Lucrare de licenta

Trupe de elită în Antichitate: Garda Pretoriană

CUPRINS
Lista anexelor Introducere Cap. 1 – Originile şi Evoluţia Armatei Romane Cap. 2 – Apariţia şi Evoluţia Gărzii Pretoriene Cap. 3 – Garda Pretoriană în Istoriografie 3.1 – Tacitus 3.2 – Dio Cassius 3.3 – Propaganda Cap. 4 – Garda Pretoriană: Organizare, Conducere, Echipament Cap. 5 – Rolul Politic al Gărzii Pretoriene Cap. 6 – Reflexii ale Gărzii Pretoriene în Epoca Modernă şi Contemporană Concluzii Bibliografie Anexe 1 14 21 21 24 25 29 37 54

LISTA ANEXELOR
1.Grup de soldaţi pretorieni pe Columna lui Traian 2. Desen al lui Franz Eichhorst 3. Sculptură a lui Arno Breker 4.Gata de luptă sculptură de Arno Breker

INTRODUCERE „Puterea absolută corupe în mod absolut”. Garda. Octavian Augustus. Crearea Gărzii a fost doar una dintr-o serie de reforme politice. să fie campată în întregime în interiorul Romei în castra praetoria. Garda Pretoriană s-a dorit a fi o unitate militară înfiinţată în scopul protejării persoanei imperatorului şi a familiei acestuia. (Lord Acton) Lucrarea de faţă reprezintă o viziune explicativă şi interpretativă asupra uneia din cele mai controversate organizaţii din istoria Imperiului Roman. modul în care era organizată dar şi diferitele schimbări înregistrate în structura ei sunt subiectul următorului capitol. din care doar trei campate în interiorul Romei ajunge la zenitul influenţei sale sub împăratul Tiberius şi sub conducerea prefectului pretorian Sejanus. Creeată de primul împărat. militare şi sociale pe care Augustus le-a făcut cu scopul de a-şi întări puterea. Am încercat astfel să stabilesc un context al apariţiei Gărzii şi felul în care ea a influenţat în primul rând lumea militară romană. în care am urmărit imaginea pretorienilor pe monumentele publice atât pe cele din epoca romană cât şi din cea modernă şi contemporană. pe Tacitus şi pe Dio Cassius şi am făcut o analiză comparativă a viziunii acestora asupra Gărzii. formată original din nouă cohorte quingenaria. De aceea primul capitol al lucrării mele este o expunere a evoluţiei armatei romane de la fondarea Romei însăşi şi până la căderea Gărzii. a căror „loialitate trebuia cumpărată cu aur”. Acestui capitol i-am adăugat o secţiune intitulată „Propaganda”. Am descoperit astfel că pretorienii nu erau văzuţi cu ochi buni din cauza poziţiei şi a influenţei de care se bucurau la Roma. Am subliniat în acelaşi timp felul în care imaginea soldaţilor romani în general şi a pretorienilor în special a fost folosită în ample campanii propagandistice . Tacitus este foarte virulent la adresa lui Sejanus pe care îl numeşte corupt şi trădător iar Dio Cassius îi dispreţuieşte pe aceşti „soldaţi fără onoare”. Condiţiile de formare. Am căutat apoi să văd care este imaginea pretorienilor reflectată în istorie şi acesta este subiectul capitolului III. Am ales doi istorici reprezentativi ai lumii romane.

una din perioada modernă şi patru din cea contemporană. Am preferat să menţionez şi domniile împăraţilor cu care Garda nu a avut prea multe contacte (în special cei din timpul „crizei secolului al III-lea”. Am realizat în fapt o scurtă istorie a Romei Imperiale de la primul împărat. Astăzi folosim termenul de Gardă Pretoriană de câte ori vorbim de o instituţie puternică şi influentă. Felul în care Garda aduce la putere împăraţi dar îi şi asasinează sau îndepărtează când aceştia refuză să le mai servească interesele m-a fascinat profund. Am urmărit apoi să aprofundez structurile acestor organizaţii. fie ea de factură pozitivă sau negativă. felul unic în care erau organizaţi şi plătiţi dar şi schimbările care s-au petrecut de-a lungul secolelor de existenţă ale Gărzii în aceste aspecte sunt subiectul capitolului IV al lucrării mele. Dio Cassius sau alţi istorici de factură modernă sau contemporană au condamnat sau au admirat rolul politic pe care Garda l-a jucat de-a lungul secolelor sale de existenţă. Am prezentat aici cinci organizaţii. văzută prin prisma domniilor împăraţilor romani din perioada ei de existenţă. scorpionul roşu care-l aveau drept simbol. Am dedicat cel mai vast capitol al lucrării mele tocmai acestei influenţe. Octavian Augustus. până la împăratul răspunzător de desfiinţarea Gărzii. Constantin cel Mare. . Ultimul capitol al lucrării mele prezintă moştenirea Gărzii Pretoriene în epoca modernă şi contemporană. Am împărţit acest capitol în numeroase secţiuni în care am descris domniile împăraţilor romani din perioada menţionată mai sus şi felul în care Garda a acţionat şi i-a influenţat pe aceşti împăraţi. care îşi dispută rolul de urmaşi neoficiali ai Gărzii. Am făcut o paralelă la Garda Pretoriană în ceea ce priveşte modul în care aceste organizaţii funcţionează şi sunt conduse cât şi a influenţei de care acestea s-au bucurat sau continuă să se bucure în ţările lor de origine. Cu siguranţă Garda reprezintă una din cele mai fascinante instituţii ale lumii romane. Tacitus. când pretorienii nu au avut o influenţă prea mare) pentru a păstra coerenţa acestui capitol care se vrea o istorie a Gărzii ca instrument politic.propriu-zise de la Imperiul Roman până la propaganda Partidului Nazist German sau a Partidului Fascist Italian. Echipamentul specific al pretorienilor.

Romanii erau un popor pragmatic şi cu picioarele pe pământ. nu atât de buni filosofi precum grecii dar puternici în administraţie şi justiţie. Este divizată în două părţi inegale de către lanţul muntos al Apeninilor care traversează toată lungimea peninsulei. oarecum conservatori şi mândri de tradiţia lor dar în acelaşi timp în stare să aprecieze concepte noi când le înţelegeau valoarea practică. Italia cuprinde câteva regiuni distincte.Chr. cu zone climaterice diferite. „oraşul celor şapte coline” cum este supranumit. Pat-The Roman Army. England. 2006. ABC CLIO. Contrar spuselor unor istorici fideli precum Titus Livius. a fost fondat în mod tradiţional în secolul a VIII-lea a. A început ca o colecţie insignifiantă de colibe situate într-un punct potrivit de traversare a râului Tibru. Etruscan Tarquinius Priscus. samniţi sau etrusci. La început a avut loc în interiorul Italiei. când multe triburi diferite au fost aduse treptat sub hegemonia Romei după fondarea Republicii..CAPITOLUL I ORIGINILE ŞI EVOLUŢIA ARMATEI ROMANE Roma. 37 2 Ibidem. Armatele sale au fost uneori învinse sau aproape zdrobite de sabini. Ed. Cucerirea totală a Italiei a durat câteva secole. ascensiunea Romei nu s-a petrecut peste noapte. Acesta a fost un proces care a condus inevitabil la frica şi suspiciunea vecinilor. Oxford. Urbanizarea a început conform tradiţiei sub unul din regi. Au urmat războaie şi absorbţia teritoriilor vecine şi a ocupanţilor lor şi crearea unor noi graniţe cu noi vecini şi procesul a luat-o de la capăt. Cicero a subliniat această dualitate când a spus că romanii erau tradiţionali în timp de pace şi inovativi în timp de război1. care a iniţializat procesul de transformare a grupurilor de sate într-un oraş.38 1 . care nu fuseseră pe deplin încorporate în Imperiu2. Republica romană timpurie nu era interesată de noi achiziţii teritoriale dar era nevoită să-şi apere propriile graniţe. Râul Tibru marchează graniţa dintre Latium şi Etruria şi era navigabil până dincolo de Roma deşi era uneori periculos din cauza curenţilor rapizi şi a inundaţiilor. A Social and Institutional History. 1 Southern. p. p. Roma a fost fondată într-o ţară încă recunoscută pentru diversitatea sa geografică. dar romanii au supravieţuit şi şi-au dovedit eventual supremaţia datorită organizării lor politice şi militare excepţionale. Chiar şi în timpul lui Augustus mai existau câteva triburi alpine izolate. oferind potenţiale agricole diferite.

infanteria grea. Chartagina. p. suliţă. asigurându-se că dreptul la vot era legat de serviciul militar. le dovedea asocierea cu cavaleria armatei. 20-50 Southern. Penultimul rege. Imperiul era foarte variat. care însemna „alegere” şi se referea la metoda de recrutare4. Cei din a patra erau 3 4 Bunson. pre-republicană. Mathew. reprezentând poate Latini. înarmaţi cu scuturi rotunde şi lănci lungi. Există de asemenea o contribuţie egală de 1000 de infanterişti şi 100 de cavaleri din partea celor trei triburi ale Romei: Ramnes. era constituită din circa 3000 de infanterişti şi 300 de cavaleri aleşi din membrii cei mai bogaţi ai ordinului ecvestru şi care-şi puteau permite calul şi echipamentul şi a căror nume. hopliţii. Roma a venit în contact cu principala putere mediteraneeană.Chr. III a. equites.Chr.Facts on File Publishing. Armatele etrusce erau organizate după modelul falangei greceşti.. Influenţa etruscă asupra armatei romane timpurii era considerabilă datorită faptului că însăşi Roma era condusă de regi etrusci. Republica Romană a început să crească în sec. Cavaleria se trăgea din clasa de mijloc ca şi până atunci. Tities şi Luceres. Al Doilea şi Al Treilea Război Punic. Introducerea falangei în Roma este legată de aşa numita constituţie serviană. Provinciile cu populaţia lor constituiau material de recrutare pentru armata romană. Sabini şi Etrusci. Cei din prima clasă îşi puteau permite să se echipeze cu un scut rotund.După absorbirea multor triburi şi state din jurul propriului teritoriu. În timpul acestor războaie. Roma devenise o putere a cărei influenţă se răspândea şi mai multe state au apelat la ea pentru asistenţă militară împotriva duşmanilor lor3. iar celor din a treia.P.Encyclopedia of The Roman Empire. Se poate spune că războaiele cu Chartagina au aşezat fundaţia Imperiului Roman. romanii au învăţat cum să lupte pe mare şi cum să lupte şi să-şi susţină armatele în altă ţară. Concluziile războiului cu Chartagina au fost aplicate într-o reformă a armatei. Sursa puterii romane era în primul rând armata. conflictele care au urmat au primit numele de Primul. Când s-a ivit problema dominaţiei în Sicilia.Op. a reorganizat corpul electoral şi armata pe baza averii. Nu există nici o informaţie despre cum era organizată armata sub regi sau cum era condusă. atât cuirasa cât şi coiful. sabie şi coif.Cit. Servius Tullius. II p. infanteria provenea din restul populaţiei.. şi a atins cea mai mare întindere ca Imperiu în timpul lui Traian în sec.New York. p. din punct de vedere demografic. dar o trăsătură se va dovedi constantă: era numită legio. împărţite în cinci clase. cuirasă.2004. 87 2 . Armata romană din perioada regală. Relaţia Romei cu vecinii săi tribali era încordată şi oportunistă. . De asemenea. Celor din a doua clasă le lipsea cuirasa.

Chr. La începutul secolului IV. Falanga a fost folosită în Grecia încă din secolul al VII-lea cu succes şi a fost importată în Italia prin intermediul coloniilor greceşti. Brill. Falanga era constituită din 4000 de infanterişti şi 600 de cavaleri.Ed. Ei nu erau eligibili pentru armată dar în caz de urgenţă luptau în grupuri separate de armata principală5. Nu se ştie cum acţiona falanga-legiune romană cu celelalte patru clase după ea.100-110 3 .D. Macedonienii au combinat falanga cu alte unităţi înarmate diferit. A cincea clasă era compusă din oameni înarmaţi cu pietre.Boston. Fiecare din cele cinci clase era subdivizată în centurii de seniores peste 46 de ani. Armata romană se reuneşte la Allia. un inamic formidabil apare din nord. Spartanii şi macedonienii au creat o falangă mai flexibilă antrenând grupuri de soldaţi să lupte în unităţi mai mici pentru diferite scopuri. de la 17 la 45 de ani. care mergeau la război. triburile au eşuat în uniune. convocările anuale au crescut de la una la două legiuni. Legiunea-falangă a fost împărţită în unităţi mai manevrabile sau manipule (din latinescul manipuli.The Logistic of the Roman Army at War(264B.echipaţi doar cu suliţă şi scut. Din fericire pentru romani.. Deşi de obicei aveau nevoie de protecţia cavaleriei sau a unor trupe mai uşor înarmate pe flancuri. Spartanii au antrenat unităţi de aproximativ 40 de bărbaţi să se rotească pe flancuri şi să se întoarcă în unghi drept faţă de falangă sau să se întoarcă şi să se ataşeze spatelui acesteia pentru a-i spori densitatea. Ca urmare a acestei fapte. falanga era o forţă militară teribilă dar care nu putea fi menţinută în formaţie strânsă pe teren accidentat. Data exactă când pilum a devenit parte a echipamentului militar standard este mult discutată. care apărau oraşul şi juniores. Hopliţii se adunau împreună de obicei în unităţi de 12 oameni pe linie. Chepeus rotund a fost abandonat în favoarea ovalului scutum. avansând ca un singur corp. creând o armată mai versatilă6. 89 Roth. p.C.-A.Jonathan P.254). plus o centurie de tâmplari şi fierari ataşaţi de prima clasă şi o centurie de trompetişti ataşaţi de a cincea. 1999. un nume devenit sinonim cu dezastrul.p. Sub cele cinci clase erau un număr mare de oameni cu puţine sau fără proprietăţi. care înseamnă „o mână plină”). Triburile celtice din Galia Cisalpină ameninţă Etruria. în 8 rânduri. Erau număraţi după capete şi nu după averi. Roma era deseori nevoită să lupte pe mai multe fronturi şi armata a fost din nou dublată la patru legiuni. iar etruscii au încercat să profite de oportunitate şi să scape de sub influenţa acesteia. Fiecare 5 6 Ibidem. Până în 326 a. A durat patruzeci de ani pentru Roma să se recupereze după atacurile galilor. organizarea armatei s-a schimbat. Ei erau capite censi. care era deja folosit de câţiva din aliaţii Romei.

Cit. de obicei de rang ecvestru şi cu ceva experienţă militară erau numiţi fiecărei legiuni. nu era garantată. care erau soldaţi mai bătrâni şi mai experimentaţi.. Tribunii erau responsabili pentru menţinerea disciplinei trupelor şi în tabără pentru supravegherea rutinelor administrative şi pentru transmiterea ordinelor consulilor către prefecţii cavaleriei şi centurioni. Titius Livius explică că fiecare divizie a liniei a treia era un vexillum. Este foarte posibil ca şi manipulele de hastati şi principes să fi fost organizate la fel7. Drumurile aveau o mare importanţă militară pentru manevre. Deşi acelaşi om putea să servească în aceeaşi funcţie de mai multe ori. Ofiţerii erau selectaţi la fiecare recrutare anuală.. pe acelaşi rang. În spatele hastati erau 15 manipule de principes. purtând o suliţă şi o armură uşoară.Op. În ajunul războaielor cu Hanibal. organizarea liniilor de aprovizionare şi a comunicaţiilor.. Şase tribuni militari. infanterie grea compusă din tineri şi ataşaţi la fiecare manipulă erau 20 de soldaţi uşor înarmaţi (leves). reintrarea în noua armată convocată.P. În faţă erau 15 manipule de hastati. armata romană este vizibilă într-o lumină mai clară în munca documentară detaliată a istoricului grec Polybios. Fiecare vexillum era format din 60 de oameni şi 2 centurioni. ceea ce a fost dezastruos la început pentru armata romană. Ascensii se vor regăsi mai târziu în armata romană ca servitori. apoi cei mai puţin experimentaţi( rorarii) şi în sfârşit ascensii. Acesta este probabil tipul de armată care a participat la războaiele samnite din 343341.legiune era compusă din 5000 de luptători organizaţi pe trei linii. Războaiele samnite au fost cele care i-au învăţat pe romani practica taberelor de marş.. dar rorarii nu pot fi clasificaţi. Unul din primele proiecte care au fost create după sfârşitul celui de-al doilea război samnit a fost construirea Via Appia de la Roma la Capua. A treia linie era constituită din trei feluri de trupe: primii erau veteranii ( triarii). 324-304 şi 298-290 a.90-91 Ibidem p.Chr. ceea ce ne face să credem că erau două centurii a 30 de oameni. Samniţii erau obişnuiţi să lupte pe dealuri. El ne spune despre consuli care prezida asupra alegerii anuale a patru legiuni şi 300 de cavaleri proveniţi din cetăţeni romani şi că aceştia trimit mesaje oraşelor aliate precizând numărul de bărbaţi pe care fiecare trebuie să-l strângă precum şi data şi locaţia convocării acestora. Aceste posturi erau foarte prestigioase din moment ce tribunii republicani conduceau legiunile şi chiar şi exconsuli îşi făcuseră serviciul militar ca şi tribuni. instalarea trupelor de pază peste noapte şi primirea raportului dimineaţă8.92 4 . 7 8 Southern. p.

300 de cavaleri pentru fiecare din cele patru legiuni. tribunii hotărau o altă zi pentru următoarea ansamblare. Acesta era executat de tribunii aleşi care defilau în faţa legiunilor lor. în jur de 30-40 de ani.P. selectaţi din cei mai bogaţi cetăţeni.Cit.Op. Probabil un grup era ataşat de fiecare manipulă a celorlalte trei clase.. După numirea tribunilor. soldaţii care serviseră vreme de şase ani consecutiv erau trimişi acasă dar pentru următorii zece ani puteau fi convocaţi la alegere ca evocati9. 600 de bărbaţi mai în vârstă. Dacă necesităţile de război cereau ca soldatul să rămână sub arme mai mult de un sezon. Recruţii erau împărţiţi în triburi şi bărbaţii erau aleşi în număr de patru din fiecare trib strict prin rotaţie pentru ca fiecărei legiuni să-i vină rândul să facă prima alegere.214-240 Southern. p. În fiecare legiune. Nu era necesar să se servească în fiecare sezon şi exista mereu o masă de oameni care să poată fi convocaţi în caz de pericol. Doar numărul de hastati şi principes varia în funcţie de circumstanţe10. Hastati şi principes se compuneau din 10 manipule de 120 de oameni. Bărbaţii în floarea vârstei erau desemnaţi ca principes.. iar cei mai tineri ca hastati şi cei mai tineri dintre toţi constituiau velites. tradus colocvial ca „la fel şi eu”. Următoarea sarcină era administrarea jurământului tuturor soldaţilor. Împărţirea infanteriştilor în cele patru regiuni era o procedură de durată. 92 5 . Serviciul militar obligatoriu normal era de maxim 16 sezoane între 17 şi 46 de ani. Diferenţa de vârstă dintre velites şi celelalte trei categorii avea corespondentă şi o diferenţă de înarmare. Hastati.1989. Triarii rămâneau mereu în număr de 600 de oameni. La încheierea procedurilor.Bărbaţii care erau eligibili să lupte erau descrişi prin formula „cives qui arma ferre possunt” însemnând „cetăţeni care pot să poarte arme”. când numele tuturor bărbaţilor din legiunile nou-înrolate erau scrise.University of California Press. triarii. velites fiind trupe uşor înarmate.. Data la care velites au fost introduşi în armată este mult discutată. care era ales pentru curajul în luptă şi siguranţă mai degrabă decât pentru nesăbuinţă şi provocare. cavaleria cetăţenilor era înrolată. Ceilalţi oameni preluau jurământul prin formula „idem in me”.Service in the Roman Army. apoi fiecare tribună alegea un om care jura să se supună ofiţerilor lui şi să le urmeze ordinele. principes şi triarii îşi alegeau propriul centurion. erau aleşi pentru linia de fund a armatei.R. ceea 9 10 Davies. p. înglobând o a patra categorie de 1200 de velites care nu erau organizaţi în manipule ci erau împărţiţi în grupuri de 40 de bărbaţi.W. Formaţia pe trei linii se numea triplex acies. Aceasta era o referire la impozitul plătit de fiecare cetăţean şi nu la capacităţile sale fizice. iar triarii erau împărţiţi în 10 manipule a 60 de oameni.

latine şi italiene. p. Alţi ofiţeri din manipule erau signifere şi tesserarius. Fiecare centurion numea un optio care acţiona ca asistent şi vice-ofiţer. dar cavaleria aliată era de trei ori mai mare decât cavaleria cetăţenească romană. De aceea nu 11 12 Ibidem. p. Aceşti oameni erau recunoscuţi drept războinici extraordinari. aceştia erau plasaţi la coada trupelor12.ce implica că erau bine cunoscuţi printre oameni. Erau la dispoziţia consulului.. Marius a cerut voluntari ţintind mai ales spre capite censi. 94 6 . Acesta a fost o suplemmentur şi nu o recrutare anuală. care erau tehnic neeligibili pentru serviciul militar. El nu a abolit principiul proprietăţii pentru serviciul militar. dar l-a redus treptat până la punctul în care statul dădea acum majoritatea. centurionul senior comanda ambele centurii. fiind cazaţi în tabere în apropierea cortului acestuia. care la rândul lor numeau 10 centurioni juniori (posteriores). după cum sunt ele descrise de Polybios. Când era singur. Numărul trupelor aliate de infanterie egala de obicei numărul de soldaţi din legiuni. care aveau rolul de a numi santinelele şi a asigura paza11. principes şi triarii erau ajutaţi de cavaleria de 300 de cetăţeni romani împărţiţi în turmae. la fel ca centurionii legionari. Fiecare consul comanda două din cele patru legiuni acompaniată de contingente de trupe aliate. Odată ales. Polybios explică că o cincime din infanterie şi o treime din cavalerie erau alese special de prefecţii romani. Erau aşezaţi de obicei în fruntea coloanei. Îl acompaniau în marş şi puteau fi trimişi în misiuni speciale. Lui i s-a permis să se întoarcă din Africa pentru alegerile consulare din 107 a.Chr. Dacă un atac din spate era aşteptat. 93 Ibidem. dacă nu tot echipamentul militar. Forţele aliate ataşate fiecărei armate consulare nu operau întotdeauna împreună. Următoarele schimbări documentate în organizarea armatei republicane romane au fost instituite de generalul Gaius Marius. furnizaţi de trupele aliate. Trupele aliate. el a manipulat obţinerea comenzii africane şi a început să recruteze nu pentru a crea noi legiuni ci pentru a umple golurile existente în rangurile armatei staţionate în Africa de nord. dar când erau amândoi prezenţi seniorul comanda jumătatea dreaptă iar juniorul jumătatea stângă a manipulei. Din fiecare din acestea erau aleşi trei decurioni. primul fiind comandantul escadronului. Fiecare dintre cele trei linii ale legiunii îşi alegea 10 centurioni seniori (calpriores). Hastati. Fiecare decurion numea un optio. erau comandate de un praefecti sociorum roman. urmaţi de o aripă de aliaţi apoi de două legiuni şi la sfârşit o altă aripă de aliaţi. Alae Sociorum.

20 Ibidem.33 7 . de exemplu numidienii. Rutilius Rufus a convocat o armată şi a creat un program bazat pe exerciţii militare şi un regim fizic derivat din şcolile de gladiatori. nelegate de linii de aprovizionare imense sau zeci de oameni care obişnuiau să-şi facă veacul prin tabere şi care acum fuseseră alungaţi. Soldaţii au fost porecliţi „catârii lui Marius” deoarece fiecare soldat purta nu numai echipamentul său ci şi raţii pentru câteva zile precum şi mijloace pentru a le găti.The Legionary. schimbări politice s-au petrecut când aliaţii latini şi italieni au primit dreptul la cetăţenie romană după războiul social. Exista un precedent din moment ce cohorte alcătuite din trei manipule fuseseră folosite în războiul împotriva lui Hanibal.C.Ross. Principala trăsătură a cohortei era unitatea în echipament şi pregătire. dar şi destul de mici să opereze în combinaţie cu altele. Spre sfârşitul Republicii.p.Osprey Publishing.Peter. Romanii utilizau bine talentele specifice ale aliaţilor lor non-italieni. După reorganizarea legiunilor. Armatele lui Marius doreau să fie mobile şi autosuficiente. p. p.2002. Problema este că nici un comandant de cohortă legionară nu a fost atestat în surse. iar din moment ce existau numai zece cohorte în noua structură asta ne face să credem că erau doar zece ofiţeri. Dreptul la cetăţenie al comunităţilor aliate le acorda latinilor şi italienilor dreptul de a servi în legiuni. Structura de comandă a fost simplificată.-A. Cohortele erau destul de mari să opereze independent.Roman Legionary 58B.D. Rezultatul a fost dispariţia Alae Sociorum şi nevoia consecventă de a găsi înlocuitori pentru aceste trupe.Oxford University Press. dar numai ca aranjament temporar şi o „cohortă” în această perioadă nu avea o mărime standard.2004. 96 15 Cowan.Oxford. un mistreţ şi un cal.mai exista un motiv clar pentru excluderea unei mase de oameni de vârstă şi condiţie fizică potrivită13.69. Fiecare legiune afişa în trecut cinci animale standard diferite: un vultur. era o practică comună să se formeze unităţi ale comunităţilor native care locuiau în jurul zonelor în care opera Imperiul Roman. El a schimbat formaţia manipulelor într-un sistem bazat pe cohorte. Marius a fost impresionat de aceste trupe şi a generalizat acest tip de antrenament la nivelul tuturor trupelor. Marius alege să păstreze doar vulturul (aquila) familiar nouă din perioada Imperiului ca standard al tuturor legiunilor15. un om cu cap de taur. un lup. Stilul pe trei linii al vechilor legiuni a fost menţinut cu patru cohorte în prima linie şi trei cohorte în a doua şi a treia linie14. galii şi germanii erau călăreţi 13 14 Connolly. Marius s-a asigurat că legiunile aveau acum o puternică identitate de grup. reminescenţe ale claselor serviene.

pentru a evita o revoltă. Augustus reducând numărul legiunilor la 28 şi aşezând treptat veterani în coloniile din Italia şi din alte provincii. La sfârşitul războiului civil existau 60 de legiuni şi un număr mare de trupe de autohtoni distribuiţi prin întreaga lume romană. La moartea lui Augustus în 14 a. pentru a le insufla un simţ al datoriei şi al loialităţii şi pentru a le oferi sprijin la retragere. armata a jucat un rol masiv în ambiţiile generalilor de a obţine puterea supremă. Octavian avea nevoie să preia controlul total al administraţiei. Pentru a evita situaţiile problematice care marcaseră ultimii ani ai Republicii.Chr. a-i disciplina. În ultimul secol al Republicii. Trupele luptau de obicei sub proprii lideri şi erau menţinute numai până la sfârşitul războiului. a-i echipa cu haine şi echipament.. Nici nu se punea problema revenirii la vechiul sistem republican de a ridica trupe numai în iminenţa unui război şi apoi disocierea acestora. Numerele unor legiuni au fost duplicate 16 17 Southern. Legiunile existente au fost reconstituite sub propriul număr fără a fi diferenţiate prin nume. Nic – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B. Octavian preia puterea în 29 a... Guvernările provinciale cereau forţe armate rezidente care să le protejeze teritoriile şi să le apere ordinea internă. care a început în Galia sub Iulius Caesar. primeau o plată regulată şi care primeau cetăţenia romană la sfârşitul stagiului militar. Aşa că o armată permanentă a fost creată cu aparatul necesar pentru a-i plăti pe soldaţi. p. Trupele aliate non-italiene ale Republicii târzii nu aveau nici unul din aceste beneficii16. 36-54 8 . care serveau pentru o perioadă de timp precisă.desăvârşiţi. care vor fi organizate în unităţi de dimensiuni standard. Cele 28 de legiuni au fost păstrate sub arme la sfârşitul războiului civil. organizării şi conducerii armatei. a-i răsplăti pentru curaj. transformă Republica în Imperiu. această reorganizare fusese în mare măsură finalizată şi armata creeată rămâne în esenţă aceeaşi pentru următoarele două secole17. Pe cât posibil..C.. precum a Va Alaundae.Chr. Osprey Publishing.Cit. a-i antrena.96 Fields. Această preluare rezolva doar problemele de moment. Imperiul era prea mare pentru a putea fi apărat prin chemarea câtorva legiuni pe durata unei campanii. a-i trata. după ce avusese mai întâi grijă săşi plătească loialitatea soldaţilor din bogăţiile Egiptului.P. El transformă miliţia cetăţenească într-o armată permanentă. promisiunile lui Octavian faţă de trupele sale au fost onorate. Fundaţiile armatei imperiale romane au fost puse acum. aşa că slujeau pe perioada campaniei drept cavalerie. a-i hrăni. După eşecul primului triumvirat şi asasinarea lui Caesar.Op. Mulţi au fost lăsaţi la vatră ca veterani.p. Nu erau încă auxilia ale armatei imperiale.

Augustus a crescut termenul serviciului militar obligatoriu la 20 de ani. putând oricând să intervină în cazul vreunui pericol în Italia. A Social and Institutional History. Titlul de Gemina (geamănă) însemna de obicei că rămăşiţele a două legiuni au fost combinate. 2006. De exemplu. distincţia de cetăţeni şi non-cetăţeni se ştergea.Chr. p.sau chiar triplicate. Acest termen a fost crescut la 20 de ani plus alţi 5 ani ca veterani. şi una sub Nero în 67 p. Marcus Aurelius creează a II-a şi a III-a Italica. a XVIII-a şi a XIX-a. 98 Apud Tacitus – Analles în Southern. ABC CLIO. În războiul civil care l-a adus pe Vespasian la putere în 69. a IV-a Macedonica şi a IV-a Schytica. iar Septimius Severus pe I-a.. soldaţii erau numiţi veterani ale căror îndatoriri erau mult mai uşoare pentru următorii patru ani. p. Mărimea unei legiuni era undeva între 5000 şi 6000 de soldaţi. exista a III-a Augusta. I-a Flavia Minerva)20. Nu au fost reconstituite niciodată şi numerele nu au mai fost folosite niciodată în listele legionare. dar în caz de necesitate. Domitian. Semnificativ este că împăraţii care au creat noi legiuni precum Vespasian. În teorie toţi legionarii erau cetăţeni romani. a II-a şi a III-a Severus. două în Africa. 18 19 Simkins. două în provinciile danubiene ale Moesiei şi Pannoniei. Ed. 101 9 .(a XV-a Primigenia şi a XXII-a Primigenia). două în Egipt.. p. trei în provinciile proaspăt pacificate ale Hispaniei.. Marcus Aurelius şi Severus au fost implicaţi în lungi războaie externe sau civile. (I-a Italica). Pat-The Roman Army.Roman Army from Caesar to Trajan. P. Numărul legiunilor nu a rămas constant de-a lungul secolelor. Lungimea serviciului militar fusese de şase ani în timpul Republicii.cit. a V-a Alaunde şi a V-a Macedonica.Chr. două noi legiuni I-a şi a II-a Adiutrix au fost create din marinarii din flotă dar cinci legiuni au fost desfiinţate din cauza acţiunilor lor rebele deşi una abia fusese creată. dar după ce serveau 16 ani. England. a VI-a Ferrata şi a VI-a Victrix. Pentru câţiva ani după dezastru. Noi legiuni au fost creeate când a fost necesar: două în 39 p.Chr. 98 20 Southern.Op. a III-a Cyrenaica şi a III-a Galica.Michael. numărul legiunilor nu a depăşit 2518. a X-a Frentensis şi a X-a Gemina. Oxford.Osprey Publishing.2005.Chr. cea mai serioasă fiind anihilarea a trei legiuni în Germania sub guvernatorul Quintilius Varrus în 9 p. Existau opt legiuni pe Rhin. Traian. Acestea fuseseră legiunile a XVII-a. Distribuţia acestor legiuni sub Tiberius este descrisă într-un faimos pasaj al lui Tacitus19 în care el enumeră toate forţele armate aşa cum erau ele în 23 p. patru în provinciile estice şi două în rezervă în Dalmaţia.. Unele legiuni au primit titluri în plus pentru performanţele pe câmpul de luptă sau loialitate dovedită împăratului (ex. Au fost pierderi spectaculoase.London.

dar din păcate. În timpul armatei imperiale romane nu existau corpuri de ingineri sau artilerie. Zece contubernia constituiau o centurie care era formată din 80 de oameni. erau scutiţi de la alte îndatoriri. ca şi alţi lucrători specializaţi erau înregistraţi ca membri ai unor centurii individuale. plata legionarilor nu a crescut deloc. Soldaţii care posedau o educaţie înaltă puteau fi numiţi în personalul administrativ sau clerical al ofiţerilor legionari. Plata ofiţerilor se 21 Ibidem. stipendium. legionarii primeau 225 de denarii pe an. în sec. Aceştia locuiau. care desemna 8 oameni care împărţeau acelaşi cort sau aceleaşi spaţii în baracă. signifer. Fiecare legiune avea 120 de călăreţi. eventual iscoade. a fost introdusă în timpul Republicii. Cohortele erau conduse de şase centurioni. immunes. De la Caesar la Domitian. equites legiones. Plata pentru soldaţi. Inginerii. găteau. mâncau şi luptau împreună. principales includeau pe cei din vechea armată republicană: optio. Din Republica târzie. Domitian a crescut-o de la 75 de denarii pe stipendia la 100 de denarii. deşi cantitatea acesteia nu ne este cunoscută. prefectul taberei. artileriştii. prima cohortă în unele legiuni era aproape dublă ca forţă. care purta signum-ul centuriei şi tesserarius care se ocupa de pază. III. fiecare a 160 în loc de 80 de oameni. Fiecare centurie era comandată de un centurion ai cărui ofiţeri subordonaţi.. Oamenii care executau lucrări speciale. Aceşti oameni erau numiţi principales. Cei care purtau simbolul legiunii erau aqualifer. Tribunii ecveştri. cohorta va reprezenta unitatea tactică a legiunii. care comanda în absenţa centurionului. Scopul. timp de peste 100 de ani. mai şi septembrie. nimic nu se ştie cu precizie21. cum ar fi paza. organizarea şi conducerea precisă a acestui grup nu este cunoscut. constituită din cinci centurii în loc de şase. iar sub Maximius. tribunus laticlavus şi legaţii legionari îşi angajau un staff de clerici şi alţi asistenţi în officia lor. Sub Caracalla se ajunge la 750 de denarii per anum. Din primul secol p. se sugerează că această sumă s-ar fi dublat. Era cea mai strânsă unitate a armatei romane deşi nu avea nici o importanţă strategică.Cel mai mic grup de luptători dintr-o legiune era un contubernium. p. Se fac supoziţii că ar fi putut fi doar mesageri. Se ştie că sub Augustus. Şase centurii constituiau o cohortă şi zece cohorte constituiau o legiune. 110 10 .Chr. plătiţi în trei tranşe (stipendia) în ianuarie. că ar fi putut asigura comunicarea între legiuni sau că se poate să fi primit antrenament la fel ca şi infanteriştii.

sistemul de aprovizionare a trebuit să evolueze pentru a satisface cererea a sute de soldaţi.The Roman Fort. Alae de cavalerie erau formate din 512 oameni organizaţi în 16 turmae a câte 32 de călăreţi. Augustus trebuie să fi fost cel care a regularizat numărul de soldaţi al unei cohorte la şase centurii formate din 80 de oameni. Erau formate din necetăţeni romani. Stadiile din transformarea trupelor auxiliare temporare în trupe permanente sunt destul de vagi. în grânare special construite. Unităţile auxiliare ale armatei romane imperiale îşi au rădăcinile în Alae Sociorum din Republica timpurie. combustibil pentru focurile de tabără şi gătit.2002. singura diferenţă fiind că erau alcătuite din necetăţeni. în funcţie de rangul ocupat. ceea ce le garanta şi copiilor lor cetăţenia romană.Peter. Tinerii din aceste provincii erau înrolaţi în auxilii şi trimis în colţuri îndepărtate ale Imperiului pentru a evita eventualele revolte. 111 Connolly. cai şi animale de povară staţionaţi în forturi permanente în majoritatea provinciilor. În campanii. dar şi de faptul că erau juniores sau seniores. Auxiliile reţin o structură organizatorică mult familiară legiunilor. p. care la sfârşitul serviciului militar (care ajunsese la 25 de ani sub Diocletian) primeau cetăţenia romană şi posibilitatea de a se căsători conform dreptului roman. numărul unităţilor auxiliare regulate creşte. Pe măsură ce Imperiul Roman se extinde. romanii au fost capabili să-şi satisfacă toate necesităţile. Alaele erau unităţi de cavalerie alcătuite tot din necetăţeni. 22 23 Ibidem. Odată cu creşterea Imperiului.făcea diferit. inclusiv mâncare şi apă pentru oameni şi animale. Socotelile militare erau ţinute metodic de membri ai corpului cleric22. Mâncarea era stocată în interiorul forturilor. 154 11 . p. Alae-le şi auxiliile aveau în comun acest element. Tacitus ne spune că provinciile din afara Italiei au contribuit cu recruţi pentru echipajele navale. folosind o varietate de mijloace. romanii Republicii au învăţat despre sistemul de aprovizionare empiric din experienţa lor de-a lungul mai multor războaie. Proviziile locale erau larg folosite dar existau o serie de produse care veneau din toate colţurile Imperiului. romanii combinau jaful cu rechiziţionarea şi cu liniile de aprovizionare. comandate de un centurion. Istoria timpurie a auxilia nu este clară. care urma rutele comerciale. Distribuţia acesteia către soldaţi se făcea după reguli bine stabilite şi într-o zi anunţată în prealabil23.Oxford University Press. În timp de pace exista o linie de aprovizionare bine stabilită. Prin integrarea în alae şi auxilii. alae de cavalerie şi cohortele de infanterie. armata romană se transformă în element colonizator în provinciile nou cucerite. În ceea ce priveşte proviziile.

semănând mai mult cu strămoşul lor. ultima unitate despre care voi vorbi este Equites Singulari Augusti. dar exercitau de facto o influenţă colosală. etc. Despre mărimea Gărzii. P. comandată de un tribun. Iniţial. Alae Sociorum. p. toţi pretorienii erau italieni dar în secolul II recrutarea a fost extinsă la câţiva oameni din Pannonia şi Dalmaţia. şi nu aveau rol militar precum Pretorienii sau cohortele urbane. părerile sunt împărţite. numerii. Aurelian i-a mutat în 270 într-o tabără nou creată pe câmpul lui Marte. iar apoi Severus a adus trupele Iliriene. În fine... Erau organizate pe unităţi cu specific etnic: arcaşi numidieni. Garda Pretoriană. Cohors urbanae. este o unitate de gardă creată cu scopul de a apăra persoana împăratului. Cohortele urbane au apărut din nevoia de a avea o poliţie în interiorul Romei. Au fost create de Augustus în 6 a.Op. numind în schimb doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru. 114-117 12 .. Erau comandate de un praefectus urbi. Sub Tiberius. influenţa pretorienilor atinge zenitul şi ei se mută într-o tabără. aflaţi sub conducerea lui Sejanus. p.Chr. De-a lungul timpului. Această diferenţă în origini şi asocierea puternică cu împăraţii care se bazau pe suportul lor a contribuit la creşterea aroganţei pretorienilor. asistat de şase centurioni. Erau mult mai bine plătiţi decât legionarii şi aveau un serviciu militar mai scurt. Fiecare cohortă urbană era formată din 500 de oameni. aşa cum îi spune şi numele. Garda Pretoriană şi Equites Singulari Augusti. această unitate a cunoscut reorganizări masive datorită imensului rol politic pe care îl joacă. A fost creată de Augustus la scurt timp de la venirea lui la putere. care fusese iniţial asamblată de Caesar 24 25 Southern. Ei vor fi desfiinţaţi ca unitate după ascensiunea lui Constantin la putere25. Vigiles erau brigăzile care se ocupau cu stingerea incendiilor.Cit. Ei nu aveau putere politică de iure. 120-122 Ibidem. care păstrau armanamentul şi echipamentul specific24. vigiles. Augustus a exclus membrii ordinului senatorial de la conducerea Gărzii Pretoriene. Ajuns la putere în 193. Aceştia erau o unitate de cavalerie de provenienţă germanică. aveau o structură organizatorică mult mai lejeră. Numărul cohortelor a variat de la şapte sub Claudius la trei sub Severus.. Severus desfiinţează Garda Pretoriană existentă şi o înlocuieşte cu soldaţi din propriile trupe loiale. Trupe cu caracter special erau cele din interiorul Romei. având un cuvânt greu dacă nu principal de spus în alegerea împăraţilor. castra praetoria în interiorul Romei. aceştia terorizând în secolul III locuitorii Italiei.Alte unităţi de necetăţeni. călăreţi gali.

Abilitatea armatei romane stă în capacitatea de a se adapta.ca şi gardă personală. Dar are la bază o disciplină de fier şi o loialitate feroce faţă de comandant. eşecuri şi observaţii. Minune de organizare şi tehnică. Această scurtă trecere în revistă a istoriei armatei romane ne arată complexitatea acesteia precum şi imensitatea aparatului birocratic care menţinea acest imens mecanism în mişcare. 26 Ibidem. de a se transforma conform cerinţelor. Perfect adaptabilă şi versatilă a fost cea mai longevivă instituţie a Imperiului Roman şi urme ale structurii ei organizatorice le vedem şi în ziua de azi. Este rodul imaginaţiei câtorva oameni străluciţi şi a sudorii câtorva mii de soldaţi curajoşi. Nu se blochează în tradiţii inutile şi preia tot ceea ce este folositor de la popoarele pe care le cucereşte. Este rezultatul a secole de încercări. armata romană nu s-a format peste noapte. Erau divizaţi în două turmae conduse de un tribun. Ei constituiau garda guvernatorilor. precum şi un exemplu de disciplină. 118 13 . curaj şi devotament pe care îl privesc cu respect şi consideraţie soldaţii din toată lumea. la fel cum pretorienii constituiau garda împăratului26. p. Toate acestea vor face din armata romană cea mai formidabilă forţă vreme de câteva secole.

acestea trei îi asigurau controlul total şi concentrau pârghiile puterii în mâna sa. trianomenul şi dreptul de a se căsători conform dreptului roman. el reorganizează armata.CAPITOLUL II APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA GĂRZII PRETORIENE Istoria şi apariţia Gărzii Pretoriene se leagă de numele primului împărat. Cea mai mare frică a Romei republicane devenise reală: s-a revenit la sistemul monarhic. p. Roma trece de la Republică la Imperiu.189-194 14 . După dezmembrarea celui de-al doilea triumvirat compus din Lepidus. Augustus este cel care dă armatei romane forma ei consacrată împărţind-o în legiuni formate din cetăţeni romani şi alae formate din necetăţeni care. 2007. Fără a intra în amănunte. p. primeau cetăţenia romană. aducând-o sub un control mai strâns în scopul de a evita să fie înlăturat de pe tron de o eventuală revoltă a generalilor. El îşi concentrează toate puterile în mâna sa. El a realizat că cea mai mare forţă a Romei şi singura capabilă să-l văduvească de deliciile puterii era armata28. 27 Gilliver. ceea ce le oferea copiilor lor calitatea de cetăţeni romani. acesta din urmă se proclamă imperator. Augustus avea nevoie de puterea armatei. Marcus Antonius şi Octavian. De aceea următoarea sa mişcare a fost o reformă generală a armatei. Ca să-şi poată susţine noile reforme. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp (ed. Caesar. Australia.183-184 28 Ibidem. Octavian Augustus şi de epoca Imperiului. tribunicia potestas şi pontificatul prin funcţia de pontifex maximus. El modernizează armata transformând-o într-o unitate de profesionişti şi folosind-o în acelaşi timp ca metodă de colonizare rapidă a teritoriilor nou cucerite29. p. luându-i Senatului cea mai mare parte a puterii pe care o deţinuse în vremea Republicii Romane. Cele trei pârghii ale puterii sale erau titlul de senator princeps. prin înrolare şi îndeplinirea serviciului militar.189 29 Ibidem. Evitând să repete greşelile predecesorului şi tatălui său vitreg. Una din primele griji ale lui Octavian a fost să-şi întărească rapid poziţia printr-o serie de reforme care vizau mai ales organizarea politică a Romei dar şi o amplă reformă a armatei27.)– editura Blackwell.

desigur. Rădăcinile aceste gărzi se pot urmări înapoi în timp până în perioada Republicii când au fost formate primele cohorte pe baza infanteriei celte34.191 32 Gilliver. Roma. p. Dar Augustus a fost iniţial foarte precaut în legătură cu staţionarea unor garnizoane permanente în Roma.. când Marcus Antonius şi Octavian constituie primele Cohortes Praetoriae35. p. cu controlul şi ordinea publică31. Desigur cele mai temute erau unităţile de germanici30. sciţi. ceea ce demonstra că aceste cohorte erau privite ca parte a armatei regulate32. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp(ed. Tot el a afirmat că 30 31 Ibidem. Structurile de comandă şi promovările erau aceleaşi ca ale unităţilor staţionate în provincii. cu centurioni şi alţi ofiţeri juniori. propria gardă.Alte unităţi ale armatei romane erau numerii. 2006. Dintre acestea doar Garda Pretoriană mergea în campanii şi lupta. care urma tradiţia republicană a unei gărzi pentru cartierele generale sau praetorium33. Existau astfel contingente de arcaşi nubieni sau din Hispania.Chr. cohortele urbane şi Garda Pretoriană) aveau organizarea militară a cohortelor armatei regulate.Op. Principala funcţie a Gărzii Pretoriene era protecţia împăratului şi a casei imperiale.189 15 .195 Apud. Cassius Dio 55.. Celelalte se ocupau. Devenit imperator sub numele de Augustus. În timpul acestei perioade nu era neobişnuit ca personalităţile influente. Octavian a transformat această gardă întro structură organizată şi permanentă în zorii Imperiului în 27 sau 26 a. formate din luptători necetăţeni romani. armamentul şi echipamentul specifice. sau grupuri de luptători sirieni. editura Gremese. un prefect senatorial al oraşului. Australia. în numele siguranţei sau a prestigiului să-şi menţină într-o formă privată. Toate cele trei tipuri de unităţi (vigiles. Augustus a stabilit trei tipuri diferite de unităţi pentru Roma: vigiles. Cea mai importantă din aceste unităţi era. sau în cazul cohortelor urbane. ceea ce era complet netradiţional şi sinonim cu crizele politice şi războiul civil. K. proveniţi din provinciile cucerite care îşi păstrau însă structura socială.196 34 Mattesini. Le Legioni Romane. p. p.196 33 Ibidem. cohortele urbane şi Garda Pretoriană. p.. Silvano. în general. Forme embrionare ale pretorienilor sunt recognoscibile încă din perioada lui Caius Iulius Caesar. L’armamento in Mille Anni Di Storia.cit. p. fiind constituite din când în când din raţiuni personale de securitate sau în vederea unui război. Garda Pretoriană.) – editura Blackwell. Aceste unităţi nu erau organizate într-o manieră stabilă. tribuni şi un prefect comandant.189 35 Ibidem . 2007.26 în Gilliver.

doi incepând cu anul 2 a.Chr. Ceilalţi erau staţionaţi. Cohortele erau conduse astfel: doi prefecţi pretorieni. Ca şi comandant al tuturor forţelor Romei. Augustus şi-a stabilit Garda la cartierul său general. alături de nişte unităţi de cavalerie (aprox. Garda Pretoriană staţiona la sediul central al împăratului şi îl putea însoţi pe împărat dacă acesta pleca la război. în jurul oraşului.. Erau conduse de un prefect pretorian. În timpul domniei lui Tiberiu (14-37 p. variantele istoricilor sunt împărţite. cel puţin la început. S. erau probabil zece cohorte militare. K. pe împărat sau pe membri ai familiei imperiale în campanii. Op. în timp ce alţii spun că ar fi fost compuse din 500 de soldaţi (cohors quingenaria).Cit. p.. Op. ca premiu din partea lui Octavian pentru valoroasa contribuţie adusă de soldaţii săi contra lui Pompei Magnus. mişcare pe care Augustus nu ar fi permis-o. cohortele pretoriene sunt numite equitate. un pas spre negarea vechilor tradiţii republicane ale unei Rome libere sau cu puţini soldaţi. împăratul a început să-şi ia garda personală cu el în campanii. un tribun şi şase centurioni38. 120 de cavaleri). 189 Gilliver. aşa că în vremea lui Domitian.misiunea fundamentală a Gărzii Pretoriene este de a-l apăra pe suveran 36. până la Sejanus.. de asemenea. Augustus a restricţionat sensibil numărul garnizoanelor staţionate la Roma pentru a slăbi lovitura dată tradiţiei republicane care stabilea că Roma trebuie să fie liberă de soldaţi37.185 38 Mattesini. Conduşi de prefectul pretorian Lucius Aelius Sejanus. La început. Dar în practică. vor rescrie istoria Romei. Unii spun că aceste cohorte ar fi fost compuse din 1000 de soldaţi (cohors miliaria). Există incertitudini despre mărimea acestei Gărzi. dar unităţi ale acesteia îl însoţeau.Cit p.Chr...189-190 16 . De iure. Este foarte probabil ca din primii pretorieni să fi făcut parte veteranii bătăliei de la Perugia din 41 a. Din acest motiv.Chr. provenind din ordinul ecvestru (al cavalerilor). Cât despre numărul de pretorieni care compuneau o cohortă. Chr. Garda Pretoriană a evoluat. Cele nouă cohorte originale au fluctuat în număr şi mărime în timpul primului secol p. De facto. Abia în timpul lui Domitian. aceasta nu s-a întâmplat. Augustus nu se înconjura cu acest imens anturaj în frecventele sale călătorii.) imaginea pretorienilor s-a afirmat şi s-a consolidat. Garda Pretoriană era alcătuită conform 36 37 Ibidem. p. De-a lungul timpului. Cohortele pretoriene de infanterie erau compuse din 500 de soldaţi fiecare. Sejanus a fost cel care a concentrat cohortele Gărzii într-o singură garnizoană la Roma. Augustus a recrutat doar o mie de oameni pentru serviciu în interiorul oraşului.

au fost puse sub controlul a doi prefecţi de rang ecvestru şi comanda de către unul sau doi prefecţi a rămas ca normă de-a lungul istoriei Gărzii. Spre sfârşitul domniei lui Augustus. pentru o lună. care au fost menţinute de împărat (şi iniţial şi de alţi senatori proeminenţi) ca o relicvă a perioadei războiului civil. câte un an. Bonusul la retragere era de 5000 de denarii (comparativ cu 3000 primiţi de legionari).66 41 Bingham. II: Rome from late republic to late empire. Hans von Wees şi Michael Whitby(ed. Veteranii principales puteau primi titlul de evocati Augusti şi puteau fi ţinuţi în rezervă. au servit ca primul cohort al unei legiuni şi s-au ridicat să fie primi pili şi apoi s-au întors la Roma să primească tribunate în vigiles. Acesta era. potrivit istoricului roman. de origine germanică. pe rând. 2009. 2007. Primeau de asemenea donaţii de la împărat mai des şi într-o cantitate mai mare decât legiunile. aceeaşi prefecţi erau printre cei mai importanţi oameni din Imperiu şi din a doua jumătate a primului secol prefectura pretoriană a devenit apogeul carierei ecvestre. În 13 a. cu patru ani mai puţin decât legiunile.). În timpul lui Tiberius. Garda Pretoriană suplimenta corpuri de bodyguarzi speciali. din 12000 de oameni.100 17 . University press Cambridge. iar tribunul ei primea ordine de la însuşi împăratul. Chr. despre care am vorbit şi într-un paragraf anterior. oameni foarte experimentaţi. Această unitate a fost special privilegiată încă de la crearea ei. Boris-Military forces în The Cambridge History of Greek and Roman Warfare. A History of Rome Under The Emperors.The Pretorian Guard-Course reader. Fiecare cohortă pretoriană asigura paza Romei pe rând. preţul loialităţii lor.University of Alberta Press. Spre deosebire de tribunii legiunilor. fiecare cohortă era comandată de propriul său tribun. în mod normal. De la început. Se pare că în prima fază a principatului ei purtau togă peste uniformă chiar şi în timpul serviciului40. Dio Cassius.Chr. durata serviciului lor a fost fixată la 12 ani şi crescută la 16 în 5 p. Iniţial. editura Routledge. În principatul timpuriu. plata lor pare să fi crescut de la două la de trei ori mai mare decât cea a legionarilor.71 Rankov. Londra 1996. ei au fost instalaţi în castra praetoria. Philip Savi. care serviseră ca centurioni în Gardă sau poate în legiuni. când chiar şi cele mai loiale trupe romane nu puteau fi considerate de încredere. p. vitală pentru trupe staţionate atât de aproape de centrul puterii41. Cei care se întorceau apoi în legiuni ca primi pili bis şi praefecti castrorum formau o 39 40 Mommsen. odată cu reforma lui Sejanus. p. Theodor. dar în 2 a. Chr. vol.. se pare.lui Mommsen. tribunii pretorieni erau. p. organizaţi în unităţi paramilitare. în interiorul capitalei39.. Aceştia rămâneau la Roma chiar şi pe timp de război. cohortele urbane sau pretoriene. Sandra.

sub Tiberius. Pretorienii alungaţi s-au alăturat curând unui nou pretendent. Moştenirea anilor 68-69 p. B.Cit. care se năştea în faptul că apărau persoana împăratului de orice riscuri. chiar şi de mâna celor care puteau pretinde tronul. p. Annales 4. În primul rând era un rol politic. când nu i-a răsplătit cum se cuvine. aveau un rol de poliţie specială (să nu uităm că la Roma existau cohortele urbane. pretorienii erau recrutaţi în Etruria. iar Dio Cassius 43 ne spune că la sfârşitul secolului II ei proveneau exclusiv din Italia. cu funcţia de poliţie)45. Tacitus42 ne spune că în principatul timpuriu.5 în Mommsen. Astfel Sejanus aproape a obţinut tronul înainte de a cădea de la putere în anul 31 p. editura Routledge.189 18 .5 . A History of Rome Under The Emperors.. p. Rolul Gărzii Pretoriene era unul dual.p. fiecare a 1000 de oameni aleşi din propriile sale legiuni germane. Op. adică din cele mai prospere şi mai romanizate părţi ale Imperiului occidental.Chr. şi au devenit rapid coloana vertebrală a armatei acestuia. care a concentrat toate cele nouă cohorte într-o tabără din secţiunea de nord-est a pomeriumului. Londra 1996. Un nume care revine frecvent atunci când vorbim de pretorieni este cel al lui Sejanus. Theodor.Op. iar comandanţii lor nu au mai putut fi niciodată trecuţi cu vederea în deciziile politice ale 42 43 Tacitus.74 44 Rankov.Cit. Vespasian. Umbria şi Latium. Prima tabără de piatră a fost construită de Claudius. Macedonia şi Noricum. prefect sub Tiberius. Cassius Dio 75. a fost importanţa politică câştigată de pretorieni.66-67 45 Bingham. iar pretorienii au fost campaţi de-a lungul istoriei lor în tabere succesive în acest loc44.. şi a fost dezertarea acestora cea care l-a silit pe Nero să se sinucidă. Pretorienii au realizat curând că aveau stofă de creatori de împăraţi. noul împărat i-a executat pe centurioni şi a desfinţat cohortele înlocuindu-le cu şaisprezece noi cohorte.Chr. S. Când Otho a fost detronat de Vittelus. Ca şi în legiuni.74 Apud. Tribunii pretorieni au condus conspiraţia care l-au ucis pe Caligula în 41 p. Pretorienii puteau prezenta un pericol pentru împărat însuşi dacă acesta le pierdea loialitatea. centurionii pretorieni erau numiţi fie din principales ai Gărzii. fie din bărbaţi de rang ecvestru. care urcaseră în grad.importantă legătură de loialitate cu împăratul. Principales şi immunes erau similari cu cei ai legiunilor. pe care l-au trădat pentru Otho. În al doilea rând. Hispania.2. proclamându-l pe Claudius ca succesor al lui Caligula şi asigurând ascensiunea lui Galba după moartea lui Nero.. p..Chr.

69 47 19 . uzurpatorul Maxentius. în 98 p. Când Vespasian a redus Garda la nouă cohorte militare. B. Traian. Acesta din urmă a folosit-o ca forţă de elită în războaiele sale de la graniţa dunăreană şi germană. Traian l-a executat pe prefectul pretorian şi alţi ofiţeri ai Gărzii. ea îşi va îndeplini cu brio rolul de creatoare de împăraţi. formate din susţinătorii săi. dându-le un rol proeminent în timpul războaielor din Dacia din 101-102 şi 105-106 p. declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui47. el le-a celebrat victoriile în numeroase monumente publice. Domitian. De aceea prima mişcare a noului împărat a fost să desfinţeze Garda Pretoriană. l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit. O ascensiune fulminantă. Garda a rămas profund loială lui Vespasian. Titus şi fratelui şi succesorului lui Titus. Când Nerva a murit doi ani mai târziu. care în 312 a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin la podul Milvian. nu unui ofiţer ecvestru..... De asemenea. Nimic nu putea semnala mai clar importanţa Gărzii pentru noua dinastie. ales de Senat. el a dat comanda acesteia. moştenitorul tronului. ci propriului său fiu. o epocă de glorie şi strălucire în care au dat tonul politic al celei mai mari puteri ai lumii antice şi o decădere şi apoi dispariţie datorată apariţiei influenţelor barbare şi a slăbirii principiilor care guvernaseră iniţial toată armata romană. pentru a avea asigurat suportul legiunilor din Germania în cazul unor atacuri la adresa sa. fiindu-i profund loială împăratului Marcus Aurelius. pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi. chiar şi în Columna lui Traian46. După uciderea lui Domitian într-o lovitură de palat. Titus.65-68 Ibidem .p. Op. Garda l-a intimidat pe succesorul său Nerva. De-a lungul secolelor ce vor urma. în 96 p. Sub următorii împăraţi.Cit. Garda a jucat un rol foarte important. Nerva a trebuit să-l adopte pe guvernatorul Germaniei Superioare.Chr. în timpul războaielor marcomanice şi a celor gotice. o dezvoltare şi o creştere rapidă şi imensă.Chr.împăratului. în cele din urmă. 46 Rankov. susţinerea Gărzii Pretoriene asigurând de obicei accesul la tron al unui candidat sau altul.. p. dar s-a ocupat în schimb de reabilitarea cohortelor.Chr. Istoria Gărzii Pretoriene reflectă în mare măsură istoria Romei însăşi. până când. Pe măsură ce Roma decădea tot mai mult.

puterea din umbră care genera frică şi respect. ei au fost ochii şi urechile împăratului timp de aproape patru secole. însă. iar mai recent. ascunşi printre cetăţenii Marelui Oraş.Şi-a lăsat. Mai mult spioni decât militari. chiar de preşedintele SUA. 20 . Erau creatorii de împăraţi. amprenta în istorie ca organizaţie cu imens rol politic şi influenţă în toate straturile societăţii iar modelul acesteia va fi preluat în epoca contemporană chiar şi de Hitler pentru garda sa personală Schutzstaffel.

Opere II – Istorii. 1964. împăratul Tiberius. spunând că zvonurile din popor potrivit cărora Tiberius ar fi complotat cu Sejanus la uciderea lui Drussus sunt false şi că numai Sejanus poate fi acuzazt de această grozăvie. pe care o face prin sclavul Lygdus. i s-au dat pe mână soldaţi.CAPITOLUL III GARDA PRETORIANĂ ÎN ISTORIOGRAFIE TACITUS Tacitus îi numeşte pe pretorieni ostaşii din Roma şi spune că erau legaţi de multă vreme de împărat prin jurământ48. Ed. p.51 El face o comparaţie între nobleţea lui Tiberius. recrutate aproape numai din Etruria şi Umbria sau din vechiul Latium şi din vechile colonii romane. Citez: „Iată că după vrerea prefectului s-a construit şi tabăra. era sfetnicul împăratului. Ed. Delimitează clar intenţiile criminale ale lui Sejanus de cele ale protectorului său.”50 Tacitus pune pe seama lui Sejanus otrăvirea lui Drussus. Ştiinţifică. Bucureşti. Tacitus nu surprinde momentul înfiinţării Gărzii sub Augustus. 71 Idem. prin subterfugii. El îl citează pe Drussus. 1963. p. p. Ştiinţifică. 256-257 21 . Istoricul ne spune că sub Tiberius la Roma existau trei cohorte urbane şi nouă pretoriene. când vorbeşte de Sejanus care. Sejanus. prefect pretorian. Bucureşti. nepoţii lui vor fi ai familiei Drussilor. statuia lui se vede în teatru printre monumentele lui Cneus Pompeius. a intrat pe sub pielea împăratului 49. spune el. p. iar Tacitus nu vede cu ochi buni ambiţiile politice ale acestuia. ca să-i dea minte (lui Sejanus) să se mulţumească cu atât. 254 51 Ibidem. opunându-le cu viclenia lui Sejanus care. Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm zeilor. El subliniază nobleţea sufletească a lui Drussus în raport cu viclenia şi setea de putere a lui Sejanus. după 48 49 Tacitus. 253-254 50 Ibidem. Opere III – Anale. care încerca să-şi vadă în acelaşi timp de treburile interne ale statului luptându-se cu senatul şi de cele externe confruntat cu ameninţări la extremităţile Imperiului. Istoria începe mai degrabă cu domnia lui Tiberius surprinzând momentul de maximă autoritate al pretorienilor sub prefectul Sejanus.

Puterea Imperială era împărţită între consulul Titus Vinius şi perfectul pretorian Cornelius Laco. După moartea Iuliei. ticăloşia comandantului lor. p. văduva lui Drussus. Sejanus îi discreditează pe C. Ştiinţifică. împăratul nu avea destulă încredere şi plănuia să îl înlocuiască cu unul din liberţii săi54. Pretorienii l-au susţinut pe împărat în toate nebuniile sale care au inclus incendierea Romei şi uciderea unui număr mare de creştini. Ed. iar în cele din urmă Garda îl părăseşte pe Nero care se sinucide la rândul lui. oameni mai mult sau mai puţin influenţi. 1964. În opinia lui Tacitus. p. mama împăratului Tiberius. 379-380 55 Ibidem. 307 54 Ibidem. Iar la asta s-ar mai putea adăuga. ocupanţi de funcţii publice. ei l-au abandonat pe Nero din cauza unor vicleşuguri şi uneltiri şi nu din porniri lăuntrice şi după ce au văzut că nu primesc nici donaţia făgăduită de Galba. p. comandanţi militari. 81 22 . spune el. Caligula îl vizitează pe acesta în tabăra Pretoriană ca să-şi întărească relaţia cu Garda. Rând pe rând. prefect al Gărzii şi soldat loial mamei sale. Sub Nero. Sejanus discreditează senatori. 380 56 Tacitus.Silius şi pe Titius Sabinus. care îi puneau în primejdie ambiţiile politice. 71 57 Ibidem. Pretorienii se raliază în jurul lui Galba55. 52 53 Ibidem. Sejanus îi cere lui Tiberius. după uciderea mamei sale şi discreditarea lui Burus.uciderea lui Drussus complota acum la eliminarea copiilor lui Germanicus (Claudius). care dorea tronul pentru el56. p. printr-o scrisoare. p. au fost îndepărtaţi tribunii pretorieni Antonius Naro şi Antonius Taurus57. mâna Liviei. p. împăratul este nevoit să-l scoată pe Sejanus ţap ispăşitor pentru a scăpa de ura poporului şi Sejanus este executat împreună cu toată familia şi susţinătorii săi. dar nici în Geta. Însă în urma unui conflict cu nora sa Agrippina şi cu nepotul Nero. Nymphidius Sabinus. mentorul lui Nero. va fi nevoit să se sinucidă. Bănuiţi de vicleşuguri împotriva lui Galba. conducerea Gărzii îi este acordată lui Tigelinnus. moştenitorii tronului52. Opere II – Istorii. Susţinut de Burus. 256-257 Ibidem. Caligula îl va numi în fruntea pretorienilor pe prietenul său Lusius Geta. Rând pe rând. croindu-şi drum pe sub pielea împăratului şi spre tronul Romei. Bucureşti. puterea lui Sejanus asupra acestuia nu mai are nici o stavilă53. Agrippina. tânărul Nero urcă pe tron. Dar loialitatea lor se cumpăra cu sume imense de bani. Seneca. apropiaţi ai lui Germanicus. Urmaşul lui Tiberius.

229-230 23 . Conduşi de Flavius Sabinus. să le dea concedii. care se vede nevoit să le ţină un discurs moralizator. Antonius Novelus şi Suedius Clemens şi tribunului reinstalat Aemilius Pacensis. 58 59 Ibidem. cea mai mare frică a sa erau cohortele pretoriene. Tacitus le recunoaşte pretorienilor puterea imensă de care se bucurau şi o justifică prin faptul că se aflau atât de aproape de centrul puterii. fostul prefect Laco fiind ucis de un pretorian reangajat din ordinul lui Otho58. chiar ostaşii pretorieni şi urbani. Otho sau Vittelus se datorează pretorienilor. Cu ascensiunea la tron a lui Vespasian se termină istoria povestită de Tacitus. După ce Vittelus îl învinge pe Otho şi-şi asigură puterea. iar în fruntea trupelor de pedeştri îl pune pe prefectul pretorian Licinius Proculus.”60. de senatori şi chiar de împărat. Roma. p. 85 Ibidem. Soldaţii erau ameţiţi de vin iar cei mai ticăloşi urmăreau jaful. Otho adaugă armatelor sale şi Garda Pretoriană şi încredinţează conducerea opeaţiunilor primii pililor. Galba. în afara legiunilor învinse şi răspândite prin Italia. Felul în care Tacitus înfăţişează această revoltă ne arată o părticică din cumplita putere de care se bucura Garda: erau temuţi de populaţie. pretorienii îl ajută pe Otho să preia tronul din mâinile lui Galba. Îl detestă însă pe Sejanus pentru setea sa de putere şi pentru dorinţa de a prelua tronul. pretorienii se răscoală împotriva lui Vittelus. p. p. al cărui protejat fusese. Vittelus îi execută pe toţi comandanţii pretorieni61. Noul împărat îl numeşte prefect pretorian pe Flavius Sabinus. să le plătească donaţii şi să nu-i pedepsească decât pe doi din cei vinovaţi de revoltă de frică că aceştia l-ar putea îndepărta oricând de pe tron59. p. Învingător. În războiul împotriva lui Vittelius care visa la tron. 229 61 Ibidem. Citez: „Dar acum au ieşit pe câmpul de bătaie legiunile şi flota şi lucru rar altădată. Nu neagă însă Gărzii rolul imens pe care îl are aceasta în luarea deciziilor amintind că ridicarea şi căderea lui Nero. Era cât pe ce să se întâmple o răscoală când prefectul pretorian a fost ucis de proprii soldaţi deoarece era bănuit că încerca să-l detroneze pe Otho. Vittelus i-a iertat pe pretorieni şi a încercat să-i aducă sub ascultare cu daruri şi favoruri. 119-123 60 Ibidem.Conduşi de tribunul Iulius Martialis. acuzându-l de nerespectarea înţelegerii pe care o avuseseră şi lupta dintre ei culminează cu incendierea Capitoliului.

115 63 Ibidem. vol. devenind din ce în ce mai negativă cu privire la influenţa pe care aceasta o avea asupra împăratului şi a lumii politice romane. Dio Cassius este primul istoric roman care surprinde începuturile Gărzii. p. După aceea. ci doar perioada ei de mare glorie sub Sejanus. Dio Cassius a fost senator. Parfrots Book Company Troy. Opera sa este împărţită în 6 cărţi. III. Până la perioada lui Iulius Caesar istoria este mai lapidară. p. începuturile Gărzii nu sunt surprinse. Macrinus. Dio Cassius a fost protejat însă de împăratul Septimius Severus care îi preţuia foarte mult abilităţile politice şi oratorice. Lui Tacitus îi datorăm una din cele mai obiective viziuni asupra Gărzii dintre toţi istoricii romani.Deoarece îşi începe opera cu domnia lui Tiberius. descrierile sunt mai detaliate şi începând cu Commodus devin foarte precise. consul şi proconsul în Africa şi Pannonia. dar în primele sale cărţi de la creearea ei şi până la domnia lui Nero. 117 24 . Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. Din operele sale putem afla că Garda era compusă din nouă cohorte quingenaria şi că membrii săi erau recrutaţi în majoritate din interiorul Italiei63. 62 Cassius. 2004. A fost foarte preţuit de împăratul Septimius Severus. New York. Elagabalus and Alexander Severus . el nu intră în amănunte privind activitatea acesteia ci dă doar detalii despre felul în care era organizată şi modalităţi de recrutare62. Dio Cassius scrie o istorie a Romei de la începuturi până în 229. El nu priveşte cu ochi buni îmfiinţarea Gărzii. el nu insistă pe perioada de apogeu a Gărzii în vremea lui Tiberius şi Sejanus. Acest negativism poate fi legat şi de relaţia pe care Dio Cassius ca om politic o avea cu Garda şi care se deteriorase până la nivelul în care Garda îi ceruse moartea. guvernator al Smirnei. Spre de deosebire de Tacitus. când pretorienilor li se oferă o tabără în interiorul Romei. Geta and Caracalla. Dio. atitudinea istoricului faţă de Gardă se schimbă. creearea şi stabilizarea acesteia. După domnia lui Nero. DIO CASSIUS La fel ca şi Tacitus.

VI. meseria armelor a fost privită mereu ca fiind una din cele mai onorabile meserii. În cărţile în care a descris domnia următorilor împăraţi a amintit mai puţin despre Gardă şi rolul acesteia. Macrinus. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. Geta and Caracalla. care va încerca să-l asasineze. loialitatea”66. IV. p. la auzul unei pungi cu galbeni. care i-a cerut chiar moartea. p. 115-131 25 . Va deplânge asasinarea lui Elagabalus şi-l va avertiza pe Alexandru Severus despre pericolul care-l reprezintă „aceşti bărbaţi care-şi schimbă atât de uşor. echipamentul şi activitatea pretorienilor. Şi-a manifestat din nou dezgustul faţă de asasinarea lui Pertinax de către Gardă şi a salutat decizia lui Severus de a desfiinţa Garda şi a o recrea din legiunile dunărene deşi va intra în conflict cu aceasta nouă gardă. Macrinus. Dio Cassius reprezintă cea mai importantă sursă istoriografică în ceea ce priveşte Garda Pretoriană. A salutat în lucrările sale acţiunile lui Vespasian şi Titus de a reduce dimensiunile şi de a modifica structura etnică a Gărzii. cărţile acestuia acoperind cea mai mare parte a existenţei acesteia şi perioada de sublimă glorie a pretorienilor. Elagabalus and Alexander Severus.Istoricul vorbeşte foarte acid despre rolul Gărzii în sinuciderea lui Nero şi critică rolul masiv jucat de aceasta în numirea şi mai apoi asasinarea lui Galba. vol. conducerea. Însă în ceea ce priveşte exactitatea informaţiilor privind organizarea. Pe 64 Idem. PROPAGANDA De-a lungul istoriei umanităţii. 50-110 65 Ibidem. Dar informaţiile acestuia trebuie preluate cu grijă şi în spirit obiectiv. 90-110 66 Idem. nu ne permitem să ne îndoim de acest istoric de origine greacă deoarece majoritatea informaţiilor transmise de el au fost deja confirmate prin scrierile altor istorici sau descoperiri arheologice. vol. Geta and Caracalla. recunoscută fiind atitudinea negativă a istoricului la adresa Gărzii precum şi conflictul personal pe care l-a avut cu aceasta. p. Elagabalus and Alexander Severus. Respectul de care un individ se bucura în societate era direct proporţional cu funcţia pe care acesta o ocupa în instrumentele de război ale societăţii sale. Otho şi Vittelus64. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. considerându-le măsuri necesare şi salutare65.

iar la sfârşitul serviciului militar primeau. Fabian. imaginea soldatului. în timpul Republicii. tipul caracteristic pentru acest intrument era soldatul din Garda Pretoriană. care era arătat ca un exemplu de bărbaţie şi curaj. El se adresa necetăţenilor. ajungem în lumea romană. avansând mai apoi în funcţie şi retragerea la vatră ca veteran după îndeplinirea serviciului militar obligatoriu a cărui durată a variat în timp erau privite ca acte onorabile de către bărbaţii Imperiului. Originea sa era pură deoarece pretorienii erau recrutaţi aproape în totalitate din peninsula Italică. dacă îl putem numi aşa. locuiau în tabere relativ confortabile şi primeau o bucată de pamânt să o cultive la terminarea serviciului militar. De asemenea. a ajuns sa fie idealizată. p. A intra în rândurile armatei. Imperiul s-a folosit de trei instrumente propagandistice. aparatul de propagandă al Imperiului Roman.parcursul secolelor. necetăţenii din provincii puteau intra în armată în auxillia şi alae. Revenind la primul instrument. de îndată ce intrau în rândul veteranilor. se creează 28 de legiuni permanente şi meseria armelor devine astfel o carieră. facând din ea centrul unor ample campanii de propagandă. aducând cu el pax romana în provinciile în care era detaşat. Pentru a atrage noi voluntari şi a menţine numărul trupelor constant. În primă instanţă. efectivele legiunilor trebuiau refăcute tot timpul. 2009. Aceştia erau bine plătiţi. Universitatea Petru Maior. a războinicului prin excelenţă. Aici intră în funcţiune. Tîrgu Mureş. el trebuia să-şi dovedească 67 Istvan. idealizarea imaginii soldatului. un civilizator. 30-96 68 Ibidem. Odată cu instaurarea Imperiului şi cu reformele făcute de Augustus. Al doilea intrument a fost creearea unui sistem de recompense pentru soldaţi. un bărbat puternic şi onorabil. pe lângă lotul de pământ dat în mod obişnuit veteranilor şi calitatea de cetăţean roman68. Al treilea şi cel mai inteligent instrument de propagandă a fost transformarea armatei în agent civilizator. Primul ar fi idealizarea imaginii soldatului roman. Era selectat pentru curaj şi abilităţile de luptător şi trebuia să dovedească calităţi deosebite pentru a i se permite onoarea de a servi în garda personală a împăratului. De la polis-ul grecesc în care calităţile de bărbat. meseria de soldat nu era o carieră permanentă. Din cauza războaielor aproape permanente pe care le purtau. Aceste două instrumente se adresau mai mult celor care erau deja cetăţeni romani67. p. Astfel. Război şi Societate în Lumea Antică – note de curs. cetăţean şi soldat erau interdependente. 40-56 26 .

Pe monumentele romane. simbolul Gărzii. Devenită un subiect sensibil în prima parte a Evului Mediu. pretorienii îşi declară în mod vizibil autoritatea faţă de celelalte unităţi ale armatei şi loialitatea unică îndreptată doar spre persoana împăratului. este folosit până azi ca să demonstreze puterea şi curajul unităţii militare care îl foloseşte.Paris. cel al Partidului Fascist din Italia şi cel al Partidului Nazist din Germania. desigur. bărbia este uşor ridicată. influenţate nemijlocit de statuile monumentale ale împăratului echipat în comandant suprem. FEDN. unde legăturile reciproce care-l unesc pe soldat cu căpetenia Imperiului devin vizibile în chip limpede. aşteptând în uniformele lor să-şi primească ordinele dar fără nimic din aerul de servitudine al legionarilor. sigură pe sine. apoi a celei de „război sfânt” de către papalitate şi concomitent cu evoluţia clasei cavalereşti. Fresca de pe „Columna lui Traian” (vezi anexa 1 ) prezentând un grup de pretorieni în aşteptare este foarte grăitoare pentru topicul discutat. În încercarea lor de a creea armate puternice ei redesenează imaginea luptătorului prin excelenţă reînviind modelul 69 Boene.114-118 27 . se reflectă acea „autoritate a soldatului” care îşi află expresia cea mai evidentă în sculpturile în relief ale unor militari cu platoşă. Augustin şi.loialitatea pentru că servea într-unul din cele mai ameninţatoare unităţi armate. Ambii încarnează o forţă ce se vrea liniştită. Odată cu creearea noţiunii de „război drept” de către Sf. bine clădiţi după toate standardele frumuseţii romane.Bernard. Un grup de bărbaţi înalţi. meseria armelor redevine onorabilă. Scorpionul roşu. Conscription et Armee de Metier. violenţa potenţială şi să stăpânească dorinţele69. Umanismul şi Renaşterea redescoperă soldatul roman şi mai ales pretorianul ca ideal de frumuseţe masculină. asemănătoare cu sobrietatea păzitorilor din cetatea platonică. Capul nu este plecat. Louis Michel. în măsură să canalizeze către obiectivele cuvenite thymos-ul. meseria armelor şi imaginea soldatului s-au degradat datorită atitudinii negative faţă de război pe care a avut-o religia creştină in perioda ei timpurie. Conştienţi de propria superioritate.Ed. Martin. Însă revitalizarea deplină a imaginii soldatului şi mai ales a pretorianului ca ideal de onoare se petrece în epoca contemporană odată cu accederea la putere în mai multe state din Europa a unor regimuri de extremă dreaptă. p. Cele mai cunoscute cazuri sunt. singura admisă în inima puterii imperiale.1991.

curaj şi onoare. La fel. Aceeaşi bărbie uşor ridicată. conştientizarea propriei valori. în general şi a pretorienilor în special este foarte puternică în epoca contemporană fiind considerată un ideal prin excelenţă. De asemenea. Corint. nu ar trebui să ne surprindă faptul că multe unităţi militare din toate armatele lumii arborează cu mândrie acvila legionară sau scorpionul roşu pretorian ca simbol al unităţii militare în cauză. în Italia. Restellini. cu creasta din pene sau păr de cal este asociat azi în mod greşit cu toţi soldaţii romani deşi era strict apanajul Gărzii. mândria reţinută. 190-195 28 . Bucureşti. p. De aceea. Creeată în mod artficial sau nu. 70 71 Guyot. Atitudinea personajului din sculptura „Gata de luptă” a lui Arno Breker (vezi anexa 4) este foarte asemănătoare cu cea a pretorienilor de pe „Columna lui Traian”. simbolul legiunilor romane şi folosirea ei în toate manifestările propagandistice atât în Italia cât şi in Germania era o practică comună. Patrick. a superiorităţii asupra celorlalţi71. Desenele lui Franz Eichhorst (vezi anexa 2 ) sau sculpturile lui Arno Breker (vezi anexa 3 ) vor părea foarte familiare unui cunoscător al artei greco-romane. iar imaginea acestora în cinematografie şi în arta civilă şi militară sunt motive recurente. La fel cum odinioară pretorienii erau cea mai elitistă unitate a armatei romane. Adelin. 2002. preluarea acvilei. dictatorul Benito Mussolini creează un ideal militar bazându-se pe imaginea soldatului roman în general şi a pretorienilor în special. p. la fel soldaţii germani trebuie să-şi polizeze abilităţile ca să fie demni să-l apere pe führer70. privirea pierdută undeva în zare. destinată protecţiei persoanei împăratului. numite „fasci di combatimento” aveau la bază tocmai această imagine idealizată a pretorianului roman.roman. în special a soldatului pretorian ca ideal de forţă. această imagine greşită fiind întreţinută de cinematografie. Coiful Pretorian specific. Ed. 139-143 Ibidem. Arta Nazistă. Celebrele unităţi care au dat mai târziu numele partidului condus de Mussolini şi a curentului politic iniţiat de acesta. imaginea soldatului roman.

CAPITOLUL IV GARDA PRETORIANĂ. ORGANIZARE, CONDUCERE, ECHIPAMENT
În 28 a.Chr., concomitent cu celelalte reforme precum stabilirea unei armate permanente, Augustus hotărăşte înfiinţarea unei gărzi pentru el şi familia sa. Această gardă era constituită din 9 cohorte. Există dezbateri între istorici în ceea ce priveşte mărimea unei cohorte pretoriene. În timpul lui Augustus erau cel mai probabil formate din 480 de oameni la fel ca şi cohortele quingenare ale legiunilor sau ale auxiliilor, deşi unii istorici insistă că au fost formate din 1000 de oameni încă de la început. La o dată necunoscută, înainte de anul 47 p.Chr. au mai fost adăugate trei cohorte celor 9 originale şi în 69 p.Chr., în timpul scurtei sale domnii, Vitellius i-a trecut în rezervă pe pretorieni şi şi-a creeat o nouă gardă presupus a fi formată din 16 cohorte a câte 1000 de oameni. Această nouă forţă a avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a putea fi organizată şi campată înainte ca Vespasian să vină la putere şi să reducă garda pretoriană la nivelul ei original din timpul lui Augustus, adică 9 cohorte de 480 de oameni. Domitian a creeat a zecea cohortă dar părerile sunt împărţite dacă el a şi crescut sau nu mărimea cohortei72. După asasinarea împăraţilor Commodus şi Pertinax, pretorienii s-au „vândut” celui care părea să aibă cele mai mari şanse la tron, Didius Iulianus, care a fost însă împărat doar pentru două luni după ce le-a asigurat pretorienilor o donaţie generoasă. Când Septimius Severus devine împărat în iunie 193, el a desfiinţat Garda Pretoriană originală şi a reconstituito cu soldaţi loiali din propriile sale legiuni şi a crescut forţa cohortei la 1000 de oameni. Garda Pretoriană şi-a găsit sfârşitul în mâinile lui Constantin, care a abolit-o în 312 pentru că luptase de partea rivalului său, Maxentiu73. Augustus a exclus ordinul senatorial de la comanda Pretorienilor, numind doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru în anul 2 a.Chr., pe acelaşi principiu de colegialitate ca şi consulii astfel încât să se supravegheze unul pe celălalt, notoriul Sejanus fiind prima excepţie de la

72

Southern, Pat,– The Roman Army – A Social and Institutional History, Ed. ABCClo, Oxford, England, 2006, p.115-117 73 Ibidem, p.117

29

această regulă. Astfel, Pretorienii nu se bucurau de putere politică directă dar exercitau o influenţă enormă şi acordul lor era esenţial pentru orice nou candidat la tron74. Cohortele pretoriene erau numărate de la I la IX, adâugându-se X sub Domitian şi erau comandate de tribuni. Fiecare cohortă era divizată în 10 centurii comandate, ca şi în legiuni, de centurioni. Seniorul centurion al Gărzii era trecenarius şi adjunctul la comandă era princeps castrorum. Titlul de trecenarius era indicativ al funcţiei sale de a comanda 300 de gărzi imperiale călare, speculatores, o forţă de cavalerie de elită încorporată în Gardă şi care formau garda specială a împăratului distinctă de gărzile călare, equites singulares Augusti75. Un simplu soldat în Garda Pretoriană putea ajunge uşor centurion în legiuni. Un excenturion din Gardă avea avantaje chiar mai mari, putând ajunge la rangul de primus pilus în legiune şi se putea întoarce la Roma pentru a prelua o varietate de funcţii în diferitele forţe militare din oraş. Unii din ei puteau progresa într-o carieră administrativă devenind procuratorii imperiali în provincii76. Baza de recrutare pentru Garda Pretoriană a fost în primă instanţă Italia, dar în secolul II recrutarea a fost deschisă pentru câţiva bărbaţi din Pannonia şi Dalmaţia. Apoi Severus înlocuieşte fosta Gardă Pretoriană cu una formată din soldaţi din propriile sale trupe germanice provenite din Ilyricum. Această diferenţă în origini şi asocierea foarte puternică pe care o aveau cu împăratul se poate să fi dus la creşterea aroganţei pretorienilor în secolul III, aceştia ajungând să terorizeze locuitorii Italiei. La origine, când au fost creeate de Augustus, doar trei cohorte pretoriene puteau fi în Roma în acelaşi timp, celelalte şase fiind staţionate în diferite oraşe de pe teritoriul Italiei. Totuşi, sub împăratul Tiberius, când influenţa prefectului pretorian Sejanus se afla la zenit, toate cohortele pretoriene au fost cazate în tabăra nou construită pentru ei, castra praetorie, la periferia nord-estică a Romei. Suprafaţa de 16,7 hectare a castra praetoria pare să contrazică părerea acelor istorici care susţineau că aceste cohorte pretoriene erau formate dintr-o mie de oameni, fiind mult prea mică pentru a găzdui un număr atât de mare de soldaţi77. În castra praetoria membrii gărzii urmau acelaşi antrenament ca şi cel al legionarilor şi din secolul II p.Chr. îl vor însoţi pe împărat în diverse războaie, dar fără a avea funcţii tactice.
74 75

Ibidem, p.116-117 Ibidem, p. 117 76 Ibidem, p. 116 77 Ibidem, p. 116

30

Statutul şi plata pretorienilor erau mult mai ridicate decât ale soldaţilor din legiuni sau auxilii. Existau posibilităţi de avansare în carieră mult mai ridicate, aşa cum am menţionat mai devreme. Cât despre soldă, ea a fost stabilită la începutul secolului I p.Chr. la 375 de denarii, pe când legionarii primeau doar 225 de denarii. Această diferenţă s-a mărit şi mai mult sub Domitian, care a crescut plata legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. De fiecare dată când un împărat făcea o donaţie trupelor, pretorienii primeau întotdeauna mult mai mult decât soldaţii din legiuni şi auxilii. În curând s-a stabilit obiceiul de a se plăti un dar în bani pretorienilor la ascensiunea pe tron a unui nou împărat sau la orice ocazie specială precum o victorie militară sau promovarea unui membru al familiei imperiale. Drept urmare, membrii Gărzii şi ofiţerii acumulau într-o perioadă relativ scurtă o mică avere. Durata serviciului militar pentru pretorieni era de 16 ani spre deosebire de 20 de ani şi mai apoi 25 de ani serviţi în legiuni sau auxilii. Astfel, membrii Gărzii şi ofiţerii puteau avansa spre posturi militare superioare cât erau încă în floarea vârstei(30-40 de ani)78. În ceea ce priveşte echipamentul Gărzii Pretoriene, acesta era mult mai elaborat decât cel al legionarilor şi reflecta rolul pe care aceştia în jucau în Imperiul Roman. Un aspect mult discutat de către istorici este cel al armurii şi al dotărilor armate care îi caracterizau pe pretorieni şi care îi făceau să se distingă faţă de legionari sau faţă de alţi militari romani. În realitate, atunci când pretorienii erau implicaţi în bătălie sau participau la alte genuri de operaţiuni militare, echipamentul lor nu diferea prea mult faţă de cel standard purtat de legionari. În esenţă, putem spune că pretorienii dispuneau de un anumit tip de „uniformă” (armura, casca, tunica, încălţămintea, etc.)79. Putem face o distincţie între o armură grea, de război şi o armură uşoară purtată când pretorienii se aflau campaţi la Roma pe timp de pace. O distincţie ulterioară se va face în fuziunea dintre departamente (infanterie, cavalerie) precum şi între epocile istorice de referinţă (secolele I, II, III şi IV)80. Aspectul poate cel mai original este reprezentat de legătura cu tradiţia. Pretorienii prezintă un echipament încărcat, oarecum clasic. Referirea la trecut era puternic resimţită în cadrul armatei şi chiar dacă fusese constituită oficial la începutul epocii imperiale, Garda
78 79

Ibidem, p. 115-116 Mattesini, Silvano, Le Legioni Romane – L’armamento in Mille Anni di Storia, Ed. Gremese, Roma, 2006, p. 190 80 Ibidem, p. 190

31

au fost avansate mai multe ipoteze. Funcţionalitatea şi siguranţa erau elementele prioritare şi de aceea pretorienii purtau în aceste situaţii căşti de tip italic sau galic în diversele lor variante. Culoarea crestei şi a penelor era albă. dar armamentul ofensiv rămâne acelaşi 81 Ibidem. Lorica segmentata ia locul loricei hamata. Gladiusul. athenian) romanizat cu o creastă vizibilă în vârf. 190 32 . Fasciile erau cele care simbolizau autoritatea magistraţilor în perioada Republicii. În basoreliefuri se observă în unele cazuri că armura este de tip muscular ca cea a ofiţerilor din legiuni (poate din bronz sau chiar din piele) iar tunica este îmbrăcată pe deasupra de armură. centurionii se distingeau prin creasta transversală (şi prin faptul că purtau vinca. funcţionari care purtau fasciile. pumnalul şi pilumul (suliţa clasică) erau în schimb armele ofensive. Culorile cele mai probabile de a fi fost folosite sunt albul şi roşul (aceasta din urmă a fost folosită probabil şi în cazul altor uniforme). echipamentul nu era probabil diferit de cel al legionarilor.Chr. Acesta se poate deduce. Când îl escortau pe Imperator. ei erau cei care simbolizau caracterul de continuitate. În ceea ce priveşte culoarea tunicii. Scutul era oval şi convex. La nivel de ipoteză este probabil că aveau şi un al doilea tip de echipament pe care îl putem defini ca un alt tip de uniformă.Pretoriană aminteşte de Republica romană şi acest aspect este puternic evocat în imaginea exterioară a membrilor acesteia. fără probe arheologice efective din unele basoreliefuri ca cel de pe Arcul lui Claudiu din 51 p. clasicul baston din lemn de stejar) pe când cea a celorlaţi ofiţeri era dispusă longitudinal. spre deosebire de cel rectangular al legiunilor imperiale.81 În timpul campaniilor şi războaielor. pe laturile căştii erau poziţionate două pene. dar după cum am mai spus. În orice caz. p. Ceilalţi ofiţeri purtau un baston lung cu capăt sferic care simboliza demnitatea de a conduce. rămăşiţă a războinicilor romani din secolul trecut. De aceea pretorienii purtau o cască de tip Montefortino ca şi soldaţii lui Caesar şi de multe ori purtau o lorica hamata. Defapt purtau un coif de tip attic (grec. Creasta putea să fie din păr de cal sau din pene probabil de culoare roşie sau albastră. nu s-au găsit dovezi arheologice care să susţină această afirmaţie. faptul că Republica s-a transformat în Imperiu. în care pretorienii purtau un alt tip de echipament. Culoarea roşie pare mai plauzibilă şi datorită faptului că roşii erau şi tunicile lictorilor. adică un fel de cămaşă de fier în locuri mult mai tipicei şi mai răspânditei în Imperiul timpuriu lorica segmentata.

Scutul avea o formă poligonală pe care era pictat scorpionul. Calul se călărea fără scări şi echilibrul călăreţului era dat de patru coarne aflate la fiecare colţ al şeii care îl ajutau pe cavaler să meargă în galop sau să lupte fără să-şi piardă echilibrul. ei aveau contus. brache. iar ocazional. etc. Armura (cel puţin în secolele I şi II p. În secolul III. de aceeaşi culoare cu pantalonii numiţi blache pe care îi purtau cavalerii. Tunica era albă. echipamentul pretorienilor (ca şi cel al legionarilor. p. de altfel) se schimbă substanţial. Astfel atât legionarii cât şi pretorienii se îndepărtează tot mai mult de imaginea clasică a soldatului roman din secolul I şi II. ci este tot mai evidentă prezenţa elementelor barbare romanizate. necesari atât pentru perioadele de iarnă cât şi pentru comoditatea călăreţului când se urca pe cal. Pentru cavalerie discursul era diferit. Harnaşamentul calului era foarte valoros pentru a sublinia rangul superior al pretorienilor faţă de ceilalţi cavaleri din legiuni sau din alae83. casca de factură imperială prezintă margini mai rotunjite şi are acum o protecţie pentru ceafă mai mare. La nivelul armamentului. simboluri solare. Cohortele nu mai sunt compuse acum aproape exclusiv din elemente italice. iar în ceremoniile oficiale un fel de coturni (calceus). Tunica prezintă mâneci lungi. semilune. În picioare purtau clasicele sandale şi talveţii. 82 83 Ibidem. Locul loricei segmenatata sau hamata este luat acum de o armură din solzi de metal (lorica squamata) care este prezentă din timpul lui Marcus Aurelius.Chr.82. pilum. Împreună garantau o bună protecţie şi o mai mare libertate de mişcare. 191 Ibidem. p. La gât purtau o eşarfă numită focale.) era făcută dintr-o plasă de zale de fier ca să nu împiedice mişcările ca cea segmentată. dovadă clară a influenţei parţilor asupra lumii militare romane. Casca era un model clasic tipic acesteia. pumnal). Solzii erau plăci de fier poleite cu bronz şi lipite apoi pe un corset de piele.(gladius. pretorienii aveau un scorpion imprimat pe tunică şi pe scuturi (de culoare albastră sau roşie) care erau de asemenea bogat decorate cu semne de factură astrologică: stele. de culoare albastră sau roşie care proteja pielea de frecarea armurii. un tip de lance scoasă din uz pentru infanterie dar folosită încă de cavalerie iar gladiusul era înlocuit de o armă mai lungă. Aspectul general era orientalizat. spatha. Din punct de vedere simbolic. Schimbările sociale şi politice survenite în sânul Imperiului se reflectă şi în înfăţişarea Gărzii Pretoriene. 192 33 .

seniorul centurionilor. Doar cavalerii care exercitau acum rolul de protecţie în locul legiunilor îşi puteau permite echipamente mai bune şi mai scumpe86. Puterea şi 84 85 Ibidem. pretorienii care au luptat de partea lui Maxentiu purtau căşti de tip Intercissa de tip romano-sassanid şi scuturi rotunde. p. Speculatores.).. un grup de 300 de gărzi imperiale călare. Spre sfârşitul existenţei lor (300-312 p. P. Astfel. p. ci are o formă de pară prin cele două adâncituri din laterale. care are rolul de a ţine inamicul la distanţă. mult mai mare. semn clar al decadenţei economice şi tehnice a Imperiului. Când Augustus creează Garda din cele nouă cohorte quingenaria la fiecare cohortă era ataşată o unitate formată din 120 de cavaleri.Chr. Şi armele ofensive se schimbă. de multe ori îl însoţeau pe acesta la întâlnirile cu Senatul sau îl consiliau în rezolvarea unor chestiuni oficiale. 192 Ibidem. o forţă de cavalerie de elită conduşi de trecenarius. Sandalele militare au fost înlocuite cu încălţăminte de tip civil din piele. O spadă similară spatha-ei de cavalerie.. pe lângă rolul de bodyguarzi ai împăratului mai îndeplineau şi diferite servicii pentru acesta. care are un rol mai defensiv.117 34 . Pilumul este abandonat definitiv şi înlocuit de lance. constituiau corpul de bodiguarzi al împăratului. Transportau mesaje secrete. mereu de formă ovală nu mai este convex. singurul care îl însoţea pe acesta peste tot. Căştile din secolul IV sunt de o calitate mai proastă faţă de perioada clasică. Aceşti cavaleri aveau un rang superior şi un statut mai elevat chiar şi printre ceilalţi pretorieni. cit.purtaţi înainte doar de cavaleri sau doar în timp de iarnă sunt acum purtaţi de toată lumea şi acoperă piciorul până la gambă. În timpul lui Hadrian. Scutul. Tribunii şi centurionii cohortelor pretoriene ajungeau de cele mai multe ori să îndeplinească rolul de sfetnici neoficiali ai împăratului şi de aceea. Op. lungă şi dreaptă. speculatores. Era campat într-o tabără specială în jurul reşedinţei împăratului şi a familiei sale şi nu în tabăra pretoriană de la periferia Romei87. care era deschisă în jurul gleznei84. la fel ca cei folosiţi de populaţiile germanice sau celtice. Armura este probabil tot cea din plăci de oţel. p. locul lor în aceste misiuni va fi luat de frumentarii. Un aspect foarte controversat în ceea ce priveşte Garda Pretoriană îl reprezintă cavaleria. 192 87 Southern. comparativ numeric decât turmaele de 300 de cavaleri ataşaţi unei legiuni. a luat locul clasicului gladius85. p. duceau la bun sfârşit misiuni de spionaj şi chair asasinate. 192 86 Ibidem.

în inima puterii imperiale. aceea de a desfiinţa legiunile odată atinse graniţele Italiei. abia în secolul III când neîncrederea în soldaţii romani crescuse odată cu elevarea rolului cavaleriei de origine germanică şi scăderea rolului infanteriei legiunilor89. Op. Mişcarea pur politică a lui Augustus de a acorda conducerea Gărzii Pretoriene unui prefect de rang ecvestru a fost în fapt o lovitură dată ordinului senatorial şi familiilor de patricieni din Roma de la care emanase puterea în vechea Republică. cit. Mai exista şi problema locaţiei. p. p. 1996. urma pasul al doilea şi anume consolidarea puterii. Baza de recrutare se va lărgi spre câţiva soldaţi din Pannonia. a pus legiunile în afara Italiei în provincii. să apere graniţele Imperiului. Routdledge. London. cum au făcut Vespasian şi Titus. Odată ajunşi acolo.. Ilyricum şi Dalmaţia. cum fac majoritatea împăraţilor cu domnii mai lungi de 5 ani). donaţii şi favoruri pretorienilor. Primul pas era obţinerea. A History of Rome Under the Emperors. deşi a permanentizat existenţa armatei ca instituţie. Aceasta se putea face pe două căi: fie continuând să acorde daruri. De aceea la început Italia va constitui unica bază de recrutare pentru Garda Pretoriană. dar le menţine în afara graniţelor Italiei. sau mai degrabă cumpărarea sprijinului Gărzii Pretoriene pentru a accede la tron. De aceea existau doi paşi pe care fiecare nou împărat căuta să-i îndeplinească pentru a accede la dar şi pentru a menţine tronul. Dându-le conducerea 88 Mommsen. deoarece nici un cetăţean roman nu ar fi permis unui barbar romanizat să facă parte din forţa militară cu cea mai mare influenţă în viaţa politică a Marelui Oraş. fie înlocuind Garda cu oameni aleşi din proprii susţinători (această înlocuire se putea face în totalitate.influenţa de care se bucurau ofiţerii Gărzii Pretoriene era de necontestat. dar ca forţă militară militară atingeau probabil valoarea a patru-cinci legiuni. 86-87 89 Southern. care ca număr se apropia de cel al unei legiuni. Aceasta a doua metodă de consolidare a puterii prin înlocuirea Gărzii Pretoriene presupune că împăratul respectiv avea de partea sa destule legiuni încât să îl ferească de o eventuală revoltă a pretorienilor.. P. Pretorienii se aflau campaţi la Roma. crescând astfel în mod inconştient influenţa pretorienilor ca unică forţă militară nu numai în Roma ci şi în întreaga Italie88. Augustus nu mai desfiinţează legiunile. ci le permanentizează existenţa într-o armată regulată. sau doar la nivel de ofiţeri. Ed.115-117 35 . Theodor. în timp ce reforma lui Augustus. Această regulă exista încă din timpul Republicii.

care fusese până atunci mereu în umbra celui senatorial90. influenţă care i-a atras ura contemporanilor91. acesta fiind. 1964. bucurându-se de o influenţă imensă asupra împăratului Tiberius. De asemenea. Opere III – Anale. de exemplu cazul lui Sejanus care aproape a ajuns împărat. în esenţă fondul pretorienilor a rămas acelaşi: o forţă militară puternică şi bine organizată. Bucureşti. Ştiinţifică şi pedagogică. în materie de putere politică (chiar dacă neoficial). p. al doilea om în stat după împărat. unica campată în inima puterii imperiale. 253-254 36 . uneori chiar primul. Ed. Augustus mută sceptrul puterii în mâinile ordinului ecvestru. p. funcţia de prefect pretorian reprezenta apogeul unei cariere de rang ecvestru.Gărzii Pretoriene. deşi au suferit multe schimbări de organizare şi echipament. 90 91 Ibidem. 115 Tacitus. când împăratul era influenţabil iar puterea prefectului pretorian era la apogeu. făcând-o astfel capabilă să exercite o influenţă majoră în toate deciziile luate la cele mai înalte niveluri ale Imperiului Roman. În concluzie. de la înfiinţarea lor în timpul lui Augustus şi până la dispariţia lor în timpul lui Constantin.

Garda Pretoriană a servit atât ca organism militar dar mai ales ca instrument politic. Plata acestora a fost stabilită la 375 de denarii pe an. 116 94 Ibidem. Sub Augustus. Sub Augustus. Celelalte legiuni care formau armata permanentă creeată tot de Augustus se aflau în diferite provincii ale Imperiului Roman şi conform unei vechi legi din timpul Republicii nu aveau dreptul să intre în Roma92. AUGUSTUS (29-14 A. militare şi sociale menite să-i întărească puterea personală a acestuia şi să facă trecerea de la Republică spre Principat ca formă de organizare politică. Ed. ei fiind o unitate nou creeată care abia acum începea să-şi consolideze autoritatea. are meritul de a fi creeat Garda Pretoriană în 27 sau 29 a. cu scopul de a proteja persoana împăratului atât pe timp de pace cât şi când acesta participa în campanii militare. A History of Rome Under the Emperors. În acest context al schimbării. p. Theodor. 1996. Routdledge.CAPITOLUL V ROLUL POLITIC AL GĂRZII PRETORIENE Creearea Gărzii Pretoriene petrecute în timpul lui Augustus a făcut parte dintr-o serie de reforme politice. doar un grup restrâns (trei cohorte după unii istorici sau doar 300 de soldaţi după alţii). temându-se de această forţă militară pe care el însuşi o instituise94. p.) Primul împărat. 117 37 . 115 Ibidem. ci în diferite oraşe din Italia. O primă sclipire a viitoarei influenţe politice pe care pretorienii o vor exercita în viitor este vizibilă în faptul că Augustus numeşte doi prefecţi de rang ecvestru la conducerea acestora. excluzând ordinul senatorial din această funcţie. Octavian Augustus. iar serviciul militar la 16 ani. centrul puterii. De asemenea. Se antrenau ca şi legionarii. pretorienii nu sunt încă campaţi în Roma. împăratul îi ţinea deocamdată la distanţă de Roma. London. rolul politic al pretorienilor nu se manifestă încă. p. 92 93 Mommsen. Pretorienii erau organizaţi în nouă cohorte quingenaria (a câte aproximativ 500 de soldaţi) 93. fiind campaţi la cartierul general al împăratului.Chr. Era singura unitate militară campată în interiorul Italiei.CHR.

Asta îi creşte şi mai mult influenţa lui Sejanus. pe care-l vedea ca un rival şi pe care-l va elimina convingându-i propria soţie să-l asasineze. 126 Ibidem. A. Abilitatea extraordinară. p. Militar prin excelenţă. însă de Germanicus. Trăise în anturajul familiei imperiale încă de la vârsta de 4 ani. TIBERIUS (14 A. Sejanus a trecut primul test odată cu înăbuşirea revoltei de pe Dunăre din 14 p. Lucius Aelius Sejanus.. Tatăl său va deveni guvernator al Egiptului. Profitând de încrederea de care se bucura în faţa împăratului. Sejanus. dar nu a încercat niciodată să-l elimine pe împărat. Sejanus îşi arogă dreptul de a numi toţi ofiţerii Gărzii.Chr. provenit dintr-o familie umilă de rang ecvestru.. – 37 P. iar Sejanus va prelua conducerea Gărzii de la acesta96.CHR. El a aspirat la putere urmărind chiar să-i succeadă la tron lui Tiberius. deşi Augustus introdusese doi prefecţi în această funcţie. Sejanus: Whose Conspiracy?. 95 96 Boddington. înăbuşite.Chr. La începutul domniei sale. Nu a avut o relaţie la fel de bună cu Drussus. atât datorită respectului de care se bucura în rândul trupelor ca general cât şi datorită faptului că a trimis pentru a negocia sfârşitul revoltei pe fiul său Drussus şi pe un tânăr ofiţer. p. Domnia lui Tiberius a fost marcată de relaţia acestuia cu omul său de încredere. Claudii Nerones. care îşi creştea astfel influenţa atât în rândul trupelor cât şi al populaţiei.CHR. care îl numise unic prefect pretorian.1963. pe tron urcă Tiberius. Fiul fostului prefect al Gărzii Pretoriene sub Augustus (Strabo). Tiberius era mult mai potrivit pentru cazarmă decât pentru Forum. Acesta a fost un experiment periculos pentru Tiberius şi va marca momentul de început al asceniunii spre putere al lui Sejanus. Alte revolte vor urma pe Rhin şi pe Dunăre.La moartea lui Augustus în 14 a. Neîndoielnic era la fel de aristocrat ca şi Augustus sau Ginta Iulio-Claudiană. fiul comandantului Gărzii Pretoriene95. imensul talent politic şi loialitatea feroce faţă de Tiberius sunt câteva din calităţile care-l definesc. 128 38 . fiul şi urmaşul lui Tiberius. Tiberius leagă şi mai mult familia imperială de cea a lui Sejanus căsătorind o fiică a lui Sejanus cu un fiu al lui Claudius. s-a confruntat atât cu nelinişti politice cât şi cu o revoltă militară pe care a reuşit însă să o stingă rapid.Oxford University Press.) Tiberius era un membru al înaltei aristocraţii. principalul contracandidat la preluarea puterii.

succesorul lui Sejanus la conducerea Gărzii va fi ca şi acesta conducător unic fără un coleg cu care să împartă puterea potrivit regulii augustane.D. când era la doar un pas de a fi numit sucesorul acestuia.Warriors:Gladiators 100 b. ordonă executarea ambilor. Slab şi fără calităţile necesare unui împărat. Are o aventură cu soţia lui Macro şi pentru a evita complicaţiile. îl vor înjunghia pe Caligula. 133-134 99 Wisdom.-A. Cert este că Garda Pretoriană poartă responsabilitatea îndepărtării celui de-al treilea împărat99.Cit.) A fost declarat împărat de către Senat la 18 martie 41.Profitând de enorma influenţă politică de care se bucura. O lovitură de palat şi o conspiraţie îl vor îndepărta pe Sejanus atât de la conducerea Gărzii Pretoriene cât şi din favorurile împăratului.C. În replică la uciderea prefectului lor şi la actele tot mai sângeroase la care se deda împăratul.2001. Th. pe care-l va susţine cu consimţământul populaţiei când acesta se va declara împărat la moartea lui Tiberius98. se scufundă în proiecte ireale care consumă imense resurse fără rezultate vizibile şi în crime sângeroase pentru a-şi satisface propriul ego. Acesta a cultivat o prietenie apropiată cu Gaius Caligula. doi tribuni. Sub Sejanus. mai ales că sunt campaţi acum chiar în Roma. 128 Ibidem. La conducerea Gărzii va fi numit Macro. 135-136 39 . câţiva ofiţeri juniori ai Gărzii vor organiza o lovitură de palat. urmărind să folosească Garda pentru satisfacerea propriilor ambiţii politice97. Unii istorici consideră că a fost vorba de o conspiraţie a ofiţerilor seniori ai Gărzii într-o încercare de a-şi manifesta influenţa de care beneficia.Oxford. p.. Cassius Chaerea şi Sabinus. CLAUDIUS (41 – 54) 97 98 Mommsen.CHR. Sejanus ordonă construirea unei castra praetoria la periferia nord-estică a Romei şi mută întreg contingentul Gărzii Pretoriene în interiorul oraşului. Sthepen . Op. Alţii consideră că a fost doar o răzbunare a celor doi ofiţeri care fuseseră deseori ţinta glumelor crude ale împăratului.200. Conspiratorii. Garda Pretoriană prinde pentru prima oară gustul jocurilor politice. p. un ofiţer senior al acesteia. GAIUS CALIGULA (41-54 P. în inima puterii imperiale.. care moare la 24 ianuarie 41. Macro. p.Osprey Publishing.

Astfel.. În acelaşi timp. Amsterdam. vigiles şi gladiatorii imperiali.Th. Cea mai influentă va fi nepoata sa. Cei doi ofiţeri pretorieni responsabili de moartea lui Caligula au fost executaţi. Burrus îl prezintă pe Nero Gărzii.B. p. Ea va atrage Garda de partea sa. 100 101 Baldwin. singurul care putea emite pretenţii la tron şi în a cărui moarte va fi implicată şi Agrippina102. Acesta o câştigă de partea sa cu ajutorul unor donaţii generoase. ci nepot al lui Germanicus (Claudius). Burrus era însă devotat Agrippinei. Cit. câteva cohorte şi cei doi ofiţeri care-l asasinaseră pe Caligula se opuneau la Roma Senatului. strănepot al lui Tiberius şi străstrănepot al lui Augustus. Claudius era ţinut prizonier în tabăra pretorienilor. Nero. vechea aristocraţie republicană reprezentată de Senat a fost învinsă nu de armată ci de Gardă. – Suetonius. care şi-a apărat cu succes propriile interese100. trupe nonmilitare: cohortele urbane (un fel de unităţi de poliţie).. Garda a acceptat înţelegerea. Nero îşi descrie ascendenţa într-o manieră destul de extraordinară: se numeşte pe sine nu fiu al Agrippinei. 1983 Mommsen. Garda a fost purificată de orice ofiţeri care nu erau de partea lui Nero101. Op. Nu va reuşi să împiedice însă asasinarea vărului lui Nero. În cele din urmă aceştia ajung la o înţelegere şi Claudius este de acurd să plătească 15000 de sesterţi fiecărui soldat al Gărzii. Messalina. Claudius era un împărat slab şi laş.Pe tron urcă Tiberius Claudius Germanicus cu sprijinul Gărzii Pretoriene. 154 40 . 147 102 Ibidem. NERO (54-68) La moartea lui Claudius în 54. care dorea puterea pentru fiul său. p. împământenind acest obicei al darului în bani către soldaţii pretorieni la urcarea pe tron al unui nou împărat. Nero o acuză pe aceasta că a încercat să-l otrăvească şi vrea să o execute dar este împiedicat de Burrus. Agrippina. iar sub conducerea sa au guvernat de fapt servitorii şi femeile. va aranja să fie numit prefect al Gărzii Afranius Burrus în locul fostului prefect fidel soţiei împăratului. Britannicus. În acelaşi timp. Senatul dorea să le opună pretorienilor celelalte trupe aflate în Roma.

urmărind să atace Garda şi privilegiile acesteia. În aceste condiţii. Aceştia au fost Sofonius Tigellinus şi Faenius Rufus.Primii opt ani din domnia lui Nero au fost marcaţi de o guvernare judicioasă şi înţeleaptă. Există zvonuri că Nero l-ar fi otrăvit pe Burrus. Galba doreşte să-şi adopte un urmaş. p. Deşi susţinut de Gardă. GALBA. dar dovezile clare în acest sens lipsesc. Marcus Salvinius Otho. În disperare de cauză şi din cauza vârstei înaintate. 159 41 . După ce-şi va asasina mama sub pretextul că mesagerul trimis de aceasta a încercat să-l ucidă. unul din comandanţii Gărzii ajunge chiar să fie proclamat împărat de o parte din regiunile romane răsculate. acesta din urmă devenind adevărata forţă din spatele regimului lui Nero103. Îşi lansează imediat regimul de autoritate asupra Gărzii. p. Roma este în haos104. căruia în ciuda originii şi educaţiei sale strălucite. în persoana lui Lucius Calpurnius Piso. Tigellinus demisionează. OTHO (68-69) Servicius Sulpicius Galba obţine numirea ca împărat. dar adevăratul motiv al căderii sale a fost persecutarea clasei nobiliare romane. Nero nu-şi poate susţine domnia în faţa legiunilor provinciale şi Garda îl abandonează. a legiunilor şi a faptului că Galba nu era legat în nici un fel de fosta familie imperială au dus la căderea sa. aşa cum făcuse Tiberius cu Sejanus. Trupele îl aleseseră ca împărat pe Vitellius şi doreau să pornească o campanie spre Italia. dar refuză şi se pune la dispoziţia Senatului. Legiunile germane urmau să-i ia locul. Garda este invitată să aleagă un nou împărat105. fără să le plătească acestora darurile pe care le ceruseră. Persecutarea creştinilor ca urmare a unei serii de catastrofe naturale care s-au abătut asupra Romei a fost mişcarea care l-a pus pe Nero în istorie.154 Ibidem. Deoarece acesta se bucura de calitatea de unic comandant al Gărzii. Nero va încerca mai întâi să-l elimine pe Burrus. îi lipseau contactele şi sprijinul armatei. La conducerea Gărzii au fost aduşi de data aceasta doi prefecţi conform regulilor impuse de Augustus. profitând de confuzie şi de simpatia de care se bucura în rândul Gărzii. Nero se sinucide şi cu el ia sfârşit dinastia Iulio-Claudiană. Nemulţumirea Gărzii. VITELLIUS. Nero nu va încerca să-l elimine pe Burrus direct. p. Rufus. care refuzase să-i îndeplinească ordinul de a o executa pe Agrippina. care-şi câştigase averea în timpul 103 104 Ibidem. 154-158 105 Ibidem.

Cu o popularitate crescută. Vitellius devine împărat pe 19 aprilie 69. la moartea tatălui său. Galba şi Piso au fost ucişi în piaţa publică şi Otho preia tronul. Vespasian reuşeşte să înfrângă trupele şi Garda lui Vitellius şi să fie recunoscut ca împărat în întreg Imperiul Roman.lui Nero. formând-o din voluntari din Italia. p. domnia sa este înfloritoare. L-au susţinut apoi trupele din Asia Minor şi Grecia. Se finalizează Colosseum-ul. Acesta prelungindu-se. Aşa că în cele din urmă. Iniţial a fost împărat în est. acesta desfiinţează Garda şi toate trupele din interiorul Romei şi creează o nouă garnizoană din legiunile loiale lui: 16 cohorte pretoriene şi 4 cohorte urbane a 1000 de oameni fiecare106. Vespasian este proclamat prima dată împărat pe 11 iulie 69 de către armatele din Egipt. p. împotriva revoltei evreilor este trimis Flavius Vespasianus. Vespasian era foarte conştient de faptul că nu era numărul cel care conta ci întărirea garnizoanei din capitală. dar mai ales din soldaţi din propriile-i trupe. Ca măsură represivă. Mai rămânea să se decidă conflictul dintre Otho şi Vitellius. fiu al împăratului şi co-regent la acea vreme107. 173-175 42 . comandant al Gărzii a fost Licinius Clemens. 106 107 Ibidem. Şi-a numit propriile rude pe acest post. Deşi scurtă. TITUS ŞI DOMITIAN (79-81 ŞI 81-96) Titus urcă pe tron în 79. El a sesizat potenţialul pericol care exista în comandantul Gărzii. Numărul de soldaţi a fost probabil redus de la cele 16 cohorte a câte 1000 de oameni stabilite de Vitellius la 10 cohorte quingenaria. Lui i-au urmat Titus. În cele din urmă. 14 ofiţeri ai Gărzii îl proclamă pe Otho împărat. iar ceilalţi membri se raliază şi ei în scurt timp mai mult din ură pentru Galba şi ca răzbunare pentru zgârcenia acestuia. În est. 160-161 Ibidem. În primă instanţă. Erupţia vulcanului Vezuviu îngroapă Pompei şi Herculaneum. Otho renunţă la tron. VESPASIAN (69-79) Vespasian a repus Garda în vechile ei drepturi. apare în peisajul puterii. trădând Garda şi legiunile care-l susţinuseră.

din cauza deselor războaie pe care le purta. Phartia şi Mesopotamia şi duce Garda cu el în aceste războaie. mai ales datorită faptului că măreşte solda legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii.Domitian urcă pe tron la moartea fratelui său. temându-se de o rebeliune a acestora. Ca şi tatălui şi fratelui său.Guard Prefect of Trajan and Hadrian.. Sub domnia sa. guvernatorul Germaniei Superioare şi unul din cei mai talentaţi oameni ai imepriului109. p. Presat de aceeaşi Gardă care-l adusese la putere. La asasinarea lui Domitian pe 18 septembrie 96. 185-190 Ibidem.Este primul din cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. Garda neîndrăznind să-i ameninţe autoritatea.1989. Imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă. În 93 este exilat de Domitian pentru câteva luni în Tarent după care revine în capitală. el îi execută pe ofiţerii Gărzii. Îl numeşte succesor pe Hadrian110. care se răsculaseră împotriva tatălui său adoptiv. TRAIAN (98-117) Marcus Ulpius Nerva Traianus a fost al doilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni” ai Imperiului Roman şi unul dintre cei mai importanţi. Garda îi va rămâne profund loială.R. pe 27 octombrie 97 este obligat să-l adopte şi să-l desemneze co-regent şi succesor la tron pe Ulpius Traianus. în provinciile mărginaşe izbucnesc revolte. care-l numise deja succesor. HADRIAN (117-138) 108 109 Ibidem. însă foarte greu de apărat. NERVA (96-98) Nerva este unul din beneficiarii regimului lui Nero şi al dinastiei Flaviilor. Pe plan intern a fost respectat şi ascultat. Nerva este proclamat împărat de prefectul pretorian. Cucereşte Dacia. iar imediat după moartea sa.Oxford University Press. 150-270 43 . p. 234-243 110 Syme. Creează un Imperiu imens. Domitian este asasinat în urma unei lovituri de palat şi pe tron urcă Nerva108. La urcarea pe tron. Traian a fost primul împărat non-italian urcat pe tronul Romei.

Cit. Încă din vremea lui Titus. pentru scurt timp. nu a avut probleme cu Garda. p. În urma revoltei din Egipt. speculatores. Hadrian este cel care a înfiinţat frumentarii. se confruntă cu eşecuri militare şi moare de ciumă în 169. Op. un fel de serviciu secret al Imperiului Roman. Frumentarii şi-au câştigat rapid ura societăţii şi asocierea cu şefii acestui serviciu putea aduce grave repercusiuni111.. Este adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 cu condiţia să-i adopte la rândul său ca urmaşi pe Marcus Aurelius şi Lucius Aurelius Verus. MARCUS AURELIUS (161-180) ŞI LUCIUS VERUS (161-169) Marcus Aurelius devine împărat la moartea lui Antoninus Pius în 161. ANTONINUS PIUS (138-161) A fost cel de-al patrulea din cei „cinci împăraţi buni”. În 177 şi-l asociază la tron pe fiul său Commodus. A devenit consul în 120 şi guvernator al provinciei Asia. aici se proclamă împărat Avidius Cassius. Renunţă la unele din cuceririle predecesorului său pentru menţinerea păcii. fratele său prin adopţie şi co-împărat.. o ia cu el în război. 279 113 Ibidem. erau folosiţi mesageri speciali şi asasini din rândul Gărzii Pretoriene. Sub el se petrece organizarea provinciilor cucerite de Traian.Th.Publius Aelius Traianus Hadrianus a fost al treilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. Moare în 180 în urma unei boli infecţioase. dar este ucis de un centurion113. El se confruntă cu revolte din partea triburilor germanice şi britanice. Era fiul consularului Aurelius Fulvius. Triumfurile militare ale lui Marcus Aurelius asupra sarmaţilor şi marcomanilor îl fac erou. Politica sa internă a fost calmă. p. iar revoltele au fost înăbuşite de generalii săi112. 111 112 Ibidem. p. Evită conflictele şi nu sfidează Garda Pretoriană. Lucius Verus. 305 44 . dar aceştia aparţineau Gărzii şi erau limitaţi în scop şi putere. 276-279 Mommsen. În acelaşi timp. Este ultimul dintre cei „cinci împăraţi buni”.

Didius Iulianus. Politica sa provoacă reacţii şi este ucis împreună cu Diadumenianus. Siriei. PERTINAX(192-193) ŞI DIDIUS IULIANUS (193) Commodus. Domneşte o scurtă perioadă. CARACALLA ŞI GETA (211-217).COMMODUS (177-192). păstrează loialitatea Gărzii Pretoriene de care se bucurase şi tatăl său. o desfiinţează şi o recreează din soldaţi din legiunile danubiene. fiul său minor pe care şi-l asociase la tron. A fost recunoscut de către pretorieni şi de către Senat. nu şi de legiuni care-l vor elimina114. Dinastia Septimilor se reinstaurează pe tron în persoana lui Elagabalus. Africii şi prefect al Romei. La instigările sale. fiind asasinat la 28 martie 193 de Garda Pretoriană. Pertinax este ales împărat. un senator foarte bogat din Galia. p. Daciei. deşi crud şi nepriceput în arta politicii. MACRINUS (217-218). care l-au vândut celui care a dat mai mult.289-299 45 . Nerecunoscut de Grada Pretoriană. ELAGABALUS (218-222) ŞI ALEXANDRU SEVER (222-235) Septimius Severus este proclamat împărat la 3 aprilie 193 de legiunile de la Dunăre şi este recunoscut de Senat în iunie. împăratul este ucis în aprilie 217 în timpul unei campanii în Mesopotamia. ura dintre cei doi fraţi va aduce la asasinarea lui Geta în acelaşi an. nemulţumită de severiatea măsurilor luate de acesta şi de politica lui economică austeră. SEPTIMIUS SEVERUS (193-211). Caracalla dă edictul cunoscut sub numele de Constitutio Antoninia prin care cetăţenia romană este acordată majorităţii locuitorilor din Imperiu. La moartea lui Commodus. El se remarcase în războailele cu marcomanii şi fusese guvernator al Moesiilor. Moare ca urmare a unei conspiraţii şi cu el se stinge dinastia Antoninilor. devine împărat cumpărând tronul de la pretorieni.Oppellius Macrinus cu largi ambiţii politice. În acelaşi timp la conducerea Gărzii ajunge M. Pune bazele dinastiei Septimilor. Britanniei. Macrinus este primul reprezentant al ordinului ecvestru care urcă pe tronul imperial şi primul prefect pretorian (în afara lui Titus care avea deja calitatea de moştenitor al tronului când fusese numit prefect pretorian) care atinge culmea puterii imperiale. 114 Ibidem. Deveniţi co-împăraţi la moartea tatălui lor. Moare în Britannia în 211. Îi urmează fii săi Caracalla şi Geta.

În realitate. Iulia Mamea. Relaţiile cu armata şi cu Garda Pretoriană devin încordate în favoarea celor cu Senatul. Maximian atacă Italia de Nord. familiile nobiliare au condus în realitate Imperiul. Gordian al II-lea şi a obţinut sprijinul Senatului. Cu Alexandru Sever ia sfârşit dinastia Severilor (Septimilor). dar la revolta populaţiei sunt nevoiţi să-l asocieze la tron pe nepotul minor al lui Gordian I. care-l proclamă împărat pe Maximian Tracul. Gordian al III-lea. adevăratul conducător al Imperiului era Timesitheus. prefectul pretorian.Elagabalus este proclamat împărat de legiunile din Siria şi îl numeşte succesor pe vărul său Alexandru. un oarecare Sabinius se revoltă şi se declară împărat în Africa de Vest. În timpul pregătirilor de război cu alamanii. MAXIMIAN TRACUL (235-238) ŞI ANUL CELOR PATRU ÎMPĂRAŢI (238) Maximian Tracul este primul împărat de origine barbară. În 238. Cei doi Gordieni sunt ucişi de fideli ai lui Maximian. El a crescut salariile soldaţilor. dar criza se adâncea. care primeşte titlul de Augusta. p. La moartea lui Timesitheus. dar este înfrânt. urmărind să le câştige loialitatea. Gordian I s-a proclamat împărat împreună cu fiul său. iar Gordian al III-lea devine împărat116. guvernatorul Africii. împăratul se şi căsătoreşte cu fiica acestuia. Odată cu urcarea sa pe tron. pretorienii îi asasinează atât pe Maximian cât şi pe Pupenius şi Balbinius. profitând de absenţa împăratului care se afla în Pannonia. Senatul îi alege împăraţi pe Pupenius şi Balbinus. acest împărat militar. împăratul şi mama sa sunt ucişi de soldaţi. începe criza secolului III. GORDIAN AL III-LEA (238-244) ŞI FILIP ARABUL (244-249) În timpul domniei lui Gordian al III-lea. Nemulţumiţi de anarhia care domnea în Imperiu. funcţia de prefect 115 116 Ibidem. Autoritatea reală era exercitată de mama sa. Nemulţumită de asasinarea lui Macrinus şi de condiţiile impuse de noul împărat. oameni din rândul lor. În 240. De altfel. Tranquilina.313 46 . p.304 Ibidem. Alexandru Sever este proclamat împărat la vârsta de 13 ani de către pretorienii care-l asasinaseră pe Elagabalus. Garda Pretoriană îl asasinează pe acesta împreună cu mama sa în martie 222115.

Filip Arabul devine împărat. Filip moare fie în luptă. fiind ucis în luptele cu goţii. curăţind astfel calea pentru ascensiunea lui Decius. dar plină de revolte. Filip al II-lea Junior. fie asasinat de gărzile sale şi la Roma întreaga familie şi fiul său. El nu reuşeşte să menţină însă puterea prea mult. În acelaşi timp. care sfârşeşte ucis de soldaţi. Se presupune. În timpul conflictelor cu goţii.pretorian o ia Filip Arabul. moare şi fiul său. guvernatorul Moesiei este proclamat împărat pe Dunăre de către legiunile sale şi Filip pleacă să-l întîlnească pe uzurpator la Verona. la Roma. Acesta era de origine siriană şi devenise membru al Gărzii sub Alexandru Severus. Roma sărbătoreşte 1000 de ani de la formare. Filip al II-lea Junior sunt executaţi. Prea puţină influenţă a avut Garda sub domnia acestui împărat soldat. fiul mai mic al fostului împărat Decius este proclamat împărat. fiind recunoscut de Senat. odată ce vestea căderii lui Filip Arabul ajunge la Roma. care se bucura de sprijinul maselor largi datorită acţiunilor sale de a ajuta populaţia lovită de ciumă a Romei şi a Italiei. Volsianus.IUNIE 251) ŞI TREBONIANUS GALLUS (251-253) Domnia lui Decius a fost scurtă. care domneşte împreună cu fiul său. Decius. Odată cu Decius. uzurpator pe Rhin şi pe Sponsianus. Îl avem astfel pe Pacatianus în Moesia. DECIUS (249. pe Sibannicus. Sub domnia sa. Filip Arabul este al doilea împărat care ajunge la tron de pe poziţia de prefect pretorian. Decius obţine sprijinul Gărzii. care fusese numit co-împărat de tatăl său. La fel face şi Licinianus la Roma. 117 Ibidem. Decius. Hostilian. uzurpatorul de pe Dunăre este recunoscut drept împărat117. un sirian foarte ambiţios. pe Iotapinus în Siria şi el ucis de propriile trupe. p. Rând pe rând apar uzurpatori care se declară împăraţi în diferite provincii ale Imperiului. 313-330 47 . uzurpator în Moesia. Titus Iulius Priscus se declară împărat la Philippolis sub protecţie gotă. pe tron urcă Trebonianus Gallus. deşi nu există dovezi istorice clare că acesta l-ar fi asasinat pe împărat. La moartea lui Gordian an III-lea. în 248. Pentru a evita un război civil. Trebonianus îl adoptă pe acesta şi îl numeşte co-împărat ca şi pe fiul său natural. care şi el fusese sirian. dar este executat după câteva zile. Herennius Etruscus. Volsianus. care-l ucide pe fiul lui Filip Arabul. La moartea lui Decius.

Însă Valerian al II-lea este ucis în 258 iar Salonius în 260. deoarece politica imperială se face din ce în ce mai puţin la Roma şi din ce în ce mai mult în provincii.313-330 48 . Împăratul a fost nevoit să facă faţă multor atacuri din partea perşilor. Sub domnia lui Valerian se proclamă împărat un anume Uranus Antonius în Siria. VALERIAN (253-259). Ajuns pe tron. dar este ucis de roxolani. se proclamă împărat. pe Rhin. Ingenuus se proclamă împărat în Pannonia. Nu se cunoaşte nici data nici cauzele exacte ale morţii sale. 118 Ibidem. Aemilianus. fiul său Gallienus îşi asociază la domnie pe cei doi fii ai săi. Volsianus. fiind luat chiar prizonier o perioadă. dar este învins de Aureolus. Gallienus este ucis de o conjuraţie a generalilor în 268 în timp ce-l asedia la Mediolanum pe uzurpatorul Aureolus. Sunt învinşi definitiv abia în 264. Trebonianus strânge trupe pentru a-l înfrunta pe uzurpator. guvernatorul Moesiei Superior şi al Pannoniei se declară împărat şi porneşte spre Roma. Valerian. dar este ucis împreună cu fiul său. În timpul lui Gallienus există numeroase revolte şi se proclamă numeroşi împăraţi în provincii. Aemilianus este ucis de propriile lui trupe şi Valerian devine împărat118. loial împăratului defunct. CLAUDIUS AL II-LEA (268270) ŞI QUINTILIUS Valerian şi-l asociază la domnie pe fiul său Gallienus. Piso se declară împărat în Tesalia iar Mussius Aemilianus în Egipt. În est. Quietus şi Balista. influenţa Gărzii Pretoriene ca unitate militară legată de Roma scade. În aceste condiţii. Hostilian moare de ciumă în 251. După ce respinge atacurile alamanilor în Galia. Gallienus înlătură ordinul senatorial de la conducerea legiunilor şi accelerează pătrunderea unităţilor auxiliare de barbari în armată. Macrianus Minor. fost general al lui Valerian se declară împărat în Siria. Sub presiunea evenimentelor în această criză adâncită a secolului III. p. de către armată. Macrianus Major. GALLIENUS (253-258). Postumus se declară împărat. Acesta îl va ucide pe co-împăratul Salonius şi Galia va fi provincie secesionistă până la cucerirea ei de către Aurelian în 274. Regalianus se declară stră-nepot al lui Decebal şi se proclamă împărat în Dacia. Şi-i asociază la domnie pe fiii săi. Uzurpatorul Aemilian a avut o viaţă scurtă.În 251. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acesta. Deşi numit Augustus de către Senat.

Marcus Claudius Tacitus este ales împărat dar moare la scurt timp după aceea. Este urmat la tron de fratele său Flavianus. ucis de trupe la fel ca şi Marius în 269.La moartea sa. părţi din Galia şi Persia). În 281 se afla la Roma celebrându-şi triumful. Victorianus rezistă până în 271 dar este înlăturat de Domitianus care se proclamă împărat în Galia. MARCUS CLAUDIUS TACITUS (275-276). Doboară trei uzurpatori: pe Iulius Saturnius în Siria. Guvernează fără Senat. Marcus Aurelius Probus este ratificat de către Senat după ce-i învinge pe goţi. abandonând provinciile limitrofe (Dacia. CARUS (282-283) ŞI CARINUS (283-284) Aurelian urcă pe tronul unui Imperiu dezmembrat căruia i se vede nevoit să-i traseze noi graniţe. Carus moare lovit de fulger în 283. p. Îi învinge pe goţi punând stavilă atacurilor acestora pentru câteva decenii. Îl însoţeşte într-o expediţie în Persia şi îl asasinează în 275. Postumus se proclamă împărat. AURELIAN (270-275). Moare din cauza unei plăgi. ca un suveran oriental. Garda Pretoriană nu reuşeşte să restabilească echilibrul într-o lume care nu se mai baza pe influenţă politică ci pe forţă militară. Garda îşi recâştigă mare parte din autoritatea şubrezită de criza secolului III. Carus este cel de-al treilea împărat ridicat la conducerea Imperiului de pe funcţia de prefect pretorian. pe Proculus în Galia şi pe Bonosus la Köln. Tetricus I rezistă până în 274. dar este asasinat în 261. Trupele lui Probus trec de partea lui Carus şi acesta este asasinat de proprii soldaţi în 282. Claudius al II-lea este proclamat împărat la moartea lui Gallienus la Mediolanum. 119 Ibidem. criza Imperiului se adânceşte şi sub atacurile barbarilor apar tot mai multe revolte.325-327 49 . care este asasinat însă în 276 de trupele sale care-l preferă pe Probus. Îi urmează Quintilinius care moare în acelaşi an fără să lase prea multe urme119. Pleacă în campanie doar ca să afle că în lipsa sa prefectul pretorian Marcus Aurelius Carus a fost numit împărat. Venirea sa pe tron este semnul clar al revigorării influenţei politice a Gărzii care scăzuse foarte mult în perioada de apogeu a crizei secolului III. MARCUS AURELIUS PROBUS (276-282). În Galia se proclamă împărat Laelius. Sub el.

Îl numeşte co-împărat pe tovarăşul său de arme. Maximian.270-324 Frederiksen. cedând locul celei de-a doua tetrarhii. ucis însă într-o campanie împotriva perşilor. Instaurează tetrarhia ca formă de guvernare a Imperiului. Fiul său. p.David (ed.S. Reformele sale şi faptul că desparte puterea politică de cea militară cauzează o reducere masivă a puterii politice a Gărzii. Christians in The Roman Empire in the First Three Centuries în Potter. Paula. Oxford. se proclamă împărat din nou în 310. Deşi îl învinge pe uzurpatorul Diocletian. 587-607 50 . Carinus este ucis de trupele sale pe râul Margus120. urcase pe tron la Roma în 306.). Ed. Dorind să-şi întărească propriile reforme care separau puterea politică de cea militară. un sistem colegial compus din doi Auguşti cărora li se subordonează doi Caesari. 120 121 Ibidem. În timpul domniei lui Diocletian. deşi abdică împreună cu Diocletian la 1 mai 305. Imperiul depăşeşte pe plan intern şi extern criza secolului III. Maxenţiu. CONSTANTIU I (305-306). Garda se vede redusă la rolul de simplu instrument militar de importanţă minoră fără nici o influenţă politică şi fiind mult prea redusă ca mărime ca să joace vreun rol militar major121. p. Acesteia i se adaugă şi o reducere numerică semnificativă.Îi urmează la tron Carinus. Maximian intră în conflict cu Constantin cel Mare şi este înfrânt de acesta fiind nevoit să se sinucidă. GALLERIUS (305-311) ŞI MAXENŢIU (306-312) Maximian. Blackwell. care domneşte împreună cu fratele său Numerianus. DIOCLETIAN (284-305) Diocletian devine împărat după uciderea lui Carinus de către trupele sale. MAXIMIAN (286-305). A Companion to The Roman Empire. Diocletian abdică împreună cu Maximian la 1 mai 305.

în bătălia de la podul Milvian.587-607 O’Donnell. Şi-au atras astfel o ură puternică atât din partea populaţiei cât şi a armatei şi a claselor superioare. Îi urmează Constantin cel Mare în vest şi Gallerius în est. De la creearea sa şi până în secolul III. Se ocupau de asasinate. p. Prin legarea frumentarii-lor de Gardă. prefectul pretorian fiind de cele mai multe ori şi conducătorul acestora. fiind ucis în luptă122. Reuşeşte să obţină sprijinul Gărzii. fiind proclamat împărat la Roma. Moare la Eboracum în 306. supărat pe Garda care-l susţinuse pe acesta din urmă. CONSTANTIN CEL MARE (306-337) Este promovat la rangul de Caesar în 293. Garda s-a bazat pe forţa sa militară şi pe faptul că era singura unitate militară căreia îi era permis să staţioneze în inima puterii imperiale pentru a-şi exercita presiunea politică. Constantin o desfiinţează definitiv spunând că devenise nimic mai mult decât o bandă de tâlhari şi asasini. Frumentarii erau cel mai temut şi cel mai urât instrument politic al Imperiului. Frumentarii erau strâns legaţi de Gardă. Intră însă în conflict cu Constantin.Harper Collins’s E-books. Maxenţiu este fiul lui Maximian şi ginerele lui Gallerius. p. Se asociază cu Licinius pentru a-l înfrânge pe Maxenţiu dar intră în conflict şi cu acesta şi îl învinge în cele din urmă în două mari bătălii la Adrianopol şi Crysopolis în 324.James. capătă o cu totul nouă nuanţă a puterii. care fusese proclamat împărat de legiunile din Britannia. Aceştia fiind cei mai urâţi oameni din Imperiu. Cohortele pretoriene îl însoţesc la podul Milvian în bătălia împotriva lui Constantin pe care însă o va pierde.Constantiu I a fost împărat în Imperiul de vest şi tatăl lui Constantin cel Mare. i se asigura acesteia o nouă şi 122 123 Ibidem.327-331 51 . Reunifică Imperiul. Domnia lui Constantin pune capăt istoriei de mai bine de trei secole a Gărzii Pretoriene123. spionaj şi erau la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Roma şi în provincii. Gallerius moare în 311.The Ruin f the Roman Empire. asocierea cu conducătorii acestui serviciu putea avea puternice repercusiuni. În secolul al III-lea. Dar odată cu stabilirea frumentarii-lor de către împăratul Hadrian. După înfrângerea lui Maxenţiu.

preşedinţi sau conducători. cât şi 52 . ceea ce-i permitea să exercite o influenţă pe care legiunile. Garda Pretoriană va deveni model atât pentru gărzi personale ale unor împăraţi. un centru de putere în sine şi apogeul puterii ordinului ecvestru. Cei care au sfidat-o au avut grijă să se asigure că au în spate destule legiuni cât să le protejeze tronul. Lovitura de graţie dată Gărzii vine însă înainte de desfiinţarea efectivă a acesteia de către Constantin. Dar în acelaşi timp i se şi şubrezea poziţia din cauza urii cumplite de care aveau parte frumentarii peste tot în Imperiu. mutarea centrului de greutate spre periferii şi pătrunderea barbarilor în structurile de comandă. care o jefuiesc de rolul ei politic prin desfiinţarea frumentarii-lor şi prin interzicerea accesului militarilor la viaţa politică. Simplă unitate militară acum. Istoria Gărzii e scrisă cu sânge în cărţile Romei ca instituţia care a asasinat cei mai mulţi împăraţi din istoria Imperiului. Forţa Gărzii nu venea neapărat din puterea ei militară. Garda face o mişcare greşită susţinându-l pe Maxentiu.teribilă forţă politică. cu toată forţa lor militară. care o desfiinţează imediat ce urcă pe tron. Cauzele decăderii Gărzii sunt similare cu cele ale căderii Imperiului Roman în sine: o fragmentare a puterii politice. când jocurile se fac în provincii cu ajutorul forţei militare a legiunilor şi împăraţii autoproclamaţi ajunşi la Roma aduc cu ei legiunile care le-au netezit drumul spre putere. Diocletian dorea prin această mişcare să mai dea încă o lovitură Gărzii pe care o slăbise deja numeric şi prin reformele sale care separau politicul de militar. nemaiavând astfel nevoie de aprobarea Gărzii. fapt ce-l înfurie pe Constantin. Vreme de mai bine de trei secole. prin reformele lui Diocletian. Adevărata ei forţă venea din faptul că se afla atât de aproape de centrul puterii imperiale. iar valoric atingea nivelul a patru-cinci legiuni. Garda Pretoriană a fost forţa ascunsă din spatele împăraţilor romani. erau prea departe de Roma pentru a o putea exercita. tăindu-i aşadar cea mai mare parte a puterii. Frumentarii au fost desfiinţaţi de Diocletian datorită abuzurilor şi reputaţiei proaste pe care o aveau. Deşi doar trei prefecţi pretorieni au urcat efectiv pe tronul Romei. cea mai mare parte a împăraţilor au atins această calitate cu sprijinul sau din bunăvoinţa Gărzii. Începând însă cu epoca modernă. din nouă cohorte de elită. deşi era formată numeric. fapt deranjant pentru nobilimea romană. în medie. De aceea puterea politică a Gărzii scade treptat în timpul crizei din secolul III.

tipar de organizare şi funcţionalitate pentru diverse servicii secrete şi de spionaj. 53 . Moştenirea pretoriană este peste tot în jurul nostru. Metodele de lucru şi organizare ale Gărzii le vom regăsi astăzi în majoritatea serviciilor de spionaj dar şi în organizarea unor corpuri de armată sau unităţi paramilitare. care domină azi lumea contemporană.

Construită pe ideologia nazistă şi aflată sub comanda lui Heinrich Himmler. p. Hitler a folosit SS pentru a creea o clasă de bărbaţi care pretindeau a fi superiori în puritate rasială şi abilităţi atât faţă de celelalte grupuri naţionale cât chiar şi faţă de ceilalţi germani. El creează Schutzstaffel (unitatea de protecţie abreviată SS şi simbolizată prin două rune ). Creând poliţii de elită şi alte unităţi militare precum Waffen-SS. în epoca modernă.CAPITOLUL VI REFLEXII ALE GĂRZII PRETORIENE ÎN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ Aşa cum am mai menţionat în subcapitolul despre propagandă. care erau semi-independente şi o ameninţare astfel la adresa hegemoniei lui Hitler asupra Partidului Nazist. SS a crescut dintr-o mică unitate paramilitară într-o forţă deosebit de puternică care i-a servit drept gardă personală führerului. 33 Ibidem. Garda Pretoriană a fost scoasă din praful istoriei şi readusă în actualitate prin creearea unor unităţi militare sau paramilitare care îi imitau structura de organizare şi comandă şi în unele cazuri şi scopul. Unul din primii care şi-a creeat o astfel de grupare a fost dictatorul german Adolf Hitler. dar mai cu seamă în cea contemporană s-a produs un puternic reviriment al imaginii idealizate a soldatului roman în general şi a celui pretorian în special. Devenise o forţă de peste 100000 de oameni (atât pe liniile frontului cât şi ca poliţie politică) care a reuşit să exercite în cadrul celui De-al Treilea Reich o influenţă politică la fel de mare ca cea a Wehrmacht-ului. p. opunându-se astfel SA. SS a crescut în mărime şi putere datorită loialităţii sale exclusive către Hitler. Deşi iniţial a fost mai redusă numeric decât Sturmabteilung („Detaşamentele Furtunii”) abreviate SA şi conduse de Ernst Röhm. SS îşi selecta membrii potrivit ideologiei naziste. The Secrets of SS. Sub Himmler. Glenn. 33 54 . un model pentru viziunea nazistă a rasei conducătoare125. armata germană regulară. SS-ul a fost responsabil pentru crimele înfăptuite de nazişti în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial124. Harper Collins’s e-books. drept „unitate-scut” partidului nazist. 124 125 Infield.

poliţia secretă a statului. Uniformele negre specifice SS au fost creeate de Carl Oilbistech şi Walter Hech. Pe măsură ce Partidul Nazist a monopolizat puterea politică în Germania. purta uniforme negre. Himmler. drept gardă personală a lui Hitler sub conducerea unui jurnalist numit Berchthold. Himmler a fost responsabil pentru creearea şi funcţionarea lagărelor de concentrare şi a 126 127 Ibidem.În timpul războiului. Naziştii priveau SS ca o unitate de elită. Sichesheitsdienst sau SD şi a preluat Geheime Staatspolizei (Gestapo). Acestea au fost înlocuite apoi cu unele gri-deschis cu însemnele SS pe guler. 39 55 . p. O scurtă incursiune în istoria SS ne arată că aceasta s-a format în 1925. cu tot personalul acesteia selectat (la început) pe principii de puritate rasială şi loialitate faţă de partid. Aceste acţiuni au pus efectiv SS deasupra legii. În stadiile finale ale războiului. insigna unităţii şi uniforme proprii. ofiţerii candidaţi trebuiau să-şi dovedească ascendenţa germană până la 1750 şi să dovedească că nu aveau strămoşi evrei. iar Waffen SS. Einsatzgruppen. p. SS a creeat şi condus Serviciul de Securitate. în special evrei. La fel ca şi Garda Pretoriană care avea cohortele propriuzise drept aripă militară şi speculatores şi mai târziu frumentarii drept aripă politică. când condiţiile de război au făcut imposibilă confirmarea ascendenţei candidaţilor. în ţările ocupate de Germania în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Acesta a fost înlocuit de Erhard Heiden. Pentru a menţine puterea politică şi securitatea Partidului Nazist (şi mai târziu naţiunea). unităţile SS au operat împreună cu cele ale armatei germane obişnuite. În perioada timpurie a SS. şi SS era împărţit în două: Allgemeine SS. 35 Ibidem. Brigăzile morţii ale SS. Mai târziu. iar din 1944 Waffen SS a început să poarte uniforme de camuflaj. liderul SS a fost şi arhitectul şef al Soluţiei Finale. aripa militară au evoluat într-o a doua armată germană alături de Wermacht127. posturi cheie din guvern printre care cele de aplicare a legii au fost absorbite în SS în timp ce multe organizaţii ale SS au devenit de facto agenţii guvernamentale. SS se distinge de alte ramuri militare germane de Partidul Naţional Socialist şi de oficialii de stat germani prin structură organizatorică. create de adjunctul său Heyndrich au ucis numeroşi civili necombatanţi. unităţile SS au ajuns să domine Wermacht pentru a elimina ameninţările la adresa hotărârilor lui Hitler văzute ca fiind din ce în ce mai nebuneşti de către armatele sale126. s-a renunţat la regulamentul cu privire la aceasta. aripa politică. „Garda Pretoriană” a Partidului.

La fel ca ilustrul său predecesor. supus”). acţiunile lor au fost condamnate de tribunalul de la Nürenberg. judecătorii procesului de la Nürenberg au declarat SS şi subunităţile sale drept organizaţii criminale responsabile de implementarea de politici rasiale. După război. 128 129 Koehl. liderii înalţi şi liderii supremi. Nu există însă un grup unic care să fie văzut ca o continuare a SS şi cele mai multe grupuri de acest gen din zilele noastre sunt organizate haotic şi fără o agendă clară130.89 130 Infield. viteaz. mai multe grupuri neo-naziste îşi dispută onoarea de a fi succesoarele SS. Cei mai puternici oameni din SS erau liderii politici şi ai SS împărţiţi pe trei niveluri: liderii regulari. Sistemul de comandă era unic şi nu-l copia pe nici unul din cele existente în armata germană129. cu excepţia unei cravate negre şi a unei caschete negre cu capul de mort. 1984. Pe 6 ianuarie 1929.lagărelor de exterminare în care milioane de oameni au murit din cauza tratamentului inuman. În zilele nostre.. Robert Lewis. extenuării. 67 Ibidem. Unii lideri SS au reuşit să fugă în ţări din America Centrală şi de Sud. Cit. SS număra deja 52 000 de membri. numărând nu mai mult de 280 de oameni. Himmler poate fi cu uşurinţă comparat cu Sejanus. iar până la sfârşitul anului 1933. SS purta aceeaşi uniformă ca SA. Aceştia din urmă aveau în mod normal rangul de SS Gruppenführer sau mai înalt şi răspundeau direct lui Himmler în problemele ce priveau SS şi aria lor de responsabilitate. Mai târziu au adoptat uniforma neagră în întregime. de genocid şi de comiterea de crime de război şi de crime împotriva umanităţii. Waffen SS purtau uniforme similare celor armatei normale. 57 56 . p. În ceea ce priveşte autoritatea şi acţiunile sale. Visul măreţ al lui Himmler era ca aceşti lideri supremi să devină eventual Guvernator SS ai Lebensraum care urma să fie condus de Lorzi SS. peste 200 000 de membri. Între 1925 şi 1929. stârnind frică în rândul populaţiei128. Mottoul lor era „Meine Erhe heilst Treue” („Onoarea mea este loialitatea”). University of Wisconsin Press. G. SS a fost considerat doar un batalion al SA. p. „Totenkopf”. Mottoul SS era „Treu.Op. excepţie făcând insigna Totenkopf. Täpfer. el a adus organizaţia pe care o conducea la cel mai înalt grad de putere şi influenţă. Hitler îl numeşte pe Himmler lider al SS şi până la sfârşitul lui 1932.. protejate de legiuni SS şi în care munceau şi locuiau soldaţi-lucrători SS. Înainte de 1932. La sfârşitul războiului. malnutriţiei sau a experimentelor medicale. p. The Black Corps. Gehorsam” („Loial.

The First Total War. odată cu Armistiţiul Italian. Falanga Espagnola în Spania lui Franco şi Garda de Fier în România interbelică.113-121 57 .114-156 Bell. 2007. în 27-29 octombrie 1922. Milizia Volontaria per la Sicurenzza Nazionale ( Miliţia Voluntară de Securitate Naţională). iar în 1923 au devenit MVSN care a rezistat până în 1943. cavalerie.. Alte organizaţii creeate după aceleaşi principii ca şi Cămăşile Negre şi în principiu deci Garda Pretoriană sunt: Uniunea Fascistă Britanică. Margherita G. Franţa lui Napoleon prezintă şi ea o orgamnizaţie militară care ne duce cu gându la Gardă. foşti ofiţeri sau membri ai corpului special Arditi (tineri proprietari de pământ. p. Acţiona ca şi corp de gardă şi rezervă tactică şi era folosită cu grijă în bătălie. Cămăşile Negre fasciste au fost organizate de Benito Mussolini drept unelte militare ale mişcărilor sale politice. 131 132 Sarfatti. Celebrul Batalion M ne aduce aminte de grupurile de speculatores sau frumentarii ale Gărzii. artilerie precum şi batalioane de marinari132. Harper Collins’s e-books. Cămăşile Negre mai erau cunoscute şi sub numele de MVSN. Inspirată de Cămăşile Roşii ale lui Garibaldi. Garda era împărţită în personal. O unitate specială a acestora era Batalion M. care se opuneau organizaţiilor ţărăneşti şi muncitoreşti). Plino Salgada în Brazilia. o organizaţie paramilitară fascistă care a acţionat din perioada imediat următoare sfârşitului Primului Război Mondial şi până la sfârşitul Celui De-Al Doilea Război Mondial. squadriste au fost reorganizate în milizia. Organizaţia îşi găseşte sfârşitul în 1943 odată cu încheierea Armistiţiului Italian care scoate Italia din Al Doilea Război Mondial şi îi îndepărtează pe fascişti de la putere131. p. garda personală a lui Mussolini. manipule şi escadroane. Fondatorii acestei grupări paramilitare au fost intelelctuali naţionalişti. Garda Imperială (Garde Impérale) a fost la origine un grup restrâns de soldaţi de elită ai armatei franceze aflaţi sub comanda directă a lui Napoleon. Cămăşile Negre numărau în jur de 200 000 de membri. The Life of Benito Mussolini. În 1922. David. Metodele lor au devenit mai dure pe măsură ce puterea lui Mussolini creşte şi ei foloseau violenţa şi intimidarea împotriva adversarilor acestuia.O altă unitate militară contemporană care a copiat din structurile şi imaginea Gărzii Pretoriene au fost Cămăşile Negre italiene. Houghton Miffin Court. Benito Mussolini era liderul. Legiunea Argintie a Americii. La vremea în care Mussolini a organizat „Marşul spre Roma”. centurii. Cămăşile Negre erau împărţiţi la fel ca Garda Pretoriană în cohorte. infanterie. Camisas Dorados în Mexic. echivalenţi cu generalii de armată. Glasgow. dar funcţiile executive erau ocupate de şefi de staff. comandant general.

hrană şi echipament mai bune şi toţi membrii ei erau cu un grad mai înalţi decât soldaţii armatei obişnuite. Garda de Mijloc şi Garda Tânără.O altă diviziune exista între veteranii experimentaţi şi soldaţii mai tineri şi mai puţin experimentaţi: Garda Veche. a jucat rolul Gărzii Pretoriene a dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a Partidului Comunist Român. 113-121 Ibidem. La fel ca şi pretorienii pentru împăratul roman. Securitatea avea 11 000 de membri agenţi şi peste o jumătate de milion de informatori la o populaţie de 22 000 000 în 1985. Garda s-a retras fără ordine. În 1804. mulţi membri ai Securităţii erau foşti membri ai Poliţiei de Securitate Regale. A jucat un rol important în punctul culminant al bătăliei de la Waterloo. p. Securitatea a fost unul din cele mai mari şi mai brutale forţe de poliţie secretă din Europa de Est.” („Garda moare dar nu se predă”). Garda de Mijloc a dispărut complet dar Garda Veche şi unele părţi din Garda Tânără au asigurat retragerea armatei franceze înainte să fie anihilaţi aproape complet de artileria britanică şi prusacă133. Motto-ul Gărzii Imperiale franceze era „Le Garde meurt mais. la creeare. care a menţinut-o în favorurile sale până la anihilarea sa completă în timpul bătăliei de la Waterloo134. Napoleon a avut mare grijă de Garda sa. Au fost aruncaţi în luptă în ultimul minut să câştige o bătălie deja pierdută. Garda Imperială era o trupă de elită şi un mijloc de întărire al puterii foarte apreciat de Napoleon. În România. p. În proporţie cu populaţia României. numindu-i „Nemuritorii”. Securitatea. Garda napoleoniană îşi are originea în Garda Consulară creeată pe 28 noiembrie 1799 din unirea Gărzii Directoriale cu Grenadierii Legislaturii. Departamentul Securităţii Statale. Complet depăşită numeric şi sub focul armatelor britanice. Garda avea propria sa artilerie. sub numele său complet. 113-157 58 . Ei primeau solde mai mari. cavalerie şi infanterie ca oricare alt corp al armatei franceze. mai ales de Garda Veche. Iniţial. crescuse până la 100 000 de soldaţi. Sub regimul lui Ceauşescu. Pe timpul invaziei lui Napoleon în Rusia în 1812. Garda număra 8000 de oameni. A fost înfiinţată pe 30 August 1948 cu ajutorul NKVD-ului sovietic. a început să se retragă. ne se rend pas. Ceilalţi soldaţi francezi se refereau la Garda Imperială a lui Napoleon. dar curând s-a ordonat ca toţi foştii membri ai acestei poliţii regale să fie arestaţi şi locul lor în cadrul 133 134 Ibidem. Pentru prima şi singura dată în istoria sa.

Se ocupa de: Contraspionaj. la fel ca şi Garda Pretoriană în perioada ei de apogeu. În Iran avem Corpul de Gardă Revoluţionar Islamic. În anii recenţi. toate se aflau în mâna Securităţii. actualul preşedinte al Iranului. Ca mulţi tineri iranieni. Berkley. Eastern Europe Struggles to Purge Security Services . gaze. A fost fondată după revoluţia iraniană şi numără în jur de 125 000 de membri. deţinători ai unor afaceri de succes şi milionari în România sunt suspectaţi sau s-a confirmat că au făcut parte din cele mai înalte structuri de conducere sau că au fost colaboratori ai Securităţii136. 20 59 . Penitenciare. December 12 2006 136 Tismăneanu. IRGH a devenit un conglomerat foarte vast pe baze militare. o ramură a armatei iraniene numită şi Sepah sau IRGH. Securitate Internă. forţându-i să dea informaţii chiar despre membri ai familiilor lor. comunicaţii şi are o influenţă politică şi economică considerabilă. Vladimir. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. Această acţiune i-a făcut pe mulţi analişti să tragă concluzia că puterea politică a Gărzii Musulmane a depăşit-o chiar şi pe cea a sistemului 135 Smith. IRGH a preluat un rol important în aproape fiecare aspect al societăţii iraniene. Din moment ce la origini este o miliţie creeată şi condusă pe baze ideologice. De la a iradia lideri ai minerilor care organizau proteste până la a se prezenta în cabinete ginecologice sau a obliga femeile să meargă la controale pentru a se asigura că natalitatea continuă să crească.. Controlează şi miliţia paramilitară Basj care are un număr de 90 000 de membri şi care în ultimii ani s-a dezvoltat într-un imperiu financiar multimiliardar. militar şi economic sub preşedenţia lui Ahmadinejad în special în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009 şi în perioada de imediat după alegeri când a suprimat protestul populaţiei. în timpul războiului dintre Iran şi Irak din 1980-1988. politic. Securitatea a instaurat în România un regim de teroare nemaivăzut nici chiar în Europa de Est. Securitatea nu s-a dat înapoi de la nimic. A fost abolită la sfârşitul lui 1989 odată cu căderea lui Nicolae Ceauşescu. Şi-a crescut rolul social. Instalând microfoane peste tot şi obligând numeroase persoane să devină informatori. Comisia Naţională pentru Vize şi Paşapoarte. 2003. University of California Press. Craig S. Mahmoud Ahmadinejad a fost un membru al Gărzii Musulmane în Basj.Securităţii să fie luat de membri ardenţi ai Partidului Comunist pentru a se asigura loialitatea totală în cadrul organizaţiei135. Este activ în petrol. Metoda de acţiune a Securităţii era teroare. Astăzi un număr mare de indivizi bogaţi. The New York Times. p. Comandantul şef al Gărzii Musulmane este Mohammed Ali Jafari care a fost precedat de Yahya Rahim Safavi.

137 138 Ervand. p. 175-176 Ibidem. dar nu au dovezi clare în acest sens. dovedind funcţionalitatea conceptului care este Garda Pretoriană chiar şi la mai bine de un mileniu şi jumătate de la dispariţia acesteia. deşi iniţial au fost creeaţi ca o forţă loială Ayatollahului Rukollah Khomeni în 1979139. menit să indice că cei care îl urmează pe cel în cauză sunt fie fanatici sau extremişti şi/sau acesta este tiranic şi paranoic. 175-177 60 . Dacă din punct de vedere al influenţei politice şi al forţei militare o putem lesne compara cu o variantă modernă a Gărzii Pretoriene romane. nu acelaşi lucru îl putem spune despre loialitatea lor care nu este îndreptată spre preşedintele şi conducătorul statului iranian. Liban şi Afganistan. p. De la structuri de organizare şi conducere similare până la scop şi funcţionalitate sau chiar elemente de echipament. IRGH controlează şi graniţele Iranului. toate acestea au fost preluate în epoca modernă. paramilitare sau politice care au moştenit în epoca modernă şi contemporană caracteristici definitorii a ceea ce a fost cândva Garda Pretoriană a Imperiului Roman. Această Forţă Quds poate fi comparată din punct de vedere al rolului ei şi al activităţii pe care o desfăşoară cu speculatores ai Gărzii Pretoriene138. Ei răspund direct ramurii clericale a guvernului fiind aşadar o metodă de impunere a legii islamice. Acestea sunt doar câteva din organizaţiile militare. O unitate specială a IRGH este Forţa Quds descrisă uneori ca succesoare a Gărzilor Imperiale ale Şahului. Astăzi. această funcţie reprezentând o sursă a corupţiei foarte răspândite în cadrul acestei organizaţii137. Este o unitate operaţională specială care are între 2000 şi 5000 de membri şi care se ocupă de acţiuni peste graniţă. Un asemenea uz al termenului este deseori peiorativ. p. Deşi scopul iniţial al IRGH era menţinerea securităţii. cu timpul rolul ei a evoluat şi a ajuns să ocupe un loc în fiecare domeniu al societăţii iraniene.clerical şiit. termenul de „Garda Pretoriană” a ajuns să fie folosit şi în contexte nemilitare: de exemplu un om de afaceri sau un politician poate avea un mic grup de asociaţi care îl urmează şi pe care un jurnalist ar putea să-i descrie drept „Gardă Pretoriană”. History of Modern Iran. 2008. Abraham. SUA a descris-o ca o organizaţie teroristă care susţine militanţi în Irak. Columbia University Press. 177 139 Ibidem. Ei sunt suspicioşi faţă de conducători ai forţei Quds că ar putea fi implicaţi în recentele atacuri teroriste din Pakistan.

Cert este că. fost membru al CIA şi-a intitulat „Garda Pretoriană” cartea sa despre aspectele negative ale politicii externe ale SUA. 61 . iar John Stockwell. Rome: Total War” sau „Travian”. într-un sens mai mult sau mai puţin pozitiv. o imagine romanţată a pretorienilor este redată în filmul „Gladiatorul” din 2000 şi în jocuri video precum „Civilisation IV. de referinţe şi trimiteri la Garda Pretoriană ne lovim constant. Într-o altă notă. putând astfel să constatăm importanţa acestei organizaţii.Termenul de „pretorianism” este folosit pentru a descrie practicarea unei dictaturi militare.

îşi definesc şi îşi realizează scopurile şi interesele personale. Corint.CONCLUZII „Puterea politică reprezintă totalitatea mijloacelor prin care anumiţi indivizi sau grupuri reuşesc să-i domine pe alţii. şi-au croit un drum pătat cu sângele asasinatelor şi şi-au impus în politica Romei voinţa aşa cum n-a mai făcut-o nici o altă instituţie deţinătoare de iure a vreunei puteri politice. . mânuitori abili ai iţelor influenţei. ei au asigurat echilibrul politic la Roma vreme de mai bine de trei secole. obiect de polemică între istorici şi de fascinaţie pentru pasionaţii de istorie militară sau de istoria Imperiului Roman. Bucureşti. pe faţă sau din umbră. puterea din umbră care mişca toate iţele Imperiului Roman. dar şi prin geniul unor conducători abili.” („Dicţionar de termeni politici” Ed. chiar dacă se confruntă cu opoziţie sau rezistenţă. pretorienii şi-au săpat adânc numele în istoria Romei Imperiale. 2004) Nimic nu ilustrează mai clar cele trei secole şi jumătate de istorie a Gărzii Pretoriene decât definiţia de mai sus. Susţinători sau opozanţi ai împăratului. Vor constitui una din cele mai controversate organizaţii din istoria Romei. adevărul istoric despre pretorieni este greu de desprins de ficţiunea literară. Obiectul multor mitizări în cinematografie şi în literatură. deoarece lipsesc sursele unei cercetări istorice complete. Detestaţi şi admiraţi în acelaşi timp. au reuşit să ajungă în câteva decenii de la înfiinţare. un singur cuvânt poate descrie cu precizie această organizaţie şi anume „fascinant”. Prin răsuciri de soartă. Militari de elită şi politicieni abili. Dar pe baza surselor de care dispunem.

Parfrots Book Company Troy. Columbia University Press. Harper Collins’s e-books . 2002 6. Corint. Amsterdam. 2008 5.D. Glenn Infield – The Secrets of SS. B. 2005 13. Patrick Restellini – Arta Nazistă. Universitatea Petru Maior. 1983 2. Elagabalus and Alexander Severus. David Bell – The First Total War. Istvan Fabian – Război şi Societate în Lumea Antică – Note de Curs.) – A Companion to the Roman Empire. Potter (ed. 235). Ed. Ed. Ed.-A. James J. O’Donnell – The Ruin of the Roman Empire. Paris.) – Conscription et Armée de Métier. 1964 LUCRĂRI GENERALE 4. Margherita G. London. Bucureşti. Ştiinţifică. Victoria Australia. Ed. Baldwin – Suetonius. Harper Collins’s e-books 12. Macrinus. 1991 7. Abraham Ervand.) – Rome and Her Enemies: And Empire Created and Destroyed by War. Harper Collins’s e-books 10. Ed.C. Ştiinţifică. History of Modern Iran. Boston 1999 14. Geta and Caracalla. 2004 (vol. Bucureşti. Tîrgu Mureş. Hougton Miffin Course. Brill. 2006 9. 1963 – Opere III – Anale. Adelin Guyot. Blackwell Publishing. Bucureşti. Jane Penrose (ed. III-VI) 3. Jonathan P. Dio Cassius – Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed In Greek During the Reigns of Septimius Severus. Sarfatti – The Life of Benito Mussolini. David S. Roth – The Logistics of the Roman Army at War (264 B. FEDN. Tacitus – Opere II – Istorii. Bernard Boëne et Michel Louis Martin (ed. New York. 2009 11. Osprey Publishing. 2007 8.BIBLIOGRAFIE IZVOARE: 1.

Syme – Guard Prefect of Trajan and Hadrian.15. the Hellenistic World and the Rise of Rome. Hans van Wees and Michael Whitby (ed. W.C. Osprey Publishing. Michael Simkins – Roman Army from Caesar to Trajan.C. Osprey Publishing. Osprey Publishing.2002 16. Oxford.I: Greece. England. 1980 . 2008 – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. Robert Lewis Cohel – The Black Corps. University of California Press.C.D. ABC CLIO Publishing. Oxford University Press. Oxford 2008 18. 2005 17. Oxford.) – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. Oxford. R. 2007 19.1963 28. Vladimir Tismăneanu – Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. 2003 24. Paul Erdkamp (ed. England. – A. London & New York. Oxford University Press. A.D. II: Rome from Late Republic to Late Empire. Facts on File Publishing. 1989 29.-A. Boddington – Sejanus: Whose Conspiracy. Ross Cowan – Roman Legionary 58 B. Pat Southern – The Roman Army – A Social and Institutional History. Osprey Publishing. Victoria. University of Wisconsin Press. Blackwell Publishing. 200. Davies – Service in the Roman Army. R. Cambridge University Press. 69. 2002 21. 2000 – The Roman Fort. Theodor Mommsen – A History of Rome Under the Emperors. University of California Press. Philip Savi. New York . England. 1984 23. Cambridge University Press. London. 2005 26. Matthew Bunson – Encyclopedia of the Roman Empire. 2006 20. Australia.) – A Companion to the Roman Army. 2009 22. Oxford University Press. 2003 LUCRĂRI DE SPECIALITATE 27. Nic Fields – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B. Peter Connolly – The Legionary. Oxford University Press .. Stephen Wisdom – Warriors: Gladiators 100B. Routdledge Publishing. 2001 25.

L’Armamento nel Mille Anni di Storia. Smith – Eastern Europe Struggles to Purge Security Services.Course Reader.30. Roma 2006 ARTICOLE GENERALE 32. Ed. December 12. Gremese. Sandra Bingham – The Pretorian Guard . University of Alberta Press. Craig S. Silvano Mattesini – Legioni Romane. 2006 . The New York Times. 2009 31.

ANEXA 1 – GRUP DE SOLDAŢI PRETORIENI PE COLUMNA LUI TRAIAN .

ANEXA 2 – DESEN AL LUI FRANZ EICHHORST .

ANEXA 3 – SCULPTURĂ A LUI ARNO BREKER .

ANEXA 4 – GATA DE LUPTĂ DE ARNO BREKER .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful