menţionez şi domniile împăraţilor cu care Garda nu a avut prea multe contacte (în special cei din timpul „crizei secolului al III-lea”. Am dedicat cel mai vast capitol al lucrării mele tocmai acestei influenţe. văzută prin prisma domniilor împăraţilor romani din perioada ei de existenţă. care îşi dispută rolul de urmaşi neoficiali ai Gărzii. Astăzi folosim termenul de Gardă Pretoriană de câte ori vorbim de o instituţie puternică şi influentă. Dio Cassius sau alţi istorici de factură modernă sau contemporană au condamnat sau au admirat rolul politic pe care Garda l-a jucat de-a lungul secolelor sale de existenţă. Constantin cel Mare. Tacitus. fie ea de factură pozitivă sau negativă.

La început a avut loc în interiorul Italiei. Este divizată în două părţi inegale de către lanţul muntos al Apeninilor care traversează toată lungimea peninsulei. dar romanii au supravieţuit şi şi-au dovedit eventual supremaţia datorită organizării lor politice şi militare excepţionale. Armatele sale au fost uneori învinse sau aproape zdrobite de sabini. Pat-The Roman Army. England. Cicero a subliniat această dualitate când a spus că romanii erau tradiţionali în timp de pace şi inovativi în timp de război1. A început ca o colecţie insignifiantă de colibe situate într-un punct potrivit de traversare a râului Tibru. „oraşul celor şapte coline” cum este supranumit.. Romanii erau un popor pragmatic şi cu picioarele pe pământ. Acesta a fost un proces care a condus inevitabil la frica şi suspiciunea vecinilor. oarecum conservatori şi mândri de tradiţia lor dar în acelaşi timp în stare să aprecieze concepte noi când le înţelegeau valoarea practică. nu atât de buni filosofi precum grecii dar puternici în administraţie şi justiţie.CAPITOLUL I ORIGINILE ŞI EVOLUŢIA ARMATEI ROMANE Roma. Urbanizarea a început conform tradiţiei sub unul din regi.38 1 . Etruscan Tarquinius Priscus. samniţi sau etrusci.Chr. 1 Southern. Contrar spuselor unor istorici fideli precum Titus Livius. Chiar şi în timpul lui Augustus mai existau câteva triburi alpine izolate. Ed. Oxford. ascensiunea Romei nu s-a petrecut peste noapte. care nu fuseseră pe deplin încorporate în Imperiu2. Cucerirea totală a Italiei a durat câteva secole. A Social and Institutional History. p. când multe triburi diferite au fost aduse treptat sub hegemonia Romei după fondarea Republicii. care a iniţializat procesul de transformare a grupurilor de sate într-un oraş. Republica romană timpurie nu era interesată de noi achiziţii teritoriale dar era nevoită să-şi apere propriile graniţe. Roma a fost fondată într-o ţară încă recunoscută pentru diversitatea sa geografică. ABC CLIO. Râul Tibru marchează graniţa dintre Latium şi Etruria şi era navigabil până dincolo de Roma deşi era uneori periculos din cauza curenţilor rapizi şi a inundaţiilor. p. Italia cuprinde câteva regiuni distincte. cu zone climaterice diferite. Au urmat războaie şi absorbţia teritoriilor vecine şi a ocupanţilor lor şi crearea unor noi graniţe cu noi vecini şi procesul a luat-o de la capăt. 2006. oferind potenţiale agricole diferite. a fost fondat în mod tradiţional în secolul a VIII-lea a. 37 2 Ibidem.

era constituită din circa 3000 de infanterişti şi 300 de cavaleri aleşi din membrii cei mai bogaţi ai ordinului ecvestru şi care-şi puteau permite calul şi echipamentul şi a căror nume. conflictele care au urmat au primit numele de Primul. II p. De asemenea. Mathew. Introducerea falangei în Roma este legată de aşa numita constituţie serviană. infanteria provenea din restul populaţiei. pre-republicană. atât cuirasa cât şi coiful. Imperiul era foarte variat. Armatele etrusce erau organizate după modelul falangei greceşti. Al Doilea şi Al Treilea Război Punic.2004. În timpul acestor războaie. hopliţii. Cei din prima clasă îşi puteau permite să se echipeze cu un scut rotund. a reorganizat corpul electoral şi armata pe baza averii. 87 2 . cuirasă. Republica Romană a început să crească în sec.Chr.Encyclopedia of The Roman Empire. Tities şi Luceres.New York.P. Sabini şi Etrusci. Roma a venit în contact cu principala putere mediteraneeană. III a. p. împărţite în cinci clase.. Concluziile războiului cu Chartagina au fost aplicate într-o reformă a armatei. Cavaleria se trăgea din clasa de mijloc ca şi până atunci.Op. Penultimul rege. Servius Tullius. Celor din a doua clasă le lipsea cuirasa. care însemna „alegere” şi se referea la metoda de recrutare4.Facts on File Publishing. dar o trăsătură se va dovedi constantă: era numită legio. Nu există nici o informaţie despre cum era organizată armata sub regi sau cum era condusă. equites. Provinciile cu populaţia lor constituiau material de recrutare pentru armata romană. Influenţa etruscă asupra armatei romane timpurii era considerabilă datorită faptului că însăşi Roma era condusă de regi etrusci. Se poate spune că războaiele cu Chartagina au aşezat fundaţia Imperiului Roman. asigurându-se că dreptul la vot era legat de serviciul militar. p. infanteria grea.Cit. Există de asemenea o contribuţie egală de 1000 de infanterişti şi 100 de cavaleri din partea celor trei triburi ale Romei: Ramnes. Chartagina. . Când s-a ivit problema dominaţiei în Sicilia. Armata romană din perioada regală. reprezentând poate Latini.. suliţă. sabie şi coif.După absorbirea multor triburi şi state din jurul propriului teritoriu. romanii au învăţat cum să lupte pe mare şi cum să lupte şi să-şi susţină armatele în altă ţară. şi a atins cea mai mare întindere ca Imperiu în timpul lui Traian în sec.Chr. Cei din a patra erau 3 4 Bunson. înarmaţi cu scuturi rotunde şi lănci lungi. Sursa puterii romane era în primul rând armata. din punct de vedere demografic. Relaţia Romei cu vecinii săi tribali era încordată şi oportunistă. iar celor din a treia. Roma devenise o putere a cărei influenţă se răspândea şi mai multe state au apelat la ea pentru asistenţă militară împotriva duşmanilor lor3. 20-50 Southern. le dovedea asocierea cu cavaleria armatei.

Sub cele cinci clase erau un număr mare de oameni cu puţine sau fără proprietăţi. 89 Roth.p.echipaţi doar cu suliţă şi scut. Ca urmare a acestei fapte. Legiunea-falangă a fost împărţită în unităţi mai manevrabile sau manipule (din latinescul manipuli. Spartanii au antrenat unităţi de aproximativ 40 de bărbaţi să se rotească pe flancuri şi să se întoarcă în unghi drept faţă de falangă sau să se întoarcă şi să se ataşeze spatelui acesteia pentru a-i spori densitatea.100-110 3 . care apărau oraşul şi juniores. care era deja folosit de câţiva din aliaţii Romei. convocările anuale au crescut de la una la două legiuni. A cincea clasă era compusă din oameni înarmaţi cu pietre. p. Nu se ştie cum acţiona falanga-legiune romană cu celelalte patru clase după ea. avansând ca un singur corp.D.C.Chr. Chepeus rotund a fost abandonat în favoarea ovalului scutum. Data exactă când pilum a devenit parte a echipamentului militar standard este mult discutată. creând o armată mai versatilă6.Ed.-A.. 1999. Brill. Armata romană se reuneşte la Allia.Jonathan P. Fiecare din cele cinci clase era subdivizată în centurii de seniores peste 46 de ani. Falanga era constituită din 4000 de infanterişti şi 600 de cavaleri.The Logistic of the Roman Army at War(264B. Ei erau capite censi. La începutul secolului IV. Roma era deseori nevoită să lupte pe mai multe fronturi şi armata a fost din nou dublată la patru legiuni. organizarea armatei s-a schimbat. Macedonienii au combinat falanga cu alte unităţi înarmate diferit. falanga era o forţă militară teribilă dar care nu putea fi menţinută în formaţie strânsă pe teren accidentat. Hopliţii se adunau împreună de obicei în unităţi de 12 oameni pe linie. care înseamnă „o mână plină”). iar etruscii au încercat să profite de oportunitate şi să scape de sub influenţa acesteia.Boston. Falanga a fost folosită în Grecia încă din secolul al VII-lea cu succes şi a fost importată în Italia prin intermediul coloniilor greceşti. un inamic formidabil apare din nord. un nume devenit sinonim cu dezastrul. plus o centurie de tâmplari şi fierari ataşaţi de prima clasă şi o centurie de trompetişti ataşaţi de a cincea. Ei nu erau eligibili pentru armată dar în caz de urgenţă luptau în grupuri separate de armata principală5. Până în 326 a. Erau număraţi după capete şi nu după averi. triburile au eşuat în uniune. de la 17 la 45 de ani. Triburile celtice din Galia Cisalpină ameninţă Etruria. Spartanii şi macedonienii au creat o falangă mai flexibilă antrenând grupuri de soldaţi să lupte în unităţi mai mici pentru diferite scopuri. Din fericire pentru romani. în 8 rânduri.254). Deşi de obicei aveau nevoie de protecţia cavaleriei sau a unor trupe mai uşor înarmate pe flancuri. A durat patruzeci de ani pentru Roma să se recupereze după atacurile galilor. care mergeau la război. Fiecare 5 6 Ibidem.

El ne spune despre consuli care prezida asupra alegerii anuale a patru legiuni şi 300 de cavaleri proveniţi din cetăţeni romani şi că aceştia trimit mesaje oraşelor aliate precizând numărul de bărbaţi pe care fiecare trebuie să-l strângă precum şi data şi locaţia convocării acestora. Ascensii se vor regăsi mai târziu în armata romană ca servitori. ceea ce a fost dezastruos la început pentru armata romană. În spatele hastati erau 15 manipule de principes. care erau soldaţi mai bătrâni şi mai experimentaţi. A treia linie era constituită din trei feluri de trupe: primii erau veteranii ( triarii). instalarea trupelor de pază peste noapte şi primirea raportului dimineaţă8. apoi cei mai puţin experimentaţi( rorarii) şi în sfârşit ascensii.. pe acelaşi rang.. infanterie grea compusă din tineri şi ataşaţi la fiecare manipulă erau 20 de soldaţi uşor înarmaţi (leves). Aceste posturi erau foarte prestigioase din moment ce tribunii republicani conduceau legiunile şi chiar şi exconsuli îşi făcuseră serviciul militar ca şi tribuni. 7 8 Southern. Samniţii erau obişnuiţi să lupte pe dealuri. Tribunii erau responsabili pentru menţinerea disciplinei trupelor şi în tabără pentru supravegherea rutinelor administrative şi pentru transmiterea ordinelor consulilor către prefecţii cavaleriei şi centurioni. p.Chr.P.90-91 Ibidem p. Războaiele samnite au fost cele care i-au învăţat pe romani practica taberelor de marş. organizarea liniilor de aprovizionare şi a comunicaţiilor. Drumurile aveau o mare importanţă militară pentru manevre. În faţă erau 15 manipule de hastati. Este foarte posibil ca şi manipulele de hastati şi principes să fi fost organizate la fel7.. Deşi acelaşi om putea să servească în aceeaşi funcţie de mai multe ori. purtând o suliţă şi o armură uşoară. armata romană este vizibilă într-o lumină mai clară în munca documentară detaliată a istoricului grec Polybios.Op. În ajunul războaielor cu Hanibal. 324-304 şi 298-290 a. de obicei de rang ecvestru şi cu ceva experienţă militară erau numiţi fiecărei legiuni. Titius Livius explică că fiecare divizie a liniei a treia era un vexillum. nu era garantată. Şase tribuni militari.legiune era compusă din 5000 de luptători organizaţi pe trei linii. Acesta este probabil tipul de armată care a participat la războaiele samnite din 343341. Fiecare vexillum era format din 60 de oameni şi 2 centurioni. Ofiţerii erau selectaţi la fiecare recrutare anuală.Cit. Unul din primele proiecte care au fost create după sfârşitul celui de-al doilea război samnit a fost construirea Via Appia de la Roma la Capua. dar rorarii nu pot fi clasificaţi. ceea ce ne face să credem că erau două centurii a 30 de oameni.92 4 .. reintrarea în noua armată convocată.

După numirea tribunilor. care era ales pentru curajul în luptă şi siguranţă mai degrabă decât pentru nesăbuinţă şi provocare. La încheierea procedurilor. p. 600 de bărbaţi mai în vârstă. Recruţii erau împărţiţi în triburi şi bărbaţii erau aleşi în număr de patru din fiecare trib strict prin rotaţie pentru ca fiecărei legiuni să-i vină rândul să facă prima alegere.. 92 5 . Următoarea sarcină era administrarea jurământului tuturor soldaţilor.1989. tribunii hotărau o altă zi pentru următoarea ansamblare. cavaleria cetăţenilor era înrolată. Probabil un grup era ataşat de fiecare manipulă a celorlalte trei clase. ceea 9 10 Davies. Formaţia pe trei linii se numea triplex acies. p. Acesta era executat de tribunii aleşi care defilau în faţa legiunilor lor. selectaţi din cei mai bogaţi cetăţeni. Bărbaţii în floarea vârstei erau desemnaţi ca principes. Dacă necesităţile de război cereau ca soldatul să rămână sub arme mai mult de un sezon. Serviciul militar obligatoriu normal era de maxim 16 sezoane între 17 şi 46 de ani. iar triarii erau împărţiţi în 10 manipule a 60 de oameni. Hastati şi principes se compuneau din 10 manipule de 120 de oameni. În fiecare legiune. Ceilalţi oameni preluau jurământul prin formula „idem in me”. apoi fiecare tribună alegea un om care jura să se supună ofiţerilor lui şi să le urmeze ordinele.Bărbaţii care erau eligibili să lupte erau descrişi prin formula „cives qui arma ferre possunt” însemnând „cetăţeni care pot să poarte arme”. înglobând o a patra categorie de 1200 de velites care nu erau organizaţi în manipule ci erau împărţiţi în grupuri de 40 de bărbaţi. soldaţii care serviseră vreme de şase ani consecutiv erau trimişi acasă dar pentru următorii zece ani puteau fi convocaţi la alegere ca evocati9.Cit..P. tradus colocvial ca „la fel şi eu”.W. principes şi triarii îşi alegeau propriul centurion. Aceasta era o referire la impozitul plătit de fiecare cetăţean şi nu la capacităţile sale fizice. Împărţirea infanteriştilor în cele patru regiuni era o procedură de durată. Triarii rămâneau mereu în număr de 600 de oameni. Hastati. triarii. Data la care velites au fost introduşi în armată este mult discutată.Op.R. erau aleşi pentru linia de fund a armatei. în jur de 30-40 de ani. când numele tuturor bărbaţilor din legiunile nou-înrolate erau scrise. velites fiind trupe uşor înarmate.214-240 Southern. iar cei mai tineri ca hastati şi cei mai tineri dintre toţi constituiau velites. Doar numărul de hastati şi principes varia în funcţie de circumstanţe10. 300 de cavaleri pentru fiecare din cele patru legiuni.University of California Press.Service in the Roman Army. Diferenţa de vârstă dintre velites şi celelalte trei categorii avea corespondentă şi o diferenţă de înarmare. Nu era necesar să se servească în fiecare sezon şi exista mereu o masă de oameni care să poată fi convocaţi în caz de pericol..

Următoarele schimbări documentate în organizarea armatei republicane romane au fost instituite de generalul Gaius Marius. Erau aşezaţi de obicei în fruntea coloanei. Marius a cerut voluntari ţintind mai ales spre capite censi. p. Aceşti oameni erau recunoscuţi drept războinici extraordinari. Fiecare centurion numea un optio care acţiona ca asistent şi vice-ofiţer. Lui i s-a permis să se întoarcă din Africa pentru alegerile consulare din 107 a. Fiecare dintre cele trei linii ale legiunii îşi alegea 10 centurioni seniori (calpriores). Numărul trupelor aliate de infanterie egala de obicei numărul de soldaţi din legiuni. dar l-a redus treptat până la punctul în care statul dădea acum majoritatea. latine şi italiene. după cum sunt ele descrise de Polybios. Alae Sociorum. Fiecare consul comanda două din cele patru legiuni acompaniată de contingente de trupe aliate. fiind cazaţi în tabere în apropierea cortului acestuia. centurionul senior comanda ambele centurii.ce implica că erau bine cunoscuţi printre oameni. De aceea nu 11 12 Ibidem. erau comandate de un praefecti sociorum roman. p. dar cavaleria aliată era de trei ori mai mare decât cavaleria cetăţenească romană. principes şi triarii erau ajutaţi de cavaleria de 300 de cetăţeni romani împărţiţi în turmae. dar când erau amândoi prezenţi seniorul comanda jumătatea dreaptă iar juniorul jumătatea stângă a manipulei. Alţi ofiţeri din manipule erau signifere şi tesserarius.. urmaţi de o aripă de aliaţi apoi de două legiuni şi la sfârşit o altă aripă de aliaţi. El nu a abolit principiul proprietăţii pentru serviciul militar. Polybios explică că o cincime din infanterie şi o treime din cavalerie erau alese special de prefecţii romani. care erau tehnic neeligibili pentru serviciul militar. care la rândul lor numeau 10 centurioni juniori (posteriores). furnizaţi de trupele aliate. dacă nu tot echipamentul militar. Îl acompaniau în marş şi puteau fi trimişi în misiuni speciale. Odată ales. Fiecare decurion numea un optio. Din fiecare din acestea erau aleşi trei decurioni. Erau la dispoziţia consulului. aceştia erau plasaţi la coada trupelor12. primul fiind comandantul escadronului. la fel ca centurionii legionari. Forţele aliate ataşate fiecărei armate consulare nu operau întotdeauna împreună.Chr. care aveau rolul de a numi santinelele şi a asigura paza11. Când era singur. Acesta a fost o suplemmentur şi nu o recrutare anuală. Dacă un atac din spate era aşteptat. el a manipulat obţinerea comenzii africane şi a început să recruteze nu pentru a crea noi legiuni ci pentru a umple golurile existente în rangurile armatei staţionate în Africa de nord. 94 6 . 93 Ibidem. Trupele aliate. Hastati.

iar din moment ce existau numai zece cohorte în noua structură asta ne face să credem că erau doar zece ofiţeri. un om cu cap de taur. schimbări politice s-au petrecut când aliaţii latini şi italieni au primit dreptul la cetăţenie romană după războiul social.p.Roman Legionary 58B.Osprey Publishing. Exista un precedent din moment ce cohorte alcătuite din trei manipule fuseseră folosite în războiul împotriva lui Hanibal. Principala trăsătură a cohortei era unitatea în echipament şi pregătire. dar şi destul de mici să opereze în combinaţie cu altele. 20 Ibidem.Ross.33 7 .mai exista un motiv clar pentru excluderea unei mase de oameni de vârstă şi condiţie fizică potrivită13. Structura de comandă a fost simplificată. era o practică comună să se formeze unităţi ale comunităţilor native care locuiau în jurul zonelor în care opera Imperiul Roman. reminescenţe ale claselor serviene.D. nelegate de linii de aprovizionare imense sau zeci de oameni care obişnuiau să-şi facă veacul prin tabere şi care acum fuseseră alungaţi. Marius a fost impresionat de aceste trupe şi a generalizat acest tip de antrenament la nivelul tuturor trupelor. un lup.The Legionary. Marius alege să păstreze doar vulturul (aquila) familiar nouă din perioada Imperiului ca standard al tuturor legiunilor15. Problema este că nici un comandant de cohortă legionară nu a fost atestat în surse.C.-A. Rezultatul a fost dispariţia Alae Sociorum şi nevoia consecventă de a găsi înlocuitori pentru aceste trupe. Dreptul la cetăţenie al comunităţilor aliate le acorda latinilor şi italienilor dreptul de a servi în legiuni. Cohortele erau destul de mari să opereze independent. Stilul pe trei linii al vechilor legiuni a fost menţinut cu patru cohorte în prima linie şi trei cohorte în a doua şi a treia linie14. El a schimbat formaţia manipulelor într-un sistem bazat pe cohorte.69. După reorganizarea legiunilor.Peter. Marius s-a asigurat că legiunile aveau acum o puternică identitate de grup.Oxford. Armatele lui Marius doreau să fie mobile şi autosuficiente. Spre sfârşitul Republicii.2002. galii şi germanii erau călăreţi 13 14 Connolly. Romanii utilizau bine talentele specifice ale aliaţilor lor non-italieni. Soldaţii au fost porecliţi „catârii lui Marius” deoarece fiecare soldat purta nu numai echipamentul său ci şi raţii pentru câteva zile precum şi mijloace pentru a le găti. p. p. de exemplu numidienii. Rutilius Rufus a convocat o armată şi a creat un program bazat pe exerciţii militare şi un regim fizic derivat din şcolile de gladiatori. 96 15 Cowan.Oxford University Press. un mistreţ şi un cal. Fiecare legiune afişa în trecut cinci animale standard diferite: un vultur. dar numai ca aranjament temporar şi o „cohortă” în această perioadă nu avea o mărime standard.2004.

La moartea lui Augustus în 14 a. Octavian avea nevoie să preia controlul total al administraţiei.. după ce avusese mai întâi grijă săşi plătească loialitatea soldaţilor din bogăţiile Egiptului. Nici nu se punea problema revenirii la vechiul sistem republican de a ridica trupe numai în iminenţa unui război şi apoi disocierea acestora. În ultimul secol al Republicii.Chr. 36-54 8 . Augustus reducând numărul legiunilor la 28 şi aşezând treptat veterani în coloniile din Italia şi din alte provincii. promisiunile lui Octavian faţă de trupele sale au fost onorate. Osprey Publishing.Op.. p.Cit. Nu erau încă auxilia ale armatei imperiale.p. După eşecul primului triumvirat şi asasinarea lui Caesar. care vor fi organizate în unităţi de dimensiuni standard. organizării şi conducerii armatei. Pe cât posibil. a-i echipa cu haine şi echipament. Trupele luptau de obicei sub proprii lideri şi erau menţinute numai până la sfârşitul războiului. a-i răsplăti pentru curaj. Aşa că o armată permanentă a fost creată cu aparatul necesar pentru a-i plăti pe soldaţi. aşa că slujeau pe perioada campaniei drept cavalerie. această reorganizare fusese în mare măsură finalizată şi armata creeată rămâne în esenţă aceeaşi pentru următoarele două secole17. Mulţi au fost lăsaţi la vatră ca veterani. El transformă miliţia cetăţenească într-o armată permanentă. transformă Republica în Imperiu. care serveau pentru o perioadă de timp precisă. care a început în Galia sub Iulius Caesar. Cele 28 de legiuni au fost păstrate sub arme la sfârşitul războiului civil.C. pentru a le insufla un simţ al datoriei şi al loialităţii şi pentru a le oferi sprijin la retragere. primeau o plată regulată şi care primeau cetăţenia romană la sfârşitul stagiului militar. Fundaţiile armatei imperiale romane au fost puse acum..96 Fields. Această preluare rezolva doar problemele de moment. a-i hrăni.P. Octavian preia puterea în 29 a. a-i trata.Chr. Guvernările provinciale cereau forţe armate rezidente care să le protejeze teritoriile şi să le apere ordinea internă. armata a jucat un rol masiv în ambiţiile generalilor de a obţine puterea supremă. Nic – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B. precum a Va Alaundae.desăvârşiţi. Numerele unor legiuni au fost duplicate 16 17 Southern. Pentru a evita situaţiile problematice care marcaseră ultimii ani ai Republicii. Imperiul era prea mare pentru a putea fi apărat prin chemarea câtorva legiuni pe durata unei campanii. La sfârşitul războiului civil existau 60 de legiuni şi un număr mare de trupe de autohtoni distribuiţi prin întreaga lume romană. a-i disciplina.. pentru a evita o revoltă. Trupele aliate non-italiene ale Republicii târzii nu aveau nici unul din aceste beneficii16. Legiunile existente au fost reconstituite sub propriul număr fără a fi diferenţiate prin nume.. a-i antrena.

98 20 Southern.(a XV-a Primigenia şi a XXII-a Primigenia). Traian. 18 19 Simkins. 101 9 . 2006. două în Egipt. De exemplu. două noi legiuni I-a şi a II-a Adiutrix au fost create din marinarii din flotă dar cinci legiuni au fost desfiinţate din cauza acţiunilor lor rebele deşi una abia fusese creată. Mărimea unei legiuni era undeva între 5000 şi 6000 de soldaţi.sau chiar triplicate.Roman Army from Caesar to Trajan.Chr. Au fost pierderi spectaculoase. Titlul de Gemina (geamănă) însemna de obicei că rămăşiţele a două legiuni au fost combinate. Marcus Aurelius creează a II-a şi a III-a Italica. Lungimea serviciului militar fusese de şase ani în timpul Republicii. (I-a Italica). În războiul civil care l-a adus pe Vespasian la putere în 69. cea mai serioasă fiind anihilarea a trei legiuni în Germania sub guvernatorul Quintilius Varrus în 9 p. patru în provinciile estice şi două în rezervă în Dalmaţia. numărul legiunilor nu a depăşit 2518. p. Ed. trei în provinciile proaspăt pacificate ale Hispaniei. dar în caz de necesitate. p. I-a Flavia Minerva)20. şi una sub Nero în 67 p. Pat-The Roman Army. P.. iar Septimius Severus pe I-a. Nu au fost reconstituite niciodată şi numerele nu au mai fost folosite niciodată în listele legionare. dar după ce serveau 16 ani. a X-a Frentensis şi a X-a Gemina. exista a III-a Augusta. Numărul legiunilor nu a rămas constant de-a lungul secolelor. Noi legiuni au fost creeate când a fost necesar: două în 39 p.. A Social and Institutional History. Existau opt legiuni pe Rhin.. Domitian. În teorie toţi legionarii erau cetăţeni romani. putând oricând să intervină în cazul vreunui pericol în Italia. 98 Apud Tacitus – Analles în Southern. ABC CLIO. a III-a Cyrenaica şi a III-a Galica.Osprey Publishing. a IV-a Macedonica şi a IV-a Schytica. Augustus a crescut termenul serviciului militar obligatoriu la 20 de ani. soldaţii erau numiţi veterani ale căror îndatoriri erau mult mai uşoare pentru următorii patru ani. a V-a Alaunde şi a V-a Macedonica.London. distincţia de cetăţeni şi non-cetăţeni se ştergea. Oxford. Pentru câţiva ani după dezastru. Unele legiuni au primit titluri în plus pentru performanţele pe câmpul de luptă sau loialitate dovedită împăratului (ex. Acestea fuseseră legiunile a XVII-a.Op. Acest termen a fost crescut la 20 de ani plus alţi 5 ani ca veterani.2005. a II-a şi a III-a Severus. a XVIII-a şi a XIX-a.Chr.cit. a VI-a Ferrata şi a VI-a Victrix.. Marcus Aurelius şi Severus au fost implicaţi în lungi războaie externe sau civile.Chr. England. două în provinciile danubiene ale Moesiei şi Pannoniei. Semnificativ este că împăraţii care au creat noi legiuni precum Vespasian. p. Distribuţia acestor legiuni sub Tiberius este descrisă într-un faimos pasaj al lui Tacitus19 în care el enumeră toate forţele armate aşa cum erau ele în 23 p. două în Africa.Chr.Michael.

care desemna 8 oameni care împărţeau acelaşi cort sau aceleaşi spaţii în baracă. artileriştii. care purta signum-ul centuriei şi tesserarius care se ocupa de pază. fiecare a 160 în loc de 80 de oameni. immunes. Se fac supoziţii că ar fi putut fi doar mesageri. erau scutiţi de la alte îndatoriri.. prima cohortă în unele legiuni era aproape dublă ca forţă. Din primul secol p. Oamenii care executau lucrări speciale. p. Şase centurii constituiau o cohortă şi zece cohorte constituiau o legiune. Plata pentru soldaţi. că ar fi putut asigura comunicarea între legiuni sau că se poate să fi primit antrenament la fel ca şi infanteriştii. Fiecare centurie era comandată de un centurion ai cărui ofiţeri subordonaţi. Plata ofiţerilor se 21 Ibidem. găteau. care comanda în absenţa centurionului. plata legionarilor nu a crescut deloc. Inginerii. plătiţi în trei tranşe (stipendia) în ianuarie. mai şi septembrie. Cohortele erau conduse de şase centurioni. a fost introdusă în timpul Republicii. De la Caesar la Domitian. principales includeau pe cei din vechea armată republicană: optio.Cel mai mic grup de luptători dintr-o legiune era un contubernium. iar sub Maximius. în sec. tribunus laticlavus şi legaţii legionari îşi angajau un staff de clerici şi alţi asistenţi în officia lor. Zece contubernia constituiau o centurie care era formată din 80 de oameni. equites legiones. signifer. Fiecare legiune avea 120 de călăreţi. Domitian a crescut-o de la 75 de denarii pe stipendia la 100 de denarii. Aceşti oameni erau numiţi principales. Scopul. stipendium. Cei care purtau simbolul legiunii erau aqualifer. cohorta va reprezenta unitatea tactică a legiunii.Chr. organizarea şi conducerea precisă a acestui grup nu este cunoscut. Din Republica târzie. Se ştie că sub Augustus. În timpul armatei imperiale romane nu existau corpuri de ingineri sau artilerie. III. prefectul taberei. timp de peste 100 de ani. dar din păcate. constituită din cinci centurii în loc de şase. legionarii primeau 225 de denarii pe an. Aceştia locuiau. mâncau şi luptau împreună. nimic nu se ştie cu precizie21. ca şi alţi lucrători specializaţi erau înregistraţi ca membri ai unor centurii individuale. Sub Caracalla se ajunge la 750 de denarii per anum. Era cea mai strânsă unitate a armatei romane deşi nu avea nici o importanţă strategică. deşi cantitatea acesteia nu ne este cunoscută. eventual iscoade. 110 10 . Tribunii ecveştri. se sugerează că această sumă s-ar fi dublat. Soldaţii care posedau o educaţie înaltă puteau fi numiţi în personalul administrativ sau clerical al ofiţerilor legionari. cum ar fi paza.

romanii Republicii au învăţat despre sistemul de aprovizionare empiric din experienţa lor de-a lungul mai multor războaie. romanii au fost capabili să-şi satisfacă toate necesităţile. p. Proviziile locale erau larg folosite dar existau o serie de produse care veneau din toate colţurile Imperiului. Stadiile din transformarea trupelor auxiliare temporare în trupe permanente sunt destul de vagi. ceea ce le garanta şi copiilor lor cetăţenia romană. Odată cu creşterea Imperiului. care urma rutele comerciale. alae de cavalerie şi cohortele de infanterie. Tacitus ne spune că provinciile din afara Italiei au contribuit cu recruţi pentru echipajele navale. combustibil pentru focurile de tabără şi gătit.Oxford University Press. Erau formate din necetăţeni romani. 154 11 . în grânare special construite. inclusiv mâncare şi apă pentru oameni şi animale. romanii combinau jaful cu rechiziţionarea şi cu liniile de aprovizionare.Peter. Istoria timpurie a auxilia nu este clară. Auxiliile reţin o structură organizatorică mult familiară legiunilor. sistemul de aprovizionare a trebuit să evolueze pentru a satisface cererea a sute de soldaţi. cai şi animale de povară staţionaţi în forturi permanente în majoritatea provinciilor. Mâncarea era stocată în interiorul forturilor. Unităţile auxiliare ale armatei romane imperiale îşi au rădăcinile în Alae Sociorum din Republica timpurie. Alae de cavalerie erau formate din 512 oameni organizaţi în 16 turmae a câte 32 de călăreţi.2002. numărul unităţilor auxiliare regulate creşte. comandate de un centurion. în funcţie de rangul ocupat. 22 23 Ibidem. Prin integrarea în alae şi auxilii. În campanii. dar şi de faptul că erau juniores sau seniores. Augustus trebuie să fi fost cel care a regularizat numărul de soldaţi al unei cohorte la şase centurii formate din 80 de oameni. În ceea ce priveşte proviziile. Socotelile militare erau ţinute metodic de membri ai corpului cleric22. Tinerii din aceste provincii erau înrolaţi în auxilii şi trimis în colţuri îndepărtate ale Imperiului pentru a evita eventualele revolte. Alaele erau unităţi de cavalerie alcătuite tot din necetăţeni. singura diferenţă fiind că erau alcătuite din necetăţeni. armata romană se transformă în element colonizator în provinciile nou cucerite.The Roman Fort. care la sfârşitul serviciului militar (care ajunsese la 25 de ani sub Diocletian) primeau cetăţenia romană şi posibilitatea de a se căsători conform dreptului roman. folosind o varietate de mijloace.făcea diferit. Pe măsură ce Imperiul Roman se extinde. Alae-le şi auxiliile aveau în comun acest element. Distribuţia acesteia către soldaţi se făcea după reguli bine stabilite şi într-o zi anunţată în prealabil23. 111 Connolly. p. În timp de pace exista o linie de aprovizionare bine stabilită.

A fost creată de Augustus la scurt timp de la venirea lui la putere. Această diferenţă în origini şi asocierea puternică cu împăraţii care se bazau pe suportul lor a contribuit la creşterea aroganţei pretorienilor.. Erau comandate de un praefectus urbi. aceştia terorizând în secolul III locuitorii Italiei. Cohors urbanae. Erau organizate pe unităţi cu specific etnic: arcaşi numidieni. toţi pretorienii erau italieni dar în secolul II recrutarea a fost extinsă la câţiva oameni din Pannonia şi Dalmaţia. dar exercitau de facto o influenţă colosală. Sub Tiberius. p. semănând mai mult cu strămoşul lor. 120-122 Ibidem. Alae Sociorum. Garda Pretoriană şi Equites Singulari Augusti. Despre mărimea Gărzii. Numărul cohortelor a variat de la şapte sub Claudius la trei sub Severus. care fusese iniţial asamblată de Caesar 24 25 Southern. Garda Pretoriană. comandată de un tribun. influenţa pretorienilor atinge zenitul şi ei se mută într-o tabără. P. Au fost create de Augustus în 6 a.. asistat de şase centurioni. 114-117 12 . Trupe cu caracter special erau cele din interiorul Romei. această unitate a cunoscut reorganizări masive datorită imensului rol politic pe care îl joacă. iar apoi Severus a adus trupele Iliriene. aşa cum îi spune şi numele. şi nu aveau rol militar precum Pretorienii sau cohortele urbane. vigiles. Vigiles erau brigăzile care se ocupau cu stingerea incendiilor. Aceştia erau o unitate de cavalerie de provenienţă germanică. aflaţi sub conducerea lui Sejanus. Cohortele urbane au apărut din nevoia de a avea o poliţie în interiorul Romei. părerile sunt împărţite. Augustus a exclus membrii ordinului senatorial de la conducerea Gărzii Pretoriene.Alte unităţi de necetăţeni. Ajuns la putere în 193. Fiecare cohortă urbană era formată din 500 de oameni.Chr. ultima unitate despre care voi vorbi este Equites Singulari Augusti. În fine. p. Erau mult mai bine plătiţi decât legionarii şi aveau un serviciu militar mai scurt. având un cuvânt greu dacă nu principal de spus în alegerea împăraţilor. este o unitate de gardă creată cu scopul de a apăra persoana împăratului. călăreţi gali. castra praetoria în interiorul Romei. Severus desfiinţează Garda Pretoriană existentă şi o înlocuieşte cu soldaţi din propriile trupe loiale. etc. numind în schimb doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru. Iniţial. numerii. De-a lungul timpului.Cit. Ei vor fi desfiinţaţi ca unitate după ascensiunea lui Constantin la putere25. Ei nu aveau putere politică de iure. Aurelian i-a mutat în 270 într-o tabără nou creată pe câmpul lui Marte..Op. care păstrau armanamentul şi echipamentul specific24. aveau o structură organizatorică mult mai lejeră..

la fel cum pretorienii constituiau garda împăratului26. curaj şi devotament pe care îl privesc cu respect şi consideraţie soldaţii din toată lumea. 118 13 . Ei constituiau garda guvernatorilor. precum şi un exemplu de disciplină. Nu se blochează în tradiţii inutile şi preia tot ceea ce este folositor de la popoarele pe care le cucereşte. eşecuri şi observaţii. Este rodul imaginaţiei câtorva oameni străluciţi şi a sudorii câtorva mii de soldaţi curajoşi. 26 Ibidem.ca şi gardă personală. Abilitatea armatei romane stă în capacitatea de a se adapta. p. Minune de organizare şi tehnică. Perfect adaptabilă şi versatilă a fost cea mai longevivă instituţie a Imperiului Roman şi urme ale structurii ei organizatorice le vedem şi în ziua de azi. Dar are la bază o disciplină de fier şi o loialitate feroce faţă de comandant. Toate acestea vor face din armata romană cea mai formidabilă forţă vreme de câteva secole. Este rezultatul a secole de încercări. armata romană nu s-a format peste noapte. de a se transforma conform cerinţelor. Erau divizaţi în două turmae conduse de un tribun. Această scurtă trecere în revistă a istoriei armatei romane ne arată complexitatea acesteia precum şi imensitatea aparatului birocratic care menţinea acest imens mecanism în mişcare.

luându-i Senatului cea mai mare parte a puterii pe care o deţinuse în vremea Republicii Romane. Australia. el reorganizează armata. 2007.183-184 28 Ibidem.)– editura Blackwell.CAPITOLUL II APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA GĂRZII PRETORIENE Istoria şi apariţia Gărzii Pretoriene se leagă de numele primului împărat. prin înrolare şi îndeplinirea serviciului militar. El îşi concentrează toate puterile în mâna sa. Una din primele griji ale lui Octavian a fost să-şi întărească rapid poziţia printr-o serie de reforme care vizau mai ales organizarea politică a Romei dar şi o amplă reformă a armatei27. Augustus avea nevoie de puterea armatei. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp (ed. p. p. Evitând să repete greşelile predecesorului şi tatălui său vitreg. Ca să-şi poată susţine noile reforme.189-194 14 . acesta din urmă se proclamă imperator. aducând-o sub un control mai strâns în scopul de a evita să fie înlăturat de pe tron de o eventuală revoltă a generalilor. acestea trei îi asigurau controlul total şi concentrau pârghiile puterii în mâna sa. De aceea următoarea sa mişcare a fost o reformă generală a armatei. tribunicia potestas şi pontificatul prin funcţia de pontifex maximus. După dezmembrarea celui de-al doilea triumvirat compus din Lepidus. Marcus Antonius şi Octavian. primeau cetăţenia romană. Fără a intra în amănunte. Cea mai mare frică a Romei republicane devenise reală: s-a revenit la sistemul monarhic. p. Caesar. Octavian Augustus şi de epoca Imperiului. Augustus este cel care dă armatei romane forma ei consacrată împărţind-o în legiuni formate din cetăţeni romani şi alae formate din necetăţeni care. Roma trece de la Republică la Imperiu. Cele trei pârghii ale puterii sale erau titlul de senator princeps. trianomenul şi dreptul de a se căsători conform dreptului roman.189 29 Ibidem. ceea ce le oferea copiilor lor calitatea de cetăţeni romani. El a realizat că cea mai mare forţă a Romei şi singura capabilă să-l văduvească de deliciile puterii era armata28. 27 Gilliver. El modernizează armata transformând-o într-o unitate de profesionişti şi folosind-o în acelaşi timp ca metodă de colonizare rapidă a teritoriilor nou cucerite29.

Augustus a stabilit trei tipuri diferite de unităţi pentru Roma: vigiles. cu centurioni şi alţi ofiţeri juniori. Structurile de comandă şi promovările erau aceleaşi ca ale unităţilor staţionate în provincii. desigur.) – editura Blackwell. Tot el a afirmat că 30 31 Ibidem. p.Op. Toate cele trei tipuri de unităţi (vigiles. p. În timpul acestei perioade nu era neobişnuit ca personalităţile influente.196 34 Mattesini. Dintre acestea doar Garda Pretoriană mergea în campanii şi lupta. Rădăcinile aceste gărzi se pot urmări înapoi în timp până în perioada Republicii când au fost formate primele cohorte pe baza infanteriei celte34. Devenit imperator sub numele de Augustus.cit. Octavian a transformat această gardă întro structură organizată şi permanentă în zorii Imperiului în 27 sau 26 a. p. 2006. armamentul şi echipamentul specifice. Australia. ceea ce era complet netradiţional şi sinonim cu crizele politice şi războiul civil.195 Apud. un prefect senatorial al oraşului. Principala funcţie a Gărzii Pretoriene era protecţia împăratului şi a casei imperiale. editura Gremese. sciţi. formate din luptători necetăţeni romani. Celelalte se ocupau. p.. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp(ed. sau în cazul cohortelor urbane. propria gardă. Dar Augustus a fost iniţial foarte precaut în legătură cu staţionarea unor garnizoane permanente în Roma.196 33 Ibidem. Desigur cele mai temute erau unităţile de germanici30. în numele siguranţei sau a prestigiului să-şi menţină într-o formă privată. Silvano. L’armamento in Mille Anni Di Storia. 2007. p. p.189 35 Ibidem .191 32 Gilliver. Le Legioni Romane.. ceea ce demonstra că aceste cohorte erau privite ca parte a armatei regulate32. cu controlul şi ordinea publică31. când Marcus Antonius şi Octavian constituie primele Cohortes Praetoriae35. sau grupuri de luptători sirieni. fiind constituite din când în când din raţiuni personale de securitate sau în vederea unui război. în general. Cassius Dio 55. care urma tradiţia republicană a unei gărzi pentru cartierele generale sau praetorium33. Existau astfel contingente de arcaşi nubieni sau din Hispania. Cea mai importantă din aceste unităţi era. cohortele urbane şi Garda Pretoriană) aveau organizarea militară a cohortelor armatei regulate. cohortele urbane şi Garda Pretoriană.. K.Chr. Garda Pretoriană.26 în Gilliver. tribuni şi un prefect comandant.189 15 . Forme embrionare ale pretorienilor sunt recognoscibile încă din perioada lui Caius Iulius Caesar. Aceste unităţi nu erau organizate într-o manieră stabilă. proveniţi din provinciile cucerite care îşi păstrau însă structura socială. Roma.Alte unităţi ale armatei romane erau numerii.

cohortele pretoriene sunt numite equitate. Chr. K.. Cohortele erau conduse astfel: doi prefecţi pretorieni. dar unităţi ale acesteia îl însoţeau. Abia în timpul lui Domitian. Op. Din acest motiv.Cit p.. Unii spun că aceste cohorte ar fi fost compuse din 1000 de soldaţi (cohors miliaria).Cit. Augustus nu se înconjura cu acest imens anturaj în frecventele sale călătorii. vor rescrie istoria Romei. de asemenea. până la Sejanus. Cohortele pretoriene de infanterie erau compuse din 500 de soldaţi fiecare. Dar în practică. provenind din ordinul ecvestru (al cavalerilor). Există incertitudini despre mărimea acestei Gărzi. pe împărat sau pe membri ai familiei imperiale în campanii. aşa că în vremea lui Domitian.misiunea fundamentală a Gărzii Pretoriene este de a-l apăra pe suveran 36. aceasta nu s-a întâmplat. Augustus şi-a stabilit Garda la cartierul său general.Chr. Garda Pretoriană era alcătuită conform 36 37 Ibidem. cel puţin la început. Sejanus a fost cel care a concentrat cohortele Gărzii într-o singură garnizoană la Roma.189-190 16 . De facto. Augustus a recrutat doar o mie de oameni pentru serviciu în interiorul oraşului. Ceilalţi erau staţionaţi.185 38 Mattesini. De-a lungul timpului. S. în jurul oraşului. Conduşi de prefectul pretorian Lucius Aelius Sejanus. Op. Garda Pretoriană staţiona la sediul central al împăratului şi îl putea însoţi pe împărat dacă acesta pleca la război. un tribun şi şase centurioni38. Augustus a restricţionat sensibil numărul garnizoanelor staţionate la Roma pentru a slăbi lovitura dată tradiţiei republicane care stabilea că Roma trebuie să fie liberă de soldaţi37. un pas spre negarea vechilor tradiţii republicane ale unei Rome libere sau cu puţini soldaţi.) imaginea pretorienilor s-a afirmat şi s-a consolidat. 120 de cavaleri). doi incepând cu anul 2 a. Cât despre numărul de pretorieni care compuneau o cohortă. alături de nişte unităţi de cavalerie (aprox.. La început. Este foarte probabil ca din primii pretorieni să fi făcut parte veteranii bătăliei de la Perugia din 41 a. Cele nouă cohorte originale au fluctuat în număr şi mărime în timpul primului secol p. Ca şi comandant al tuturor forţelor Romei. mişcare pe care Augustus nu ar fi permis-o. p. împăratul a început să-şi ia garda personală cu el în campanii. 189 Gilliver. În timpul domniei lui Tiberiu (14-37 p.. în timp ce alţii spun că ar fi fost compuse din 500 de soldaţi (cohors quingenaria). variantele istoricilor sunt împărţite. Erau conduse de un prefect pretorian. Garda Pretoriană a evoluat.Chr. erau probabil zece cohorte militare.. ca premiu din partea lui Octavian pentru valoroasa contribuţie adusă de soldaţii săi contra lui Pompei Magnus. p. De iure.Chr.

care au fost menţinute de împărat (şi iniţial şi de alţi senatori proeminenţi) ca o relicvă a perioadei războiului civil. Fiecare cohortă pretoriană asigura paza Romei pe rând. au fost puse sub controlul a doi prefecţi de rang ecvestru şi comanda de către unul sau doi prefecţi a rămas ca normă de-a lungul istoriei Gărzii. Garda Pretoriană suplimenta corpuri de bodyguarzi speciali. De la început. Chr.). din 12000 de oameni. Boris-Military forces în The Cambridge History of Greek and Roman Warfare. preţul loialităţii lor. Londra 1996. editura Routledge. despre care am vorbit şi într-un paragraf anterior. Veteranii principales puteau primi titlul de evocati Augusti şi puteau fi ţinuţi în rezervă. Hans von Wees şi Michael Whitby(ed. Aceştia rămâneau la Roma chiar şi pe timp de război. au servit ca primul cohort al unei legiuni şi s-au ridicat să fie primi pili şi apoi s-au întors la Roma să primească tribunate în vigiles. A History of Rome Under The Emperors. Philip Savi. Acesta era. Chr. În principatul timpuriu. Se pare că în prima fază a principatului ei purtau togă peste uniformă chiar şi în timpul serviciului40. Spre sfârşitul domniei lui Augustus. plata lor pare să fi crescut de la două la de trei ori mai mare decât cea a legionarilor. cu patru ani mai puţin decât legiunile. Această unitate a fost special privilegiată încă de la crearea ei. p. Cei care se întorceau apoi în legiuni ca primi pili bis şi praefecti castrorum formau o 39 40 Mommsen. odată cu reforma lui Sejanus. pe rând. se pare. Bonusul la retragere era de 5000 de denarii (comparativ cu 3000 primiţi de legionari).71 Rankov. pentru o lună. Dio Cassius. aceeaşi prefecţi erau printre cei mai importanţi oameni din Imperiu şi din a doua jumătate a primului secol prefectura pretoriană a devenit apogeul carierei ecvestre.66 41 Bingham. ei au fost instalaţi în castra praetoria. cohortele urbane sau pretoriene. oameni foarte experimentaţi. care serviseră ca centurioni în Gardă sau poate în legiuni. Theodor. în mod normal. vitală pentru trupe staţionate atât de aproape de centrul puterii41. potrivit istoricului roman.100 17 .University of Alberta Press.lui Mommsen. II: Rome from late republic to late empire.The Pretorian Guard-Course reader. Sandra. vol. durata serviciului lor a fost fixată la 12 ani şi crescută la 16 în 5 p.. p. În timpul lui Tiberius. 2009.. Iniţial.Chr. 2007. fiecare cohortă era comandată de propriul său tribun. în interiorul capitalei39. În 13 a. University press Cambridge. organizaţi în unităţi paramilitare. Primeau de asemenea donaţii de la împărat mai des şi într-o cantitate mai mare decât legiunile. când chiar şi cele mai loiale trupe romane nu puteau fi considerate de încredere. p. iar tribunul ei primea ordine de la însuşi împăratul. Spre deosebire de tribunii legiunilor. dar în 2 a. de origine germanică. câte un an. tribunii pretorieni erau.

În primul rând era un rol politic. Pretorienii au realizat curând că aveau stofă de creatori de împăraţi. Umbria şi Latium. a fost importanţa politică câştigată de pretorieni. Rolul Gărzii Pretoriene era unul dual. A History of Rome Under The Emperors. Macedonia şi Noricum. Pretorienii puteau prezenta un pericol pentru împărat însuşi dacă acesta le pierdea loialitatea. Pretorienii alungaţi s-au alăturat curând unui nou pretendent. şi au devenit rapid coloana vertebrală a armatei acestuia. centurionii pretorieni erau numiţi fie din principales ai Gărzii. Cassius Dio 75. care se năştea în faptul că apărau persoana împăratului de orice riscuri.Chr. pe care l-au trădat pentru Otho. editura Routledge. Annales 4.importantă legătură de loialitate cu împăratul. Principales şi immunes erau similari cu cei ai legiunilor. Theodor. când nu i-a răsplătit cum se cuvine.189 18 . B. Hispania. Moştenirea anilor 68-69 p. Astfel Sejanus aproape a obţinut tronul înainte de a cădea de la putere în anul 31 p. şi a fost dezertarea acestora cea care l-a silit pe Nero să se sinucidă. Tribunii pretorieni au condus conspiraţia care l-au ucis pe Caligula în 41 p.Cit.66-67 45 Bingham. iar Dio Cassius 43 ne spune că la sfârşitul secolului II ei proveneau exclusiv din Italia. noul împărat i-a executat pe centurioni şi a desfinţat cohortele înlocuindu-le cu şaisprezece noi cohorte.5 . cu funcţia de poliţie)45. Un nume care revine frecvent atunci când vorbim de pretorieni este cel al lui Sejanus. iar pretorienii au fost campaţi de-a lungul istoriei lor în tabere succesive în acest loc44.Chr. Ca şi în legiuni. Tacitus42 ne spune că în principatul timpuriu. adică din cele mai prospere şi mai romanizate părţi ale Imperiului occidental. Prima tabără de piatră a fost construită de Claudius.74 Apud. Vespasian.Op.p. care urcaseră în grad.5 în Mommsen.. fie din bărbaţi de rang ecvestru. chiar şi de mâna celor care puteau pretinde tronul. aveau un rol de poliţie specială (să nu uităm că la Roma existau cohortele urbane.. prefect sub Tiberius.Cit. S. sub Tiberius. iar comandanţii lor nu au mai putut fi niciodată trecuţi cu vederea în deciziile politice ale 42 43 Tacitus. Op. fiecare a 1000 de oameni aleşi din propriile sale legiuni germane..2. proclamându-l pe Claudius ca succesor al lui Caligula şi asigurând ascensiunea lui Galba după moartea lui Nero. p. În al doilea rând. care a concentrat toate cele nouă cohorte într-o tabără din secţiunea de nord-est a pomeriumului.Chr. pretorienii erau recrutaţi în Etruria.. Când Otho a fost detronat de Vittelus.74 44 Rankov. p. p. Londra 1996.

Nimic nu putea semnala mai clar importanţa Gărzii pentru noua dinastie. 46 Rankov.65-68 Ibidem . Istoria Gărzii Pretoriene reflectă în mare măsură istoria Romei însăşi. O ascensiune fulminantă. Acesta din urmă a folosit-o ca forţă de elită în războaiele sale de la graniţa dunăreană şi germană. Traian l-a executat pe prefectul pretorian şi alţi ofiţeri ai Gărzii. fiindu-i profund loială împăratului Marcus Aurelius. în timpul războaielor marcomanice şi a celor gotice. Titus. ales de Senat. Traian. Titus şi fratelui şi succesorului lui Titus.împăratului. nu unui ofiţer ecvestru. Garda l-a intimidat pe succesorul său Nerva.Chr. dându-le un rol proeminent în timpul războaielor din Dacia din 101-102 şi 105-106 p.Chr. care în 312 a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin la podul Milvian. el le-a celebrat victoriile în numeroase monumente publice. Op. De aceea prima mişcare a noului împărat a fost să desfinţeze Garda Pretoriană. până când..Cit. Când Vespasian a redus Garda la nouă cohorte militare. susţinerea Gărzii Pretoriene asigurând de obicei accesul la tron al unui candidat sau altul. în 98 p. De-a lungul secolelor ce vor urma. pentru a avea asigurat suportul legiunilor din Germania în cazul unor atacuri la adresa sa. Domitian. el a dat comanda acesteia. chiar şi în Columna lui Traian46. declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui47.69 47 19 . După uciderea lui Domitian într-o lovitură de palat. Garda a rămas profund loială lui Vespasian. formate din susţinătorii săi. Sub următorii împăraţi. ci propriului său fiu. Când Nerva a murit doi ani mai târziu. o dezvoltare şi o creştere rapidă şi imensă. în cele din urmă. pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi.p. o epocă de glorie şi strălucire în care au dat tonul politic al celei mai mari puteri ai lumii antice şi o decădere şi apoi dispariţie datorată apariţiei influenţelor barbare şi a slăbirii principiilor care guvernaseră iniţial toată armata romană.. l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit.. p.. moştenitorul tronului. dar s-a ocupat în schimb de reabilitarea cohortelor.Chr. ea îşi va îndeplini cu brio rolul de creatoare de împăraţi.. în 96 p. Pe măsură ce Roma decădea tot mai mult. De asemenea. uzurpatorul Maxentius. B. Garda a jucat un rol foarte important. Nerva a trebuit să-l adopte pe guvernatorul Germaniei Superioare.

iar mai recent. însă. amprenta în istorie ca organizaţie cu imens rol politic şi influenţă în toate straturile societăţii iar modelul acesteia va fi preluat în epoca contemporană chiar şi de Hitler pentru garda sa personală Schutzstaffel. 20 . puterea din umbră care genera frică şi respect.Şi-a lăsat. ascunşi printre cetăţenii Marelui Oraş. Erau creatorii de împăraţi. ei au fost ochii şi urechile împăratului timp de aproape patru secole. Mai mult spioni decât militari. chiar de preşedintele SUA.

era sfetnicul împăratului. p. spunând că zvonurile din popor potrivit cărora Tiberius ar fi complotat cu Sejanus la uciderea lui Drussus sunt false şi că numai Sejanus poate fi acuzazt de această grozăvie. Bucureşti. p. Istoria începe mai degrabă cu domnia lui Tiberius surprinzând momentul de maximă autoritate al pretorienilor sub prefectul Sejanus. 1964. Ştiinţifică. prin subterfugii. Bucureşti. împăratul Tiberius. 256-257 21 . Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm zeilor. Tacitus nu surprinde momentul înfiinţării Gărzii sub Augustus.”50 Tacitus pune pe seama lui Sejanus otrăvirea lui Drussus.51 El face o comparaţie între nobleţea lui Tiberius. statuia lui se vede în teatru printre monumentele lui Cneus Pompeius. a intrat pe sub pielea împăratului 49. p. opunându-le cu viclenia lui Sejanus care. 1963. 253-254 50 Ibidem. spune el. Delimitează clar intenţiile criminale ale lui Sejanus de cele ale protectorului său. Ed. El subliniază nobleţea sufletească a lui Drussus în raport cu viclenia şi setea de putere a lui Sejanus. 71 Idem. i s-au dat pe mână soldaţi. iar Tacitus nu vede cu ochi buni ambiţiile politice ale acestuia. 254 51 Ibidem. Opere II – Istorii. care încerca să-şi vadă în acelaşi timp de treburile interne ale statului luptându-se cu senatul şi de cele externe confruntat cu ameninţări la extremităţile Imperiului. prefect pretorian. Sejanus. p. El îl citează pe Drussus. nepoţii lui vor fi ai familiei Drussilor. după 48 49 Tacitus.CAPITOLUL III GARDA PRETORIANĂ ÎN ISTORIOGRAFIE TACITUS Tacitus îi numeşte pe pretorieni ostaşii din Roma şi spune că erau legaţi de multă vreme de împărat prin jurământ48. Ştiinţifică. pe care o face prin sclavul Lygdus. Istoricul ne spune că sub Tiberius la Roma existau trei cohorte urbane şi nouă pretoriene. ca să-i dea minte (lui Sejanus) să se mulţumească cu atât. recrutate aproape numai din Etruria şi Umbria sau din vechiul Latium şi din vechile colonii romane. Ed. Opere III – Anale. când vorbeşte de Sejanus care. Citez: „Iată că după vrerea prefectului s-a construit şi tabăra.

ticăloşia comandantului lor. Ştiinţifică. 81 22 . Ed. au fost îndepărtaţi tribunii pretorieni Antonius Naro şi Antonius Taurus57. Sub Nero. conducerea Gărzii îi este acordată lui Tigelinnus. p. Pretorienii se raliază în jurul lui Galba55. 52 53 Ibidem. printr-o scrisoare. Puterea Imperială era împărţită între consulul Titus Vinius şi perfectul pretorian Cornelius Laco. Opere II – Istorii. p. după uciderea mamei sale şi discreditarea lui Burus. mentorul lui Nero. care îi puneau în primejdie ambiţiile politice. puterea lui Sejanus asupra acestuia nu mai are nici o stavilă53. Bănuiţi de vicleşuguri împotriva lui Galba. p. 1964. oameni mai mult sau mai puţin influenţi.Silius şi pe Titius Sabinus. Dar loialitatea lor se cumpăra cu sume imense de bani. Rând pe rând. 307 54 Ibidem. va fi nevoit să se sinucidă. prefect al Gărzii şi soldat loial mamei sale. Caligula îl va numi în fruntea pretorienilor pe prietenul său Lusius Geta. Sejanus discreditează senatori. Seneca. Sejanus îi cere lui Tiberius. Susţinut de Burus. văduva lui Drussus. 380 56 Tacitus. comandanţi militari. Iar la asta s-ar mai putea adăuga. dar nici în Geta. După moartea Iuliei. croindu-şi drum pe sub pielea împăratului şi spre tronul Romei. care dorea tronul pentru el56. 379-380 55 Ibidem. 71 57 Ibidem. apropiaţi ai lui Germanicus. Caligula îl vizitează pe acesta în tabăra Pretoriană ca să-şi întărească relaţia cu Garda. mama împăratului Tiberius. Agrippina. Nymphidius Sabinus. Sejanus îi discreditează pe C. mâna Liviei.uciderea lui Drussus complota acum la eliminarea copiilor lui Germanicus (Claudius). ocupanţi de funcţii publice. Bucureşti. Însă în urma unui conflict cu nora sa Agrippina şi cu nepotul Nero. Pretorienii l-au susţinut pe împărat în toate nebuniile sale care au inclus incendierea Romei şi uciderea unui număr mare de creştini. Urmaşul lui Tiberius. p. spune el. În opinia lui Tacitus. împăratul nu avea destulă încredere şi plănuia să îl înlocuiască cu unul din liberţii săi54. iar în cele din urmă Garda îl părăseşte pe Nero care se sinucide la rândul lui. tânărul Nero urcă pe tron. Rând pe rând. p. 256-257 Ibidem. moştenitorii tronului52. împăratul este nevoit să-l scoată pe Sejanus ţap ispăşitor pentru a scăpa de ura poporului şi Sejanus este executat împreună cu toată familia şi susţinătorii săi. p. ei l-au abandonat pe Nero din cauza unor vicleşuguri şi uneltiri şi nu din porniri lăuntrice şi după ce au văzut că nu primesc nici donaţia făgăduită de Galba.

Tacitus le recunoaşte pretorienilor puterea imensă de care se bucurau şi o justifică prin faptul că se aflau atât de aproape de centrul puterii. să le plătească donaţii şi să nu-i pedepsească decât pe doi din cei vinovaţi de revoltă de frică că aceştia l-ar putea îndepărta oricând de pe tron59. Citez: „Dar acum au ieşit pe câmpul de bătaie legiunile şi flota şi lucru rar altădată. În războiul împotriva lui Vittelius care visa la tron. Învingător. care se vede nevoit să le ţină un discurs moralizator. în afara legiunilor învinse şi răspândite prin Italia. Noul împărat îl numeşte prefect pretorian pe Flavius Sabinus. p. Roma. După ce Vittelus îl învinge pe Otho şi-şi asigură puterea. 85 Ibidem. Vittelus îi execută pe toţi comandanţii pretorieni61. acuzându-l de nerespectarea înţelegerii pe care o avuseseră şi lupta dintre ei culminează cu incendierea Capitoliului. fostul prefect Laco fiind ucis de un pretorian reangajat din ordinul lui Otho58. Conduşi de Flavius Sabinus. iar în fruntea trupelor de pedeştri îl pune pe prefectul pretorian Licinius Proculus. chiar ostaşii pretorieni şi urbani. Era cât pe ce să se întâmple o răscoală când prefectul pretorian a fost ucis de proprii soldaţi deoarece era bănuit că încerca să-l detroneze pe Otho. Îl detestă însă pe Sejanus pentru setea sa de putere şi pentru dorinţa de a prelua tronul. 229-230 23 . al cărui protejat fusese. Vittelus i-a iertat pe pretorieni şi a încercat să-i aducă sub ascultare cu daruri şi favoruri. Felul în care Tacitus înfăţişează această revoltă ne arată o părticică din cumplita putere de care se bucura Garda: erau temuţi de populaţie. cea mai mare frică a sa erau cohortele pretoriene. p. Otho adaugă armatelor sale şi Garda Pretoriană şi încredinţează conducerea opeaţiunilor primii pililor. 229 61 Ibidem. Otho sau Vittelus se datorează pretorienilor. Antonius Novelus şi Suedius Clemens şi tribunului reinstalat Aemilius Pacensis. Galba. Soldaţii erau ameţiţi de vin iar cei mai ticăloşi urmăreau jaful. 119-123 60 Ibidem.Conduşi de tribunul Iulius Martialis. p. pretorienii se răscoală împotriva lui Vittelus. p. pretorienii îl ajută pe Otho să preia tronul din mâinile lui Galba. Cu ascensiunea la tron a lui Vespasian se termină istoria povestită de Tacitus. 58 59 Ibidem.”60. să le dea concedii. Nu neagă însă Gărzii rolul imens pe care îl are aceasta în luarea deciziilor amintind că ridicarea şi căderea lui Nero. de senatori şi chiar de împărat.

devenind din ce în ce mai negativă cu privire la influenţa pe care aceasta o avea asupra împăratului şi a lumii politice romane. descrierile sunt mai detaliate şi începând cu Commodus devin foarte precise. A fost foarte preţuit de împăratul Septimius Severus. Dio Cassius este primul istoric roman care surprinde începuturile Gărzii. Elagabalus and Alexander Severus . Dio Cassius a fost protejat însă de împăratul Septimius Severus care îi preţuia foarte mult abilităţile politice şi oratorice. ci doar perioada ei de mare glorie sub Sejanus. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. III. DIO CASSIUS La fel ca şi Tacitus. guvernator al Smirnei. p.Deoarece îşi începe opera cu domnia lui Tiberius. dar în primele sale cărţi de la creearea ei şi până la domnia lui Nero. p. Opera sa este împărţită în 6 cărţi. consul şi proconsul în Africa şi Pannonia. Dio Cassius a fost senator. Spre de deosebire de Tacitus. 115 63 Ibidem. când pretorienilor li se oferă o tabără în interiorul Romei. atitudinea istoricului faţă de Gardă se schimbă. 117 24 . După domnia lui Nero. el nu insistă pe perioada de apogeu a Gărzii în vremea lui Tiberius şi Sejanus. După aceea. Lui Tacitus îi datorăm una din cele mai obiective viziuni asupra Gărzii dintre toţi istoricii romani. New York. El nu priveşte cu ochi buni îmfiinţarea Gărzii. Din operele sale putem afla că Garda era compusă din nouă cohorte quingenaria şi că membrii săi erau recrutaţi în majoritate din interiorul Italiei63. Parfrots Book Company Troy. Macrinus. 62 Cassius. 2004. el nu intră în amănunte privind activitatea acesteia ci dă doar detalii despre felul în care era organizată şi modalităţi de recrutare62. Acest negativism poate fi legat şi de relaţia pe care Dio Cassius ca om politic o avea cu Garda şi care se deteriorase până la nivelul în care Garda îi ceruse moartea. creearea şi stabilizarea acesteia. Dio Cassius scrie o istorie a Romei de la începuturi până în 229. vol. Geta and Caracalla. începuturile Gărzii nu sunt surprinse. Dio. Până la perioada lui Iulius Caesar istoria este mai lapidară.

Dio Cassius reprezintă cea mai importantă sursă istoriografică în ceea ce priveşte Garda Pretoriană. IV. Va deplânge asasinarea lui Elagabalus şi-l va avertiza pe Alexandru Severus despre pericolul care-l reprezintă „aceşti bărbaţi care-şi schimbă atât de uşor. la auzul unei pungi cu galbeni. meseria armelor a fost privită mereu ca fiind una din cele mai onorabile meserii. Dar informaţiile acestuia trebuie preluate cu grijă şi în spirit obiectiv. Însă în ceea ce priveşte exactitatea informaţiilor privind organizarea. Respectul de care un individ se bucura în societate era direct proporţional cu funcţia pe care acesta o ocupa în instrumentele de război ale societăţii sale. Macrinus. p. VI. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. În cărţile în care a descris domnia următorilor împăraţi a amintit mai puţin despre Gardă şi rolul acesteia. recunoscută fiind atitudinea negativă a istoricului la adresa Gărzii precum şi conflictul personal pe care l-a avut cu aceasta. Şi-a manifestat din nou dezgustul faţă de asasinarea lui Pertinax de către Gardă şi a salutat decizia lui Severus de a desfiinţa Garda şi a o recrea din legiunile dunărene deşi va intra în conflict cu aceasta nouă gardă.Istoricul vorbeşte foarte acid despre rolul Gărzii în sinuciderea lui Nero şi critică rolul masiv jucat de aceasta în numirea şi mai apoi asasinarea lui Galba. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. echipamentul şi activitatea pretorienilor. conducerea. care i-a cerut chiar moartea. Pe 64 Idem. p. Geta and Caracalla. nu ne permitem să ne îndoim de acest istoric de origine greacă deoarece majoritatea informaţiilor transmise de el au fost deja confirmate prin scrierile altor istorici sau descoperiri arheologice. p. vol. considerându-le măsuri necesare şi salutare65. care va încerca să-l asasineze. Elagabalus and Alexander Severus. Macrinus. loialitatea”66. 50-110 65 Ibidem. cărţile acestuia acoperind cea mai mare parte a existenţei acesteia şi perioada de sublimă glorie a pretorienilor. 115-131 25 . Otho şi Vittelus64. Elagabalus and Alexander Severus. PROPAGANDA De-a lungul istoriei umanităţii. A salutat în lucrările sale acţiunile lui Vespasian şi Titus de a reduce dimensiunile şi de a modifica structura etnică a Gărzii. vol. 90-110 66 Idem. Geta and Caracalla.

care era arătat ca un exemplu de bărbaţie şi curaj. p. Originea sa era pură deoarece pretorienii erau recrutaţi aproape în totalitate din peninsula Italică. necetăţenii din provincii puteau intra în armată în auxillia şi alae. facând din ea centrul unor ample campanii de propagandă. se creează 28 de legiuni permanente şi meseria armelor devine astfel o carieră. Aceste două instrumente se adresau mai mult celor care erau deja cetăţeni romani67. avansând mai apoi în funcţie şi retragerea la vatră ca veteran după îndeplinirea serviciului militar obligatoriu a cărui durată a variat în timp erau privite ca acte onorabile de către bărbaţii Imperiului. Al doilea intrument a fost creearea unui sistem de recompense pentru soldaţi. 2009. Pentru a atrage noi voluntari şi a menţine numărul trupelor constant. un bărbat puternic şi onorabil. a războinicului prin excelenţă. Revenind la primul instrument. Astfel. aparatul de propagandă al Imperiului Roman. iar la sfârşitul serviciului militar primeau. Imperiul s-a folosit de trei instrumente propagandistice. Din cauza războaielor aproape permanente pe care le purtau. a ajuns sa fie idealizată. el trebuia să-şi dovedească 67 Istvan. aducând cu el pax romana în provinciile în care era detaşat. locuiau în tabere relativ confortabile şi primeau o bucată de pamânt să o cultive la terminarea serviciului militar. Tîrgu Mureş. efectivele legiunilor trebuiau refăcute tot timpul. pe lângă lotul de pământ dat în mod obişnuit veteranilor şi calitatea de cetăţean roman68. În primă instanţă. p. în timpul Republicii.parcursul secolelor. Era selectat pentru curaj şi abilităţile de luptător şi trebuia să dovedească calităţi deosebite pentru a i se permite onoarea de a servi în garda personală a împăratului. de îndată ce intrau în rândul veteranilor. meseria de soldat nu era o carieră permanentă. Aici intră în funcţiune. 30-96 68 Ibidem. dacă îl putem numi aşa. un civilizator. A intra în rândurile armatei. Universitatea Petru Maior. Al treilea şi cel mai inteligent instrument de propagandă a fost transformarea armatei în agent civilizator. tipul caracteristic pentru acest intrument era soldatul din Garda Pretoriană. imaginea soldatului. El se adresa necetăţenilor. cetăţean şi soldat erau interdependente. Aceştia erau bine plătiţi. De la polis-ul grecesc în care calităţile de bărbat. ajungem în lumea romană. idealizarea imaginii soldatului. De asemenea. 40-56 26 . Primul ar fi idealizarea imaginii soldatului roman. Fabian. Război şi Societate în Lumea Antică – note de curs. Odată cu instaurarea Imperiului şi cu reformele făcute de Augustus.

meseria armelor redevine onorabilă. cel al Partidului Fascist din Italia şi cel al Partidului Nazist din Germania.Paris. Capul nu este plecat. violenţa potenţială şi să stăpânească dorinţele69. bine clădiţi după toate standardele frumuseţii romane. influenţate nemijlocit de statuile monumentale ale împăratului echipat în comandant suprem.1991. Odată cu creearea noţiunii de „război drept” de către Sf. Martin. Umanismul şi Renaşterea redescoperă soldatul roman şi mai ales pretorianul ca ideal de frumuseţe masculină. Augustin şi. meseria armelor şi imaginea soldatului s-au degradat datorită atitudinii negative faţă de război pe care a avut-o religia creştină in perioda ei timpurie. Conscription et Armee de Metier. singura admisă în inima puterii imperiale. Devenită un subiect sensibil în prima parte a Evului Mediu.Bernard. Pe monumentele romane. asemănătoare cu sobrietatea păzitorilor din cetatea platonică. desigur. bărbia este uşor ridicată. Cele mai cunoscute cazuri sunt. în măsură să canalizeze către obiectivele cuvenite thymos-ul. Un grup de bărbaţi înalţi. sigură pe sine.114-118 27 . simbolul Gărzii. este folosit până azi ca să demonstreze puterea şi curajul unităţii militare care îl foloseşte.loialitatea pentru că servea într-unul din cele mai ameninţatoare unităţi armate. p. Louis Michel. Scorpionul roşu.Ed. se reflectă acea „autoritate a soldatului” care îşi află expresia cea mai evidentă în sculpturile în relief ale unor militari cu platoşă. FEDN. Ambii încarnează o forţă ce se vrea liniştită. Însă revitalizarea deplină a imaginii soldatului şi mai ales a pretorianului ca ideal de onoare se petrece în epoca contemporană odată cu accederea la putere în mai multe state din Europa a unor regimuri de extremă dreaptă. Conştienţi de propria superioritate. aşteptând în uniformele lor să-şi primească ordinele dar fără nimic din aerul de servitudine al legionarilor. Fresca de pe „Columna lui Traian” (vezi anexa 1 ) prezentând un grup de pretorieni în aşteptare este foarte grăitoare pentru topicul discutat. pretorienii îşi declară în mod vizibil autoritatea faţă de celelalte unităţi ale armatei şi loialitatea unică îndreptată doar spre persoana împăratului. unde legăturile reciproce care-l unesc pe soldat cu căpetenia Imperiului devin vizibile în chip limpede. apoi a celei de „război sfânt” de către papalitate şi concomitent cu evoluţia clasei cavalereşti. În încercarea lor de a creea armate puternice ei redesenează imaginea luptătorului prin excelenţă reînviind modelul 69 Boene.

în general şi a pretorienilor în special este foarte puternică în epoca contemporană fiind considerată un ideal prin excelenţă. Atitudinea personajului din sculptura „Gata de luptă” a lui Arno Breker (vezi anexa 4) este foarte asemănătoare cu cea a pretorienilor de pe „Columna lui Traian”. De asemenea. Restellini. 2002. numite „fasci di combatimento” aveau la bază tocmai această imagine idealizată a pretorianului roman. privirea pierdută undeva în zare. Arta Nazistă. La fel cum odinioară pretorienii erau cea mai elitistă unitate a armatei romane. 70 71 Guyot. p. imaginea soldatului roman. la fel soldaţii germani trebuie să-şi polizeze abilităţile ca să fie demni să-l apere pe führer70. Coiful Pretorian specific. Desenele lui Franz Eichhorst (vezi anexa 2 ) sau sculpturile lui Arno Breker (vezi anexa 3 ) vor părea foarte familiare unui cunoscător al artei greco-romane. p. Adelin. Corint. Aceeaşi bărbie uşor ridicată. 139-143 Ibidem. iar imaginea acestora în cinematografie şi în arta civilă şi militară sunt motive recurente. Ed. mândria reţinută. Bucureşti. nu ar trebui să ne surprindă faptul că multe unităţi militare din toate armatele lumii arborează cu mândrie acvila legionară sau scorpionul roşu pretorian ca simbol al unităţii militare în cauză. Patrick. 190-195 28 . în special a soldatului pretorian ca ideal de forţă. simbolul legiunilor romane şi folosirea ei în toate manifestările propagandistice atât în Italia cât şi in Germania era o practică comună.roman. preluarea acvilei. Celebrele unităţi care au dat mai târziu numele partidului condus de Mussolini şi a curentului politic iniţiat de acesta. în Italia. dictatorul Benito Mussolini creează un ideal militar bazându-se pe imaginea soldatului roman în general şi a pretorienilor în special. cu creasta din pene sau păr de cal este asociat azi în mod greşit cu toţi soldaţii romani deşi era strict apanajul Gărzii. Creeată în mod artficial sau nu. La fel. De aceea. curaj şi onoare. această imagine greşită fiind întreţinută de cinematografie. destinată protecţiei persoanei împăratului. conştientizarea propriei valori. a superiorităţii asupra celorlalţi71.

CAPITOLUL IV GARDA PRETORIANĂ. ORGANIZARE, CONDUCERE, ECHIPAMENT
În 28 a.Chr., concomitent cu celelalte reforme precum stabilirea unei armate permanente, Augustus hotărăşte înfiinţarea unei gărzi pentru el şi familia sa. Această gardă era constituită din 9 cohorte. Există dezbateri între istorici în ceea ce priveşte mărimea unei cohorte pretoriene. În timpul lui Augustus erau cel mai probabil formate din 480 de oameni la fel ca şi cohortele quingenare ale legiunilor sau ale auxiliilor, deşi unii istorici insistă că au fost formate din 1000 de oameni încă de la început. La o dată necunoscută, înainte de anul 47 p.Chr. au mai fost adăugate trei cohorte celor 9 originale şi în 69 p.Chr., în timpul scurtei sale domnii, Vitellius i-a trecut în rezervă pe pretorieni şi şi-a creeat o nouă gardă presupus a fi formată din 16 cohorte a câte 1000 de oameni. Această nouă forţă a avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a putea fi organizată şi campată înainte ca Vespasian să vină la putere şi să reducă garda pretoriană la nivelul ei original din timpul lui Augustus, adică 9 cohorte de 480 de oameni. Domitian a creeat a zecea cohortă dar părerile sunt împărţite dacă el a şi crescut sau nu mărimea cohortei72. După asasinarea împăraţilor Commodus şi Pertinax, pretorienii s-au „vândut” celui care părea să aibă cele mai mari şanse la tron, Didius Iulianus, care a fost însă împărat doar pentru două luni după ce le-a asigurat pretorienilor o donaţie generoasă. Când Septimius Severus devine împărat în iunie 193, el a desfiinţat Garda Pretoriană originală şi a reconstituito cu soldaţi loiali din propriile sale legiuni şi a crescut forţa cohortei la 1000 de oameni. Garda Pretoriană şi-a găsit sfârşitul în mâinile lui Constantin, care a abolit-o în 312 pentru că luptase de partea rivalului său, Maxentiu73. Augustus a exclus ordinul senatorial de la comanda Pretorienilor, numind doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru în anul 2 a.Chr., pe acelaşi principiu de colegialitate ca şi consulii astfel încât să se supravegheze unul pe celălalt, notoriul Sejanus fiind prima excepţie de la

72

Southern, Pat,– The Roman Army – A Social and Institutional History, Ed. ABCClo, Oxford, England, 2006, p.115-117 73 Ibidem, p.117

29

această regulă. Astfel, Pretorienii nu se bucurau de putere politică directă dar exercitau o influenţă enormă şi acordul lor era esenţial pentru orice nou candidat la tron74. Cohortele pretoriene erau numărate de la I la IX, adâugându-se X sub Domitian şi erau comandate de tribuni. Fiecare cohortă era divizată în 10 centurii comandate, ca şi în legiuni, de centurioni. Seniorul centurion al Gărzii era trecenarius şi adjunctul la comandă era princeps castrorum. Titlul de trecenarius era indicativ al funcţiei sale de a comanda 300 de gărzi imperiale călare, speculatores, o forţă de cavalerie de elită încorporată în Gardă şi care formau garda specială a împăratului distinctă de gărzile călare, equites singulares Augusti75. Un simplu soldat în Garda Pretoriană putea ajunge uşor centurion în legiuni. Un excenturion din Gardă avea avantaje chiar mai mari, putând ajunge la rangul de primus pilus în legiune şi se putea întoarce la Roma pentru a prelua o varietate de funcţii în diferitele forţe militare din oraş. Unii din ei puteau progresa într-o carieră administrativă devenind procuratorii imperiali în provincii76. Baza de recrutare pentru Garda Pretoriană a fost în primă instanţă Italia, dar în secolul II recrutarea a fost deschisă pentru câţiva bărbaţi din Pannonia şi Dalmaţia. Apoi Severus înlocuieşte fosta Gardă Pretoriană cu una formată din soldaţi din propriile sale trupe germanice provenite din Ilyricum. Această diferenţă în origini şi asocierea foarte puternică pe care o aveau cu împăratul se poate să fi dus la creşterea aroganţei pretorienilor în secolul III, aceştia ajungând să terorizeze locuitorii Italiei. La origine, când au fost creeate de Augustus, doar trei cohorte pretoriene puteau fi în Roma în acelaşi timp, celelalte şase fiind staţionate în diferite oraşe de pe teritoriul Italiei. Totuşi, sub împăratul Tiberius, când influenţa prefectului pretorian Sejanus se afla la zenit, toate cohortele pretoriene au fost cazate în tabăra nou construită pentru ei, castra praetorie, la periferia nord-estică a Romei. Suprafaţa de 16,7 hectare a castra praetoria pare să contrazică părerea acelor istorici care susţineau că aceste cohorte pretoriene erau formate dintr-o mie de oameni, fiind mult prea mică pentru a găzdui un număr atât de mare de soldaţi77. În castra praetoria membrii gărzii urmau acelaşi antrenament ca şi cel al legionarilor şi din secolul II p.Chr. îl vor însoţi pe împărat în diverse războaie, dar fără a avea funcţii tactice.
74 75

Ibidem, p.116-117 Ibidem, p. 117 76 Ibidem, p. 116 77 Ibidem, p. 116

30

Statutul şi plata pretorienilor erau mult mai ridicate decât ale soldaţilor din legiuni sau auxilii. Existau posibilităţi de avansare în carieră mult mai ridicate, aşa cum am menţionat mai devreme. Cât despre soldă, ea a fost stabilită la începutul secolului I p.Chr. la 375 de denarii, pe când legionarii primeau doar 225 de denarii. Această diferenţă s-a mărit şi mai mult sub Domitian, care a crescut plata legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. De fiecare dată când un împărat făcea o donaţie trupelor, pretorienii primeau întotdeauna mult mai mult decât soldaţii din legiuni şi auxilii. În curând s-a stabilit obiceiul de a se plăti un dar în bani pretorienilor la ascensiunea pe tron a unui nou împărat sau la orice ocazie specială precum o victorie militară sau promovarea unui membru al familiei imperiale. Drept urmare, membrii Gărzii şi ofiţerii acumulau într-o perioadă relativ scurtă o mică avere. Durata serviciului militar pentru pretorieni era de 16 ani spre deosebire de 20 de ani şi mai apoi 25 de ani serviţi în legiuni sau auxilii. Astfel, membrii Gărzii şi ofiţerii puteau avansa spre posturi militare superioare cât erau încă în floarea vârstei(30-40 de ani)78. În ceea ce priveşte echipamentul Gărzii Pretoriene, acesta era mult mai elaborat decât cel al legionarilor şi reflecta rolul pe care aceştia în jucau în Imperiul Roman. Un aspect mult discutat de către istorici este cel al armurii şi al dotărilor armate care îi caracterizau pe pretorieni şi care îi făceau să se distingă faţă de legionari sau faţă de alţi militari romani. În realitate, atunci când pretorienii erau implicaţi în bătălie sau participau la alte genuri de operaţiuni militare, echipamentul lor nu diferea prea mult faţă de cel standard purtat de legionari. În esenţă, putem spune că pretorienii dispuneau de un anumit tip de „uniformă” (armura, casca, tunica, încălţămintea, etc.)79. Putem face o distincţie între o armură grea, de război şi o armură uşoară purtată când pretorienii se aflau campaţi la Roma pe timp de pace. O distincţie ulterioară se va face în fuziunea dintre departamente (infanterie, cavalerie) precum şi între epocile istorice de referinţă (secolele I, II, III şi IV)80. Aspectul poate cel mai original este reprezentat de legătura cu tradiţia. Pretorienii prezintă un echipament încărcat, oarecum clasic. Referirea la trecut era puternic resimţită în cadrul armatei şi chiar dacă fusese constituită oficial la începutul epocii imperiale, Garda
78 79

Ibidem, p. 115-116 Mattesini, Silvano, Le Legioni Romane – L’armamento in Mille Anni di Storia, Ed. Gremese, Roma, 2006, p. 190 80 Ibidem, p. 190

31

clasicul baston din lemn de stejar) pe când cea a celorlaţi ofiţeri era dispusă longitudinal. De aceea pretorienii purtau o cască de tip Montefortino ca şi soldaţii lui Caesar şi de multe ori purtau o lorica hamata. pe laturile căştii erau poziţionate două pene. 190 32 . Acesta se poate deduce. Creasta putea să fie din păr de cal sau din pene probabil de culoare roşie sau albastră. În basoreliefuri se observă în unele cazuri că armura este de tip muscular ca cea a ofiţerilor din legiuni (poate din bronz sau chiar din piele) iar tunica este îmbrăcată pe deasupra de armură. adică un fel de cămaşă de fier în locuri mult mai tipicei şi mai răspânditei în Imperiul timpuriu lorica segmentata. Funcţionalitatea şi siguranţa erau elementele prioritare şi de aceea pretorienii purtau în aceste situaţii căşti de tip italic sau galic în diversele lor variante. Culoarea roşie pare mai plauzibilă şi datorită faptului că roşii erau şi tunicile lictorilor. funcţionari care purtau fasciile. În ceea ce priveşte culoarea tunicii. În orice caz. Culoarea crestei şi a penelor era albă. Ceilalţi ofiţeri purtau un baston lung cu capăt sferic care simboliza demnitatea de a conduce. dar armamentul ofensiv rămâne acelaşi 81 Ibidem. ei erau cei care simbolizau caracterul de continuitate. Fasciile erau cele care simbolizau autoritatea magistraţilor în perioada Republicii.Pretoriană aminteşte de Republica romană şi acest aspect este puternic evocat în imaginea exterioară a membrilor acesteia. în care pretorienii purtau un alt tip de echipament. p. Culorile cele mai probabile de a fi fost folosite sunt albul şi roşul (aceasta din urmă a fost folosită probabil şi în cazul altor uniforme). Gladiusul. dar după cum am mai spus. au fost avansate mai multe ipoteze. Scutul era oval şi convex. spre deosebire de cel rectangular al legiunilor imperiale.Chr. Lorica segmentata ia locul loricei hamata. La nivel de ipoteză este probabil că aveau şi un al doilea tip de echipament pe care îl putem defini ca un alt tip de uniformă. faptul că Republica s-a transformat în Imperiu. Când îl escortau pe Imperator. echipamentul nu era probabil diferit de cel al legionarilor. rămăşiţă a războinicilor romani din secolul trecut. athenian) romanizat cu o creastă vizibilă în vârf.81 În timpul campaniilor şi războaielor. Defapt purtau un coif de tip attic (grec. nu s-au găsit dovezi arheologice care să susţină această afirmaţie. fără probe arheologice efective din unele basoreliefuri ca cel de pe Arcul lui Claudiu din 51 p. pumnalul şi pilumul (suliţa clasică) erau în schimb armele ofensive. centurionii se distingeau prin creasta transversală (şi prin faptul că purtau vinca.

Astfel atât legionarii cât şi pretorienii se îndepărtează tot mai mult de imaginea clasică a soldatului roman din secolul I şi II. ei aveau contus. Solzii erau plăci de fier poleite cu bronz şi lipite apoi pe un corset de piele. de culoare albastră sau roşie care proteja pielea de frecarea armurii. În secolul III. p. de altfel) se schimbă substanţial. 191 Ibidem. simboluri solare. Casca era un model clasic tipic acesteia. pilum. semilune. iar în ceremoniile oficiale un fel de coturni (calceus). spatha. Harnaşamentul calului era foarte valoros pentru a sublinia rangul superior al pretorienilor faţă de ceilalţi cavaleri din legiuni sau din alae83. 82 83 Ibidem. Armura (cel puţin în secolele I şi II p. Pentru cavalerie discursul era diferit. În picioare purtau clasicele sandale şi talveţii. Împreună garantau o bună protecţie şi o mai mare libertate de mişcare.82. etc. 192 33 . Tunica prezintă mâneci lungi. de aceeaşi culoare cu pantalonii numiţi blache pe care îi purtau cavalerii. Tunica era albă. Schimbările sociale şi politice survenite în sânul Imperiului se reflectă şi în înfăţişarea Gărzii Pretoriene. La gât purtau o eşarfă numită focale. brache. Calul se călărea fără scări şi echilibrul călăreţului era dat de patru coarne aflate la fiecare colţ al şeii care îl ajutau pe cavaler să meargă în galop sau să lupte fără să-şi piardă echilibrul. dovadă clară a influenţei parţilor asupra lumii militare romane. un tip de lance scoasă din uz pentru infanterie dar folosită încă de cavalerie iar gladiusul era înlocuit de o armă mai lungă. La nivelul armamentului. iar ocazional. Cohortele nu mai sunt compuse acum aproape exclusiv din elemente italice. p. pumnal).(gladius. Scutul avea o formă poligonală pe care era pictat scorpionul.) era făcută dintr-o plasă de zale de fier ca să nu împiedice mişcările ca cea segmentată. ci este tot mai evidentă prezenţa elementelor barbare romanizate. Aspectul general era orientalizat. Din punct de vedere simbolic. Locul loricei segmenatata sau hamata este luat acum de o armură din solzi de metal (lorica squamata) care este prezentă din timpul lui Marcus Aurelius.Chr. necesari atât pentru perioadele de iarnă cât şi pentru comoditatea călăreţului când se urca pe cal. casca de factură imperială prezintă margini mai rotunjite şi are acum o protecţie pentru ceafă mai mare. pretorienii aveau un scorpion imprimat pe tunică şi pe scuturi (de culoare albastră sau roşie) care erau de asemenea bogat decorate cu semne de factură astrologică: stele. echipamentul pretorienilor (ca şi cel al legionarilor.

192 87 Southern. P. 192 86 Ibidem. Op. mereu de formă ovală nu mai este convex. Era campat într-o tabără specială în jurul reşedinţei împăratului şi a familiei sale şi nu în tabăra pretoriană de la periferia Romei87. singurul care îl însoţea pe acesta peste tot. duceau la bun sfârşit misiuni de spionaj şi chair asasinate. p. Astfel. Aceşti cavaleri aveau un rang superior şi un statut mai elevat chiar şi printre ceilalţi pretorieni. 192 Ibidem. Tribunii şi centurionii cohortelor pretoriene ajungeau de cele mai multe ori să îndeplinească rolul de sfetnici neoficiali ai împăratului şi de aceea. p. În timpul lui Hadrian. locul lor în aceste misiuni va fi luat de frumentarii. la fel ca cei folosiţi de populaţiile germanice sau celtice. lungă şi dreaptă. Puterea şi 84 85 Ibidem.purtaţi înainte doar de cavaleri sau doar în timp de iarnă sunt acum purtaţi de toată lumea şi acoperă piciorul până la gambă. p. ci are o formă de pară prin cele două adâncituri din laterale. O spadă similară spatha-ei de cavalerie. pe lângă rolul de bodyguarzi ai împăratului mai îndeplineau şi diferite servicii pentru acesta. care era deschisă în jurul gleznei84. un grup de 300 de gărzi imperiale călare. Speculatores.. semn clar al decadenţei economice şi tehnice a Imperiului. p.Chr. cit. Un aspect foarte controversat în ceea ce priveşte Garda Pretoriană îl reprezintă cavaleria. Transportau mesaje secrete..). Armura este probabil tot cea din plăci de oţel. de multe ori îl însoţeau pe acesta la întâlnirile cu Senatul sau îl consiliau în rezolvarea unor chestiuni oficiale. care are un rol mai defensiv. speculatores. Doar cavalerii care exercitau acum rolul de protecţie în locul legiunilor îşi puteau permite echipamente mai bune şi mai scumpe86.117 34 . Spre sfârşitul existenţei lor (300-312 p. pretorienii care au luptat de partea lui Maxentiu purtau căşti de tip Intercissa de tip romano-sassanid şi scuturi rotunde. constituiau corpul de bodiguarzi al împăratului. comparativ numeric decât turmaele de 300 de cavaleri ataşaţi unei legiuni. Scutul. Când Augustus creează Garda din cele nouă cohorte quingenaria la fiecare cohortă era ataşată o unitate formată din 120 de cavaleri. seniorul centurionilor. a luat locul clasicului gladius85. Şi armele ofensive se schimbă. Pilumul este abandonat definitiv şi înlocuit de lance. mult mai mare. Sandalele militare au fost înlocuite cu încălţăminte de tip civil din piele. care are rolul de a ţine inamicul la distanţă. Căştile din secolul IV sunt de o calitate mai proastă faţă de perioada clasică. o forţă de cavalerie de elită conduşi de trecenarius.

în inima puterii imperiale. donaţii şi favoruri pretorienilor. De aceea la început Italia va constitui unica bază de recrutare pentru Garda Pretoriană. abia în secolul III când neîncrederea în soldaţii romani crescuse odată cu elevarea rolului cavaleriei de origine germanică şi scăderea rolului infanteriei legiunilor89. deoarece nici un cetăţean roman nu ar fi permis unui barbar romanizat să facă parte din forţa militară cu cea mai mare influenţă în viaţa politică a Marelui Oraş. P.. Op. Mişcarea pur politică a lui Augustus de a acorda conducerea Gărzii Pretoriene unui prefect de rang ecvestru a fost în fapt o lovitură dată ordinului senatorial şi familiilor de patricieni din Roma de la care emanase puterea în vechea Republică. cum au făcut Vespasian şi Titus. A History of Rome Under the Emperors. aceea de a desfiinţa legiunile odată atinse graniţele Italiei. 1996. Ed. Theodor. ci le permanentizează existenţa într-o armată regulată. fie înlocuind Garda cu oameni aleşi din proprii susţinători (această înlocuire se putea face în totalitate. Aceasta a doua metodă de consolidare a puterii prin înlocuirea Gărzii Pretoriene presupune că împăratul respectiv avea de partea sa destule legiuni încât să îl ferească de o eventuală revoltă a pretorienilor. Primul pas era obţinerea.. crescând astfel în mod inconştient influenţa pretorienilor ca unică forţă militară nu numai în Roma ci şi în întreaga Italie88. Odată ajunşi acolo. dar le menţine în afara graniţelor Italiei. care ca număr se apropia de cel al unei legiuni. urma pasul al doilea şi anume consolidarea puterii. sau doar la nivel de ofiţeri. Routdledge. p. Această regulă exista încă din timpul Republicii. Baza de recrutare se va lărgi spre câţiva soldaţi din Pannonia. să apere graniţele Imperiului. Ilyricum şi Dalmaţia. dar ca forţă militară militară atingeau probabil valoarea a patru-cinci legiuni. cit. a pus legiunile în afara Italiei în provincii. Dându-le conducerea 88 Mommsen. Augustus nu mai desfiinţează legiunile. London. în timp ce reforma lui Augustus. De aceea existau doi paşi pe care fiecare nou împărat căuta să-i îndeplinească pentru a accede la dar şi pentru a menţine tronul. p. sau mai degrabă cumpărarea sprijinului Gărzii Pretoriene pentru a accede la tron. Aceasta se putea face pe două căi: fie continuând să acorde daruri.115-117 35 .influenţa de care se bucurau ofiţerii Gărzii Pretoriene era de necontestat. Mai exista şi problema locaţiei. Pretorienii se aflau campaţi la Roma. deşi a permanentizat existenţa armatei ca instituţie. cum fac majoritatea împăraţilor cu domnii mai lungi de 5 ani). 86-87 89 Southern.

90 91 Ibidem. acesta fiind. uneori chiar primul. p. de exemplu cazul lui Sejanus care aproape a ajuns împărat. făcând-o astfel capabilă să exercite o influenţă majoră în toate deciziile luate la cele mai înalte niveluri ale Imperiului Roman.Gărzii Pretoriene. funcţia de prefect pretorian reprezenta apogeul unei cariere de rang ecvestru. care fusese până atunci mereu în umbra celui senatorial90. Ştiinţifică şi pedagogică. Ed. în materie de putere politică (chiar dacă neoficial). bucurându-se de o influenţă imensă asupra împăratului Tiberius. influenţă care i-a atras ura contemporanilor91. 1964. 253-254 36 . în esenţă fondul pretorienilor a rămas acelaşi: o forţă militară puternică şi bine organizată. unica campată în inima puterii imperiale. 115 Tacitus. p. Augustus mută sceptrul puterii în mâinile ordinului ecvestru. În concluzie. De asemenea. al doilea om în stat după împărat. Bucureşti. deşi au suferit multe schimbări de organizare şi echipament. de la înfiinţarea lor în timpul lui Augustus şi până la dispariţia lor în timpul lui Constantin. Opere III – Anale. când împăratul era influenţabil iar puterea prefectului pretorian era la apogeu.

temându-se de această forţă militară pe care el însuşi o instituise94. ei fiind o unitate nou creeată care abia acum începea să-şi consolideze autoritatea. AUGUSTUS (29-14 A. p. p. Routdledge.CAPITOLUL V ROLUL POLITIC AL GĂRZII PRETORIENE Creearea Gărzii Pretoriene petrecute în timpul lui Augustus a făcut parte dintr-o serie de reforme politice. Theodor. 115 Ibidem. 116 94 Ibidem. p. are meritul de a fi creeat Garda Pretoriană în 27 sau 29 a. ci în diferite oraşe din Italia. 92 93 Mommsen. Celelalte legiuni care formau armata permanentă creeată tot de Augustus se aflau în diferite provincii ale Imperiului Roman şi conform unei vechi legi din timpul Republicii nu aveau dreptul să intre în Roma92. Era singura unitate militară campată în interiorul Italiei. iar serviciul militar la 16 ani. O primă sclipire a viitoarei influenţe politice pe care pretorienii o vor exercita în viitor este vizibilă în faptul că Augustus numeşte doi prefecţi de rang ecvestru la conducerea acestora. Sub Augustus. Ed. Pretorienii erau organizaţi în nouă cohorte quingenaria (a câte aproximativ 500 de soldaţi) 93. În acest context al schimbării. militare şi sociale menite să-i întărească puterea personală a acestuia şi să facă trecerea de la Republică spre Principat ca formă de organizare politică. London. rolul politic al pretorienilor nu se manifestă încă. cu scopul de a proteja persoana împăratului atât pe timp de pace cât şi când acesta participa în campanii militare. Se antrenau ca şi legionarii. Sub Augustus. Garda Pretoriană a servit atât ca organism militar dar mai ales ca instrument politic. centrul puterii. împăratul îi ţinea deocamdată la distanţă de Roma.CHR. Plata acestora a fost stabilită la 375 de denarii pe an.Chr. excluzând ordinul senatorial din această funcţie. Octavian Augustus. De asemenea. pretorienii nu sunt încă campaţi în Roma. 117 37 . A History of Rome Under the Emperors. fiind campaţi la cartierul general al împăratului. doar un grup restrâns (trei cohorte după unii istorici sau doar 300 de soldaţi după alţii). 1996.) Primul împărat.

care îşi creştea astfel influenţa atât în rândul trupelor cât şi al populaţiei. principalul contracandidat la preluarea puterii. Militar prin excelenţă.. deşi Augustus introdusese doi prefecţi în această funcţie. pe care-l vedea ca un rival şi pe care-l va elimina convingându-i propria soţie să-l asasineze. Acesta a fost un experiment periculos pentru Tiberius şi va marca momentul de început al asceniunii spre putere al lui Sejanus. – 37 P. Sejanus a trecut primul test odată cu înăbuşirea revoltei de pe Dunăre din 14 p. p. iar Sejanus va prelua conducerea Gărzii de la acesta96. imensul talent politic şi loialitatea feroce faţă de Tiberius sunt câteva din calităţile care-l definesc.Chr. însă de Germanicus. fiul şi urmaşul lui Tiberius. fiul comandantului Gărzii Pretoriene95. Alte revolte vor urma pe Rhin şi pe Dunăre. Lucius Aelius Sejanus.) Tiberius era un membru al înaltei aristocraţii. Claudii Nerones. Neîndoielnic era la fel de aristocrat ca şi Augustus sau Ginta Iulio-Claudiană. 126 Ibidem.1963. înăbuşite. Profitând de încrederea de care se bucura în faţa împăratului. Nu a avut o relaţie la fel de bună cu Drussus. Sejanus îşi arogă dreptul de a numi toţi ofiţerii Gărzii. El a aspirat la putere urmărind chiar să-i succeadă la tron lui Tiberius..Chr. La începutul domniei sale.Oxford University Press. s-a confruntat atât cu nelinişti politice cât şi cu o revoltă militară pe care a reuşit însă să o stingă rapid. p. Tatăl său va deveni guvernator al Egiptului. provenit dintr-o familie umilă de rang ecvestru. TIBERIUS (14 A. 128 38 . Tiberius leagă şi mai mult familia imperială de cea a lui Sejanus căsătorind o fiică a lui Sejanus cu un fiu al lui Claudius.CHR. atât datorită respectului de care se bucura în rândul trupelor ca general cât şi datorită faptului că a trimis pentru a negocia sfârşitul revoltei pe fiul său Drussus şi pe un tânăr ofiţer. Tiberius era mult mai potrivit pentru cazarmă decât pentru Forum. Sejanus: Whose Conspiracy?. Abilitatea extraordinară. Fiul fostului prefect al Gărzii Pretoriene sub Augustus (Strabo). A.CHR. Asta îi creşte şi mai mult influenţa lui Sejanus. Domnia lui Tiberius a fost marcată de relaţia acestuia cu omul său de încredere. Sejanus.La moartea lui Augustus în 14 a. 95 96 Boddington. pe tron urcă Tiberius. care îl numise unic prefect pretorian. dar nu a încercat niciodată să-l elimine pe împărat. Trăise în anturajul familiei imperiale încă de la vârsta de 4 ani.

Conspiratorii. Alţii consideră că a fost doar o răzbunare a celor doi ofiţeri care fuseseră deseori ţinta glumelor crude ale împăratului. mai ales că sunt campaţi acum chiar în Roma. pe care-l va susţine cu consimţământul populaţiei când acesta se va declara împărat la moartea lui Tiberius98..C. Slab şi fără calităţile necesare unui împărat. succesorul lui Sejanus la conducerea Gărzii va fi ca şi acesta conducător unic fără un coleg cu care să împartă puterea potrivit regulii augustane.200.) A fost declarat împărat de către Senat la 18 martie 41. p. Unii istorici consideră că a fost vorba de o conspiraţie a ofiţerilor seniori ai Gărzii într-o încercare de a-şi manifesta influenţa de care beneficia. Sejanus ordonă construirea unei castra praetoria la periferia nord-estică a Romei şi mută întreg contingentul Gărzii Pretoriene în interiorul oraşului. Cassius Chaerea şi Sabinus. Op.Cit.2001. GAIUS CALIGULA (41-54 P. un ofiţer senior al acesteia. 133-134 99 Wisdom. urmărind să folosească Garda pentru satisfacerea propriilor ambiţii politice97. care moare la 24 ianuarie 41. se scufundă în proiecte ireale care consumă imense resurse fără rezultate vizibile şi în crime sângeroase pentru a-şi satisface propriul ego.-A. O lovitură de palat şi o conspiraţie îl vor îndepărta pe Sejanus atât de la conducerea Gărzii Pretoriene cât şi din favorurile împăratului. Cert este că Garda Pretoriană poartă responsabilitatea îndepărtării celui de-al treilea împărat99. p.Osprey Publishing. Sthepen . În replică la uciderea prefectului lor şi la actele tot mai sângeroase la care se deda împăratul. p. când era la doar un pas de a fi numit sucesorul acestuia. Acesta a cultivat o prietenie apropiată cu Gaius Caligula.D. doi tribuni. 128 Ibidem. La conducerea Gărzii va fi numit Macro. Th. Garda Pretoriană prinde pentru prima oară gustul jocurilor politice. CLAUDIUS (41 – 54) 97 98 Mommsen. 135-136 39 .. Sub Sejanus.Oxford. Macro. în inima puterii imperiale. îl vor înjunghia pe Caligula. Are o aventură cu soţia lui Macro şi pentru a evita complicaţiile. câţiva ofiţeri juniori ai Gărzii vor organiza o lovitură de palat.Profitând de enorma influenţă politică de care se bucura.Warriors:Gladiators 100 b.CHR. ordonă executarea ambilor.

Burrus îl prezintă pe Nero Gărzii. Cit. 100 101 Baldwin. Cei doi ofiţeri pretorieni responsabili de moartea lui Caligula au fost executaţi. Claudius era ţinut prizonier în tabăra pretorienilor. Garda a fost purificată de orice ofiţeri care nu erau de partea lui Nero101. vigiles şi gladiatorii imperiali.. Claudius era un împărat slab şi laş. ci nepot al lui Germanicus (Claudius). 154 40 . În acelaşi timp. Amsterdam. care dorea puterea pentru fiul său. va aranja să fie numit prefect al Gărzii Afranius Burrus în locul fostului prefect fidel soţiei împăratului.Th. Nu va reuşi să împiedice însă asasinarea vărului lui Nero. NERO (54-68) La moartea lui Claudius în 54. În acelaşi timp. Nero. În cele din urmă aceştia ajung la o înţelegere şi Claudius este de acurd să plătească 15000 de sesterţi fiecărui soldat al Gărzii. Britannicus. Cea mai influentă va fi nepoata sa. Burrus era însă devotat Agrippinei. Agrippina.B. iar sub conducerea sa au guvernat de fapt servitorii şi femeile. – Suetonius. trupe nonmilitare: cohortele urbane (un fel de unităţi de poliţie). 147 102 Ibidem. p. Nero îşi descrie ascendenţa într-o manieră destul de extraordinară: se numeşte pe sine nu fiu al Agrippinei.. Senatul dorea să le opună pretorienilor celelalte trupe aflate în Roma. împământenind acest obicei al darului în bani către soldaţii pretorieni la urcarea pe tron al unui nou împărat. câteva cohorte şi cei doi ofiţeri care-l asasinaseră pe Caligula se opuneau la Roma Senatului. vechea aristocraţie republicană reprezentată de Senat a fost învinsă nu de armată ci de Gardă. 1983 Mommsen. Garda a acceptat înţelegerea. Messalina. p. Op. Ea va atrage Garda de partea sa. strănepot al lui Tiberius şi străstrănepot al lui Augustus.Pe tron urcă Tiberius Claudius Germanicus cu sprijinul Gărzii Pretoriene. Astfel. singurul care putea emite pretenţii la tron şi în a cărui moarte va fi implicată şi Agrippina102. care şi-a apărat cu succes propriile interese100. Acesta o câştigă de partea sa cu ajutorul unor donaţii generoase. Nero o acuză pe aceasta că a încercat să-l otrăvească şi vrea să o execute dar este împiedicat de Burrus.

După ce-şi va asasina mama sub pretextul că mesagerul trimis de aceasta a încercat să-l ucidă. 159 41 . urmărind să atace Garda şi privilegiile acesteia. Tigellinus demisionează. Nero se sinucide şi cu el ia sfârşit dinastia Iulio-Claudiană. aşa cum făcuse Tiberius cu Sejanus. În aceste condiţii. care refuzase să-i îndeplinească ordinul de a o executa pe Agrippina. care-şi câştigase averea în timpul 103 104 Ibidem. dar dovezile clare în acest sens lipsesc. Îşi lansează imediat regimul de autoritate asupra Gărzii. Există zvonuri că Nero l-ar fi otrăvit pe Burrus.154 Ibidem. Nero nu-şi poate susţine domnia în faţa legiunilor provinciale şi Garda îl abandonează. p. Aceştia au fost Sofonius Tigellinus şi Faenius Rufus. a legiunilor şi a faptului că Galba nu era legat în nici un fel de fosta familie imperială au dus la căderea sa. p. 154-158 105 Ibidem. în persoana lui Lucius Calpurnius Piso. Roma este în haos104. Deoarece acesta se bucura de calitatea de unic comandant al Gărzii. Nemulţumirea Gărzii. îi lipseau contactele şi sprijinul armatei. dar refuză şi se pune la dispoziţia Senatului. Rufus. La conducerea Gărzii au fost aduşi de data aceasta doi prefecţi conform regulilor impuse de Augustus. căruia în ciuda originii şi educaţiei sale strălucite. acesta din urmă devenind adevărata forţă din spatele regimului lui Nero103. VITELLIUS. Galba doreşte să-şi adopte un urmaş. În disperare de cauză şi din cauza vârstei înaintate. fără să le plătească acestora darurile pe care le ceruseră. Marcus Salvinius Otho.Primii opt ani din domnia lui Nero au fost marcaţi de o guvernare judicioasă şi înţeleaptă. unul din comandanţii Gărzii ajunge chiar să fie proclamat împărat de o parte din regiunile romane răsculate. profitând de confuzie şi de simpatia de care se bucura în rândul Gărzii. GALBA. Legiunile germane urmau să-i ia locul. Nero nu va încerca să-l elimine pe Burrus direct. Deşi susţinut de Gardă. p. Trupele îl aleseseră ca împărat pe Vitellius şi doreau să pornească o campanie spre Italia. dar adevăratul motiv al căderii sale a fost persecutarea clasei nobiliare romane. Persecutarea creştinilor ca urmare a unei serii de catastrofe naturale care s-au abătut asupra Romei a fost mişcarea care l-a pus pe Nero în istorie. Garda este invitată să aleagă un nou împărat105. OTHO (68-69) Servicius Sulpicius Galba obţine numirea ca împărat. Nero va încerca mai întâi să-l elimine pe Burrus.

Vespasian este proclamat prima dată împărat pe 11 iulie 69 de către armatele din Egipt. domnia sa este înfloritoare. Vespasian era foarte conştient de faptul că nu era numărul cel care conta ci întărirea garnizoanei din capitală. Ca măsură represivă. p.lui Nero. În cele din urmă. TITUS ŞI DOMITIAN (79-81 ŞI 81-96) Titus urcă pe tron în 79. trădând Garda şi legiunile care-l susţinuseră. Erupţia vulcanului Vezuviu îngroapă Pompei şi Herculaneum. L-au susţinut apoi trupele din Asia Minor şi Grecia. Otho renunţă la tron. În est. acesta desfiinţează Garda şi toate trupele din interiorul Romei şi creează o nouă garnizoană din legiunile loiale lui: 16 cohorte pretoriene şi 4 cohorte urbane a 1000 de oameni fiecare106. Numărul de soldaţi a fost probabil redus de la cele 16 cohorte a câte 1000 de oameni stabilite de Vitellius la 10 cohorte quingenaria. Lui i-au urmat Titus. apare în peisajul puterii. Mai rămânea să se decidă conflictul dintre Otho şi Vitellius. 14 ofiţeri ai Gărzii îl proclamă pe Otho împărat. Deşi scurtă. Galba şi Piso au fost ucişi în piaţa publică şi Otho preia tronul. Vespasian reuşeşte să înfrângă trupele şi Garda lui Vitellius şi să fie recunoscut ca împărat în întreg Imperiul Roman. În primă instanţă. fiu al împăratului şi co-regent la acea vreme107. 160-161 Ibidem. Iniţial a fost împărat în est. Cu o popularitate crescută. 173-175 42 . Vitellius devine împărat pe 19 aprilie 69. dar mai ales din soldaţi din propriile-i trupe. p. la moartea tatălui său. Se finalizează Colosseum-ul. Şi-a numit propriile rude pe acest post. Aşa că în cele din urmă. Acesta prelungindu-se. împotriva revoltei evreilor este trimis Flavius Vespasianus. comandant al Gărzii a fost Licinius Clemens. El a sesizat potenţialul pericol care exista în comandantul Gărzii. VESPASIAN (69-79) Vespasian a repus Garda în vechile ei drepturi. 106 107 Ibidem. formând-o din voluntari din Italia. iar ceilalţi membri se raliază şi ei în scurt timp mai mult din ură pentru Galba şi ca răzbunare pentru zgârcenia acestuia.

Îl numeşte succesor pe Hadrian110.Oxford University Press. din cauza deselor războaie pe care le purta. Ca şi tatălui şi fratelui său.1989. Nerva este proclamat împărat de prefectul pretorian. Phartia şi Mesopotamia şi duce Garda cu el în aceste războaie. p. care-l numise deja succesor. 150-270 43 .R. Creează un Imperiu imens. 234-243 110 Syme. guvernatorul Germaniei Superioare şi unul din cei mai talentaţi oameni ai imepriului109. TRAIAN (98-117) Marcus Ulpius Nerva Traianus a fost al doilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni” ai Imperiului Roman şi unul dintre cei mai importanţi. în provinciile mărginaşe izbucnesc revolte. Cucereşte Dacia. mai ales datorită faptului că măreşte solda legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. Garda neîndrăznind să-i ameninţe autoritatea. care se răsculaseră împotriva tatălui său adoptiv.Domitian urcă pe tron la moartea fratelui său. Sub domnia sa. Domitian este asasinat în urma unei lovituri de palat şi pe tron urcă Nerva108. NERVA (96-98) Nerva este unul din beneficiarii regimului lui Nero şi al dinastiei Flaviilor. La urcarea pe tron.. HADRIAN (117-138) 108 109 Ibidem. pe 27 octombrie 97 este obligat să-l adopte şi să-l desemneze co-regent şi succesor la tron pe Ulpius Traianus. Presat de aceeaşi Gardă care-l adusese la putere. Traian a fost primul împărat non-italian urcat pe tronul Romei. Pe plan intern a fost respectat şi ascultat. el îi execută pe ofiţerii Gărzii. La asasinarea lui Domitian pe 18 septembrie 96. iar imediat după moartea sa. Imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă.Guard Prefect of Trajan and Hadrian. Garda îi va rămâne profund loială. În 93 este exilat de Domitian pentru câteva luni în Tarent după care revine în capitală. temându-se de o rebeliune a acestora.Este primul din cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. însă foarte greu de apărat. 185-190 Ibidem. p.

Este ultimul dintre cei „cinci împăraţi buni”. nu a avut probleme cu Garda. Frumentarii şi-au câştigat rapid ura societăţii şi asocierea cu şefii acestui serviciu putea aduce grave repercusiuni111. p. p. p. Evită conflictele şi nu sfidează Garda Pretoriană. speculatores. 111 112 Ibidem. În acelaşi timp. În urma revoltei din Egipt. pentru scurt timp. fratele său prin adopţie şi co-împărat.. ANTONINUS PIUS (138-161) A fost cel de-al patrulea din cei „cinci împăraţi buni”. MARCUS AURELIUS (161-180) ŞI LUCIUS VERUS (161-169) Marcus Aurelius devine împărat la moartea lui Antoninus Pius în 161. dar este ucis de un centurion113. Lucius Verus. 276-279 Mommsen. aici se proclamă împărat Avidius Cassius. 279 113 Ibidem. Politica sa internă a fost calmă. Hadrian este cel care a înfiinţat frumentarii.Publius Aelius Traianus Hadrianus a fost al treilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. erau folosiţi mesageri speciali şi asasini din rândul Gărzii Pretoriene. Triumfurile militare ale lui Marcus Aurelius asupra sarmaţilor şi marcomanilor îl fac erou. Este adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 cu condiţia să-i adopte la rândul său ca urmaşi pe Marcus Aurelius şi Lucius Aurelius Verus. 305 44 .. În 177 şi-l asociază la tron pe fiul său Commodus.Cit. Încă din vremea lui Titus. se confruntă cu eşecuri militare şi moare de ciumă în 169. Renunţă la unele din cuceririle predecesorului său pentru menţinerea păcii. iar revoltele au fost înăbuşite de generalii săi112.Th. Era fiul consularului Aurelius Fulvius. dar aceştia aparţineau Gărzii şi erau limitaţi în scop şi putere. Moare în 180 în urma unei boli infecţioase. El se confruntă cu revolte din partea triburilor germanice şi britanice. un fel de serviciu secret al Imperiului Roman. Sub el se petrece organizarea provinciilor cucerite de Traian. o ia cu el în război. A devenit consul în 120 şi guvernator al provinciei Asia. Op.

CARACALLA ŞI GETA (211-217). Daciei. fiind asasinat la 28 martie 193 de Garda Pretoriană. fiul său minor pe care şi-l asociase la tron. ura dintre cei doi fraţi va aduce la asasinarea lui Geta în acelaşi an.289-299 45 . MACRINUS (217-218). La moartea lui Commodus. Dinastia Septimilor se reinstaurează pe tron în persoana lui Elagabalus. Nerecunoscut de Grada Pretoriană. împăratul este ucis în aprilie 217 în timpul unei campanii în Mesopotamia. Moare ca urmare a unei conspiraţii şi cu el se stinge dinastia Antoninilor. Domneşte o scurtă perioadă. păstrează loialitatea Gărzii Pretoriene de care se bucurase şi tatăl său. 114 Ibidem. Deveniţi co-împăraţi la moartea tatălui lor. Macrinus este primul reprezentant al ordinului ecvestru care urcă pe tronul imperial şi primul prefect pretorian (în afara lui Titus care avea deja calitatea de moştenitor al tronului când fusese numit prefect pretorian) care atinge culmea puterii imperiale. ELAGABALUS (218-222) ŞI ALEXANDRU SEVER (222-235) Septimius Severus este proclamat împărat la 3 aprilie 193 de legiunile de la Dunăre şi este recunoscut de Senat în iunie. Didius Iulianus. Politica sa provoacă reacţii şi este ucis împreună cu Diadumenianus. devine împărat cumpărând tronul de la pretorieni. Britanniei. Pertinax este ales împărat. PERTINAX(192-193) ŞI DIDIUS IULIANUS (193) Commodus. un senator foarte bogat din Galia. p. o desfiinţează şi o recreează din soldaţi din legiunile danubiene. El se remarcase în războailele cu marcomanii şi fusese guvernator al Moesiilor. A fost recunoscut de către pretorieni şi de către Senat. nemulţumită de severiatea măsurilor luate de acesta şi de politica lui economică austeră. Pune bazele dinastiei Septimilor. nu şi de legiuni care-l vor elimina114. care l-au vândut celui care a dat mai mult. În acelaşi timp la conducerea Gărzii ajunge M. deşi crud şi nepriceput în arta politicii. Îi urmează fii săi Caracalla şi Geta. SEPTIMIUS SEVERUS (193-211). Africii şi prefect al Romei. Siriei. Caracalla dă edictul cunoscut sub numele de Constitutio Antoninia prin care cetăţenia romană este acordată majorităţii locuitorilor din Imperiu.COMMODUS (177-192).Oppellius Macrinus cu largi ambiţii politice. Moare în Britannia în 211. La instigările sale.

p. Gordian al II-lea şi a obţinut sprijinul Senatului. Maximian atacă Italia de Nord. În timpul pregătirilor de război cu alamanii. adevăratul conducător al Imperiului era Timesitheus. p. un oarecare Sabinius se revoltă şi se declară împărat în Africa de Vest. Iulia Mamea. prefectul pretorian. Autoritatea reală era exercitată de mama sa. profitând de absenţa împăratului care se afla în Pannonia. dar este înfrânt. GORDIAN AL III-LEA (238-244) ŞI FILIP ARABUL (244-249) În timpul domniei lui Gordian al III-lea. Senatul îi alege împăraţi pe Pupenius şi Balbinus. El a crescut salariile soldaţilor. care primeşte titlul de Augusta. Tranquilina. MAXIMIAN TRACUL (235-238) ŞI ANUL CELOR PATRU ÎMPĂRAŢI (238) Maximian Tracul este primul împărat de origine barbară. familiile nobiliare au condus în realitate Imperiul. Odată cu urcarea sa pe tron. împăratul se şi căsătoreşte cu fiica acestuia.Elagabalus este proclamat împărat de legiunile din Siria şi îl numeşte succesor pe vărul său Alexandru. care-l proclamă împărat pe Maximian Tracul. urmărind să le câştige loialitatea. iar Gordian al III-lea devine împărat116. pretorienii îi asasinează atât pe Maximian cât şi pe Pupenius şi Balbinius. Gordian al III-lea.313 46 . împăratul şi mama sa sunt ucişi de soldaţi. dar la revolta populaţiei sunt nevoiţi să-l asocieze la tron pe nepotul minor al lui Gordian I. Gordian I s-a proclamat împărat împreună cu fiul său. De altfel. Cei doi Gordieni sunt ucişi de fideli ai lui Maximian. începe criza secolului III. În 240. funcţia de prefect 115 116 Ibidem. guvernatorul Africii. Nemulţumiţi de anarhia care domnea în Imperiu. Garda Pretoriană îl asasinează pe acesta împreună cu mama sa în martie 222115. Nemulţumită de asasinarea lui Macrinus şi de condiţiile impuse de noul împărat. Alexandru Sever este proclamat împărat la vârsta de 13 ani de către pretorienii care-l asasinaseră pe Elagabalus. Cu Alexandru Sever ia sfârşit dinastia Severilor (Septimilor).304 Ibidem. În 238. La moartea lui Timesitheus. dar criza se adâncea. acest împărat militar. oameni din rândul lor. În realitate. Relaţiile cu armata şi cu Garda Pretoriană devin încordate în favoarea celor cu Senatul.

Volsianus. Prea puţină influenţă a avut Garda sub domnia acestui împărat soldat. 117 Ibidem. fiind recunoscut de Senat.pretorian o ia Filip Arabul. În timpul conflictelor cu goţii. Roma sărbătoreşte 1000 de ani de la formare. pe Iotapinus în Siria şi el ucis de propriile trupe. Hostilian. Îl avem astfel pe Pacatianus în Moesia. Filip Arabul este al doilea împărat care ajunge la tron de pe poziţia de prefect pretorian. dar plină de revolte. Sub domnia sa. deşi nu există dovezi istorice clare că acesta l-ar fi asasinat pe împărat. Acesta era de origine siriană şi devenise membru al Gărzii sub Alexandru Severus. Rând pe rând apar uzurpatori care se declară împăraţi în diferite provincii ale Imperiului. Volsianus. Odată cu Decius. La fel face şi Licinianus la Roma. un sirian foarte ambiţios. fiul mai mic al fostului împărat Decius este proclamat împărat. Pentru a evita un război civil. El nu reuşeşte să menţină însă puterea prea mult. în 248. la Roma. dar este executat după câteva zile. Decius obţine sprijinul Gărzii. curăţind astfel calea pentru ascensiunea lui Decius. pe tron urcă Trebonianus Gallus. Herennius Etruscus. Trebonianus îl adoptă pe acesta şi îl numeşte co-împărat ca şi pe fiul său natural. Se presupune. moare şi fiul său. care şi el fusese sirian. uzurpator în Moesia. Decius. Titus Iulius Priscus se declară împărat la Philippolis sub protecţie gotă. Filip al II-lea Junior. uzurpatorul de pe Dunăre este recunoscut drept împărat117. fie asasinat de gărzile sale şi la Roma întreaga familie şi fiul său. guvernatorul Moesiei este proclamat împărat pe Dunăre de către legiunile sale şi Filip pleacă să-l întîlnească pe uzurpator la Verona. fiind ucis în luptele cu goţii. Filip al II-lea Junior sunt executaţi. La moartea lui Gordian an III-lea. La moartea lui Decius. Filip Arabul devine împărat. p. care se bucura de sprijinul maselor largi datorită acţiunilor sale de a ajuta populaţia lovită de ciumă a Romei şi a Italiei. care sfârşeşte ucis de soldaţi. În acelaşi timp. Decius. care fusese numit co-împărat de tatăl său. care-l ucide pe fiul lui Filip Arabul. odată ce vestea căderii lui Filip Arabul ajunge la Roma. pe Sibannicus. 313-330 47 . DECIUS (249. care domneşte împreună cu fiul său. uzurpator pe Rhin şi pe Sponsianus.IUNIE 251) ŞI TREBONIANUS GALLUS (251-253) Domnia lui Decius a fost scurtă. Filip moare fie în luptă.

influenţa Gărzii Pretoriene ca unitate militară legată de Roma scade. Uzurpatorul Aemilian a avut o viaţă scurtă. Gallienus înlătură ordinul senatorial de la conducerea legiunilor şi accelerează pătrunderea unităţilor auxiliare de barbari în armată. dar este învins de Aureolus. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acesta. Sub presiunea evenimentelor în această criză adâncită a secolului III. Macrianus Minor. GALLIENUS (253-258). Hostilian moare de ciumă în 251. Acesta îl va ucide pe co-împăratul Salonius şi Galia va fi provincie secesionistă până la cucerirea ei de către Aurelian în 274. guvernatorul Moesiei Superior şi al Pannoniei se declară împărat şi porneşte spre Roma.313-330 48 . deoarece politica imperială se face din ce în ce mai puţin la Roma şi din ce în ce mai mult în provincii. Ajuns pe tron. Sub domnia lui Valerian se proclamă împărat un anume Uranus Antonius în Siria. pe Rhin. loial împăratului defunct. Quietus şi Balista. În est.În 251. Piso se declară împărat în Tesalia iar Mussius Aemilianus în Egipt. dar este ucis împreună cu fiul său. Sunt învinşi definitiv abia în 264. Postumus se declară împărat. de către armată. După ce respinge atacurile alamanilor în Galia. Macrianus Major. În timpul lui Gallienus există numeroase revolte şi se proclamă numeroşi împăraţi în provincii. Aemilianus. Însă Valerian al II-lea este ucis în 258 iar Salonius în 260. fiul său Gallienus îşi asociază la domnie pe cei doi fii ai săi. Deşi numit Augustus de către Senat. În aceste condiţii. Regalianus se declară stră-nepot al lui Decebal şi se proclamă împărat în Dacia. Aemilianus este ucis de propriile lui trupe şi Valerian devine împărat118. Trebonianus strânge trupe pentru a-l înfrunta pe uzurpator. Valerian. dar este ucis de roxolani. Volsianus. se proclamă împărat. fiind luat chiar prizonier o perioadă. fost general al lui Valerian se declară împărat în Siria. Gallienus este ucis de o conjuraţie a generalilor în 268 în timp ce-l asedia la Mediolanum pe uzurpatorul Aureolus. Nu se cunoaşte nici data nici cauzele exacte ale morţii sale. Împăratul a fost nevoit să facă faţă multor atacuri din partea perşilor. Şi-i asociază la domnie pe fiii săi. 118 Ibidem. CLAUDIUS AL II-LEA (268270) ŞI QUINTILIUS Valerian şi-l asociază la domnie pe fiul său Gallienus. p. VALERIAN (253-259). Ingenuus se proclamă împărat în Pannonia.

Tetricus I rezistă până în 274.325-327 49 . Garda Pretoriană nu reuşeşte să restabilească echilibrul într-o lume care nu se mai baza pe influenţă politică ci pe forţă militară. MARCUS CLAUDIUS TACITUS (275-276). care este asasinat însă în 276 de trupele sale care-l preferă pe Probus. 119 Ibidem. AURELIAN (270-275). Venirea sa pe tron este semnul clar al revigorării influenţei politice a Gărzii care scăzuse foarte mult în perioada de apogeu a crizei secolului III. Carus este cel de-al treilea împărat ridicat la conducerea Imperiului de pe funcţia de prefect pretorian. criza Imperiului se adânceşte şi sub atacurile barbarilor apar tot mai multe revolte. pe Proculus în Galia şi pe Bonosus la Köln. Carus moare lovit de fulger în 283. ucis de trupe la fel ca şi Marius în 269. Garda îşi recâştigă mare parte din autoritatea şubrezită de criza secolului III. Guvernează fără Senat. ca un suveran oriental. Este urmat la tron de fratele său Flavianus. În 281 se afla la Roma celebrându-şi triumful. Postumus se proclamă împărat. Sub el. Pleacă în campanie doar ca să afle că în lipsa sa prefectul pretorian Marcus Aurelius Carus a fost numit împărat. Marcus Claudius Tacitus este ales împărat dar moare la scurt timp după aceea. MARCUS AURELIUS PROBUS (276-282). Claudius al II-lea este proclamat împărat la moartea lui Gallienus la Mediolanum. Îi urmează Quintilinius care moare în acelaşi an fără să lase prea multe urme119.La moartea sa. părţi din Galia şi Persia). CARUS (282-283) ŞI CARINUS (283-284) Aurelian urcă pe tronul unui Imperiu dezmembrat căruia i se vede nevoit să-i traseze noi graniţe. Trupele lui Probus trec de partea lui Carus şi acesta este asasinat de proprii soldaţi în 282. Moare din cauza unei plăgi. În Galia se proclamă împărat Laelius. p. Victorianus rezistă până în 271 dar este înlăturat de Domitianus care se proclamă împărat în Galia. Îi învinge pe goţi punând stavilă atacurilor acestora pentru câteva decenii. abandonând provinciile limitrofe (Dacia. Marcus Aurelius Probus este ratificat de către Senat după ce-i învinge pe goţi. Îl însoţeşte într-o expediţie în Persia şi îl asasinează în 275. Doboară trei uzurpatori: pe Iulius Saturnius în Siria. dar este asasinat în 261.

Oxford. DIOCLETIAN (284-305) Diocletian devine împărat după uciderea lui Carinus de către trupele sale. p. Paula. CONSTANTIU I (305-306). Acesteia i se adaugă şi o reducere numerică semnificativă. A Companion to The Roman Empire. cedând locul celei de-a doua tetrarhii. Diocletian abdică împreună cu Maximian la 1 mai 305. Garda se vede redusă la rolul de simplu instrument militar de importanţă minoră fără nici o influenţă politică şi fiind mult prea redusă ca mărime ca să joace vreun rol militar major121. Blackwell. MAXIMIAN (286-305). Deşi îl învinge pe uzurpatorul Diocletian. Îl numeşte co-împărat pe tovarăşul său de arme. Maximian intră în conflict cu Constantin cel Mare şi este înfrânt de acesta fiind nevoit să se sinucidă. GALLERIUS (305-311) ŞI MAXENŢIU (306-312) Maximian. se proclamă împărat din nou în 310.270-324 Frederiksen. Maxenţiu. Dorind să-şi întărească propriile reforme care separau puterea politică de cea militară. deşi abdică împreună cu Diocletian la 1 mai 305. care domneşte împreună cu fratele său Numerianus. Instaurează tetrarhia ca formă de guvernare a Imperiului. Ed. un sistem colegial compus din doi Auguşti cărora li se subordonează doi Caesari. Carinus este ucis de trupele sale pe râul Margus120. Maximian. 120 121 Ibidem. urcase pe tron la Roma în 306. p.David (ed. Fiul său. Christians in The Roman Empire in the First Three Centuries în Potter. În timpul domniei lui Diocletian. 587-607 50 . Reformele sale şi faptul că desparte puterea politică de cea militară cauzează o reducere masivă a puterii politice a Gărzii. Imperiul depăşeşte pe plan intern şi extern criza secolului III.Îi urmează la tron Carinus.S. ucis însă într-o campanie împotriva perşilor.).

După înfrângerea lui Maxenţiu. spionaj şi erau la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Roma şi în provincii. asocierea cu conducătorii acestui serviciu putea avea puternice repercusiuni.587-607 O’Donnell. Se ocupau de asasinate. Gallerius moare în 311. CONSTANTIN CEL MARE (306-337) Este promovat la rangul de Caesar în 293. Aceştia fiind cei mai urâţi oameni din Imperiu. În secolul al III-lea. în bătălia de la podul Milvian.327-331 51 . Reunifică Imperiul. p.James. Dar odată cu stabilirea frumentarii-lor de către împăratul Hadrian. Şi-au atras astfel o ură puternică atât din partea populaţiei cât şi a armatei şi a claselor superioare. fiind ucis în luptă122. Frumentarii erau strâns legaţi de Gardă. Se asociază cu Licinius pentru a-l înfrânge pe Maxenţiu dar intră în conflict şi cu acesta şi îl învinge în cele din urmă în două mari bătălii la Adrianopol şi Crysopolis în 324. supărat pe Garda care-l susţinuse pe acesta din urmă.Constantiu I a fost împărat în Imperiul de vest şi tatăl lui Constantin cel Mare. Frumentarii erau cel mai temut şi cel mai urât instrument politic al Imperiului.Harper Collins’s E-books. fiind proclamat împărat la Roma. care fusese proclamat împărat de legiunile din Britannia. p. Intră însă în conflict cu Constantin. De la creearea sa şi până în secolul III. Prin legarea frumentarii-lor de Gardă. Maxenţiu este fiul lui Maximian şi ginerele lui Gallerius. prefectul pretorian fiind de cele mai multe ori şi conducătorul acestora.The Ruin f the Roman Empire. i se asigura acesteia o nouă şi 122 123 Ibidem. Moare la Eboracum în 306. Îi urmează Constantin cel Mare în vest şi Gallerius în est. Cohortele pretoriene îl însoţesc la podul Milvian în bătălia împotriva lui Constantin pe care însă o va pierde. Domnia lui Constantin pune capăt istoriei de mai bine de trei secole a Gărzii Pretoriene123. capătă o cu totul nouă nuanţă a puterii. Reuşeşte să obţină sprijinul Gărzii. Constantin o desfiinţează definitiv spunând că devenise nimic mai mult decât o bandă de tâlhari şi asasini. Garda s-a bazat pe forţa sa militară şi pe faptul că era singura unitate militară căreia îi era permis să staţioneze în inima puterii imperiale pentru a-şi exercita presiunea politică.

mutarea centrului de greutate spre periferii şi pătrunderea barbarilor în structurile de comandă. Diocletian dorea prin această mişcare să mai dea încă o lovitură Gărzii pe care o slăbise deja numeric şi prin reformele sale care separau politicul de militar. deşi era formată numeric. care o desfiinţează imediat ce urcă pe tron. nemaiavând astfel nevoie de aprobarea Gărzii. ceea ce-i permitea să exercite o influenţă pe care legiunile. Simplă unitate militară acum. în medie. Garda Pretoriană a fost forţa ascunsă din spatele împăraţilor romani. Istoria Gărzii e scrisă cu sânge în cărţile Romei ca instituţia care a asasinat cei mai mulţi împăraţi din istoria Imperiului. prin reformele lui Diocletian. Vreme de mai bine de trei secole. fapt ce-l înfurie pe Constantin. tăindu-i aşadar cea mai mare parte a puterii. cu toată forţa lor militară. din nouă cohorte de elită. Garda Pretoriană va deveni model atât pentru gărzi personale ale unor împăraţi. când jocurile se fac în provincii cu ajutorul forţei militare a legiunilor şi împăraţii autoproclamaţi ajunşi la Roma aduc cu ei legiunile care le-au netezit drumul spre putere. preşedinţi sau conducători. Lovitura de graţie dată Gărzii vine însă înainte de desfiinţarea efectivă a acesteia de către Constantin. Cei care au sfidat-o au avut grijă să se asigure că au în spate destule legiuni cât să le protejeze tronul.teribilă forţă politică. Deşi doar trei prefecţi pretorieni au urcat efectiv pe tronul Romei. erau prea departe de Roma pentru a o putea exercita. Dar în acelaşi timp i se şi şubrezea poziţia din cauza urii cumplite de care aveau parte frumentarii peste tot în Imperiu. De aceea puterea politică a Gărzii scade treptat în timpul crizei din secolul III. care o jefuiesc de rolul ei politic prin desfiinţarea frumentarii-lor şi prin interzicerea accesului militarilor la viaţa politică. Cauzele decăderii Gărzii sunt similare cu cele ale căderii Imperiului Roman în sine: o fragmentare a puterii politice. Adevărata ei forţă venea din faptul că se afla atât de aproape de centrul puterii imperiale. Garda face o mişcare greşită susţinându-l pe Maxentiu. iar valoric atingea nivelul a patru-cinci legiuni. fapt deranjant pentru nobilimea romană. Începând însă cu epoca modernă. Frumentarii au fost desfiinţaţi de Diocletian datorită abuzurilor şi reputaţiei proaste pe care o aveau. Forţa Gărzii nu venea neapărat din puterea ei militară. un centru de putere în sine şi apogeul puterii ordinului ecvestru. cea mai mare parte a împăraţilor au atins această calitate cu sprijinul sau din bunăvoinţa Gărzii. cât şi 52 .

Moştenirea pretoriană este peste tot în jurul nostru. 53 . Metodele de lucru şi organizare ale Gărzii le vom regăsi astăzi în majoritatea serviciilor de spionaj dar şi în organizarea unor corpuri de armată sau unităţi paramilitare.tipar de organizare şi funcţionalitate pentru diverse servicii secrete şi de spionaj. care domină azi lumea contemporană.

Glenn. dar mai cu seamă în cea contemporană s-a produs un puternic reviriment al imaginii idealizate a soldatului roman în general şi a celui pretorian în special. SS-ul a fost responsabil pentru crimele înfăptuite de nazişti în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial124. Unul din primii care şi-a creeat o astfel de grupare a fost dictatorul german Adolf Hitler. Construită pe ideologia nazistă şi aflată sub comanda lui Heinrich Himmler. armata germană regulară. care erau semi-independente şi o ameninţare astfel la adresa hegemoniei lui Hitler asupra Partidului Nazist. Devenise o forţă de peste 100000 de oameni (atât pe liniile frontului cât şi ca poliţie politică) care a reuşit să exercite în cadrul celui De-al Treilea Reich o influenţă politică la fel de mare ca cea a Wehrmacht-ului. 124 125 Infield. drept „unitate-scut” partidului nazist. Creând poliţii de elită şi alte unităţi militare precum Waffen-SS. SS a crescut dintr-o mică unitate paramilitară într-o forţă deosebit de puternică care i-a servit drept gardă personală führerului. Harper Collins’s e-books. Deşi iniţial a fost mai redusă numeric decât Sturmabteilung („Detaşamentele Furtunii”) abreviate SA şi conduse de Ernst Röhm. SS îşi selecta membrii potrivit ideologiei naziste. opunându-se astfel SA. Sub Himmler. în epoca modernă. p. El creează Schutzstaffel (unitatea de protecţie abreviată SS şi simbolizată prin două rune ). 33 Ibidem.CAPITOLUL VI REFLEXII ALE GĂRZII PRETORIENE ÎN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ Aşa cum am mai menţionat în subcapitolul despre propagandă. p. Hitler a folosit SS pentru a creea o clasă de bărbaţi care pretindeau a fi superiori în puritate rasială şi abilităţi atât faţă de celelalte grupuri naţionale cât chiar şi faţă de ceilalţi germani. SS a crescut în mărime şi putere datorită loialităţii sale exclusive către Hitler. un model pentru viziunea nazistă a rasei conducătoare125. Garda Pretoriană a fost scoasă din praful istoriei şi readusă în actualitate prin creearea unor unităţi militare sau paramilitare care îi imitau structura de organizare şi comandă şi în unele cazuri şi scopul. 33 54 . The Secrets of SS.

iar Waffen SS. În perioada timpurie a SS.În timpul războiului. cu tot personalul acesteia selectat (la început) pe principii de puritate rasială şi loialitate faţă de partid. purta uniforme negre. aripa militară au evoluat într-o a doua armată germană alături de Wermacht127. iar din 1944 Waffen SS a început să poarte uniforme de camuflaj. Naziştii priveau SS ca o unitate de elită. Himmler. în special evrei. Acestea au fost înlocuite apoi cu unele gri-deschis cu însemnele SS pe guler. O scurtă incursiune în istoria SS ne arată că aceasta s-a format în 1925. SS se distinge de alte ramuri militare germane de Partidul Naţional Socialist şi de oficialii de stat germani prin structură organizatorică. când condiţiile de război au făcut imposibilă confirmarea ascendenţei candidaţilor. p. drept gardă personală a lui Hitler sub conducerea unui jurnalist numit Berchthold. La fel ca şi Garda Pretoriană care avea cohortele propriuzise drept aripă militară şi speculatores şi mai târziu frumentarii drept aripă politică. 39 55 . şi SS era împărţit în două: Allgemeine SS. liderul SS a fost şi arhitectul şef al Soluţiei Finale. Aceste acţiuni au pus efectiv SS deasupra legii. În stadiile finale ale războiului. Pentru a menţine puterea politică şi securitatea Partidului Nazist (şi mai târziu naţiunea). posturi cheie din guvern printre care cele de aplicare a legii au fost absorbite în SS în timp ce multe organizaţii ale SS au devenit de facto agenţii guvernamentale. SS a creeat şi condus Serviciul de Securitate. unităţile SS au ajuns să domine Wermacht pentru a elimina ameninţările la adresa hotărârilor lui Hitler văzute ca fiind din ce în ce mai nebuneşti de către armatele sale126. în ţările ocupate de Germania în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Pe măsură ce Partidul Nazist a monopolizat puterea politică în Germania. Acesta a fost înlocuit de Erhard Heiden. Mai târziu. 35 Ibidem. unităţile SS au operat împreună cu cele ale armatei germane obişnuite. „Garda Pretoriană” a Partidului. Himmler a fost responsabil pentru creearea şi funcţionarea lagărelor de concentrare şi a 126 127 Ibidem. p. ofiţerii candidaţi trebuiau să-şi dovedească ascendenţa germană până la 1750 şi să dovedească că nu aveau strămoşi evrei. Sichesheitsdienst sau SD şi a preluat Geheime Staatspolizei (Gestapo). aripa politică. poliţia secretă a statului. insigna unităţii şi uniforme proprii. s-a renunţat la regulamentul cu privire la aceasta. Brigăzile morţii ale SS. create de adjunctul său Heyndrich au ucis numeroşi civili necombatanţi. Uniformele negre specifice SS au fost creeate de Carl Oilbistech şi Walter Hech. Einsatzgruppen.

Op. judecătorii procesului de la Nürenberg au declarat SS şi subunităţile sale drept organizaţii criminale responsabile de implementarea de politici rasiale. stârnind frică în rândul populaţiei128. Nu există însă un grup unic care să fie văzut ca o continuare a SS şi cele mai multe grupuri de acest gen din zilele noastre sunt organizate haotic şi fără o agendă clară130. Între 1925 şi 1929. excepţie făcând insigna Totenkopf. numărând nu mai mult de 280 de oameni. cu excepţia unei cravate negre şi a unei caschete negre cu capul de mort. Himmler poate fi cu uşurinţă comparat cu Sejanus. SS a fost considerat doar un batalion al SA. Cit. de genocid şi de comiterea de crime de război şi de crime împotriva umanităţii. Gehorsam” („Loial. La sfârşitul războiului.lagărelor de exterminare în care milioane de oameni au murit din cauza tratamentului inuman. University of Wisconsin Press. Pe 6 ianuarie 1929. Mottoul lor era „Meine Erhe heilst Treue” („Onoarea mea este loialitatea”). Waffen SS purtau uniforme similare celor armatei normale. iar până la sfârşitul anului 1933. The Black Corps. protejate de legiuni SS şi în care munceau şi locuiau soldaţi-lucrători SS. p. liderii înalţi şi liderii supremi. extenuării. G. 128 129 Koehl. În zilele nostre. malnutriţiei sau a experimentelor medicale. 57 56 . Visul măreţ al lui Himmler era ca aceşti lideri supremi să devină eventual Guvernator SS ai Lebensraum care urma să fie condus de Lorzi SS. „Totenkopf”. 1984. p. viteaz. Hitler îl numeşte pe Himmler lider al SS şi până la sfârşitul lui 1932. Cei mai puternici oameni din SS erau liderii politici şi ai SS împărţiţi pe trei niveluri: liderii regulari. supus”). Sistemul de comandă era unic şi nu-l copia pe nici unul din cele existente în armata germană129. La fel ca ilustrul său predecesor. SS purta aceeaşi uniformă ca SA. 67 Ibidem. acţiunile lor au fost condamnate de tribunalul de la Nürenberg. După război. peste 200 000 de membri. Robert Lewis. mai multe grupuri neo-naziste îşi dispută onoarea de a fi succesoarele SS. Aceştia din urmă aveau în mod normal rangul de SS Gruppenführer sau mai înalt şi răspundeau direct lui Himmler în problemele ce priveau SS şi aria lor de responsabilitate. p. el a adus organizaţia pe care o conducea la cel mai înalt grad de putere şi influenţă. Unii lideri SS au reuşit să fugă în ţări din America Centrală şi de Sud. În ceea ce priveşte autoritatea şi acţiunile sale. SS număra deja 52 000 de membri. Înainte de 1932. Mai târziu au adoptat uniforma neagră în întregime..89 130 Infield. Täpfer.. Mottoul SS era „Treu.

The Life of Benito Mussolini. În 1922. Benito Mussolini era liderul. p. artilerie precum şi batalioane de marinari132. foşti ofiţeri sau membri ai corpului special Arditi (tineri proprietari de pământ. O unitate specială a acestora era Batalion M. care se opuneau organizaţiilor ţărăneşti şi muncitoreşti). în 27-29 octombrie 1922. Cămăşile Negre numărau în jur de 200 000 de membri. Garda Imperială (Garde Impérale) a fost la origine un grup restrâns de soldaţi de elită ai armatei franceze aflaţi sub comanda directă a lui Napoleon. Milizia Volontaria per la Sicurenzza Nazionale ( Miliţia Voluntară de Securitate Naţională). Legiunea Argintie a Americii. squadriste au fost reorganizate în milizia. infanterie. 2007. comandant general.113-121 57 . Organizaţia îşi găseşte sfârşitul în 1943 odată cu încheierea Armistiţiului Italian care scoate Italia din Al Doilea Război Mondial şi îi îndepărtează pe fascişti de la putere131. echivalenţi cu generalii de armată. dar funcţiile executive erau ocupate de şefi de staff. Alte organizaţii creeate după aceleaşi principii ca şi Cămăşile Negre şi în principiu deci Garda Pretoriană sunt: Uniunea Fascistă Britanică. Fondatorii acestei grupări paramilitare au fost intelelctuali naţionalişti. The First Total War. Houghton Miffin Court. David. La vremea în care Mussolini a organizat „Marşul spre Roma”. iar în 1923 au devenit MVSN care a rezistat până în 1943. Glasgow. Harper Collins’s e-books. odată cu Armistiţiul Italian.O altă unitate militară contemporană care a copiat din structurile şi imaginea Gărzii Pretoriene au fost Cămăşile Negre italiene. garda personală a lui Mussolini.. cavalerie. Cămăşile Negre fasciste au fost organizate de Benito Mussolini drept unelte militare ale mişcărilor sale politice. Plino Salgada în Brazilia. Camisas Dorados în Mexic.114-156 Bell. manipule şi escadroane. Garda era împărţită în personal. centurii. p. Acţiona ca şi corp de gardă şi rezervă tactică şi era folosită cu grijă în bătălie. Cămăşile Negre erau împărţiţi la fel ca Garda Pretoriană în cohorte. 131 132 Sarfatti. Falanga Espagnola în Spania lui Franco şi Garda de Fier în România interbelică. Metodele lor au devenit mai dure pe măsură ce puterea lui Mussolini creşte şi ei foloseau violenţa şi intimidarea împotriva adversarilor acestuia. Celebrul Batalion M ne aduce aminte de grupurile de speculatores sau frumentarii ale Gărzii. Margherita G. Inspirată de Cămăşile Roşii ale lui Garibaldi. Franţa lui Napoleon prezintă şi ea o orgamnizaţie militară care ne duce cu gându la Gardă. Cămăşile Negre mai erau cunoscute şi sub numele de MVSN. o organizaţie paramilitară fascistă care a acţionat din perioada imediat următoare sfârşitului Primului Război Mondial şi până la sfârşitul Celui De-Al Doilea Război Mondial.

dar curând s-a ordonat ca toţi foştii membri ai acestei poliţii regale să fie arestaţi şi locul lor în cadrul 133 134 Ibidem. mai ales de Garda Veche.” („Garda moare dar nu se predă”). Napoleon a avut mare grijă de Garda sa. 113-121 Ibidem. Garda de Mijloc şi Garda Tânără. a început să se retragă. Iniţial. numindu-i „Nemuritorii”. ne se rend pas. În România. În 1804. 113-157 58 . Garda Imperială era o trupă de elită şi un mijloc de întărire al puterii foarte apreciat de Napoleon. sub numele său complet. p. A jucat un rol important în punctul culminant al bătăliei de la Waterloo. la creeare. La fel ca şi pretorienii pentru împăratul roman. Departamentul Securităţii Statale. Complet depăşită numeric şi sub focul armatelor britanice. Sub regimul lui Ceauşescu.O altă diviziune exista între veteranii experimentaţi şi soldaţii mai tineri şi mai puţin experimentaţi: Garda Veche. Securitatea. care a menţinut-o în favorurile sale până la anihilarea sa completă în timpul bătăliei de la Waterloo134. hrană şi echipament mai bune şi toţi membrii ei erau cu un grad mai înalţi decât soldaţii armatei obişnuite. cavalerie şi infanterie ca oricare alt corp al armatei franceze. Pentru prima şi singura dată în istoria sa. Garda număra 8000 de oameni. Garda napoleoniană îşi are originea în Garda Consulară creeată pe 28 noiembrie 1799 din unirea Gărzii Directoriale cu Grenadierii Legislaturii. Ceilalţi soldaţi francezi se refereau la Garda Imperială a lui Napoleon. a jucat rolul Gărzii Pretoriene a dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a Partidului Comunist Român. mulţi membri ai Securităţii erau foşti membri ai Poliţiei de Securitate Regale. Pe timpul invaziei lui Napoleon în Rusia în 1812. A fost înfiinţată pe 30 August 1948 cu ajutorul NKVD-ului sovietic. Ei primeau solde mai mari. Garda avea propria sa artilerie. crescuse până la 100 000 de soldaţi. În proporţie cu populaţia României. Garda s-a retras fără ordine. Securitatea avea 11 000 de membri agenţi şi peste o jumătate de milion de informatori la o populaţie de 22 000 000 în 1985. p. Au fost aruncaţi în luptă în ultimul minut să câştige o bătălie deja pierdută. Garda de Mijloc a dispărut complet dar Garda Veche şi unele părţi din Garda Tânără au asigurat retragerea armatei franceze înainte să fie anihilaţi aproape complet de artileria britanică şi prusacă133. Securitatea a fost unul din cele mai mari şi mai brutale forţe de poliţie secretă din Europa de Est. Motto-ul Gărzii Imperiale franceze era „Le Garde meurt mais.

De la a iradia lideri ai minerilor care organizau proteste până la a se prezenta în cabinete ginecologice sau a obliga femeile să meargă la controale pentru a se asigura că natalitatea continuă să crească. IRGH a devenit un conglomerat foarte vast pe baze militare. În Iran avem Corpul de Gardă Revoluţionar Islamic. actualul preşedinte al Iranului. A fost abolită la sfârşitul lui 1989 odată cu căderea lui Nicolae Ceauşescu. IRGH a preluat un rol important în aproape fiecare aspect al societăţii iraniene. Comandantul şef al Gărzii Musulmane este Mohammed Ali Jafari care a fost precedat de Yahya Rahim Safavi. Astăzi un număr mare de indivizi bogaţi.Securităţii să fie luat de membri ardenţi ai Partidului Comunist pentru a se asigura loialitatea totală în cadrul organizaţiei135. Craig S. Ca mulţi tineri iranieni. p. Vladimir. Această acţiune i-a făcut pe mulţi analişti să tragă concluzia că puterea politică a Gărzii Musulmane a depăşit-o chiar şi pe cea a sistemului 135 Smith. The New York Times. Securitate Internă. Se ocupa de: Contraspionaj. Este activ în petrol. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. Securitatea nu s-a dat înapoi de la nimic. Şi-a crescut rolul social. o ramură a armatei iraniene numită şi Sepah sau IRGH. A fost fondată după revoluţia iraniană şi numără în jur de 125 000 de membri. Instalând microfoane peste tot şi obligând numeroase persoane să devină informatori. deţinători ai unor afaceri de succes şi milionari în România sunt suspectaţi sau s-a confirmat că au făcut parte din cele mai înalte structuri de conducere sau că au fost colaboratori ai Securităţii136. în timpul războiului dintre Iran şi Irak din 1980-1988. toate se aflau în mâna Securităţii. la fel ca şi Garda Pretoriană în perioada ei de apogeu. Mahmoud Ahmadinejad a fost un membru al Gărzii Musulmane în Basj.. Din moment ce la origini este o miliţie creeată şi condusă pe baze ideologice. December 12 2006 136 Tismăneanu. Controlează şi miliţia paramilitară Basj care are un număr de 90 000 de membri şi care în ultimii ani s-a dezvoltat într-un imperiu financiar multimiliardar. 20 59 . Eastern Europe Struggles to Purge Security Services . militar şi economic sub preşedenţia lui Ahmadinejad în special în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009 şi în perioada de imediat după alegeri când a suprimat protestul populaţiei. University of California Press. În anii recenţi. comunicaţii şi are o influenţă politică şi economică considerabilă. Penitenciare. Comisia Naţională pentru Vize şi Paşapoarte. Berkley. politic. 2003. forţându-i să dea informaţii chiar despre membri ai familiilor lor. gaze. Securitatea a instaurat în România un regim de teroare nemaivăzut nici chiar în Europa de Est. Metoda de acţiune a Securităţii era teroare.

dovedind funcţionalitatea conceptului care este Garda Pretoriană chiar şi la mai bine de un mileniu şi jumătate de la dispariţia acesteia. p. toate acestea au fost preluate în epoca modernă. dar nu au dovezi clare în acest sens. Un asemenea uz al termenului este deseori peiorativ. 177 139 Ibidem. Este o unitate operaţională specială care are între 2000 şi 5000 de membri şi care se ocupă de acţiuni peste graniţă. deşi iniţial au fost creeaţi ca o forţă loială Ayatollahului Rukollah Khomeni în 1979139. Liban şi Afganistan. SUA a descris-o ca o organizaţie teroristă care susţine militanţi în Irak.clerical şiit. O unitate specială a IRGH este Forţa Quds descrisă uneori ca succesoare a Gărzilor Imperiale ale Şahului. Abraham. 175-177 60 . 175-176 Ibidem. 2008. Această Forţă Quds poate fi comparată din punct de vedere al rolului ei şi al activităţii pe care o desfăşoară cu speculatores ai Gărzii Pretoriene138. Ei răspund direct ramurii clericale a guvernului fiind aşadar o metodă de impunere a legii islamice. cu timpul rolul ei a evoluat şi a ajuns să ocupe un loc în fiecare domeniu al societăţii iraniene. nu acelaşi lucru îl putem spune despre loialitatea lor care nu este îndreptată spre preşedintele şi conducătorul statului iranian. Ei sunt suspicioşi faţă de conducători ai forţei Quds că ar putea fi implicaţi în recentele atacuri teroriste din Pakistan. această funcţie reprezentând o sursă a corupţiei foarte răspândite în cadrul acestei organizaţii137. Astăzi. Dacă din punct de vedere al influenţei politice şi al forţei militare o putem lesne compara cu o variantă modernă a Gărzii Pretoriene romane. IRGH controlează şi graniţele Iranului. Deşi scopul iniţial al IRGH era menţinerea securităţii. p. History of Modern Iran. p. termenul de „Garda Pretoriană” a ajuns să fie folosit şi în contexte nemilitare: de exemplu un om de afaceri sau un politician poate avea un mic grup de asociaţi care îl urmează şi pe care un jurnalist ar putea să-i descrie drept „Gardă Pretoriană”. menit să indice că cei care îl urmează pe cel în cauză sunt fie fanatici sau extremişti şi/sau acesta este tiranic şi paranoic. Columbia University Press. Acestea sunt doar câteva din organizaţiile militare. 137 138 Ervand. paramilitare sau politice care au moştenit în epoca modernă şi contemporană caracteristici definitorii a ceea ce a fost cândva Garda Pretoriană a Imperiului Roman. De la structuri de organizare şi conducere similare până la scop şi funcţionalitate sau chiar elemente de echipament.

61 . putând astfel să constatăm importanţa acestei organizaţii. într-un sens mai mult sau mai puţin pozitiv. fost membru al CIA şi-a intitulat „Garda Pretoriană” cartea sa despre aspectele negative ale politicii externe ale SUA. Într-o altă notă. de referinţe şi trimiteri la Garda Pretoriană ne lovim constant. o imagine romanţată a pretorienilor este redată în filmul „Gladiatorul” din 2000 şi în jocuri video precum „Civilisation IV. Rome: Total War” sau „Travian”. iar John Stockwell.Termenul de „pretorianism” este folosit pentru a descrie practicarea unei dictaturi militare. Cert este că.

2004) Nimic nu ilustrează mai clar cele trei secole şi jumătate de istorie a Gărzii Pretoriene decât definiţia de mai sus. Dar pe baza surselor de care dispunem. adevărul istoric despre pretorieni este greu de desprins de ficţiunea literară. Prin răsuciri de soartă. pe faţă sau din umbră. . un singur cuvânt poate descrie cu precizie această organizaţie şi anume „fascinant”. pretorienii şi-au săpat adânc numele în istoria Romei Imperiale. ei au asigurat echilibrul politic la Roma vreme de mai bine de trei secole.CONCLUZII „Puterea politică reprezintă totalitatea mijloacelor prin care anumiţi indivizi sau grupuri reuşesc să-i domine pe alţii. puterea din umbră care mişca toate iţele Imperiului Roman. Vor constitui una din cele mai controversate organizaţii din istoria Romei. Corint.” („Dicţionar de termeni politici” Ed. obiect de polemică între istorici şi de fascinaţie pentru pasionaţii de istorie militară sau de istoria Imperiului Roman. şi-au croit un drum pătat cu sângele asasinatelor şi şi-au impus în politica Romei voinţa aşa cum n-a mai făcut-o nici o altă instituţie deţinătoare de iure a vreunei puteri politice. Susţinători sau opozanţi ai împăratului. Detestaţi şi admiraţi în acelaşi timp. dar şi prin geniul unor conducători abili. Obiectul multor mitizări în cinematografie şi în literatură. deoarece lipsesc sursele unei cercetări istorice complete. mânuitori abili ai iţelor influenţei. au reuşit să ajungă în câteva decenii de la înfiinţare. Bucureşti. Militari de elită şi politicieni abili. chiar dacă se confruntă cu opoziţie sau rezistenţă. îşi definesc şi îşi realizează scopurile şi interesele personale.

Boston 1999 14. Ed. Ed. Ştiinţifică. Glenn Infield – The Secrets of SS. Geta and Caracalla. Harper Collins’s e-books 12. David S. Ştiinţifică. Bucureşti. 2004 (vol. 1983 2.-A. Universitatea Petru Maior.BIBLIOGRAFIE IZVOARE: 1. Sarfatti – The Life of Benito Mussolini. Macrinus. 2007 8. 1991 7. Margherita G. Baldwin – Suetonius. 2005 13. III-VI) 3. History of Modern Iran. Bucureşti. 235). Parfrots Book Company Troy. Istvan Fabian – Război şi Societate în Lumea Antică – Note de Curs. Corint. 1964 LUCRĂRI GENERALE 4. Jonathan P. Brill.) – Rome and Her Enemies: And Empire Created and Destroyed by War. FEDN. James J. Bucureşti. Abraham Ervand. 1963 – Opere III – Anale. Dio Cassius – Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed In Greek During the Reigns of Septimius Severus. O’Donnell – The Ruin of the Roman Empire.) – Conscription et Armée de Métier. Columbia University Press. Ed. Paris. Elagabalus and Alexander Severus. Ed.) – A Companion to the Roman Empire. 2009 11. Bernard Boëne et Michel Louis Martin (ed. 2002 6. New York. Ed. 2006 9. Amsterdam. David Bell – The First Total War. Jane Penrose (ed. Blackwell Publishing. Harper Collins’s e-books . Hougton Miffin Course. Adelin Guyot.D. 2008 5.C. London. Osprey Publishing. Tacitus – Opere II – Istorii. B. Potter (ed. Victoria Australia. Patrick Restellini – Arta Nazistă. Harper Collins’s e-books 10. Roth – The Logistics of the Roman Army at War (264 B. Tîrgu Mureş.

Facts on File Publishing. 1989 29. 1980 . Robert Lewis Cohel – The Black Corps. 2000 – The Roman Fort. University of California Press.C.. 2009 22. 2005 26. 2003 24.C. R. Australia. England. Peter Connolly – The Legionary. 2007 19. Pat Southern – The Roman Army – A Social and Institutional History. Vladimir Tismăneanu – Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. Nic Fields – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B. – A. University of Wisconsin Press. Cambridge University Press. 2001 25. Osprey Publishing. Oxford 2008 18. Matthew Bunson – Encyclopedia of the Roman Empire. 1984 23.2002 16.1963 28. ABC CLIO Publishing. Hans van Wees and Michael Whitby (ed. Victoria. II: Rome from Late Republic to Late Empire.) – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. London. 69. England. Boddington – Sejanus: Whose Conspiracy. Syme – Guard Prefect of Trajan and Hadrian. Osprey Publishing. Oxford. England. London & New York. Oxford University Press. W. Stephen Wisdom – Warriors: Gladiators 100B. Osprey Publishing. Oxford. Paul Erdkamp (ed.-A.D. New York . Oxford University Press . 2003 LUCRĂRI DE SPECIALITATE 27. Oxford University Press. Ross Cowan – Roman Legionary 58 B. Oxford University Press.) – A Companion to the Roman Army. A.C. R.D. University of California Press. Osprey Publishing. 200. 2008 – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. Michael Simkins – Roman Army from Caesar to Trajan. 2006 20. the Hellenistic World and the Rise of Rome. Blackwell Publishing. Theodor Mommsen – A History of Rome Under the Emperors.15. Davies – Service in the Roman Army. Cambridge University Press. Oxford. 2005 17. 2002 21. Philip Savi.I: Greece. Routdledge Publishing.

Ed. The New York Times. 2006 . Gremese. Smith – Eastern Europe Struggles to Purge Security Services. Sandra Bingham – The Pretorian Guard . Roma 2006 ARTICOLE GENERALE 32. University of Alberta Press.30.Course Reader. L’Armamento nel Mille Anni di Storia. 2009 31. Craig S. Silvano Mattesini – Legioni Romane. December 12.

ANEXA 1 – GRUP DE SOLDAŢI PRETORIENI PE COLUMNA LUI TRAIAN .

ANEXA 2 – DESEN AL LUI FRANZ EICHHORST .

ANEXA 3 – SCULPTURĂ A LUI ARNO BREKER .

ANEXA 4 – GATA DE LUPTĂ DE ARNO BREKER .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful