P. 1
Trupe de Elita in Antichitate - Garda Pretoriana

Trupe de Elita in Antichitate - Garda Pretoriana

|Views: 91|Likes:
Published by MihaiAdrian
Trupe de Elita in Antichitate - Garda Pretoriana
Trupe de Elita in Antichitate - Garda Pretoriana

More info:

Categories:Types, Research
Published by: MihaiAdrian on Jun 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/16/2013

pdf

text

original

Sections

  • CAPITOLUL I
  • CAPITOLUL II
  • CAPITOLUL III
  • CAPITOLUL IV
  • CAPITOLUL V
  • CAPITOLUL VI

Lucrare de licenta

Trupe de elită în Antichitate: Garda Pretoriană

CUPRINS
Lista anexelor Introducere Cap. 1 – Originile şi Evoluţia Armatei Romane Cap. 2 – Apariţia şi Evoluţia Gărzii Pretoriene Cap. 3 – Garda Pretoriană în Istoriografie 3.1 – Tacitus 3.2 – Dio Cassius 3.3 – Propaganda Cap. 4 – Garda Pretoriană: Organizare, Conducere, Echipament Cap. 5 – Rolul Politic al Gărzii Pretoriene Cap. 6 – Reflexii ale Gărzii Pretoriene în Epoca Modernă şi Contemporană Concluzii Bibliografie Anexe 1 14 21 21 24 25 29 37 54

LISTA ANEXELOR
1.Grup de soldaţi pretorieni pe Columna lui Traian 2. Desen al lui Franz Eichhorst 3. Sculptură a lui Arno Breker 4.Gata de luptă sculptură de Arno Breker

Am ales doi istorici reprezentativi ai lumii romane. Crearea Gărzii a fost doar una dintr-o serie de reforme politice. Am subliniat în acelaşi timp felul în care imaginea soldaţilor romani în general şi a pretorienilor în special a fost folosită în ample campanii propagandistice . în care am urmărit imaginea pretorienilor pe monumentele publice atât pe cele din epoca romană cât şi din cea modernă şi contemporană. Tacitus este foarte virulent la adresa lui Sejanus pe care îl numeşte corupt şi trădător iar Dio Cassius îi dispreţuieşte pe aceşti „soldaţi fără onoare”. Garda. modul în care era organizată dar şi diferitele schimbări înregistrate în structura ei sunt subiectul următorului capitol. formată original din nouă cohorte quingenaria. Am descoperit astfel că pretorienii nu erau văzuţi cu ochi buni din cauza poziţiei şi a influenţei de care se bucurau la Roma.INTRODUCERE „Puterea absolută corupe în mod absolut”. (Lord Acton) Lucrarea de faţă reprezintă o viziune explicativă şi interpretativă asupra uneia din cele mai controversate organizaţii din istoria Imperiului Roman. militare şi sociale pe care Augustus le-a făcut cu scopul de a-şi întări puterea. să fie campată în întregime în interiorul Romei în castra praetoria. Acestui capitol i-am adăugat o secţiune intitulată „Propaganda”. din care doar trei campate în interiorul Romei ajunge la zenitul influenţei sale sub împăratul Tiberius şi sub conducerea prefectului pretorian Sejanus. Creeată de primul împărat. Condiţiile de formare. Octavian Augustus. Am încercat astfel să stabilesc un context al apariţiei Gărzii şi felul în care ea a influenţat în primul rând lumea militară romană. pe Tacitus şi pe Dio Cassius şi am făcut o analiză comparativă a viziunii acestora asupra Gărzii. Am căutat apoi să văd care este imaginea pretorienilor reflectată în istorie şi acesta este subiectul capitolului III. Garda Pretoriană s-a dorit a fi o unitate militară înfiinţată în scopul protejării persoanei imperatorului şi a familiei acestuia. a căror „loialitate trebuia cumpărată cu aur”. De aceea primul capitol al lucrării mele este o expunere a evoluţiei armatei romane de la fondarea Romei însăşi şi până la căderea Gărzii.

Ultimul capitol al lucrării mele prezintă moştenirea Gărzii Pretoriene în epoca modernă şi contemporană. Echipamentul specific al pretorienilor. Tacitus. care îşi dispută rolul de urmaşi neoficiali ai Gărzii. Am preferat să menţionez şi domniile împăraţilor cu care Garda nu a avut prea multe contacte (în special cei din timpul „crizei secolului al III-lea”. Am urmărit apoi să aprofundez structurile acestor organizaţii. Dio Cassius sau alţi istorici de factură modernă sau contemporană au condamnat sau au admirat rolul politic pe care Garda l-a jucat de-a lungul secolelor sale de existenţă. una din perioada modernă şi patru din cea contemporană. când pretorienii nu au avut o influenţă prea mare) pentru a păstra coerenţa acestui capitol care se vrea o istorie a Gărzii ca instrument politic. scorpionul roşu care-l aveau drept simbol. Am făcut o paralelă la Garda Pretoriană în ceea ce priveşte modul în care aceste organizaţii funcţionează şi sunt conduse cât şi a influenţei de care acestea s-au bucurat sau continuă să se bucure în ţările lor de origine. până la împăratul răspunzător de desfiinţarea Gărzii.propriu-zise de la Imperiul Roman până la propaganda Partidului Nazist German sau a Partidului Fascist Italian. Am realizat în fapt o scurtă istorie a Romei Imperiale de la primul împărat. văzută prin prisma domniilor împăraţilor romani din perioada ei de existenţă. fie ea de factură pozitivă sau negativă. Octavian Augustus. Astăzi folosim termenul de Gardă Pretoriană de câte ori vorbim de o instituţie puternică şi influentă. Constantin cel Mare. felul unic în care erau organizaţi şi plătiţi dar şi schimbările care s-au petrecut de-a lungul secolelor de existenţă ale Gărzii în aceste aspecte sunt subiectul capitolului IV al lucrării mele. . Cu siguranţă Garda reprezintă una din cele mai fascinante instituţii ale lumii romane. Am prezentat aici cinci organizaţii. Am dedicat cel mai vast capitol al lucrării mele tocmai acestei influenţe. Felul în care Garda aduce la putere împăraţi dar îi şi asasinează sau îndepărtează când aceştia refuză să le mai servească interesele m-a fascinat profund. Am împărţit acest capitol în numeroase secţiuni în care am descris domniile împăraţilor romani din perioada menţionată mai sus şi felul în care Garda a acţionat şi i-a influenţat pe aceşti împăraţi.

dar romanii au supravieţuit şi şi-au dovedit eventual supremaţia datorită organizării lor politice şi militare excepţionale. Armatele sale au fost uneori învinse sau aproape zdrobite de sabini. când multe triburi diferite au fost aduse treptat sub hegemonia Romei după fondarea Republicii. Oxford. care a iniţializat procesul de transformare a grupurilor de sate într-un oraş. A început ca o colecţie insignifiantă de colibe situate într-un punct potrivit de traversare a râului Tibru.Chr. Cicero a subliniat această dualitate când a spus că romanii erau tradiţionali în timp de pace şi inovativi în timp de război1. England. Au urmat războaie şi absorbţia teritoriilor vecine şi a ocupanţilor lor şi crearea unor noi graniţe cu noi vecini şi procesul a luat-o de la capăt. Râul Tibru marchează graniţa dintre Latium şi Etruria şi era navigabil până dincolo de Roma deşi era uneori periculos din cauza curenţilor rapizi şi a inundaţiilor. Urbanizarea a început conform tradiţiei sub unul din regi. ascensiunea Romei nu s-a petrecut peste noapte. Contrar spuselor unor istorici fideli precum Titus Livius. 1 Southern.CAPITOLUL I ORIGINILE ŞI EVOLUŢIA ARMATEI ROMANE Roma. La început a avut loc în interiorul Italiei. Romanii erau un popor pragmatic şi cu picioarele pe pământ. samniţi sau etrusci. A Social and Institutional History. Pat-The Roman Army. 2006. cu zone climaterice diferite. Este divizată în două părţi inegale de către lanţul muntos al Apeninilor care traversează toată lungimea peninsulei. nu atât de buni filosofi precum grecii dar puternici în administraţie şi justiţie. care nu fuseseră pe deplin încorporate în Imperiu2. Chiar şi în timpul lui Augustus mai existau câteva triburi alpine izolate. 37 2 Ibidem. a fost fondat în mod tradiţional în secolul a VIII-lea a. Acesta a fost un proces care a condus inevitabil la frica şi suspiciunea vecinilor. Roma a fost fondată într-o ţară încă recunoscută pentru diversitatea sa geografică. Etruscan Tarquinius Priscus. Italia cuprinde câteva regiuni distincte. „oraşul celor şapte coline” cum este supranumit. Ed. p. ABC CLIO. Republica romană timpurie nu era interesată de noi achiziţii teritoriale dar era nevoită să-şi apere propriile graniţe..38 1 . oarecum conservatori şi mândri de tradiţia lor dar în acelaşi timp în stare să aprecieze concepte noi când le înţelegeau valoarea practică. Cucerirea totală a Italiei a durat câteva secole. oferind potenţiale agricole diferite. p.

Republica Romană a început să crească în sec.Cit. Cei din a patra erau 3 4 Bunson. suliţă. împărţite în cinci clase. Imperiul era foarte variat. Chartagina. Penultimul rege. De asemenea. II p.P. 87 2 .După absorbirea multor triburi şi state din jurul propriului teritoriu. Influenţa etruscă asupra armatei romane timpurii era considerabilă datorită faptului că însăşi Roma era condusă de regi etrusci. le dovedea asocierea cu cavaleria armatei. pre-republicană. 20-50 Southern.. . cuirasă. Sabini şi Etrusci. equites. hopliţii.Encyclopedia of The Roman Empire. romanii au învăţat cum să lupte pe mare şi cum să lupte şi să-şi susţină armatele în altă ţară. iar celor din a treia. Mathew. Armata romană din perioada regală. În timpul acestor războaie.New York. infanteria grea. p.. Cei din prima clasă îşi puteau permite să se echipeze cu un scut rotund. III a.Chr. conflictele care au urmat au primit numele de Primul. Servius Tullius. a reorganizat corpul electoral şi armata pe baza averii. atât cuirasa cât şi coiful. Sursa puterii romane era în primul rând armata. reprezentând poate Latini. infanteria provenea din restul populaţiei. înarmaţi cu scuturi rotunde şi lănci lungi.Chr. Roma a venit în contact cu principala putere mediteraneeană. Armatele etrusce erau organizate după modelul falangei greceşti. Cavaleria se trăgea din clasa de mijloc ca şi până atunci.Op. Nu există nici o informaţie despre cum era organizată armata sub regi sau cum era condusă. Se poate spune că războaiele cu Chartagina au aşezat fundaţia Imperiului Roman. dar o trăsătură se va dovedi constantă: era numită legio.Facts on File Publishing. Relaţia Romei cu vecinii săi tribali era încordată şi oportunistă. Al Doilea şi Al Treilea Război Punic. Celor din a doua clasă le lipsea cuirasa. Introducerea falangei în Roma este legată de aşa numita constituţie serviană. era constituită din circa 3000 de infanterişti şi 300 de cavaleri aleşi din membrii cei mai bogaţi ai ordinului ecvestru şi care-şi puteau permite calul şi echipamentul şi a căror nume. care însemna „alegere” şi se referea la metoda de recrutare4. p. din punct de vedere demografic. Când s-a ivit problema dominaţiei în Sicilia. Provinciile cu populaţia lor constituiau material de recrutare pentru armata romană. Tities şi Luceres.2004. Există de asemenea o contribuţie egală de 1000 de infanterişti şi 100 de cavaleri din partea celor trei triburi ale Romei: Ramnes. Roma devenise o putere a cărei influenţă se răspândea şi mai multe state au apelat la ea pentru asistenţă militară împotriva duşmanilor lor3. asigurându-se că dreptul la vot era legat de serviciul militar. şi a atins cea mai mare întindere ca Imperiu în timpul lui Traian în sec. sabie şi coif. Concluziile războiului cu Chartagina au fost aplicate într-o reformă a armatei.

Chepeus rotund a fost abandonat în favoarea ovalului scutum. avansând ca un singur corp. A cincea clasă era compusă din oameni înarmaţi cu pietre. Data exactă când pilum a devenit parte a echipamentului militar standard este mult discutată. Ei erau capite censi.Ed. care mergeau la război. Falanga a fost folosită în Grecia încă din secolul al VII-lea cu succes şi a fost importată în Italia prin intermediul coloniilor greceşti. 1999. La începutul secolului IV. care apărau oraşul şi juniores. Sub cele cinci clase erau un număr mare de oameni cu puţine sau fără proprietăţi. în 8 rânduri. falanga era o forţă militară teribilă dar care nu putea fi menţinută în formaţie strânsă pe teren accidentat. Ei nu erau eligibili pentru armată dar în caz de urgenţă luptau în grupuri separate de armata principală5. Din fericire pentru romani..echipaţi doar cu suliţă şi scut. iar etruscii au încercat să profite de oportunitate şi să scape de sub influenţa acesteia. Spartanii şi macedonienii au creat o falangă mai flexibilă antrenând grupuri de soldaţi să lupte în unităţi mai mici pentru diferite scopuri. un nume devenit sinonim cu dezastrul. convocările anuale au crescut de la una la două legiuni. triburile au eşuat în uniune. Triburile celtice din Galia Cisalpină ameninţă Etruria.p. Erau număraţi după capete şi nu după averi. Până în 326 a. Brill. plus o centurie de tâmplari şi fierari ataşaţi de prima clasă şi o centurie de trompetişti ataşaţi de a cincea. Nu se ştie cum acţiona falanga-legiune romană cu celelalte patru clase după ea. p.-A. 89 Roth. Spartanii au antrenat unităţi de aproximativ 40 de bărbaţi să se rotească pe flancuri şi să se întoarcă în unghi drept faţă de falangă sau să se întoarcă şi să se ataşeze spatelui acesteia pentru a-i spori densitatea. A durat patruzeci de ani pentru Roma să se recupereze după atacurile galilor. Deşi de obicei aveau nevoie de protecţia cavaleriei sau a unor trupe mai uşor înarmate pe flancuri.Boston. un inamic formidabil apare din nord. care înseamnă „o mână plină”). care era deja folosit de câţiva din aliaţii Romei. Ca urmare a acestei fapte. creând o armată mai versatilă6. Hopliţii se adunau împreună de obicei în unităţi de 12 oameni pe linie.Jonathan P.100-110 3 . de la 17 la 45 de ani. Macedonienii au combinat falanga cu alte unităţi înarmate diferit. organizarea armatei s-a schimbat.The Logistic of the Roman Army at War(264B. Fiecare din cele cinci clase era subdivizată în centurii de seniores peste 46 de ani. Falanga era constituită din 4000 de infanterişti şi 600 de cavaleri.C.D.254). Roma era deseori nevoită să lupte pe mai multe fronturi şi armata a fost din nou dublată la patru legiuni.Chr. Fiecare 5 6 Ibidem. Legiunea-falangă a fost împărţită în unităţi mai manevrabile sau manipule (din latinescul manipuli. Armata romană se reuneşte la Allia.

Fiecare vexillum era format din 60 de oameni şi 2 centurioni. dar rorarii nu pot fi clasificaţi. instalarea trupelor de pază peste noapte şi primirea raportului dimineaţă8. A treia linie era constituită din trei feluri de trupe: primii erau veteranii ( triarii).Op. apoi cei mai puţin experimentaţi( rorarii) şi în sfârşit ascensii.90-91 Ibidem p. pe acelaşi rang. ceea ce a fost dezastruos la început pentru armata romană. care erau soldaţi mai bătrâni şi mai experimentaţi. Acesta este probabil tipul de armată care a participat la războaiele samnite din 343341. Titius Livius explică că fiecare divizie a liniei a treia era un vexillum. El ne spune despre consuli care prezida asupra alegerii anuale a patru legiuni şi 300 de cavaleri proveniţi din cetăţeni romani şi că aceştia trimit mesaje oraşelor aliate precizând numărul de bărbaţi pe care fiecare trebuie să-l strângă precum şi data şi locaţia convocării acestora.legiune era compusă din 5000 de luptători organizaţi pe trei linii. Aceste posturi erau foarte prestigioase din moment ce tribunii republicani conduceau legiunile şi chiar şi exconsuli îşi făcuseră serviciul militar ca şi tribuni.. reintrarea în noua armată convocată. Samniţii erau obişnuiţi să lupte pe dealuri. Tribunii erau responsabili pentru menţinerea disciplinei trupelor şi în tabără pentru supravegherea rutinelor administrative şi pentru transmiterea ordinelor consulilor către prefecţii cavaleriei şi centurioni. Războaiele samnite au fost cele care i-au învăţat pe romani practica taberelor de marş.. armata romană este vizibilă într-o lumină mai clară în munca documentară detaliată a istoricului grec Polybios. nu era garantată..Chr. de obicei de rang ecvestru şi cu ceva experienţă militară erau numiţi fiecărei legiuni.92 4 . Unul din primele proiecte care au fost create după sfârşitul celui de-al doilea război samnit a fost construirea Via Appia de la Roma la Capua. În faţă erau 15 manipule de hastati. În ajunul războaielor cu Hanibal. organizarea liniilor de aprovizionare şi a comunicaţiilor. Ascensii se vor regăsi mai târziu în armata romană ca servitori.Cit. Şase tribuni militari. infanterie grea compusă din tineri şi ataşaţi la fiecare manipulă erau 20 de soldaţi uşor înarmaţi (leves). Deşi acelaşi om putea să servească în aceeaşi funcţie de mai multe ori. purtând o suliţă şi o armură uşoară. 324-304 şi 298-290 a. Ofiţerii erau selectaţi la fiecare recrutare anuală. p. Este foarte posibil ca şi manipulele de hastati şi principes să fi fost organizate la fel7. ceea ce ne face să credem că erau două centurii a 30 de oameni.. Drumurile aveau o mare importanţă militară pentru manevre.P. 7 8 Southern. În spatele hastati erau 15 manipule de principes.

p. p. Data la care velites au fost introduşi în armată este mult discutată. În fiecare legiune. Nu era necesar să se servească în fiecare sezon şi exista mereu o masă de oameni care să poată fi convocaţi în caz de pericol.Op. triarii. 300 de cavaleri pentru fiecare din cele patru legiuni. când numele tuturor bărbaţilor din legiunile nou-înrolate erau scrise.P. soldaţii care serviseră vreme de şase ani consecutiv erau trimişi acasă dar pentru următorii zece ani puteau fi convocaţi la alegere ca evocati9. Formaţia pe trei linii se numea triplex acies. Aceasta era o referire la impozitul plătit de fiecare cetăţean şi nu la capacităţile sale fizice. La încheierea procedurilor.W.214-240 Southern.R. Hastati şi principes se compuneau din 10 manipule de 120 de oameni. care era ales pentru curajul în luptă şi siguranţă mai degrabă decât pentru nesăbuinţă şi provocare.1989..Bărbaţii care erau eligibili să lupte erau descrişi prin formula „cives qui arma ferre possunt” însemnând „cetăţeni care pot să poarte arme”. Probabil un grup era ataşat de fiecare manipulă a celorlalte trei clase. iar cei mai tineri ca hastati şi cei mai tineri dintre toţi constituiau velites. înglobând o a patra categorie de 1200 de velites care nu erau organizaţi în manipule ci erau împărţiţi în grupuri de 40 de bărbaţi. principes şi triarii îşi alegeau propriul centurion. 92 5 . Serviciul militar obligatoriu normal era de maxim 16 sezoane între 17 şi 46 de ani. Acesta era executat de tribunii aleşi care defilau în faţa legiunilor lor. tribunii hotărau o altă zi pentru următoarea ansamblare. Următoarea sarcină era administrarea jurământului tuturor soldaţilor.Cit. apoi fiecare tribună alegea un om care jura să se supună ofiţerilor lui şi să le urmeze ordinele. Recruţii erau împărţiţi în triburi şi bărbaţii erau aleşi în număr de patru din fiecare trib strict prin rotaţie pentru ca fiecărei legiuni să-i vină rândul să facă prima alegere. în jur de 30-40 de ani. Bărbaţii în floarea vârstei erau desemnaţi ca principes. velites fiind trupe uşor înarmate. După numirea tribunilor. Hastati.University of California Press. Diferenţa de vârstă dintre velites şi celelalte trei categorii avea corespondentă şi o diferenţă de înarmare. 600 de bărbaţi mai în vârstă. cavaleria cetăţenilor era înrolată.Service in the Roman Army.. Doar numărul de hastati şi principes varia în funcţie de circumstanţe10. Triarii rămâneau mereu în număr de 600 de oameni. Ceilalţi oameni preluau jurământul prin formula „idem in me”. erau aleşi pentru linia de fund a armatei. Dacă necesităţile de război cereau ca soldatul să rămână sub arme mai mult de un sezon. iar triarii erau împărţiţi în 10 manipule a 60 de oameni. tradus colocvial ca „la fel şi eu”. selectaţi din cei mai bogaţi cetăţeni.. ceea 9 10 Davies. Împărţirea infanteriştilor în cele patru regiuni era o procedură de durată.

El nu a abolit principiul proprietăţii pentru serviciul militar. fiind cazaţi în tabere în apropierea cortului acestuia. care erau tehnic neeligibili pentru serviciul militar. urmaţi de o aripă de aliaţi apoi de două legiuni şi la sfârşit o altă aripă de aliaţi. Marius a cerut voluntari ţintind mai ales spre capite censi. Acesta a fost o suplemmentur şi nu o recrutare anuală. Trupele aliate. Când era singur. Aceşti oameni erau recunoscuţi drept războinici extraordinari. 93 Ibidem. p. furnizaţi de trupele aliate. primul fiind comandantul escadronului. care la rândul lor numeau 10 centurioni juniori (posteriores). Fiecare decurion numea un optio. Odată ales. Lui i s-a permis să se întoarcă din Africa pentru alegerile consulare din 107 a. după cum sunt ele descrise de Polybios. Din fiecare din acestea erau aleşi trei decurioni. dar cavaleria aliată era de trei ori mai mare decât cavaleria cetăţenească romană. Polybios explică că o cincime din infanterie şi o treime din cavalerie erau alese special de prefecţii romani. Hastati. centurionul senior comanda ambele centurii. Fiecare centurion numea un optio care acţiona ca asistent şi vice-ofiţer. Forţele aliate ataşate fiecărei armate consulare nu operau întotdeauna împreună. Următoarele schimbări documentate în organizarea armatei republicane romane au fost instituite de generalul Gaius Marius. Numărul trupelor aliate de infanterie egala de obicei numărul de soldaţi din legiuni. dar când erau amândoi prezenţi seniorul comanda jumătatea dreaptă iar juniorul jumătatea stângă a manipulei. dacă nu tot echipamentul militar. Erau aşezaţi de obicei în fruntea coloanei. Alţi ofiţeri din manipule erau signifere şi tesserarius. principes şi triarii erau ajutaţi de cavaleria de 300 de cetăţeni romani împărţiţi în turmae.ce implica că erau bine cunoscuţi printre oameni. Dacă un atac din spate era aşteptat. la fel ca centurionii legionari. dar l-a redus treptat până la punctul în care statul dădea acum majoritatea.. aceştia erau plasaţi la coada trupelor12. Alae Sociorum. De aceea nu 11 12 Ibidem. care aveau rolul de a numi santinelele şi a asigura paza11. Îl acompaniau în marş şi puteau fi trimişi în misiuni speciale. erau comandate de un praefecti sociorum roman. Fiecare dintre cele trei linii ale legiunii îşi alegea 10 centurioni seniori (calpriores). el a manipulat obţinerea comenzii africane şi a început să recruteze nu pentru a crea noi legiuni ci pentru a umple golurile existente în rangurile armatei staţionate în Africa de nord. Fiecare consul comanda două din cele patru legiuni acompaniată de contingente de trupe aliate. p. Erau la dispoziţia consulului.Chr. latine şi italiene. 94 6 .

Structura de comandă a fost simplificată.p. iar din moment ce existau numai zece cohorte în noua structură asta ne face să credem că erau doar zece ofiţeri. 20 Ibidem. Rezultatul a fost dispariţia Alae Sociorum şi nevoia consecventă de a găsi înlocuitori pentru aceste trupe. Exista un precedent din moment ce cohorte alcătuite din trei manipule fuseseră folosite în războiul împotriva lui Hanibal.Ross.D. Cohortele erau destul de mari să opereze independent.-A. Rutilius Rufus a convocat o armată şi a creat un program bazat pe exerciţii militare şi un regim fizic derivat din şcolile de gladiatori.33 7 . Dreptul la cetăţenie al comunităţilor aliate le acorda latinilor şi italienilor dreptul de a servi în legiuni. un om cu cap de taur. 96 15 Cowan.mai exista un motiv clar pentru excluderea unei mase de oameni de vârstă şi condiţie fizică potrivită13. Romanii utilizau bine talentele specifice ale aliaţilor lor non-italieni. un mistreţ şi un cal. Problema este că nici un comandant de cohortă legionară nu a fost atestat în surse. p. Marius a fost impresionat de aceste trupe şi a generalizat acest tip de antrenament la nivelul tuturor trupelor.The Legionary. un lup. Stilul pe trei linii al vechilor legiuni a fost menţinut cu patru cohorte în prima linie şi trei cohorte în a doua şi a treia linie14.69.Oxford.Osprey Publishing. nelegate de linii de aprovizionare imense sau zeci de oameni care obişnuiau să-şi facă veacul prin tabere şi care acum fuseseră alungaţi. schimbări politice s-au petrecut când aliaţii latini şi italieni au primit dreptul la cetăţenie romană după războiul social. Soldaţii au fost porecliţi „catârii lui Marius” deoarece fiecare soldat purta nu numai echipamentul său ci şi raţii pentru câteva zile precum şi mijloace pentru a le găti. galii şi germanii erau călăreţi 13 14 Connolly. După reorganizarea legiunilor. Fiecare legiune afişa în trecut cinci animale standard diferite: un vultur.C. Armatele lui Marius doreau să fie mobile şi autosuficiente. Principala trăsătură a cohortei era unitatea în echipament şi pregătire.Roman Legionary 58B. dar numai ca aranjament temporar şi o „cohortă” în această perioadă nu avea o mărime standard.Peter. El a schimbat formaţia manipulelor într-un sistem bazat pe cohorte. de exemplu numidienii.Oxford University Press.2004.2002. reminescenţe ale claselor serviene. Marius s-a asigurat că legiunile aveau acum o puternică identitate de grup. era o practică comună să se formeze unităţi ale comunităţilor native care locuiau în jurul zonelor în care opera Imperiul Roman. Spre sfârşitul Republicii. dar şi destul de mici să opereze în combinaţie cu altele. p. Marius alege să păstreze doar vulturul (aquila) familiar nouă din perioada Imperiului ca standard al tuturor legiunilor15.

Trupele aliate non-italiene ale Republicii târzii nu aveau nici unul din aceste beneficii16. pentru a le insufla un simţ al datoriei şi al loialităţii şi pentru a le oferi sprijin la retragere. Nic – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B. p..Chr.96 Fields. Fundaţiile armatei imperiale romane au fost puse acum. precum a Va Alaundae.. Nici nu se punea problema revenirii la vechiul sistem republican de a ridica trupe numai în iminenţa unui război şi apoi disocierea acestora. primeau o plată regulată şi care primeau cetăţenia romană la sfârşitul stagiului militar. care vor fi organizate în unităţi de dimensiuni standard. a-i răsplăti pentru curaj. Osprey Publishing.Cit. Imperiul era prea mare pentru a putea fi apărat prin chemarea câtorva legiuni pe durata unei campanii. El transformă miliţia cetăţenească într-o armată permanentă.p. La moartea lui Augustus în 14 a. a-i echipa cu haine şi echipament. această reorganizare fusese în mare măsură finalizată şi armata creeată rămâne în esenţă aceeaşi pentru următoarele două secole17. Numerele unor legiuni au fost duplicate 16 17 Southern. care serveau pentru o perioadă de timp precisă. după ce avusese mai întâi grijă săşi plătească loialitatea soldaţilor din bogăţiile Egiptului. pentru a evita o revoltă. Trupele luptau de obicei sub proprii lideri şi erau menţinute numai până la sfârşitul războiului.desăvârşiţi. 36-54 8 . Pentru a evita situaţiile problematice care marcaseră ultimii ani ai Republicii. Octavian avea nevoie să preia controlul total al administraţiei.C. La sfârşitul războiului civil existau 60 de legiuni şi un număr mare de trupe de autohtoni distribuiţi prin întreaga lume romană. transformă Republica în Imperiu. Guvernările provinciale cereau forţe armate rezidente care să le protejeze teritoriile şi să le apere ordinea internă.P. care a început în Galia sub Iulius Caesar. Legiunile existente au fost reconstituite sub propriul număr fără a fi diferenţiate prin nume. Mulţi au fost lăsaţi la vatră ca veterani. Pe cât posibil. Nu erau încă auxilia ale armatei imperiale. În ultimul secol al Republicii. Aşa că o armată permanentă a fost creată cu aparatul necesar pentru a-i plăti pe soldaţi. organizării şi conducerii armatei.. armata a jucat un rol masiv în ambiţiile generalilor de a obţine puterea supremă. Această preluare rezolva doar problemele de moment. promisiunile lui Octavian faţă de trupele sale au fost onorate. După eşecul primului triumvirat şi asasinarea lui Caesar. a-i disciplina.. a-i trata.Chr. Augustus reducând numărul legiunilor la 28 şi aşezând treptat veterani în coloniile din Italia şi din alte provincii. Cele 28 de legiuni au fost păstrate sub arme la sfârşitul războiului civil. aşa că slujeau pe perioada campaniei drept cavalerie.Op. a-i hrăni. a-i antrena. Octavian preia puterea în 29 a..

Distribuţia acestor legiuni sub Tiberius este descrisă într-un faimos pasaj al lui Tacitus19 în care el enumeră toate forţele armate aşa cum erau ele în 23 p. În războiul civil care l-a adus pe Vespasian la putere în 69. a X-a Frentensis şi a X-a Gemina.2005. a III-a Cyrenaica şi a III-a Galica. p. a XVIII-a şi a XIX-a. a VI-a Ferrata şi a VI-a Victrix. a II-a şi a III-a Severus. două în provinciile danubiene ale Moesiei şi Pannoniei.Osprey Publishing. exista a III-a Augusta.. Existau opt legiuni pe Rhin. p.sau chiar triplicate. În teorie toţi legionarii erau cetăţeni romani. Unele legiuni au primit titluri în plus pentru performanţele pe câmpul de luptă sau loialitate dovedită împăratului (ex. England. Semnificativ este că împăraţii care au creat noi legiuni precum Vespasian. P. 2006. Pat-The Roman Army. două noi legiuni I-a şi a II-a Adiutrix au fost create din marinarii din flotă dar cinci legiuni au fost desfiinţate din cauza acţiunilor lor rebele deşi una abia fusese creată. dar în caz de necesitate. a V-a Alaunde şi a V-a Macedonica.Op. iar Septimius Severus pe I-a..Roman Army from Caesar to Trajan. Nu au fost reconstituite niciodată şi numerele nu au mai fost folosite niciodată în listele legionare. Titlul de Gemina (geamănă) însemna de obicei că rămăşiţele a două legiuni au fost combinate. Noi legiuni au fost creeate când a fost necesar: două în 39 p.. Domitian.Chr.cit.Michael. 101 9 . Numărul legiunilor nu a rămas constant de-a lungul secolelor. cea mai serioasă fiind anihilarea a trei legiuni în Germania sub guvernatorul Quintilius Varrus în 9 p. şi una sub Nero în 67 p. trei în provinciile proaspăt pacificate ale Hispaniei. Ed. Augustus a crescut termenul serviciului militar obligatoriu la 20 de ani. două în Egipt..London. putând oricând să intervină în cazul vreunui pericol în Italia. 98 Apud Tacitus – Analles în Southern. Lungimea serviciului militar fusese de şase ani în timpul Republicii. p.Chr. 98 20 Southern. Traian. Marcus Aurelius creează a II-a şi a III-a Italica. Mărimea unei legiuni era undeva între 5000 şi 6000 de soldaţi.(a XV-a Primigenia şi a XXII-a Primigenia). De exemplu.Chr. Acest termen a fost crescut la 20 de ani plus alţi 5 ani ca veterani. două în Africa. Acestea fuseseră legiunile a XVII-a. distincţia de cetăţeni şi non-cetăţeni se ştergea. 18 19 Simkins. Marcus Aurelius şi Severus au fost implicaţi în lungi războaie externe sau civile. a IV-a Macedonica şi a IV-a Schytica. dar după ce serveau 16 ani. soldaţii erau numiţi veterani ale căror îndatoriri erau mult mai uşoare pentru următorii patru ani. (I-a Italica). Au fost pierderi spectaculoase. patru în provinciile estice şi două în rezervă în Dalmaţia. Oxford. I-a Flavia Minerva)20. numărul legiunilor nu a depăşit 2518. ABC CLIO. A Social and Institutional History. Pentru câţiva ani după dezastru.Chr.

tribunus laticlavus şi legaţii legionari îşi angajau un staff de clerici şi alţi asistenţi în officia lor. III. a fost introdusă în timpul Republicii. signifer. Zece contubernia constituiau o centurie care era formată din 80 de oameni. fiecare a 160 în loc de 80 de oameni. nimic nu se ştie cu precizie21. Sub Caracalla se ajunge la 750 de denarii per anum. care comanda în absenţa centurionului. Cei care purtau simbolul legiunii erau aqualifer. în sec. plata legionarilor nu a crescut deloc. Tribunii ecveştri. organizarea şi conducerea precisă a acestui grup nu este cunoscut. Scopul. 110 10 . Din Republica târzie. erau scutiţi de la alte îndatoriri. eventual iscoade. că ar fi putut asigura comunicarea între legiuni sau că se poate să fi primit antrenament la fel ca şi infanteriştii. mai şi septembrie. artileriştii. găteau. Aceşti oameni erau numiţi principales. Cohortele erau conduse de şase centurioni. legionarii primeau 225 de denarii pe an. prima cohortă în unele legiuni era aproape dublă ca forţă. prefectul taberei. Domitian a crescut-o de la 75 de denarii pe stipendia la 100 de denarii.Cel mai mic grup de luptători dintr-o legiune era un contubernium.Chr. timp de peste 100 de ani. În timpul armatei imperiale romane nu existau corpuri de ingineri sau artilerie. Soldaţii care posedau o educaţie înaltă puteau fi numiţi în personalul administrativ sau clerical al ofiţerilor legionari. care purta signum-ul centuriei şi tesserarius care se ocupa de pază. stipendium. mâncau şi luptau împreună. Oamenii care executau lucrări speciale. Plata ofiţerilor se 21 Ibidem. p. Fiecare legiune avea 120 de călăreţi. principales includeau pe cei din vechea armată republicană: optio. equites legiones. De la Caesar la Domitian. se sugerează că această sumă s-ar fi dublat. dar din păcate. Era cea mai strânsă unitate a armatei romane deşi nu avea nici o importanţă strategică. constituită din cinci centurii în loc de şase. iar sub Maximius. plătiţi în trei tranşe (stipendia) în ianuarie. deşi cantitatea acesteia nu ne este cunoscută. Se ştie că sub Augustus. Inginerii. cohorta va reprezenta unitatea tactică a legiunii. Din primul secol p.. immunes. Fiecare centurie era comandată de un centurion ai cărui ofiţeri subordonaţi. ca şi alţi lucrători specializaţi erau înregistraţi ca membri ai unor centurii individuale. Şase centurii constituiau o cohortă şi zece cohorte constituiau o legiune. Aceştia locuiau. Se fac supoziţii că ar fi putut fi doar mesageri. care desemna 8 oameni care împărţeau acelaşi cort sau aceleaşi spaţii în baracă. cum ar fi paza. Plata pentru soldaţi.

Alaele erau unităţi de cavalerie alcătuite tot din necetăţeni. Prin integrarea în alae şi auxilii. Alae de cavalerie erau formate din 512 oameni organizaţi în 16 turmae a câte 32 de călăreţi. cai şi animale de povară staţionaţi în forturi permanente în majoritatea provinciilor. Tacitus ne spune că provinciile din afara Italiei au contribuit cu recruţi pentru echipajele navale. Proviziile locale erau larg folosite dar existau o serie de produse care veneau din toate colţurile Imperiului. care urma rutele comerciale. p. romanii au fost capabili să-şi satisfacă toate necesităţile. Augustus trebuie să fi fost cel care a regularizat numărul de soldaţi al unei cohorte la şase centurii formate din 80 de oameni. 22 23 Ibidem. Erau formate din necetăţeni romani. ceea ce le garanta şi copiilor lor cetăţenia romană. Alae-le şi auxiliile aveau în comun acest element. romanii combinau jaful cu rechiziţionarea şi cu liniile de aprovizionare. sistemul de aprovizionare a trebuit să evolueze pentru a satisface cererea a sute de soldaţi. Socotelile militare erau ţinute metodic de membri ai corpului cleric22. armata romană se transformă în element colonizator în provinciile nou cucerite. 111 Connolly. numărul unităţilor auxiliare regulate creşte. Tinerii din aceste provincii erau înrolaţi în auxilii şi trimis în colţuri îndepărtate ale Imperiului pentru a evita eventualele revolte. în funcţie de rangul ocupat. dar şi de faptul că erau juniores sau seniores. inclusiv mâncare şi apă pentru oameni şi animale.Peter. În ceea ce priveşte proviziile. 154 11 . combustibil pentru focurile de tabără şi gătit. singura diferenţă fiind că erau alcătuite din necetăţeni. comandate de un centurion. care la sfârşitul serviciului militar (care ajunsese la 25 de ani sub Diocletian) primeau cetăţenia romană şi posibilitatea de a se căsători conform dreptului roman. În timp de pace exista o linie de aprovizionare bine stabilită. p.Oxford University Press. Odată cu creşterea Imperiului. Istoria timpurie a auxilia nu este clară. Stadiile din transformarea trupelor auxiliare temporare în trupe permanente sunt destul de vagi. Distribuţia acesteia către soldaţi se făcea după reguli bine stabilite şi într-o zi anunţată în prealabil23. romanii Republicii au învăţat despre sistemul de aprovizionare empiric din experienţa lor de-a lungul mai multor războaie. Auxiliile reţin o structură organizatorică mult familiară legiunilor. în grânare special construite.2002. Unităţile auxiliare ale armatei romane imperiale îşi au rădăcinile în Alae Sociorum din Republica timpurie. folosind o varietate de mijloace. Mâncarea era stocată în interiorul forturilor. alae de cavalerie şi cohortele de infanterie.The Roman Fort.făcea diferit. Pe măsură ce Imperiul Roman se extinde. În campanii.

Chr. Ajuns la putere în 193. numerii. 120-122 Ibidem. această unitate a cunoscut reorganizări masive datorită imensului rol politic pe care îl joacă. Alae Sociorum. Fiecare cohortă urbană era formată din 500 de oameni. este o unitate de gardă creată cu scopul de a apăra persoana împăratului. etc. Erau mult mai bine plătiţi decât legionarii şi aveau un serviciu militar mai scurt. A fost creată de Augustus la scurt timp de la venirea lui la putere. Ei nu aveau putere politică de iure. semănând mai mult cu strămoşul lor. Cohors urbanae.. Severus desfiinţează Garda Pretoriană existentă şi o înlocuieşte cu soldaţi din propriile trupe loiale. şi nu aveau rol militar precum Pretorienii sau cohortele urbane. vigiles.. Erau comandate de un praefectus urbi. Numărul cohortelor a variat de la şapte sub Claudius la trei sub Severus. Cohortele urbane au apărut din nevoia de a avea o poliţie în interiorul Romei. numind în schimb doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru. Garda Pretoriană şi Equites Singulari Augusti. castra praetoria în interiorul Romei. Aurelian i-a mutat în 270 într-o tabără nou creată pe câmpul lui Marte. asistat de şase centurioni. ultima unitate despre care voi vorbi este Equites Singulari Augusti. Ei vor fi desfiinţaţi ca unitate după ascensiunea lui Constantin la putere25.Op.Cit. În fine. p. p. având un cuvânt greu dacă nu principal de spus în alegerea împăraţilor. aflaţi sub conducerea lui Sejanus. Au fost create de Augustus în 6 a. dar exercitau de facto o influenţă colosală. aceştia terorizând în secolul III locuitorii Italiei. părerile sunt împărţite. Erau organizate pe unităţi cu specific etnic: arcaşi numidieni. Garda Pretoriană.. comandată de un tribun. influenţa pretorienilor atinge zenitul şi ei se mută într-o tabără. care fusese iniţial asamblată de Caesar 24 25 Southern. iar apoi Severus a adus trupele Iliriene. aveau o structură organizatorică mult mai lejeră. P. toţi pretorienii erau italieni dar în secolul II recrutarea a fost extinsă la câţiva oameni din Pannonia şi Dalmaţia. călăreţi gali. Augustus a exclus membrii ordinului senatorial de la conducerea Gărzii Pretoriene. Despre mărimea Gărzii. Sub Tiberius.Alte unităţi de necetăţeni. Aceştia erau o unitate de cavalerie de provenienţă germanică.. De-a lungul timpului. aşa cum îi spune şi numele. Această diferenţă în origini şi asocierea puternică cu împăraţii care se bazau pe suportul lor a contribuit la creşterea aroganţei pretorienilor. Vigiles erau brigăzile care se ocupau cu stingerea incendiilor. 114-117 12 . Trupe cu caracter special erau cele din interiorul Romei. care păstrau armanamentul şi echipamentul specific24. Iniţial.

Toate acestea vor face din armata romană cea mai formidabilă forţă vreme de câteva secole. Nu se blochează în tradiţii inutile şi preia tot ceea ce este folositor de la popoarele pe care le cucereşte. eşecuri şi observaţii. Abilitatea armatei romane stă în capacitatea de a se adapta. Este rodul imaginaţiei câtorva oameni străluciţi şi a sudorii câtorva mii de soldaţi curajoşi. de a se transforma conform cerinţelor. Este rezultatul a secole de încercări.ca şi gardă personală. curaj şi devotament pe care îl privesc cu respect şi consideraţie soldaţii din toată lumea. p. armata romană nu s-a format peste noapte. Perfect adaptabilă şi versatilă a fost cea mai longevivă instituţie a Imperiului Roman şi urme ale structurii ei organizatorice le vedem şi în ziua de azi. precum şi un exemplu de disciplină. la fel cum pretorienii constituiau garda împăratului26. Dar are la bază o disciplină de fier şi o loialitate feroce faţă de comandant. 26 Ibidem. 118 13 . Minune de organizare şi tehnică. Această scurtă trecere în revistă a istoriei armatei romane ne arată complexitatea acesteia precum şi imensitatea aparatului birocratic care menţinea acest imens mecanism în mişcare. Ei constituiau garda guvernatorilor. Erau divizaţi în două turmae conduse de un tribun.

Caesar.189-194 14 . Octavian Augustus şi de epoca Imperiului. trianomenul şi dreptul de a se căsători conform dreptului roman. acesta din urmă se proclamă imperator. luându-i Senatului cea mai mare parte a puterii pe care o deţinuse în vremea Republicii Romane. Evitând să repete greşelile predecesorului şi tatălui său vitreg. Ca să-şi poată susţine noile reforme. El a realizat că cea mai mare forţă a Romei şi singura capabilă să-l văduvească de deliciile puterii era armata28. aducând-o sub un control mai strâns în scopul de a evita să fie înlăturat de pe tron de o eventuală revoltă a generalilor. primeau cetăţenia romană. p. După dezmembrarea celui de-al doilea triumvirat compus din Lepidus. De aceea următoarea sa mişcare a fost o reformă generală a armatei. Cea mai mare frică a Romei republicane devenise reală: s-a revenit la sistemul monarhic. Roma trece de la Republică la Imperiu. Cele trei pârghii ale puterii sale erau titlul de senator princeps. Australia.)– editura Blackwell.183-184 28 Ibidem. ceea ce le oferea copiilor lor calitatea de cetăţeni romani. 27 Gilliver. acestea trei îi asigurau controlul total şi concentrau pârghiile puterii în mâna sa.189 29 Ibidem. prin înrolare şi îndeplinirea serviciului militar. Augustus este cel care dă armatei romane forma ei consacrată împărţind-o în legiuni formate din cetăţeni romani şi alae formate din necetăţeni care. Augustus avea nevoie de puterea armatei.CAPITOLUL II APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA GĂRZII PRETORIENE Istoria şi apariţia Gărzii Pretoriene se leagă de numele primului împărat. Una din primele griji ale lui Octavian a fost să-şi întărească rapid poziţia printr-o serie de reforme care vizau mai ales organizarea politică a Romei dar şi o amplă reformă a armatei27. 2007. p. El modernizează armata transformând-o într-o unitate de profesionişti şi folosind-o în acelaşi timp ca metodă de colonizare rapidă a teritoriilor nou cucerite29. tribunicia potestas şi pontificatul prin funcţia de pontifex maximus. p. Marcus Antonius şi Octavian. Fără a intra în amănunte. el reorganizează armata. El îşi concentrează toate puterile în mâna sa. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp (ed.

Cassius Dio 55. 2006. p. sau grupuri de luptători sirieni.196 34 Mattesini. Existau astfel contingente de arcaşi nubieni sau din Hispania. Celelalte se ocupau. Rădăcinile aceste gărzi se pot urmări înapoi în timp până în perioada Republicii când au fost formate primele cohorte pe baza infanteriei celte34. Dintre acestea doar Garda Pretoriană mergea în campanii şi lupta. tribuni şi un prefect comandant. Roma. Devenit imperator sub numele de Augustus. K.Op. Cea mai importantă din aceste unităţi era. în general. Toate cele trei tipuri de unităţi (vigiles. Le Legioni Romane. în numele siguranţei sau a prestigiului să-şi menţină într-o formă privată.Alte unităţi ale armatei romane erau numerii. Garda Pretoriană.26 în Gilliver. p. Octavian a transformat această gardă întro structură organizată şi permanentă în zorii Imperiului în 27 sau 26 a. În timpul acestei perioade nu era neobişnuit ca personalităţile influente. Augustus a stabilit trei tipuri diferite de unităţi pentru Roma: vigiles.195 Apud. editura Gremese. fiind constituite din când în când din raţiuni personale de securitate sau în vederea unui război.cit. p. cu controlul şi ordinea publică31. Dar Augustus a fost iniţial foarte precaut în legătură cu staţionarea unor garnizoane permanente în Roma. formate din luptători necetăţeni romani. ceea ce demonstra că aceste cohorte erau privite ca parte a armatei regulate32. Principala funcţie a Gărzii Pretoriene era protecţia împăratului şi a casei imperiale.. p. p. Tot el a afirmat că 30 31 Ibidem.191 32 Gilliver. care urma tradiţia republicană a unei gărzi pentru cartierele generale sau praetorium33.189 15 . cohortele urbane şi Garda Pretoriană) aveau organizarea militară a cohortelor armatei regulate. sau în cazul cohortelor urbane. Desigur cele mai temute erau unităţile de germanici30.) – editura Blackwell. proveniţi din provinciile cucerite care îşi păstrau însă structura socială. propria gardă.189 35 Ibidem . Australia. ceea ce era complet netradiţional şi sinonim cu crizele politice şi războiul civil. desigur. Forme embrionare ale pretorienilor sunt recognoscibile încă din perioada lui Caius Iulius Caesar. cohortele urbane şi Garda Pretoriană. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp(ed. Aceste unităţi nu erau organizate într-o manieră stabilă...196 33 Ibidem.Chr. sciţi. Silvano. L’armamento in Mille Anni Di Storia. un prefect senatorial al oraşului. cu centurioni şi alţi ofiţeri juniori. armamentul şi echipamentul specifice. Structurile de comandă şi promovările erau aceleaşi ca ale unităţilor staţionate în provincii. 2007. când Marcus Antonius şi Octavian constituie primele Cohortes Praetoriae35. p.

Chr. alături de nişte unităţi de cavalerie (aprox.Chr. doi incepând cu anul 2 a.Chr.. cel puţin la început. De iure. Augustus a restricţionat sensibil numărul garnizoanelor staţionate la Roma pentru a slăbi lovitura dată tradiţiei republicane care stabilea că Roma trebuie să fie liberă de soldaţi37. erau probabil zece cohorte militare. Din acest motiv. Garda Pretoriană staţiona la sediul central al împăratului şi îl putea însoţi pe împărat dacă acesta pleca la război. p. Cohortele erau conduse astfel: doi prefecţi pretorieni. Dar în practică.Cit.185 38 Mattesini. Cohortele pretoriene de infanterie erau compuse din 500 de soldaţi fiecare. 120 de cavaleri). La început. ca premiu din partea lui Octavian pentru valoroasa contribuţie adusă de soldaţii săi contra lui Pompei Magnus. un pas spre negarea vechilor tradiţii republicane ale unei Rome libere sau cu puţini soldaţi.Chr.. Abia în timpul lui Domitian. De facto. pe împărat sau pe membri ai familiei imperiale în campanii. Ca şi comandant al tuturor forţelor Romei. Ceilalţi erau staţionaţi. provenind din ordinul ecvestru (al cavalerilor). Cât despre numărul de pretorieni care compuneau o cohortă. Conduşi de prefectul pretorian Lucius Aelius Sejanus. în timp ce alţii spun că ar fi fost compuse din 500 de soldaţi (cohors quingenaria). vor rescrie istoria Romei. variantele istoricilor sunt împărţite. Augustus şi-a stabilit Garda la cartierul său general. Augustus nu se înconjura cu acest imens anturaj în frecventele sale călătorii. Erau conduse de un prefect pretorian. Este foarte probabil ca din primii pretorieni să fi făcut parte veteranii bătăliei de la Perugia din 41 a. 189 Gilliver. K. Unii spun că aceste cohorte ar fi fost compuse din 1000 de soldaţi (cohors miliaria). aşa că în vremea lui Domitian. De-a lungul timpului. În timpul domniei lui Tiberiu (14-37 p... cohortele pretoriene sunt numite equitate.189-190 16 . Garda Pretoriană a evoluat. aceasta nu s-a întâmplat. până la Sejanus. Op.Cit p. un tribun şi şase centurioni38. Sejanus a fost cel care a concentrat cohortele Gărzii într-o singură garnizoană la Roma. p. Garda Pretoriană era alcătuită conform 36 37 Ibidem.misiunea fundamentală a Gărzii Pretoriene este de a-l apăra pe suveran 36. mişcare pe care Augustus nu ar fi permis-o. de asemenea. dar unităţi ale acesteia îl însoţeau. Op. Augustus a recrutat doar o mie de oameni pentru serviciu în interiorul oraşului. împăratul a început să-şi ia garda personală cu el în campanii. în jurul oraşului. Cele nouă cohorte originale au fluctuat în număr şi mărime în timpul primului secol p. S. Există incertitudini despre mărimea acestei Gărzi..) imaginea pretorienilor s-a afirmat şi s-a consolidat.

au servit ca primul cohort al unei legiuni şi s-au ridicat să fie primi pili şi apoi s-au întors la Roma să primească tribunate în vigiles.). Spre sfârşitul domniei lui Augustus. au fost puse sub controlul a doi prefecţi de rang ecvestru şi comanda de către unul sau doi prefecţi a rămas ca normă de-a lungul istoriei Gărzii.The Pretorian Guard-Course reader. p. Aceştia rămâneau la Roma chiar şi pe timp de război.lui Mommsen. în interiorul capitalei39. II: Rome from late republic to late empire. În principatul timpuriu. Garda Pretoriană suplimenta corpuri de bodyguarzi speciali.100 17 .Chr. iar tribunul ei primea ordine de la însuşi împăratul. A History of Rome Under The Emperors. din 12000 de oameni.71 Rankov. pe rând. potrivit istoricului roman. preţul loialităţii lor. Fiecare cohortă pretoriană asigura paza Romei pe rând. când chiar şi cele mai loiale trupe romane nu puteau fi considerate de încredere. University press Cambridge. În timpul lui Tiberius. Se pare că în prima fază a principatului ei purtau togă peste uniformă chiar şi în timpul serviciului40. Bonusul la retragere era de 5000 de denarii (comparativ cu 3000 primiţi de legionari). în mod normal. Boris-Military forces în The Cambridge History of Greek and Roman Warfare. durata serviciului lor a fost fixată la 12 ani şi crescută la 16 în 5 p. vitală pentru trupe staţionate atât de aproape de centrul puterii41. Cei care se întorceau apoi în legiuni ca primi pili bis şi praefecti castrorum formau o 39 40 Mommsen. 2009. odată cu reforma lui Sejanus. plata lor pare să fi crescut de la două la de trei ori mai mare decât cea a legionarilor.University of Alberta Press.. p. tribunii pretorieni erau. Londra 1996. 2007. cohortele urbane sau pretoriene. Philip Savi.66 41 Bingham. care au fost menţinute de împărat (şi iniţial şi de alţi senatori proeminenţi) ca o relicvă a perioadei războiului civil. Spre deosebire de tribunii legiunilor. Primeau de asemenea donaţii de la împărat mai des şi într-o cantitate mai mare decât legiunile. Sandra. Chr. De la început. organizaţi în unităţi paramilitare. pentru o lună. vol. editura Routledge.. p. oameni foarte experimentaţi. ei au fost instalaţi în castra praetoria. În 13 a. Iniţial. cu patru ani mai puţin decât legiunile. Veteranii principales puteau primi titlul de evocati Augusti şi puteau fi ţinuţi în rezervă. Dio Cassius. Chr. dar în 2 a. Theodor. despre care am vorbit şi într-un paragraf anterior. se pare. câte un an. care serviseră ca centurioni în Gardă sau poate în legiuni. fiecare cohortă era comandată de propriul său tribun. Această unitate a fost special privilegiată încă de la crearea ei. de origine germanică. Acesta era. aceeaşi prefecţi erau printre cei mai importanţi oameni din Imperiu şi din a doua jumătate a primului secol prefectura pretoriană a devenit apogeul carierei ecvestre. Hans von Wees şi Michael Whitby(ed.

2. când nu i-a răsplătit cum se cuvine. iar Dio Cassius 43 ne spune că la sfârşitul secolului II ei proveneau exclusiv din Italia. Theodor. Un nume care revine frecvent atunci când vorbim de pretorieni este cel al lui Sejanus. care urcaseră în grad. care a concentrat toate cele nouă cohorte într-o tabără din secţiunea de nord-est a pomeriumului.. A History of Rome Under The Emperors.66-67 45 Bingham. aveau un rol de poliţie specială (să nu uităm că la Roma existau cohortele urbane. editura Routledge. Londra 1996. prefect sub Tiberius. Astfel Sejanus aproape a obţinut tronul înainte de a cădea de la putere în anul 31 p.p. B.5 în Mommsen.. p. Annales 4. Moştenirea anilor 68-69 p.74 Apud.Op. Prima tabără de piatră a fost construită de Claudius. Ca şi în legiuni. Umbria şi Latium. iar comandanţii lor nu au mai putut fi niciodată trecuţi cu vederea în deciziile politice ale 42 43 Tacitus.5 . iar pretorienii au fost campaţi de-a lungul istoriei lor în tabere succesive în acest loc44. p. proclamându-l pe Claudius ca succesor al lui Caligula şi asigurând ascensiunea lui Galba după moartea lui Nero. p. a fost importanţa politică câştigată de pretorieni. şi a fost dezertarea acestora cea care l-a silit pe Nero să se sinucidă. În primul rând era un rol politic. Cassius Dio 75. Op. Când Otho a fost detronat de Vittelus. adică din cele mai prospere şi mai romanizate părţi ale Imperiului occidental. chiar şi de mâna celor care puteau pretinde tronul. sub Tiberius.. Pretorienii puteau prezenta un pericol pentru împărat însuşi dacă acesta le pierdea loialitatea.Cit. Vespasian. şi au devenit rapid coloana vertebrală a armatei acestuia. pe care l-au trădat pentru Otho. pretorienii erau recrutaţi în Etruria. Tribunii pretorieni au condus conspiraţia care l-au ucis pe Caligula în 41 p. Principales şi immunes erau similari cu cei ai legiunilor..74 44 Rankov.Chr.189 18 . S.Chr. Hispania.importantă legătură de loialitate cu împăratul. fie din bărbaţi de rang ecvestru. noul împărat i-a executat pe centurioni şi a desfinţat cohortele înlocuindu-le cu şaisprezece noi cohorte. Rolul Gărzii Pretoriene era unul dual. cu funcţia de poliţie)45. În al doilea rând. centurionii pretorieni erau numiţi fie din principales ai Gărzii. Macedonia şi Noricum. Tacitus42 ne spune că în principatul timpuriu. care se năştea în faptul că apărau persoana împăratului de orice riscuri. fiecare a 1000 de oameni aleşi din propriile sale legiuni germane. Pretorienii alungaţi s-au alăturat curând unui nou pretendent.Cit.Chr. Pretorienii au realizat curând că aveau stofă de creatori de împăraţi.

Cit.p. până când. fiindu-i profund loială împăratului Marcus Aurelius. Garda l-a intimidat pe succesorul său Nerva. pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi.65-68 Ibidem .. o epocă de glorie şi strălucire în care au dat tonul politic al celei mai mari puteri ai lumii antice şi o decădere şi apoi dispariţie datorată apariţiei influenţelor barbare şi a slăbirii principiilor care guvernaseră iniţial toată armata romană.Chr. Acesta din urmă a folosit-o ca forţă de elită în războaiele sale de la graniţa dunăreană şi germană. Nerva a trebuit să-l adopte pe guvernatorul Germaniei Superioare. în 98 p. Domitian. După uciderea lui Domitian într-o lovitură de palat. ci propriului său fiu. în 96 p. Garda a rămas profund loială lui Vespasian. Când Nerva a murit doi ani mai târziu. pentru a avea asigurat suportul legiunilor din Germania în cazul unor atacuri la adresa sa. De-a lungul secolelor ce vor urma. o dezvoltare şi o creştere rapidă şi imensă. 46 Rankov. Nimic nu putea semnala mai clar importanţa Gărzii pentru noua dinastie. Traian l-a executat pe prefectul pretorian şi alţi ofiţeri ai Gărzii. ea îşi va îndeplini cu brio rolul de creatoare de împăraţi. p.. nu unui ofiţer ecvestru. Sub următorii împăraţi. dar s-a ocupat în schimb de reabilitarea cohortelor. De aceea prima mişcare a noului împărat a fost să desfinţeze Garda Pretoriană.. Traian. el le-a celebrat victoriile în numeroase monumente publice. formate din susţinătorii săi.. uzurpatorul Maxentius.împăratului. declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui47. susţinerea Gărzii Pretoriene asigurând de obicei accesul la tron al unui candidat sau altul. chiar şi în Columna lui Traian46. l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit. în cele din urmă. în timpul războaielor marcomanice şi a celor gotice. ales de Senat. moştenitorul tronului. Când Vespasian a redus Garda la nouă cohorte militare.69 47 19 . care în 312 a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin la podul Milvian. el a dat comanda acesteia. B. dându-le un rol proeminent în timpul războaielor din Dacia din 101-102 şi 105-106 p.. O ascensiune fulminantă. De asemenea. Garda a jucat un rol foarte important. Pe măsură ce Roma decădea tot mai mult.Chr. Titus şi fratelui şi succesorului lui Titus. Istoria Gărzii Pretoriene reflectă în mare măsură istoria Romei însăşi. Op. Titus.Chr.

ascunşi printre cetăţenii Marelui Oraş. ei au fost ochii şi urechile împăratului timp de aproape patru secole. iar mai recent.Şi-a lăsat. amprenta în istorie ca organizaţie cu imens rol politic şi influenţă în toate straturile societăţii iar modelul acesteia va fi preluat în epoca contemporană chiar şi de Hitler pentru garda sa personală Schutzstaffel. chiar de preşedintele SUA. 20 . Mai mult spioni decât militari. puterea din umbră care genera frică şi respect. Erau creatorii de împăraţi. însă.

Ed. prefect pretorian. 71 Idem. 254 51 Ibidem. era sfetnicul împăratului. Bucureşti. când vorbeşte de Sejanus care. El subliniază nobleţea sufletească a lui Drussus în raport cu viclenia şi setea de putere a lui Sejanus. care încerca să-şi vadă în acelaşi timp de treburile interne ale statului luptându-se cu senatul şi de cele externe confruntat cu ameninţări la extremităţile Imperiului. Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm zeilor. Tacitus nu surprinde momentul înfiinţării Gărzii sub Augustus. Ştiinţifică. spune el. opunându-le cu viclenia lui Sejanus care. recrutate aproape numai din Etruria şi Umbria sau din vechiul Latium şi din vechile colonii romane. 1963. a intrat pe sub pielea împăratului 49. spunând că zvonurile din popor potrivit cărora Tiberius ar fi complotat cu Sejanus la uciderea lui Drussus sunt false şi că numai Sejanus poate fi acuzazt de această grozăvie. iar Tacitus nu vede cu ochi buni ambiţiile politice ale acestuia. Delimitează clar intenţiile criminale ale lui Sejanus de cele ale protectorului său. Sejanus.”50 Tacitus pune pe seama lui Sejanus otrăvirea lui Drussus. pe care o face prin sclavul Lygdus.51 El face o comparaţie între nobleţea lui Tiberius. p. prin subterfugii. El îl citează pe Drussus. nepoţii lui vor fi ai familiei Drussilor. Citez: „Iată că după vrerea prefectului s-a construit şi tabăra. Ştiinţifică. p. împăratul Tiberius. Bucureşti. Istoricul ne spune că sub Tiberius la Roma existau trei cohorte urbane şi nouă pretoriene. Istoria începe mai degrabă cu domnia lui Tiberius surprinzând momentul de maximă autoritate al pretorienilor sub prefectul Sejanus. 1964. p. Opere III – Anale. 253-254 50 Ibidem. i s-au dat pe mână soldaţi. după 48 49 Tacitus. 256-257 21 . statuia lui se vede în teatru printre monumentele lui Cneus Pompeius.CAPITOLUL III GARDA PRETORIANĂ ÎN ISTORIOGRAFIE TACITUS Tacitus îi numeşte pe pretorieni ostaşii din Roma şi spune că erau legaţi de multă vreme de împărat prin jurământ48. Opere II – Istorii. ca să-i dea minte (lui Sejanus) să se mulţumească cu atât. p. Ed.

p. 379-380 55 Ibidem. va fi nevoit să se sinucidă. Sub Nero. Pretorienii se raliază în jurul lui Galba55. Ed. dar nici în Geta. tânărul Nero urcă pe tron. ocupanţi de funcţii publice. comandanţi militari. Sejanus îi cere lui Tiberius. Bănuiţi de vicleşuguri împotriva lui Galba. Puterea Imperială era împărţită între consulul Titus Vinius şi perfectul pretorian Cornelius Laco. Rând pe rând. 380 56 Tacitus. p. 81 22 .Silius şi pe Titius Sabinus. mama împăratului Tiberius. conducerea Gărzii îi este acordată lui Tigelinnus. după uciderea mamei sale şi discreditarea lui Burus. Ştiinţifică. Rând pe rând. ei l-au abandonat pe Nero din cauza unor vicleşuguri şi uneltiri şi nu din porniri lăuntrice şi după ce au văzut că nu primesc nici donaţia făgăduită de Galba. 1964. Sejanus îi discreditează pe C.uciderea lui Drussus complota acum la eliminarea copiilor lui Germanicus (Claudius). ticăloşia comandantului lor. văduva lui Drussus. Agrippina. Susţinut de Burus. În opinia lui Tacitus. Opere II – Istorii. Caligula îl va numi în fruntea pretorienilor pe prietenul său Lusius Geta. p. Urmaşul lui Tiberius. care dorea tronul pentru el56. 71 57 Ibidem. p. prefect al Gărzii şi soldat loial mamei sale. 256-257 Ibidem. împăratul nu avea destulă încredere şi plănuia să îl înlocuiască cu unul din liberţii săi54. moştenitorii tronului52. Însă în urma unui conflict cu nora sa Agrippina şi cu nepotul Nero. Iar la asta s-ar mai putea adăuga. apropiaţi ai lui Germanicus. au fost îndepărtaţi tribunii pretorieni Antonius Naro şi Antonius Taurus57. mentorul lui Nero. puterea lui Sejanus asupra acestuia nu mai are nici o stavilă53. Seneca. 307 54 Ibidem. După moartea Iuliei. iar în cele din urmă Garda îl părăseşte pe Nero care se sinucide la rândul lui. p. spune el. Nymphidius Sabinus. împăratul este nevoit să-l scoată pe Sejanus ţap ispăşitor pentru a scăpa de ura poporului şi Sejanus este executat împreună cu toată familia şi susţinătorii săi. mâna Liviei. 52 53 Ibidem. oameni mai mult sau mai puţin influenţi. Bucureşti. Pretorienii l-au susţinut pe împărat în toate nebuniile sale care au inclus incendierea Romei şi uciderea unui număr mare de creştini. Sejanus discreditează senatori. p. care îi puneau în primejdie ambiţiile politice. printr-o scrisoare. croindu-şi drum pe sub pielea împăratului şi spre tronul Romei. Caligula îl vizitează pe acesta în tabăra Pretoriană ca să-şi întărească relaţia cu Garda. Dar loialitatea lor se cumpăra cu sume imense de bani.

Antonius Novelus şi Suedius Clemens şi tribunului reinstalat Aemilius Pacensis. fostul prefect Laco fiind ucis de un pretorian reangajat din ordinul lui Otho58. iar în fruntea trupelor de pedeştri îl pune pe prefectul pretorian Licinius Proculus. 229 61 Ibidem. Vittelus i-a iertat pe pretorieni şi a încercat să-i aducă sub ascultare cu daruri şi favoruri. După ce Vittelus îl învinge pe Otho şi-şi asigură puterea. Conduşi de Flavius Sabinus. Tacitus le recunoaşte pretorienilor puterea imensă de care se bucurau şi o justifică prin faptul că se aflau atât de aproape de centrul puterii. Felul în care Tacitus înfăţişează această revoltă ne arată o părticică din cumplita putere de care se bucura Garda: erau temuţi de populaţie.”60. în afara legiunilor învinse şi răspândite prin Italia. Cu ascensiunea la tron a lui Vespasian se termină istoria povestită de Tacitus. Era cât pe ce să se întâmple o răscoală când prefectul pretorian a fost ucis de proprii soldaţi deoarece era bănuit că încerca să-l detroneze pe Otho. Otho sau Vittelus se datorează pretorienilor. Noul împărat îl numeşte prefect pretorian pe Flavius Sabinus. de senatori şi chiar de împărat. să le dea concedii. Roma. acuzându-l de nerespectarea înţelegerii pe care o avuseseră şi lupta dintre ei culminează cu incendierea Capitoliului. 119-123 60 Ibidem. Soldaţii erau ameţiţi de vin iar cei mai ticăloşi urmăreau jaful. Galba. al cărui protejat fusese. Otho adaugă armatelor sale şi Garda Pretoriană şi încredinţează conducerea opeaţiunilor primii pililor. Vittelus îi execută pe toţi comandanţii pretorieni61. Învingător. Nu neagă însă Gărzii rolul imens pe care îl are aceasta în luarea deciziilor amintind că ridicarea şi căderea lui Nero. să le plătească donaţii şi să nu-i pedepsească decât pe doi din cei vinovaţi de revoltă de frică că aceştia l-ar putea îndepărta oricând de pe tron59. pretorienii îl ajută pe Otho să preia tronul din mâinile lui Galba.Conduşi de tribunul Iulius Martialis. p. Citez: „Dar acum au ieşit pe câmpul de bătaie legiunile şi flota şi lucru rar altădată. chiar ostaşii pretorieni şi urbani. cea mai mare frică a sa erau cohortele pretoriene. 58 59 Ibidem. pretorienii se răscoală împotriva lui Vittelus. care se vede nevoit să le ţină un discurs moralizator. Îl detestă însă pe Sejanus pentru setea sa de putere şi pentru dorinţa de a prelua tronul. 229-230 23 . p. 85 Ibidem. p. În războiul împotriva lui Vittelius care visa la tron. p.

Lui Tacitus îi datorăm una din cele mai obiective viziuni asupra Gărzii dintre toţi istoricii romani. Până la perioada lui Iulius Caesar istoria este mai lapidară. descrierile sunt mai detaliate şi începând cu Commodus devin foarte precise. Opera sa este împărţită în 6 cărţi. DIO CASSIUS La fel ca şi Tacitus. începuturile Gărzii nu sunt surprinse. 115 63 Ibidem. El nu priveşte cu ochi buni îmfiinţarea Gărzii. creearea şi stabilizarea acesteia. Spre de deosebire de Tacitus. atitudinea istoricului faţă de Gardă se schimbă. Dio. Acest negativism poate fi legat şi de relaţia pe care Dio Cassius ca om politic o avea cu Garda şi care se deteriorase până la nivelul în care Garda îi ceruse moartea.Deoarece îşi începe opera cu domnia lui Tiberius. p. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. New York. el nu intră în amănunte privind activitatea acesteia ci dă doar detalii despre felul în care era organizată şi modalităţi de recrutare62. consul şi proconsul în Africa şi Pannonia. devenind din ce în ce mai negativă cu privire la influenţa pe care aceasta o avea asupra împăratului şi a lumii politice romane. Macrinus. 62 Cassius. Geta and Caracalla. 2004. p. când pretorienilor li se oferă o tabără în interiorul Romei. III. A fost foarte preţuit de împăratul Septimius Severus. După domnia lui Nero. Parfrots Book Company Troy. guvernator al Smirnei. vol. Dio Cassius scrie o istorie a Romei de la începuturi până în 229. 117 24 . Elagabalus and Alexander Severus . dar în primele sale cărţi de la creearea ei şi până la domnia lui Nero. Dio Cassius este primul istoric roman care surprinde începuturile Gărzii. După aceea. Dio Cassius a fost protejat însă de împăratul Septimius Severus care îi preţuia foarte mult abilităţile politice şi oratorice. Din operele sale putem afla că Garda era compusă din nouă cohorte quingenaria şi că membrii săi erau recrutaţi în majoritate din interiorul Italiei63. el nu insistă pe perioada de apogeu a Gărzii în vremea lui Tiberius şi Sejanus. ci doar perioada ei de mare glorie sub Sejanus. Dio Cassius a fost senator.

PROPAGANDA De-a lungul istoriei umanităţii. Macrinus. Dar informaţiile acestuia trebuie preluate cu grijă şi în spirit obiectiv. considerându-le măsuri necesare şi salutare65. A salutat în lucrările sale acţiunile lui Vespasian şi Titus de a reduce dimensiunile şi de a modifica structura etnică a Gărzii. nu ne permitem să ne îndoim de acest istoric de origine greacă deoarece majoritatea informaţiilor transmise de el au fost deja confirmate prin scrierile altor istorici sau descoperiri arheologice. Şi-a manifestat din nou dezgustul faţă de asasinarea lui Pertinax de către Gardă şi a salutat decizia lui Severus de a desfiinţa Garda şi a o recrea din legiunile dunărene deşi va intra în conflict cu aceasta nouă gardă. echipamentul şi activitatea pretorienilor. vol. p. Macrinus. În cărţile în care a descris domnia următorilor împăraţi a amintit mai puţin despre Gardă şi rolul acesteia. IV. 115-131 25 . Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. p. VI. Va deplânge asasinarea lui Elagabalus şi-l va avertiza pe Alexandru Severus despre pericolul care-l reprezintă „aceşti bărbaţi care-şi schimbă atât de uşor. meseria armelor a fost privită mereu ca fiind una din cele mai onorabile meserii. Respectul de care un individ se bucura în societate era direct proporţional cu funcţia pe care acesta o ocupa în instrumentele de război ale societăţii sale. p. conducerea.Istoricul vorbeşte foarte acid despre rolul Gărzii în sinuciderea lui Nero şi critică rolul masiv jucat de aceasta în numirea şi mai apoi asasinarea lui Galba. Dio Cassius reprezintă cea mai importantă sursă istoriografică în ceea ce priveşte Garda Pretoriană. recunoscută fiind atitudinea negativă a istoricului la adresa Gărzii precum şi conflictul personal pe care l-a avut cu aceasta. care i-a cerut chiar moartea. Otho şi Vittelus64. 90-110 66 Idem. Însă în ceea ce priveşte exactitatea informaţiilor privind organizarea. care va încerca să-l asasineze. Geta and Caracalla. Elagabalus and Alexander Severus. Elagabalus and Alexander Severus. vol. la auzul unei pungi cu galbeni. 50-110 65 Ibidem. Geta and Caracalla. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. cărţile acestuia acoperind cea mai mare parte a existenţei acesteia şi perioada de sublimă glorie a pretorienilor. Pe 64 Idem. loialitatea”66.

dacă îl putem numi aşa. Război şi Societate în Lumea Antică – note de curs. p. un civilizator. cetăţean şi soldat erau interdependente. el trebuia să-şi dovedească 67 Istvan. avansând mai apoi în funcţie şi retragerea la vatră ca veteran după îndeplinirea serviciului militar obligatoriu a cărui durată a variat în timp erau privite ca acte onorabile de către bărbaţii Imperiului. de îndată ce intrau în rândul veteranilor. Aceştia erau bine plătiţi. A intra în rândurile armatei. El se adresa necetăţenilor. De asemenea. a războinicului prin excelenţă. idealizarea imaginii soldatului. aparatul de propagandă al Imperiului Roman. iar la sfârşitul serviciului militar primeau. tipul caracteristic pentru acest intrument era soldatul din Garda Pretoriană. aducând cu el pax romana în provinciile în care era detaşat. Primul ar fi idealizarea imaginii soldatului roman. necetăţenii din provincii puteau intra în armată în auxillia şi alae. efectivele legiunilor trebuiau refăcute tot timpul. 2009. Din cauza războaielor aproape permanente pe care le purtau. Imperiul s-a folosit de trei instrumente propagandistice. pe lângă lotul de pământ dat în mod obişnuit veteranilor şi calitatea de cetăţean roman68. 40-56 26 . facând din ea centrul unor ample campanii de propagandă. Tîrgu Mureş. 30-96 68 Ibidem. Odată cu instaurarea Imperiului şi cu reformele făcute de Augustus. De la polis-ul grecesc în care calităţile de bărbat. În primă instanţă. un bărbat puternic şi onorabil. Aici intră în funcţiune. imaginea soldatului. Pentru a atrage noi voluntari şi a menţine numărul trupelor constant. Revenind la primul instrument. se creează 28 de legiuni permanente şi meseria armelor devine astfel o carieră. Astfel. Fabian. Al treilea şi cel mai inteligent instrument de propagandă a fost transformarea armatei în agent civilizator. a ajuns sa fie idealizată. Al doilea intrument a fost creearea unui sistem de recompense pentru soldaţi. Universitatea Petru Maior. locuiau în tabere relativ confortabile şi primeau o bucată de pamânt să o cultive la terminarea serviciului militar. în timpul Republicii.parcursul secolelor. p. care era arătat ca un exemplu de bărbaţie şi curaj. Era selectat pentru curaj şi abilităţile de luptător şi trebuia să dovedească calităţi deosebite pentru a i se permite onoarea de a servi în garda personală a împăratului. Aceste două instrumente se adresau mai mult celor care erau deja cetăţeni romani67. meseria de soldat nu era o carieră permanentă. Originea sa era pură deoarece pretorienii erau recrutaţi aproape în totalitate din peninsula Italică. ajungem în lumea romană.

În încercarea lor de a creea armate puternice ei redesenează imaginea luptătorului prin excelenţă reînviind modelul 69 Boene. sigură pe sine.1991. unde legăturile reciproce care-l unesc pe soldat cu căpetenia Imperiului devin vizibile în chip limpede. meseria armelor redevine onorabilă. Conştienţi de propria superioritate.loialitatea pentru că servea într-unul din cele mai ameninţatoare unităţi armate. Scorpionul roşu. p. meseria armelor şi imaginea soldatului s-au degradat datorită atitudinii negative faţă de război pe care a avut-o religia creştină in perioda ei timpurie. Cele mai cunoscute cazuri sunt. în măsură să canalizeze către obiectivele cuvenite thymos-ul. Devenită un subiect sensibil în prima parte a Evului Mediu. singura admisă în inima puterii imperiale. Louis Michel. Ambii încarnează o forţă ce se vrea liniştită.Bernard. Odată cu creearea noţiunii de „război drept” de către Sf. Conscription et Armee de Metier. desigur. bărbia este uşor ridicată. Martin. Capul nu este plecat. aşteptând în uniformele lor să-şi primească ordinele dar fără nimic din aerul de servitudine al legionarilor. Pe monumentele romane. FEDN. Augustin şi. influenţate nemijlocit de statuile monumentale ale împăratului echipat în comandant suprem.114-118 27 .Paris. pretorienii îşi declară în mod vizibil autoritatea faţă de celelalte unităţi ale armatei şi loialitatea unică îndreptată doar spre persoana împăratului. Umanismul şi Renaşterea redescoperă soldatul roman şi mai ales pretorianul ca ideal de frumuseţe masculină. Însă revitalizarea deplină a imaginii soldatului şi mai ales a pretorianului ca ideal de onoare se petrece în epoca contemporană odată cu accederea la putere în mai multe state din Europa a unor regimuri de extremă dreaptă. cel al Partidului Fascist din Italia şi cel al Partidului Nazist din Germania. bine clădiţi după toate standardele frumuseţii romane. asemănătoare cu sobrietatea păzitorilor din cetatea platonică. se reflectă acea „autoritate a soldatului” care îşi află expresia cea mai evidentă în sculpturile în relief ale unor militari cu platoşă. Fresca de pe „Columna lui Traian” (vezi anexa 1 ) prezentând un grup de pretorieni în aşteptare este foarte grăitoare pentru topicul discutat. simbolul Gărzii. este folosit până azi ca să demonstreze puterea şi curajul unităţii militare care îl foloseşte. apoi a celei de „război sfânt” de către papalitate şi concomitent cu evoluţia clasei cavalereşti.Ed. violenţa potenţială şi să stăpânească dorinţele69. Un grup de bărbaţi înalţi.

în Italia. Creeată în mod artficial sau nu. Atitudinea personajului din sculptura „Gata de luptă” a lui Arno Breker (vezi anexa 4) este foarte asemănătoare cu cea a pretorienilor de pe „Columna lui Traian”. curaj şi onoare. la fel soldaţii germani trebuie să-şi polizeze abilităţile ca să fie demni să-l apere pe führer70. La fel cum odinioară pretorienii erau cea mai elitistă unitate a armatei romane. La fel. această imagine greşită fiind întreţinută de cinematografie. mândria reţinută. Patrick. Bucureşti. iar imaginea acestora în cinematografie şi în arta civilă şi militară sunt motive recurente. Coiful Pretorian specific. 70 71 Guyot. De aceea. Restellini. în special a soldatului pretorian ca ideal de forţă. De asemenea. Ed. numite „fasci di combatimento” aveau la bază tocmai această imagine idealizată a pretorianului roman. nu ar trebui să ne surprindă faptul că multe unităţi militare din toate armatele lumii arborează cu mândrie acvila legionară sau scorpionul roşu pretorian ca simbol al unităţii militare în cauză. privirea pierdută undeva în zare. Celebrele unităţi care au dat mai târziu numele partidului condus de Mussolini şi a curentului politic iniţiat de acesta. Desenele lui Franz Eichhorst (vezi anexa 2 ) sau sculpturile lui Arno Breker (vezi anexa 3 ) vor părea foarte familiare unui cunoscător al artei greco-romane. 139-143 Ibidem. p. Adelin. Arta Nazistă. 2002. Aceeaşi bărbie uşor ridicată. dictatorul Benito Mussolini creează un ideal militar bazându-se pe imaginea soldatului roman în general şi a pretorienilor în special. 190-195 28 . simbolul legiunilor romane şi folosirea ei în toate manifestările propagandistice atât în Italia cât şi in Germania era o practică comună. a superiorităţii asupra celorlalţi71. p. Corint. în general şi a pretorienilor în special este foarte puternică în epoca contemporană fiind considerată un ideal prin excelenţă. destinată protecţiei persoanei împăratului. conştientizarea propriei valori. imaginea soldatului roman. cu creasta din pene sau păr de cal este asociat azi în mod greşit cu toţi soldaţii romani deşi era strict apanajul Gărzii. preluarea acvilei.roman.

CAPITOLUL IV GARDA PRETORIANĂ. ORGANIZARE, CONDUCERE, ECHIPAMENT
În 28 a.Chr., concomitent cu celelalte reforme precum stabilirea unei armate permanente, Augustus hotărăşte înfiinţarea unei gărzi pentru el şi familia sa. Această gardă era constituită din 9 cohorte. Există dezbateri între istorici în ceea ce priveşte mărimea unei cohorte pretoriene. În timpul lui Augustus erau cel mai probabil formate din 480 de oameni la fel ca şi cohortele quingenare ale legiunilor sau ale auxiliilor, deşi unii istorici insistă că au fost formate din 1000 de oameni încă de la început. La o dată necunoscută, înainte de anul 47 p.Chr. au mai fost adăugate trei cohorte celor 9 originale şi în 69 p.Chr., în timpul scurtei sale domnii, Vitellius i-a trecut în rezervă pe pretorieni şi şi-a creeat o nouă gardă presupus a fi formată din 16 cohorte a câte 1000 de oameni. Această nouă forţă a avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a putea fi organizată şi campată înainte ca Vespasian să vină la putere şi să reducă garda pretoriană la nivelul ei original din timpul lui Augustus, adică 9 cohorte de 480 de oameni. Domitian a creeat a zecea cohortă dar părerile sunt împărţite dacă el a şi crescut sau nu mărimea cohortei72. După asasinarea împăraţilor Commodus şi Pertinax, pretorienii s-au „vândut” celui care părea să aibă cele mai mari şanse la tron, Didius Iulianus, care a fost însă împărat doar pentru două luni după ce le-a asigurat pretorienilor o donaţie generoasă. Când Septimius Severus devine împărat în iunie 193, el a desfiinţat Garda Pretoriană originală şi a reconstituito cu soldaţi loiali din propriile sale legiuni şi a crescut forţa cohortei la 1000 de oameni. Garda Pretoriană şi-a găsit sfârşitul în mâinile lui Constantin, care a abolit-o în 312 pentru că luptase de partea rivalului său, Maxentiu73. Augustus a exclus ordinul senatorial de la comanda Pretorienilor, numind doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru în anul 2 a.Chr., pe acelaşi principiu de colegialitate ca şi consulii astfel încât să se supravegheze unul pe celălalt, notoriul Sejanus fiind prima excepţie de la

72

Southern, Pat,– The Roman Army – A Social and Institutional History, Ed. ABCClo, Oxford, England, 2006, p.115-117 73 Ibidem, p.117

29

această regulă. Astfel, Pretorienii nu se bucurau de putere politică directă dar exercitau o influenţă enormă şi acordul lor era esenţial pentru orice nou candidat la tron74. Cohortele pretoriene erau numărate de la I la IX, adâugându-se X sub Domitian şi erau comandate de tribuni. Fiecare cohortă era divizată în 10 centurii comandate, ca şi în legiuni, de centurioni. Seniorul centurion al Gărzii era trecenarius şi adjunctul la comandă era princeps castrorum. Titlul de trecenarius era indicativ al funcţiei sale de a comanda 300 de gărzi imperiale călare, speculatores, o forţă de cavalerie de elită încorporată în Gardă şi care formau garda specială a împăratului distinctă de gărzile călare, equites singulares Augusti75. Un simplu soldat în Garda Pretoriană putea ajunge uşor centurion în legiuni. Un excenturion din Gardă avea avantaje chiar mai mari, putând ajunge la rangul de primus pilus în legiune şi se putea întoarce la Roma pentru a prelua o varietate de funcţii în diferitele forţe militare din oraş. Unii din ei puteau progresa într-o carieră administrativă devenind procuratorii imperiali în provincii76. Baza de recrutare pentru Garda Pretoriană a fost în primă instanţă Italia, dar în secolul II recrutarea a fost deschisă pentru câţiva bărbaţi din Pannonia şi Dalmaţia. Apoi Severus înlocuieşte fosta Gardă Pretoriană cu una formată din soldaţi din propriile sale trupe germanice provenite din Ilyricum. Această diferenţă în origini şi asocierea foarte puternică pe care o aveau cu împăratul se poate să fi dus la creşterea aroganţei pretorienilor în secolul III, aceştia ajungând să terorizeze locuitorii Italiei. La origine, când au fost creeate de Augustus, doar trei cohorte pretoriene puteau fi în Roma în acelaşi timp, celelalte şase fiind staţionate în diferite oraşe de pe teritoriul Italiei. Totuşi, sub împăratul Tiberius, când influenţa prefectului pretorian Sejanus se afla la zenit, toate cohortele pretoriene au fost cazate în tabăra nou construită pentru ei, castra praetorie, la periferia nord-estică a Romei. Suprafaţa de 16,7 hectare a castra praetoria pare să contrazică părerea acelor istorici care susţineau că aceste cohorte pretoriene erau formate dintr-o mie de oameni, fiind mult prea mică pentru a găzdui un număr atât de mare de soldaţi77. În castra praetoria membrii gărzii urmau acelaşi antrenament ca şi cel al legionarilor şi din secolul II p.Chr. îl vor însoţi pe împărat în diverse războaie, dar fără a avea funcţii tactice.
74 75

Ibidem, p.116-117 Ibidem, p. 117 76 Ibidem, p. 116 77 Ibidem, p. 116

30

Statutul şi plata pretorienilor erau mult mai ridicate decât ale soldaţilor din legiuni sau auxilii. Existau posibilităţi de avansare în carieră mult mai ridicate, aşa cum am menţionat mai devreme. Cât despre soldă, ea a fost stabilită la începutul secolului I p.Chr. la 375 de denarii, pe când legionarii primeau doar 225 de denarii. Această diferenţă s-a mărit şi mai mult sub Domitian, care a crescut plata legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. De fiecare dată când un împărat făcea o donaţie trupelor, pretorienii primeau întotdeauna mult mai mult decât soldaţii din legiuni şi auxilii. În curând s-a stabilit obiceiul de a se plăti un dar în bani pretorienilor la ascensiunea pe tron a unui nou împărat sau la orice ocazie specială precum o victorie militară sau promovarea unui membru al familiei imperiale. Drept urmare, membrii Gărzii şi ofiţerii acumulau într-o perioadă relativ scurtă o mică avere. Durata serviciului militar pentru pretorieni era de 16 ani spre deosebire de 20 de ani şi mai apoi 25 de ani serviţi în legiuni sau auxilii. Astfel, membrii Gărzii şi ofiţerii puteau avansa spre posturi militare superioare cât erau încă în floarea vârstei(30-40 de ani)78. În ceea ce priveşte echipamentul Gărzii Pretoriene, acesta era mult mai elaborat decât cel al legionarilor şi reflecta rolul pe care aceştia în jucau în Imperiul Roman. Un aspect mult discutat de către istorici este cel al armurii şi al dotărilor armate care îi caracterizau pe pretorieni şi care îi făceau să se distingă faţă de legionari sau faţă de alţi militari romani. În realitate, atunci când pretorienii erau implicaţi în bătălie sau participau la alte genuri de operaţiuni militare, echipamentul lor nu diferea prea mult faţă de cel standard purtat de legionari. În esenţă, putem spune că pretorienii dispuneau de un anumit tip de „uniformă” (armura, casca, tunica, încălţămintea, etc.)79. Putem face o distincţie între o armură grea, de război şi o armură uşoară purtată când pretorienii se aflau campaţi la Roma pe timp de pace. O distincţie ulterioară se va face în fuziunea dintre departamente (infanterie, cavalerie) precum şi între epocile istorice de referinţă (secolele I, II, III şi IV)80. Aspectul poate cel mai original este reprezentat de legătura cu tradiţia. Pretorienii prezintă un echipament încărcat, oarecum clasic. Referirea la trecut era puternic resimţită în cadrul armatei şi chiar dacă fusese constituită oficial la începutul epocii imperiale, Garda
78 79

Ibidem, p. 115-116 Mattesini, Silvano, Le Legioni Romane – L’armamento in Mille Anni di Storia, Ed. Gremese, Roma, 2006, p. 190 80 Ibidem, p. 190

31

nu s-au găsit dovezi arheologice care să susţină această afirmaţie. faptul că Republica s-a transformat în Imperiu. pumnalul şi pilumul (suliţa clasică) erau în schimb armele ofensive. Funcţionalitatea şi siguranţa erau elementele prioritare şi de aceea pretorienii purtau în aceste situaţii căşti de tip italic sau galic în diversele lor variante. În orice caz. Gladiusul. dar armamentul ofensiv rămâne acelaşi 81 Ibidem. Când îl escortau pe Imperator. De aceea pretorienii purtau o cască de tip Montefortino ca şi soldaţii lui Caesar şi de multe ori purtau o lorica hamata. Lorica segmentata ia locul loricei hamata. La nivel de ipoteză este probabil că aveau şi un al doilea tip de echipament pe care îl putem defini ca un alt tip de uniformă.Chr. adică un fel de cămaşă de fier în locuri mult mai tipicei şi mai răspânditei în Imperiul timpuriu lorica segmentata. În ceea ce priveşte culoarea tunicii. Culoarea crestei şi a penelor era albă. Fasciile erau cele care simbolizau autoritatea magistraţilor în perioada Republicii. Creasta putea să fie din păr de cal sau din pene probabil de culoare roşie sau albastră. dar după cum am mai spus. în care pretorienii purtau un alt tip de echipament. Culorile cele mai probabile de a fi fost folosite sunt albul şi roşul (aceasta din urmă a fost folosită probabil şi în cazul altor uniforme). Acesta se poate deduce. au fost avansate mai multe ipoteze. centurionii se distingeau prin creasta transversală (şi prin faptul că purtau vinca. echipamentul nu era probabil diferit de cel al legionarilor. În basoreliefuri se observă în unele cazuri că armura este de tip muscular ca cea a ofiţerilor din legiuni (poate din bronz sau chiar din piele) iar tunica este îmbrăcată pe deasupra de armură. athenian) romanizat cu o creastă vizibilă în vârf.Pretoriană aminteşte de Republica romană şi acest aspect este puternic evocat în imaginea exterioară a membrilor acesteia. ei erau cei care simbolizau caracterul de continuitate. p. funcţionari care purtau fasciile. Ceilalţi ofiţeri purtau un baston lung cu capăt sferic care simboliza demnitatea de a conduce. Defapt purtau un coif de tip attic (grec. pe laturile căştii erau poziţionate două pene. fără probe arheologice efective din unele basoreliefuri ca cel de pe Arcul lui Claudiu din 51 p. Scutul era oval şi convex. 190 32 . Culoarea roşie pare mai plauzibilă şi datorită faptului că roşii erau şi tunicile lictorilor.81 În timpul campaniilor şi războaielor. spre deosebire de cel rectangular al legiunilor imperiale. rămăşiţă a războinicilor romani din secolul trecut. clasicul baston din lemn de stejar) pe când cea a celorlaţi ofiţeri era dispusă longitudinal.

) era făcută dintr-o plasă de zale de fier ca să nu împiedice mişcările ca cea segmentată. de altfel) se schimbă substanţial. La gât purtau o eşarfă numită focale.82. La nivelul armamentului. semilune. de aceeaşi culoare cu pantalonii numiţi blache pe care îi purtau cavalerii. Cohortele nu mai sunt compuse acum aproape exclusiv din elemente italice. Armura (cel puţin în secolele I şi II p. Locul loricei segmenatata sau hamata este luat acum de o armură din solzi de metal (lorica squamata) care este prezentă din timpul lui Marcus Aurelius. Tunica prezintă mâneci lungi. ci este tot mai evidentă prezenţa elementelor barbare romanizate. În picioare purtau clasicele sandale şi talveţii. 191 Ibidem. pretorienii aveau un scorpion imprimat pe tunică şi pe scuturi (de culoare albastră sau roşie) care erau de asemenea bogat decorate cu semne de factură astrologică: stele. 82 83 Ibidem. iar ocazional. spatha. ei aveau contus. echipamentul pretorienilor (ca şi cel al legionarilor. Harnaşamentul calului era foarte valoros pentru a sublinia rangul superior al pretorienilor faţă de ceilalţi cavaleri din legiuni sau din alae83. necesari atât pentru perioadele de iarnă cât şi pentru comoditatea călăreţului când se urca pe cal. simboluri solare. În secolul III. Solzii erau plăci de fier poleite cu bronz şi lipite apoi pe un corset de piele.Chr. p. Schimbările sociale şi politice survenite în sânul Imperiului se reflectă şi în înfăţişarea Gărzii Pretoriene. brache. Calul se călărea fără scări şi echilibrul călăreţului era dat de patru coarne aflate la fiecare colţ al şeii care îl ajutau pe cavaler să meargă în galop sau să lupte fără să-şi piardă echilibrul. Tunica era albă. un tip de lance scoasă din uz pentru infanterie dar folosită încă de cavalerie iar gladiusul era înlocuit de o armă mai lungă. Din punct de vedere simbolic. iar în ceremoniile oficiale un fel de coturni (calceus). casca de factură imperială prezintă margini mai rotunjite şi are acum o protecţie pentru ceafă mai mare. Pentru cavalerie discursul era diferit. pumnal). pilum. Împreună garantau o bună protecţie şi o mai mare libertate de mişcare. Casca era un model clasic tipic acesteia. de culoare albastră sau roşie care proteja pielea de frecarea armurii. Aspectul general era orientalizat. dovadă clară a influenţei parţilor asupra lumii militare romane. Astfel atât legionarii cât şi pretorienii se îndepărtează tot mai mult de imaginea clasică a soldatului roman din secolul I şi II. Scutul avea o formă poligonală pe care era pictat scorpionul. 192 33 . p. etc.(gladius.

192 87 Southern. Aceşti cavaleri aveau un rang superior şi un statut mai elevat chiar şi printre ceilalţi pretorieni.117 34 . Pilumul este abandonat definitiv şi înlocuit de lance. 192 Ibidem. 192 86 Ibidem. Op. singurul care îl însoţea pe acesta peste tot. P. Astfel. seniorul centurionilor. Doar cavalerii care exercitau acum rolul de protecţie în locul legiunilor îşi puteau permite echipamente mai bune şi mai scumpe86.purtaţi înainte doar de cavaleri sau doar în timp de iarnă sunt acum purtaţi de toată lumea şi acoperă piciorul până la gambă. Când Augustus creează Garda din cele nouă cohorte quingenaria la fiecare cohortă era ataşată o unitate formată din 120 de cavaleri. care era deschisă în jurul gleznei84. O spadă similară spatha-ei de cavalerie. p. comparativ numeric decât turmaele de 300 de cavaleri ataşaţi unei legiuni. p.). Căştile din secolul IV sunt de o calitate mai proastă faţă de perioada clasică. Speculatores. pe lângă rolul de bodyguarzi ai împăratului mai îndeplineau şi diferite servicii pentru acesta. Şi armele ofensive se schimbă.. semn clar al decadenţei economice şi tehnice a Imperiului.. care are un rol mai defensiv. Spre sfârşitul existenţei lor (300-312 p. constituiau corpul de bodiguarzi al împăratului.Chr. un grup de 300 de gărzi imperiale călare. care are rolul de a ţine inamicul la distanţă. Transportau mesaje secrete. duceau la bun sfârşit misiuni de spionaj şi chair asasinate. pretorienii care au luptat de partea lui Maxentiu purtau căşti de tip Intercissa de tip romano-sassanid şi scuturi rotunde. p. p. lungă şi dreaptă. Armura este probabil tot cea din plăci de oţel. Era campat într-o tabără specială în jurul reşedinţei împăratului şi a familiei sale şi nu în tabăra pretoriană de la periferia Romei87. la fel ca cei folosiţi de populaţiile germanice sau celtice. locul lor în aceste misiuni va fi luat de frumentarii. În timpul lui Hadrian. Sandalele militare au fost înlocuite cu încălţăminte de tip civil din piele. speculatores. mult mai mare. ci are o formă de pară prin cele două adâncituri din laterale. Un aspect foarte controversat în ceea ce priveşte Garda Pretoriană îl reprezintă cavaleria. o forţă de cavalerie de elită conduşi de trecenarius. a luat locul clasicului gladius85. Puterea şi 84 85 Ibidem. Scutul. mereu de formă ovală nu mai este convex. de multe ori îl însoţeau pe acesta la întâlnirile cu Senatul sau îl consiliau în rezolvarea unor chestiuni oficiale. cit. Tribunii şi centurionii cohortelor pretoriene ajungeau de cele mai multe ori să îndeplinească rolul de sfetnici neoficiali ai împăratului şi de aceea.

Dându-le conducerea 88 Mommsen. Augustus nu mai desfiinţează legiunile.. Theodor.. Odată ajunşi acolo. cum au făcut Vespasian şi Titus. Baza de recrutare se va lărgi spre câţiva soldaţi din Pannonia. p. p. Aceasta a doua metodă de consolidare a puterii prin înlocuirea Gărzii Pretoriene presupune că împăratul respectiv avea de partea sa destule legiuni încât să îl ferească de o eventuală revoltă a pretorienilor. care ca număr se apropia de cel al unei legiuni. fie înlocuind Garda cu oameni aleşi din proprii susţinători (această înlocuire se putea face în totalitate. donaţii şi favoruri pretorienilor. London. Pretorienii se aflau campaţi la Roma. Această regulă exista încă din timpul Republicii. ci le permanentizează existenţa într-o armată regulată. să apere graniţele Imperiului. abia în secolul III când neîncrederea în soldaţii romani crescuse odată cu elevarea rolului cavaleriei de origine germanică şi scăderea rolului infanteriei legiunilor89. Mai exista şi problema locaţiei. Op. cit. cum fac majoritatea împăraţilor cu domnii mai lungi de 5 ani). sau doar la nivel de ofiţeri. dar ca forţă militară militară atingeau probabil valoarea a patru-cinci legiuni. dar le menţine în afara graniţelor Italiei. deşi a permanentizat existenţa armatei ca instituţie.115-117 35 . a pus legiunile în afara Italiei în provincii. De aceea la început Italia va constitui unica bază de recrutare pentru Garda Pretoriană. Aceasta se putea face pe două căi: fie continuând să acorde daruri. deoarece nici un cetăţean roman nu ar fi permis unui barbar romanizat să facă parte din forţa militară cu cea mai mare influenţă în viaţa politică a Marelui Oraş. sau mai degrabă cumpărarea sprijinului Gărzii Pretoriene pentru a accede la tron. aceea de a desfiinţa legiunile odată atinse graniţele Italiei. P. Mişcarea pur politică a lui Augustus de a acorda conducerea Gărzii Pretoriene unui prefect de rang ecvestru a fost în fapt o lovitură dată ordinului senatorial şi familiilor de patricieni din Roma de la care emanase puterea în vechea Republică. De aceea existau doi paşi pe care fiecare nou împărat căuta să-i îndeplinească pentru a accede la dar şi pentru a menţine tronul. Ilyricum şi Dalmaţia. 1996. 86-87 89 Southern.influenţa de care se bucurau ofiţerii Gărzii Pretoriene era de necontestat. Ed. urma pasul al doilea şi anume consolidarea puterii. Primul pas era obţinerea. A History of Rome Under the Emperors. în timp ce reforma lui Augustus. în inima puterii imperiale. crescând astfel în mod inconştient influenţa pretorienilor ca unică forţă militară nu numai în Roma ci şi în întreaga Italie88. Routdledge.

al doilea om în stat după împărat. Bucureşti. 253-254 36 . în materie de putere politică (chiar dacă neoficial). Ed. De asemenea. p. de exemplu cazul lui Sejanus care aproape a ajuns împărat. Augustus mută sceptrul puterii în mâinile ordinului ecvestru. care fusese până atunci mereu în umbra celui senatorial90. În concluzie. de la înfiinţarea lor în timpul lui Augustus şi până la dispariţia lor în timpul lui Constantin. 90 91 Ibidem. făcând-o astfel capabilă să exercite o influenţă majoră în toate deciziile luate la cele mai înalte niveluri ale Imperiului Roman. influenţă care i-a atras ura contemporanilor91. funcţia de prefect pretorian reprezenta apogeul unei cariere de rang ecvestru. p. uneori chiar primul. acesta fiind. în esenţă fondul pretorienilor a rămas acelaşi: o forţă militară puternică şi bine organizată. 1964.Gărzii Pretoriene. când împăratul era influenţabil iar puterea prefectului pretorian era la apogeu. bucurându-se de o influenţă imensă asupra împăratului Tiberius. deşi au suferit multe schimbări de organizare şi echipament. Opere III – Anale. Ştiinţifică şi pedagogică. unica campată în inima puterii imperiale. 115 Tacitus.

Chr. Era singura unitate militară campată în interiorul Italiei. militare şi sociale menite să-i întărească puterea personală a acestuia şi să facă trecerea de la Republică spre Principat ca formă de organizare politică. Celelalte legiuni care formau armata permanentă creeată tot de Augustus se aflau în diferite provincii ale Imperiului Roman şi conform unei vechi legi din timpul Republicii nu aveau dreptul să intre în Roma92.CAPITOLUL V ROLUL POLITIC AL GĂRZII PRETORIENE Creearea Gărzii Pretoriene petrecute în timpul lui Augustus a făcut parte dintr-o serie de reforme politice. Sub Augustus. temându-se de această forţă militară pe care el însuşi o instituise94. 92 93 Mommsen. p. A History of Rome Under the Emperors. iar serviciul militar la 16 ani. Pretorienii erau organizaţi în nouă cohorte quingenaria (a câte aproximativ 500 de soldaţi) 93. AUGUSTUS (29-14 A. O primă sclipire a viitoarei influenţe politice pe care pretorienii o vor exercita în viitor este vizibilă în faptul că Augustus numeşte doi prefecţi de rang ecvestru la conducerea acestora. Ed. Garda Pretoriană a servit atât ca organism militar dar mai ales ca instrument politic. În acest context al schimbării. cu scopul de a proteja persoana împăratului atât pe timp de pace cât şi când acesta participa în campanii militare. 116 94 Ibidem. are meritul de a fi creeat Garda Pretoriană în 27 sau 29 a. rolul politic al pretorienilor nu se manifestă încă. centrul puterii. excluzând ordinul senatorial din această funcţie. pretorienii nu sunt încă campaţi în Roma. Sub Augustus. Plata acestora a fost stabilită la 375 de denarii pe an. London. fiind campaţi la cartierul general al împăratului. Routdledge.CHR.) Primul împărat. 1996. doar un grup restrâns (trei cohorte după unii istorici sau doar 300 de soldaţi după alţii). De asemenea. Octavian Augustus. 115 Ibidem. 117 37 . p. p. ci în diferite oraşe din Italia. Theodor. Se antrenau ca şi legionarii. ei fiind o unitate nou creeată care abia acum începea să-şi consolideze autoritatea. împăratul îi ţinea deocamdată la distanţă de Roma.

Abilitatea extraordinară. imensul talent politic şi loialitatea feroce faţă de Tiberius sunt câteva din calităţile care-l definesc.) Tiberius era un membru al înaltei aristocraţii. dar nu a încercat niciodată să-l elimine pe împărat. p. Profitând de încrederea de care se bucura în faţa împăratului. deşi Augustus introdusese doi prefecţi în această funcţie. principalul contracandidat la preluarea puterii.CHR. pe tron urcă Tiberius. Domnia lui Tiberius a fost marcată de relaţia acestuia cu omul său de încredere. atât datorită respectului de care se bucura în rândul trupelor ca general cât şi datorită faptului că a trimis pentru a negocia sfârşitul revoltei pe fiul său Drussus şi pe un tânăr ofiţer. Sejanus îşi arogă dreptul de a numi toţi ofiţerii Gărzii.Chr. El a aspirat la putere urmărind chiar să-i succeadă la tron lui Tiberius. Tatăl său va deveni guvernator al Egiptului. Tiberius era mult mai potrivit pentru cazarmă decât pentru Forum. – 37 P. Militar prin excelenţă. Fiul fostului prefect al Gărzii Pretoriene sub Augustus (Strabo). care îl numise unic prefect pretorian. pe care-l vedea ca un rival şi pe care-l va elimina convingându-i propria soţie să-l asasineze.Chr.Oxford University Press. Sejanus: Whose Conspiracy?. care îşi creştea astfel influenţa atât în rândul trupelor cât şi al populaţiei. 128 38 . înăbuşite. Nu a avut o relaţie la fel de bună cu Drussus. p. provenit dintr-o familie umilă de rang ecvestru. Tiberius leagă şi mai mult familia imperială de cea a lui Sejanus căsătorind o fiică a lui Sejanus cu un fiu al lui Claudius. La începutul domniei sale.La moartea lui Augustus în 14 a. 126 Ibidem. Trăise în anturajul familiei imperiale încă de la vârsta de 4 ani. s-a confruntat atât cu nelinişti politice cât şi cu o revoltă militară pe care a reuşit însă să o stingă rapid. fiul comandantului Gărzii Pretoriene95. TIBERIUS (14 A.. 95 96 Boddington. Asta îi creşte şi mai mult influenţa lui Sejanus. Claudii Nerones. iar Sejanus va prelua conducerea Gărzii de la acesta96. Neîndoielnic era la fel de aristocrat ca şi Augustus sau Ginta Iulio-Claudiană. Acesta a fost un experiment periculos pentru Tiberius şi va marca momentul de început al asceniunii spre putere al lui Sejanus. Lucius Aelius Sejanus. însă de Germanicus.1963.. Sejanus. Sejanus a trecut primul test odată cu înăbuşirea revoltei de pe Dunăre din 14 p. fiul şi urmaşul lui Tiberius.CHR. Alte revolte vor urma pe Rhin şi pe Dunăre. A.

În replică la uciderea prefectului lor şi la actele tot mai sângeroase la care se deda împăratul. Sub Sejanus. p.Cit.2001. mai ales că sunt campaţi acum chiar în Roma. 128 Ibidem.200.Warriors:Gladiators 100 b. se scufundă în proiecte ireale care consumă imense resurse fără rezultate vizibile şi în crime sângeroase pentru a-şi satisface propriul ego.. pe care-l va susţine cu consimţământul populaţiei când acesta se va declara împărat la moartea lui Tiberius98. p. îl vor înjunghia pe Caligula. Are o aventură cu soţia lui Macro şi pentru a evita complicaţiile. p. Op. La conducerea Gărzii va fi numit Macro.Osprey Publishing. care moare la 24 ianuarie 41. 133-134 99 Wisdom.Profitând de enorma influenţă politică de care se bucura. succesorul lui Sejanus la conducerea Gărzii va fi ca şi acesta conducător unic fără un coleg cu care să împartă puterea potrivit regulii augustane. CLAUDIUS (41 – 54) 97 98 Mommsen. Sthepen .D. O lovitură de palat şi o conspiraţie îl vor îndepărta pe Sejanus atât de la conducerea Gărzii Pretoriene cât şi din favorurile împăratului. doi tribuni. Cert este că Garda Pretoriană poartă responsabilitatea îndepărtării celui de-al treilea împărat99. Slab şi fără calităţile necesare unui împărat. când era la doar un pas de a fi numit sucesorul acestuia. GAIUS CALIGULA (41-54 P. în inima puterii imperiale. Macro. Th.) A fost declarat împărat de către Senat la 18 martie 41. Cassius Chaerea şi Sabinus. un ofiţer senior al acesteia.. ordonă executarea ambilor. 135-136 39 . urmărind să folosească Garda pentru satisfacerea propriilor ambiţii politice97. Unii istorici consideră că a fost vorba de o conspiraţie a ofiţerilor seniori ai Gărzii într-o încercare de a-şi manifesta influenţa de care beneficia.CHR. Alţii consideră că a fost doar o răzbunare a celor doi ofiţeri care fuseseră deseori ţinta glumelor crude ale împăratului.C.-A. Sejanus ordonă construirea unei castra praetoria la periferia nord-estică a Romei şi mută întreg contingentul Gărzii Pretoriene în interiorul oraşului. Garda Pretoriană prinde pentru prima oară gustul jocurilor politice. câţiva ofiţeri juniori ai Gărzii vor organiza o lovitură de palat. Conspiratorii.Oxford. Acesta a cultivat o prietenie apropiată cu Gaius Caligula.

Cei doi ofiţeri pretorieni responsabili de moartea lui Caligula au fost executaţi. În acelaşi timp. Messalina. Agrippina. – Suetonius. care dorea puterea pentru fiul său. câteva cohorte şi cei doi ofiţeri care-l asasinaseră pe Caligula se opuneau la Roma Senatului. Cit. p. Burrus îl prezintă pe Nero Gărzii. Claudius era un împărat slab şi laş. Burrus era însă devotat Agrippinei. Acesta o câştigă de partea sa cu ajutorul unor donaţii generoase. p. În acelaşi timp. Astfel. Britannicus. care şi-a apărat cu succes propriile interese100. ci nepot al lui Germanicus (Claudius). 1983 Mommsen. Op. 100 101 Baldwin. vigiles şi gladiatorii imperiali. Senatul dorea să le opună pretorienilor celelalte trupe aflate în Roma.. Nero îşi descrie ascendenţa într-o manieră destul de extraordinară: se numeşte pe sine nu fiu al Agrippinei. Nero o acuză pe aceasta că a încercat să-l otrăvească şi vrea să o execute dar este împiedicat de Burrus. În cele din urmă aceştia ajung la o înţelegere şi Claudius este de acurd să plătească 15000 de sesterţi fiecărui soldat al Gărzii. 154 40 . singurul care putea emite pretenţii la tron şi în a cărui moarte va fi implicată şi Agrippina102..Th. Garda a fost purificată de orice ofiţeri care nu erau de partea lui Nero101. NERO (54-68) La moartea lui Claudius în 54. Nero. strănepot al lui Tiberius şi străstrănepot al lui Augustus. va aranja să fie numit prefect al Gărzii Afranius Burrus în locul fostului prefect fidel soţiei împăratului. împământenind acest obicei al darului în bani către soldaţii pretorieni la urcarea pe tron al unui nou împărat. Cea mai influentă va fi nepoata sa. Ea va atrage Garda de partea sa.B. iar sub conducerea sa au guvernat de fapt servitorii şi femeile. Garda a acceptat înţelegerea. Nu va reuşi să împiedice însă asasinarea vărului lui Nero. 147 102 Ibidem. Claudius era ţinut prizonier în tabăra pretorienilor. Amsterdam. vechea aristocraţie republicană reprezentată de Senat a fost învinsă nu de armată ci de Gardă.Pe tron urcă Tiberius Claudius Germanicus cu sprijinul Gărzii Pretoriene. trupe nonmilitare: cohortele urbane (un fel de unităţi de poliţie).

acesta din urmă devenind adevărata forţă din spatele regimului lui Nero103.Primii opt ani din domnia lui Nero au fost marcaţi de o guvernare judicioasă şi înţeleaptă. 159 41 . Roma este în haos104. profitând de confuzie şi de simpatia de care se bucura în rândul Gărzii. Îşi lansează imediat regimul de autoritate asupra Gărzii. În disperare de cauză şi din cauza vârstei înaintate. Marcus Salvinius Otho. p. Galba doreşte să-şi adopte un urmaş. Aceştia au fost Sofonius Tigellinus şi Faenius Rufus. p. Persecutarea creştinilor ca urmare a unei serii de catastrofe naturale care s-au abătut asupra Romei a fost mişcarea care l-a pus pe Nero în istorie. dar dovezile clare în acest sens lipsesc. Nemulţumirea Gărzii. a legiunilor şi a faptului că Galba nu era legat în nici un fel de fosta familie imperială au dus la căderea sa. Rufus. Deoarece acesta se bucura de calitatea de unic comandant al Gărzii. Nero va încerca mai întâi să-l elimine pe Burrus. Nero nu va încerca să-l elimine pe Burrus direct. aşa cum făcuse Tiberius cu Sejanus. unul din comandanţii Gărzii ajunge chiar să fie proclamat împărat de o parte din regiunile romane răsculate. După ce-şi va asasina mama sub pretextul că mesagerul trimis de aceasta a încercat să-l ucidă. îi lipseau contactele şi sprijinul armatei. dar adevăratul motiv al căderii sale a fost persecutarea clasei nobiliare romane. Nero se sinucide şi cu el ia sfârşit dinastia Iulio-Claudiană.154 Ibidem. dar refuză şi se pune la dispoziţia Senatului. Trupele îl aleseseră ca împărat pe Vitellius şi doreau să pornească o campanie spre Italia. p. în persoana lui Lucius Calpurnius Piso. 154-158 105 Ibidem. GALBA. În aceste condiţii. La conducerea Gărzii au fost aduşi de data aceasta doi prefecţi conform regulilor impuse de Augustus. Deşi susţinut de Gardă. care-şi câştigase averea în timpul 103 104 Ibidem. Nero nu-şi poate susţine domnia în faţa legiunilor provinciale şi Garda îl abandonează. căruia în ciuda originii şi educaţiei sale strălucite. fără să le plătească acestora darurile pe care le ceruseră. VITELLIUS. care refuzase să-i îndeplinească ordinul de a o executa pe Agrippina. OTHO (68-69) Servicius Sulpicius Galba obţine numirea ca împărat. Există zvonuri că Nero l-ar fi otrăvit pe Burrus. Legiunile germane urmau să-i ia locul. Garda este invitată să aleagă un nou împărat105. Tigellinus demisionează. urmărind să atace Garda şi privilegiile acesteia.

comandant al Gărzii a fost Licinius Clemens. la moartea tatălui său. Vitellius devine împărat pe 19 aprilie 69. trădând Garda şi legiunile care-l susţinuseră. domnia sa este înfloritoare. Galba şi Piso au fost ucişi în piaţa publică şi Otho preia tronul. Şi-a numit propriile rude pe acest post. Numărul de soldaţi a fost probabil redus de la cele 16 cohorte a câte 1000 de oameni stabilite de Vitellius la 10 cohorte quingenaria. p. 14 ofiţeri ai Gărzii îl proclamă pe Otho împărat. În cele din urmă. Iniţial a fost împărat în est. Mai rămânea să se decidă conflictul dintre Otho şi Vitellius. VESPASIAN (69-79) Vespasian a repus Garda în vechile ei drepturi. apare în peisajul puterii. fiu al împăratului şi co-regent la acea vreme107. acesta desfiinţează Garda şi toate trupele din interiorul Romei şi creează o nouă garnizoană din legiunile loiale lui: 16 cohorte pretoriene şi 4 cohorte urbane a 1000 de oameni fiecare106. Cu o popularitate crescută. Acesta prelungindu-se.lui Nero. În est. 160-161 Ibidem. Vespasian era foarte conştient de faptul că nu era numărul cel care conta ci întărirea garnizoanei din capitală. Aşa că în cele din urmă. formând-o din voluntari din Italia. El a sesizat potenţialul pericol care exista în comandantul Gărzii. dar mai ales din soldaţi din propriile-i trupe. TITUS ŞI DOMITIAN (79-81 ŞI 81-96) Titus urcă pe tron în 79. Vespasian reuşeşte să înfrângă trupele şi Garda lui Vitellius şi să fie recunoscut ca împărat în întreg Imperiul Roman. 173-175 42 . Ca măsură represivă. 106 107 Ibidem. Vespasian este proclamat prima dată împărat pe 11 iulie 69 de către armatele din Egipt. Lui i-au urmat Titus. iar ceilalţi membri se raliază şi ei în scurt timp mai mult din ură pentru Galba şi ca răzbunare pentru zgârcenia acestuia. împotriva revoltei evreilor este trimis Flavius Vespasianus. În primă instanţă. Otho renunţă la tron. Se finalizează Colosseum-ul. L-au susţinut apoi trupele din Asia Minor şi Grecia. Erupţia vulcanului Vezuviu îngroapă Pompei şi Herculaneum. Deşi scurtă. p.

Guard Prefect of Trajan and Hadrian. pe 27 octombrie 97 este obligat să-l adopte şi să-l desemneze co-regent şi succesor la tron pe Ulpius Traianus.Domitian urcă pe tron la moartea fratelui său. guvernatorul Germaniei Superioare şi unul din cei mai talentaţi oameni ai imepriului109.1989. Cucereşte Dacia. 234-243 110 Syme. NERVA (96-98) Nerva este unul din beneficiarii regimului lui Nero şi al dinastiei Flaviilor.Este primul din cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”.. Sub domnia sa. 185-190 Ibidem. Creează un Imperiu imens. Ca şi tatălui şi fratelui său. Pe plan intern a fost respectat şi ascultat. iar imediat după moartea sa. Phartia şi Mesopotamia şi duce Garda cu el în aceste războaie.R. Imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă. el îi execută pe ofiţerii Gărzii. La asasinarea lui Domitian pe 18 septembrie 96. mai ales datorită faptului că măreşte solda legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. 150-270 43 . care se răsculaseră împotriva tatălui său adoptiv. care-l numise deja succesor. În 93 este exilat de Domitian pentru câteva luni în Tarent după care revine în capitală. Traian a fost primul împărat non-italian urcat pe tronul Romei. Garda îi va rămâne profund loială. p. p. în provinciile mărginaşe izbucnesc revolte. din cauza deselor războaie pe care le purta. Garda neîndrăznind să-i ameninţe autoritatea. La urcarea pe tron. Domitian este asasinat în urma unei lovituri de palat şi pe tron urcă Nerva108. TRAIAN (98-117) Marcus Ulpius Nerva Traianus a fost al doilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni” ai Imperiului Roman şi unul dintre cei mai importanţi. HADRIAN (117-138) 108 109 Ibidem. temându-se de o rebeliune a acestora. Nerva este proclamat împărat de prefectul pretorian. Presat de aceeaşi Gardă care-l adusese la putere. Îl numeşte succesor pe Hadrian110. însă foarte greu de apărat.Oxford University Press.

Moare în 180 în urma unei boli infecţioase. 276-279 Mommsen. un fel de serviciu secret al Imperiului Roman. p. În acelaşi timp. nu a avut probleme cu Garda. Triumfurile militare ale lui Marcus Aurelius asupra sarmaţilor şi marcomanilor îl fac erou. ANTONINUS PIUS (138-161) A fost cel de-al patrulea din cei „cinci împăraţi buni”. Sub el se petrece organizarea provinciilor cucerite de Traian. Încă din vremea lui Titus. dar este ucis de un centurion113. În urma revoltei din Egipt.Cit. Frumentarii şi-au câştigat rapid ura societăţii şi asocierea cu şefii acestui serviciu putea aduce grave repercusiuni111. Renunţă la unele din cuceririle predecesorului său pentru menţinerea păcii.. Este adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 cu condiţia să-i adopte la rândul său ca urmaşi pe Marcus Aurelius şi Lucius Aurelius Verus. 111 112 Ibidem. p. Era fiul consularului Aurelius Fulvius. El se confruntă cu revolte din partea triburilor germanice şi britanice.. Evită conflictele şi nu sfidează Garda Pretoriană. fratele său prin adopţie şi co-împărat. MARCUS AURELIUS (161-180) ŞI LUCIUS VERUS (161-169) Marcus Aurelius devine împărat la moartea lui Antoninus Pius în 161. În 177 şi-l asociază la tron pe fiul său Commodus. o ia cu el în război. Hadrian este cel care a înfiinţat frumentarii. aici se proclamă împărat Avidius Cassius. Politica sa internă a fost calmă.Publius Aelius Traianus Hadrianus a fost al treilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. dar aceştia aparţineau Gărzii şi erau limitaţi în scop şi putere. 279 113 Ibidem. 305 44 .Th. pentru scurt timp. Op. speculatores. p. Lucius Verus. erau folosiţi mesageri speciali şi asasini din rândul Gărzii Pretoriene. Este ultimul dintre cei „cinci împăraţi buni”. A devenit consul în 120 şi guvernator al provinciei Asia. se confruntă cu eşecuri militare şi moare de ciumă în 169. iar revoltele au fost înăbuşite de generalii săi112.

p. SEPTIMIUS SEVERUS (193-211). care l-au vândut celui care a dat mai mult.289-299 45 . Politica sa provoacă reacţii şi este ucis împreună cu Diadumenianus. Pune bazele dinastiei Septimilor. deşi crud şi nepriceput în arta politicii. o desfiinţează şi o recreează din soldaţi din legiunile danubiene. El se remarcase în războailele cu marcomanii şi fusese guvernator al Moesiilor. A fost recunoscut de către pretorieni şi de către Senat. păstrează loialitatea Gărzii Pretoriene de care se bucurase şi tatăl său. un senator foarte bogat din Galia. Îi urmează fii săi Caracalla şi Geta.COMMODUS (177-192). 114 Ibidem. Domneşte o scurtă perioadă. La moartea lui Commodus. La instigările sale. Dinastia Septimilor se reinstaurează pe tron în persoana lui Elagabalus. Moare în Britannia în 211. PERTINAX(192-193) ŞI DIDIUS IULIANUS (193) Commodus. ELAGABALUS (218-222) ŞI ALEXANDRU SEVER (222-235) Septimius Severus este proclamat împărat la 3 aprilie 193 de legiunile de la Dunăre şi este recunoscut de Senat în iunie. fiind asasinat la 28 martie 193 de Garda Pretoriană. Pertinax este ales împărat. Daciei. Britanniei. Nerecunoscut de Grada Pretoriană. Didius Iulianus. CARACALLA ŞI GETA (211-217). Caracalla dă edictul cunoscut sub numele de Constitutio Antoninia prin care cetăţenia romană este acordată majorităţii locuitorilor din Imperiu. Siriei. fiul său minor pe care şi-l asociase la tron. devine împărat cumpărând tronul de la pretorieni.Oppellius Macrinus cu largi ambiţii politice. Macrinus este primul reprezentant al ordinului ecvestru care urcă pe tronul imperial şi primul prefect pretorian (în afara lui Titus care avea deja calitatea de moştenitor al tronului când fusese numit prefect pretorian) care atinge culmea puterii imperiale. nu şi de legiuni care-l vor elimina114. În acelaşi timp la conducerea Gărzii ajunge M. Africii şi prefect al Romei. Moare ca urmare a unei conspiraţii şi cu el se stinge dinastia Antoninilor. nemulţumită de severiatea măsurilor luate de acesta şi de politica lui economică austeră. împăratul este ucis în aprilie 217 în timpul unei campanii în Mesopotamia. MACRINUS (217-218). Deveniţi co-împăraţi la moartea tatălui lor. ura dintre cei doi fraţi va aduce la asasinarea lui Geta în acelaşi an.

În timpul pregătirilor de război cu alamanii. acest împărat militar.304 Ibidem.313 46 . Cei doi Gordieni sunt ucişi de fideli ai lui Maximian. Nemulţumită de asasinarea lui Macrinus şi de condiţiile impuse de noul împărat. Alexandru Sever este proclamat împărat la vârsta de 13 ani de către pretorienii care-l asasinaseră pe Elagabalus. p. pretorienii îi asasinează atât pe Maximian cât şi pe Pupenius şi Balbinius. În realitate. împăratul şi mama sa sunt ucişi de soldaţi. Maximian atacă Italia de Nord. În 238. dar este înfrânt. prefectul pretorian. MAXIMIAN TRACUL (235-238) ŞI ANUL CELOR PATRU ÎMPĂRAŢI (238) Maximian Tracul este primul împărat de origine barbară. care primeşte titlul de Augusta. dar la revolta populaţiei sunt nevoiţi să-l asocieze la tron pe nepotul minor al lui Gordian I. profitând de absenţa împăratului care se afla în Pannonia. p. urmărind să le câştige loialitatea. Relaţiile cu armata şi cu Garda Pretoriană devin încordate în favoarea celor cu Senatul. familiile nobiliare au condus în realitate Imperiul. El a crescut salariile soldaţilor. Gordian I s-a proclamat împărat împreună cu fiul său. Nemulţumiţi de anarhia care domnea în Imperiu. funcţia de prefect 115 116 Ibidem. De altfel. Odată cu urcarea sa pe tron. Autoritatea reală era exercitată de mama sa. Cu Alexandru Sever ia sfârşit dinastia Severilor (Septimilor). Gordian al III-lea. Iulia Mamea.Elagabalus este proclamat împărat de legiunile din Siria şi îl numeşte succesor pe vărul său Alexandru. iar Gordian al III-lea devine împărat116. un oarecare Sabinius se revoltă şi se declară împărat în Africa de Vest. GORDIAN AL III-LEA (238-244) ŞI FILIP ARABUL (244-249) În timpul domniei lui Gordian al III-lea. oameni din rândul lor. La moartea lui Timesitheus. În 240. începe criza secolului III. care-l proclamă împărat pe Maximian Tracul. dar criza se adâncea. împăratul se şi căsătoreşte cu fiica acestuia. Gordian al II-lea şi a obţinut sprijinul Senatului. Tranquilina. adevăratul conducător al Imperiului era Timesitheus. Senatul îi alege împăraţi pe Pupenius şi Balbinus. guvernatorul Africii. Garda Pretoriană îl asasinează pe acesta împreună cu mama sa în martie 222115.

un sirian foarte ambiţios. Îl avem astfel pe Pacatianus în Moesia. 313-330 47 . Filip moare fie în luptă. care şi el fusese sirian. guvernatorul Moesiei este proclamat împărat pe Dunăre de către legiunile sale şi Filip pleacă să-l întîlnească pe uzurpator la Verona. dar plină de revolte. fie asasinat de gărzile sale şi la Roma întreaga familie şi fiul său. deşi nu există dovezi istorice clare că acesta l-ar fi asasinat pe împărat. uzurpator în Moesia. 117 Ibidem. DECIUS (249. La fel face şi Licinianus la Roma. Decius. Volsianus. Filip al II-lea Junior. fiind recunoscut de Senat.IUNIE 251) ŞI TREBONIANUS GALLUS (251-253) Domnia lui Decius a fost scurtă. Pentru a evita un război civil. uzurpator pe Rhin şi pe Sponsianus. care-l ucide pe fiul lui Filip Arabul. Acesta era de origine siriană şi devenise membru al Gărzii sub Alexandru Severus. pe tron urcă Trebonianus Gallus. curăţind astfel calea pentru ascensiunea lui Decius. În acelaşi timp. în 248. care fusese numit co-împărat de tatăl său. În timpul conflictelor cu goţii. Herennius Etruscus. pe Sibannicus. Volsianus. Hostilian. dar este executat după câteva zile. Roma sărbătoreşte 1000 de ani de la formare. care se bucura de sprijinul maselor largi datorită acţiunilor sale de a ajuta populaţia lovită de ciumă a Romei şi a Italiei. moare şi fiul său. Trebonianus îl adoptă pe acesta şi îl numeşte co-împărat ca şi pe fiul său natural. Odată cu Decius. Se presupune. uzurpatorul de pe Dunăre este recunoscut drept împărat117. fiind ucis în luptele cu goţii. Titus Iulius Priscus se declară împărat la Philippolis sub protecţie gotă. Prea puţină influenţă a avut Garda sub domnia acestui împărat soldat. Filip Arabul devine împărat. Rând pe rând apar uzurpatori care se declară împăraţi în diferite provincii ale Imperiului. Filip al II-lea Junior sunt executaţi. Filip Arabul este al doilea împărat care ajunge la tron de pe poziţia de prefect pretorian. La moartea lui Gordian an III-lea. p. pe Iotapinus în Siria şi el ucis de propriile trupe. odată ce vestea căderii lui Filip Arabul ajunge la Roma. La moartea lui Decius. El nu reuşeşte să menţină însă puterea prea mult. Sub domnia sa. la Roma. care sfârşeşte ucis de soldaţi. fiul mai mic al fostului împărat Decius este proclamat împărat. Decius. Decius obţine sprijinul Gărzii.pretorian o ia Filip Arabul. care domneşte împreună cu fiul său.

fiind luat chiar prizonier o perioadă. dar este ucis de roxolani. Piso se declară împărat în Tesalia iar Mussius Aemilianus în Egipt. Deşi numit Augustus de către Senat.313-330 48 . deoarece politica imperială se face din ce în ce mai puţin la Roma şi din ce în ce mai mult în provincii. Sub presiunea evenimentelor în această criză adâncită a secolului III. dar este ucis împreună cu fiul său. Acesta îl va ucide pe co-împăratul Salonius şi Galia va fi provincie secesionistă până la cucerirea ei de către Aurelian în 274. Trebonianus strânge trupe pentru a-l înfrunta pe uzurpator. VALERIAN (253-259). Macrianus Minor. fost general al lui Valerian se declară împărat în Siria. Gallienus înlătură ordinul senatorial de la conducerea legiunilor şi accelerează pătrunderea unităţilor auxiliare de barbari în armată. Postumus se declară împărat.În 251. După ce respinge atacurile alamanilor în Galia. Ingenuus se proclamă împărat în Pannonia. Aemilianus este ucis de propriile lui trupe şi Valerian devine împărat118. Valerian. În timpul lui Gallienus există numeroase revolte şi se proclamă numeroşi împăraţi în provincii. Sub domnia lui Valerian se proclamă împărat un anume Uranus Antonius în Siria. Hostilian moare de ciumă în 251. Aemilianus. Ajuns pe tron. Nu se cunoaşte nici data nici cauzele exacte ale morţii sale. GALLIENUS (253-258). de către armată. CLAUDIUS AL II-LEA (268270) ŞI QUINTILIUS Valerian şi-l asociază la domnie pe fiul său Gallienus. Sunt învinşi definitiv abia în 264. Şi-i asociază la domnie pe fiii săi. Regalianus se declară stră-nepot al lui Decebal şi se proclamă împărat în Dacia. Macrianus Major. fiul său Gallienus îşi asociază la domnie pe cei doi fii ai săi. În aceste condiţii. Volsianus. influenţa Gărzii Pretoriene ca unitate militară legată de Roma scade. dar este învins de Aureolus. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acesta. guvernatorul Moesiei Superior şi al Pannoniei se declară împărat şi porneşte spre Roma. se proclamă împărat. Uzurpatorul Aemilian a avut o viaţă scurtă. p. pe Rhin. Gallienus este ucis de o conjuraţie a generalilor în 268 în timp ce-l asedia la Mediolanum pe uzurpatorul Aureolus. 118 Ibidem. loial împăratului defunct. Împăratul a fost nevoit să facă faţă multor atacuri din partea perşilor. Quietus şi Balista. În est. Însă Valerian al II-lea este ucis în 258 iar Salonius în 260.

Marcus Claudius Tacitus este ales împărat dar moare la scurt timp după aceea. criza Imperiului se adânceşte şi sub atacurile barbarilor apar tot mai multe revolte. 119 Ibidem. Guvernează fără Senat. AURELIAN (270-275). Moare din cauza unei plăgi. Carus este cel de-al treilea împărat ridicat la conducerea Imperiului de pe funcţia de prefect pretorian. Tetricus I rezistă până în 274. dar este asasinat în 261. care este asasinat însă în 276 de trupele sale care-l preferă pe Probus. Victorianus rezistă până în 271 dar este înlăturat de Domitianus care se proclamă împărat în Galia. părţi din Galia şi Persia). ca un suveran oriental. Trupele lui Probus trec de partea lui Carus şi acesta este asasinat de proprii soldaţi în 282. Marcus Aurelius Probus este ratificat de către Senat după ce-i învinge pe goţi. Este urmat la tron de fratele său Flavianus. Postumus se proclamă împărat. Garda îşi recâştigă mare parte din autoritatea şubrezită de criza secolului III. MARCUS AURELIUS PROBUS (276-282). Garda Pretoriană nu reuşeşte să restabilească echilibrul într-o lume care nu se mai baza pe influenţă politică ci pe forţă militară. pe Proculus în Galia şi pe Bonosus la Köln. Pleacă în campanie doar ca să afle că în lipsa sa prefectul pretorian Marcus Aurelius Carus a fost numit împărat. p.325-327 49 . ucis de trupe la fel ca şi Marius în 269. Doboară trei uzurpatori: pe Iulius Saturnius în Siria. Îl însoţeşte într-o expediţie în Persia şi îl asasinează în 275. În Galia se proclamă împărat Laelius. Carus moare lovit de fulger în 283. Sub el. CARUS (282-283) ŞI CARINUS (283-284) Aurelian urcă pe tronul unui Imperiu dezmembrat căruia i se vede nevoit să-i traseze noi graniţe.La moartea sa. abandonând provinciile limitrofe (Dacia. Claudius al II-lea este proclamat împărat la moartea lui Gallienus la Mediolanum. În 281 se afla la Roma celebrându-şi triumful. Îi urmează Quintilinius care moare în acelaşi an fără să lase prea multe urme119. MARCUS CLAUDIUS TACITUS (275-276). Îi învinge pe goţi punând stavilă atacurilor acestora pentru câteva decenii. Venirea sa pe tron este semnul clar al revigorării influenţei politice a Gărzii care scăzuse foarte mult în perioada de apogeu a crizei secolului III.

Îl numeşte co-împărat pe tovarăşul său de arme. care domneşte împreună cu fratele său Numerianus. Paula. 587-607 50 . Acesteia i se adaugă şi o reducere numerică semnificativă. ucis însă într-o campanie împotriva perşilor. MAXIMIAN (286-305). Deşi îl învinge pe uzurpatorul Diocletian. În timpul domniei lui Diocletian. Carinus este ucis de trupele sale pe râul Margus120. Ed. GALLERIUS (305-311) ŞI MAXENŢIU (306-312) Maximian. A Companion to The Roman Empire. p. Imperiul depăşeşte pe plan intern şi extern criza secolului III.David (ed. DIOCLETIAN (284-305) Diocletian devine împărat după uciderea lui Carinus de către trupele sale. Instaurează tetrarhia ca formă de guvernare a Imperiului. un sistem colegial compus din doi Auguşti cărora li se subordonează doi Caesari.S.270-324 Frederiksen. Diocletian abdică împreună cu Maximian la 1 mai 305. CONSTANTIU I (305-306). urcase pe tron la Roma în 306. Maximian. Oxford.Îi urmează la tron Carinus. p. Garda se vede redusă la rolul de simplu instrument militar de importanţă minoră fără nici o influenţă politică şi fiind mult prea redusă ca mărime ca să joace vreun rol militar major121. deşi abdică împreună cu Diocletian la 1 mai 305. 120 121 Ibidem. Maxenţiu.). Blackwell. Maximian intră în conflict cu Constantin cel Mare şi este înfrânt de acesta fiind nevoit să se sinucidă. Dorind să-şi întărească propriile reforme care separau puterea politică de cea militară. Fiul său. cedând locul celei de-a doua tetrarhii. Reformele sale şi faptul că desparte puterea politică de cea militară cauzează o reducere masivă a puterii politice a Gărzii. se proclamă împărat din nou în 310. Christians in The Roman Empire in the First Three Centuries în Potter.

fiind proclamat împărat la Roma.James. Îi urmează Constantin cel Mare în vest şi Gallerius în est. Reuşeşte să obţină sprijinul Gărzii. fiind ucis în luptă122. Reunifică Imperiul. în bătălia de la podul Milvian.The Ruin f the Roman Empire.587-607 O’Donnell. Garda s-a bazat pe forţa sa militară şi pe faptul că era singura unitate militară căreia îi era permis să staţioneze în inima puterii imperiale pentru a-şi exercita presiunea politică. Şi-au atras astfel o ură puternică atât din partea populaţiei cât şi a armatei şi a claselor superioare. Gallerius moare în 311. spionaj şi erau la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Roma şi în provincii. p. care fusese proclamat împărat de legiunile din Britannia. Se ocupau de asasinate. Domnia lui Constantin pune capăt istoriei de mai bine de trei secole a Gărzii Pretoriene123. i se asigura acesteia o nouă şi 122 123 Ibidem. Aceştia fiind cei mai urâţi oameni din Imperiu. De la creearea sa şi până în secolul III. supărat pe Garda care-l susţinuse pe acesta din urmă. Cohortele pretoriene îl însoţesc la podul Milvian în bătălia împotriva lui Constantin pe care însă o va pierde.Constantiu I a fost împărat în Imperiul de vest şi tatăl lui Constantin cel Mare. Intră însă în conflict cu Constantin. CONSTANTIN CEL MARE (306-337) Este promovat la rangul de Caesar în 293. Se asociază cu Licinius pentru a-l înfrânge pe Maxenţiu dar intră în conflict şi cu acesta şi îl învinge în cele din urmă în două mari bătălii la Adrianopol şi Crysopolis în 324. capătă o cu totul nouă nuanţă a puterii.Harper Collins’s E-books. p. Frumentarii erau cel mai temut şi cel mai urât instrument politic al Imperiului. În secolul al III-lea. Maxenţiu este fiul lui Maximian şi ginerele lui Gallerius. prefectul pretorian fiind de cele mai multe ori şi conducătorul acestora. Constantin o desfiinţează definitiv spunând că devenise nimic mai mult decât o bandă de tâlhari şi asasini. După înfrângerea lui Maxenţiu. Prin legarea frumentarii-lor de Gardă.327-331 51 . asocierea cu conducătorii acestui serviciu putea avea puternice repercusiuni. Frumentarii erau strâns legaţi de Gardă. Moare la Eboracum în 306. Dar odată cu stabilirea frumentarii-lor de către împăratul Hadrian.

Istoria Gărzii e scrisă cu sânge în cărţile Romei ca instituţia care a asasinat cei mai mulţi împăraţi din istoria Imperiului. tăindu-i aşadar cea mai mare parte a puterii. Lovitura de graţie dată Gărzii vine însă înainte de desfiinţarea efectivă a acesteia de către Constantin. care o desfiinţează imediat ce urcă pe tron. cu toată forţa lor militară. Frumentarii au fost desfiinţaţi de Diocletian datorită abuzurilor şi reputaţiei proaste pe care o aveau. Diocletian dorea prin această mişcare să mai dea încă o lovitură Gărzii pe care o slăbise deja numeric şi prin reformele sale care separau politicul de militar. Forţa Gărzii nu venea neapărat din puterea ei militară. din nouă cohorte de elită. care o jefuiesc de rolul ei politic prin desfiinţarea frumentarii-lor şi prin interzicerea accesului militarilor la viaţa politică. Simplă unitate militară acum. preşedinţi sau conducători. cea mai mare parte a împăraţilor au atins această calitate cu sprijinul sau din bunăvoinţa Gărzii. nemaiavând astfel nevoie de aprobarea Gărzii. mutarea centrului de greutate spre periferii şi pătrunderea barbarilor în structurile de comandă. iar valoric atingea nivelul a patru-cinci legiuni. un centru de putere în sine şi apogeul puterii ordinului ecvestru. Garda Pretoriană a fost forţa ascunsă din spatele împăraţilor romani. ceea ce-i permitea să exercite o influenţă pe care legiunile. Deşi doar trei prefecţi pretorieni au urcat efectiv pe tronul Romei. Vreme de mai bine de trei secole. Cei care au sfidat-o au avut grijă să se asigure că au în spate destule legiuni cât să le protejeze tronul. Dar în acelaşi timp i se şi şubrezea poziţia din cauza urii cumplite de care aveau parte frumentarii peste tot în Imperiu. Garda face o mişcare greşită susţinându-l pe Maxentiu. prin reformele lui Diocletian. în medie. cât şi 52 . fapt ce-l înfurie pe Constantin.teribilă forţă politică. erau prea departe de Roma pentru a o putea exercita. Adevărata ei forţă venea din faptul că se afla atât de aproape de centrul puterii imperiale. Cauzele decăderii Gărzii sunt similare cu cele ale căderii Imperiului Roman în sine: o fragmentare a puterii politice. deşi era formată numeric. Începând însă cu epoca modernă. Garda Pretoriană va deveni model atât pentru gărzi personale ale unor împăraţi. fapt deranjant pentru nobilimea romană. când jocurile se fac în provincii cu ajutorul forţei militare a legiunilor şi împăraţii autoproclamaţi ajunşi la Roma aduc cu ei legiunile care le-au netezit drumul spre putere. De aceea puterea politică a Gărzii scade treptat în timpul crizei din secolul III.

53 .tipar de organizare şi funcţionalitate pentru diverse servicii secrete şi de spionaj. care domină azi lumea contemporană. Metodele de lucru şi organizare ale Gărzii le vom regăsi astăzi în majoritatea serviciilor de spionaj dar şi în organizarea unor corpuri de armată sau unităţi paramilitare. Moştenirea pretoriană este peste tot în jurul nostru.

Creând poliţii de elită şi alte unităţi militare precum Waffen-SS. armata germană regulară. SS îşi selecta membrii potrivit ideologiei naziste. drept „unitate-scut” partidului nazist. SS a crescut în mărime şi putere datorită loialităţii sale exclusive către Hitler. The Secrets of SS. Hitler a folosit SS pentru a creea o clasă de bărbaţi care pretindeau a fi superiori în puritate rasială şi abilităţi atât faţă de celelalte grupuri naţionale cât chiar şi faţă de ceilalţi germani. 33 Ibidem. 33 54 . SS a crescut dintr-o mică unitate paramilitară într-o forţă deosebit de puternică care i-a servit drept gardă personală führerului. un model pentru viziunea nazistă a rasei conducătoare125. Harper Collins’s e-books. în epoca modernă. Glenn. opunându-se astfel SA. Unul din primii care şi-a creeat o astfel de grupare a fost dictatorul german Adolf Hitler. Construită pe ideologia nazistă şi aflată sub comanda lui Heinrich Himmler. dar mai cu seamă în cea contemporană s-a produs un puternic reviriment al imaginii idealizate a soldatului roman în general şi a celui pretorian în special. p. El creează Schutzstaffel (unitatea de protecţie abreviată SS şi simbolizată prin două rune ). Garda Pretoriană a fost scoasă din praful istoriei şi readusă în actualitate prin creearea unor unităţi militare sau paramilitare care îi imitau structura de organizare şi comandă şi în unele cazuri şi scopul. care erau semi-independente şi o ameninţare astfel la adresa hegemoniei lui Hitler asupra Partidului Nazist. Sub Himmler. Deşi iniţial a fost mai redusă numeric decât Sturmabteilung („Detaşamentele Furtunii”) abreviate SA şi conduse de Ernst Röhm.CAPITOLUL VI REFLEXII ALE GĂRZII PRETORIENE ÎN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ Aşa cum am mai menţionat în subcapitolul despre propagandă. 124 125 Infield. SS-ul a fost responsabil pentru crimele înfăptuite de nazişti în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial124. Devenise o forţă de peste 100000 de oameni (atât pe liniile frontului cât şi ca poliţie politică) care a reuşit să exercite în cadrul celui De-al Treilea Reich o influenţă politică la fel de mare ca cea a Wehrmacht-ului. p.

p. iar din 1944 Waffen SS a început să poarte uniforme de camuflaj. Mai târziu. Uniformele negre specifice SS au fost creeate de Carl Oilbistech şi Walter Hech. ofiţerii candidaţi trebuiau să-şi dovedească ascendenţa germană până la 1750 şi să dovedească că nu aveau strămoşi evrei.În timpul războiului. când condiţiile de război au făcut imposibilă confirmarea ascendenţei candidaţilor. Sichesheitsdienst sau SD şi a preluat Geheime Staatspolizei (Gestapo). unităţile SS au ajuns să domine Wermacht pentru a elimina ameninţările la adresa hotărârilor lui Hitler văzute ca fiind din ce în ce mai nebuneşti de către armatele sale126. Aceste acţiuni au pus efectiv SS deasupra legii. aripa militară au evoluat într-o a doua armată germană alături de Wermacht127. Einsatzgruppen. poliţia secretă a statului. aripa politică. cu tot personalul acesteia selectat (la început) pe principii de puritate rasială şi loialitate faţă de partid. La fel ca şi Garda Pretoriană care avea cohortele propriuzise drept aripă militară şi speculatores şi mai târziu frumentarii drept aripă politică. s-a renunţat la regulamentul cu privire la aceasta. În perioada timpurie a SS. Naziştii priveau SS ca o unitate de elită. 39 55 . Acesta a fost înlocuit de Erhard Heiden. „Garda Pretoriană” a Partidului. Brigăzile morţii ale SS. SS a creeat şi condus Serviciul de Securitate. Himmler. insigna unităţii şi uniforme proprii. în ţările ocupate de Germania în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. O scurtă incursiune în istoria SS ne arată că aceasta s-a format în 1925. liderul SS a fost şi arhitectul şef al Soluţiei Finale. create de adjunctul său Heyndrich au ucis numeroşi civili necombatanţi. p. SS se distinge de alte ramuri militare germane de Partidul Naţional Socialist şi de oficialii de stat germani prin structură organizatorică. purta uniforme negre. în special evrei. Himmler a fost responsabil pentru creearea şi funcţionarea lagărelor de concentrare şi a 126 127 Ibidem. drept gardă personală a lui Hitler sub conducerea unui jurnalist numit Berchthold. iar Waffen SS. În stadiile finale ale războiului. Pe măsură ce Partidul Nazist a monopolizat puterea politică în Germania. Pentru a menţine puterea politică şi securitatea Partidului Nazist (şi mai târziu naţiunea). unităţile SS au operat împreună cu cele ale armatei germane obişnuite. şi SS era împărţit în două: Allgemeine SS. Acestea au fost înlocuite apoi cu unele gri-deschis cu însemnele SS pe guler. 35 Ibidem. posturi cheie din guvern printre care cele de aplicare a legii au fost absorbite în SS în timp ce multe organizaţii ale SS au devenit de facto agenţii guvernamentale.

Mottoul SS era „Treu. protejate de legiuni SS şi în care munceau şi locuiau soldaţi-lucrători SS. Robert Lewis. mai multe grupuri neo-naziste îşi dispută onoarea de a fi succesoarele SS. 57 56 . Mai târziu au adoptat uniforma neagră în întregime. Între 1925 şi 1929. SS număra deja 52 000 de membri. SS a fost considerat doar un batalion al SA. Mottoul lor era „Meine Erhe heilst Treue” („Onoarea mea este loialitatea”). Visul măreţ al lui Himmler era ca aceşti lideri supremi să devină eventual Guvernator SS ai Lebensraum care urma să fie condus de Lorzi SS. University of Wisconsin Press. Nu există însă un grup unic care să fie văzut ca o continuare a SS şi cele mai multe grupuri de acest gen din zilele noastre sunt organizate haotic şi fără o agendă clară130. extenuării. În ceea ce priveşte autoritatea şi acţiunile sale. La fel ca ilustrul său predecesor. Înainte de 1932. La sfârşitul războiului.89 130 Infield. 67 Ibidem. 1984. p. numărând nu mai mult de 280 de oameni. stârnind frică în rândul populaţiei128. Himmler poate fi cu uşurinţă comparat cu Sejanus.. Cit. el a adus organizaţia pe care o conducea la cel mai înalt grad de putere şi influenţă. Pe 6 ianuarie 1929. După război. iar până la sfârşitul anului 1933. judecătorii procesului de la Nürenberg au declarat SS şi subunităţile sale drept organizaţii criminale responsabile de implementarea de politici rasiale. excepţie făcând insigna Totenkopf. Cei mai puternici oameni din SS erau liderii politici şi ai SS împărţiţi pe trei niveluri: liderii regulari.Op. The Black Corps. Unii lideri SS au reuşit să fugă în ţări din America Centrală şi de Sud. viteaz. cu excepţia unei cravate negre şi a unei caschete negre cu capul de mort. acţiunile lor au fost condamnate de tribunalul de la Nürenberg. supus”). Aceştia din urmă aveau în mod normal rangul de SS Gruppenführer sau mai înalt şi răspundeau direct lui Himmler în problemele ce priveau SS şi aria lor de responsabilitate. p. 128 129 Koehl. Hitler îl numeşte pe Himmler lider al SS şi până la sfârşitul lui 1932. G. malnutriţiei sau a experimentelor medicale. Gehorsam” („Loial. În zilele nostre. de genocid şi de comiterea de crime de război şi de crime împotriva umanităţii. liderii înalţi şi liderii supremi. Täpfer. „Totenkopf”.lagărelor de exterminare în care milioane de oameni au murit din cauza tratamentului inuman. peste 200 000 de membri. Sistemul de comandă era unic şi nu-l copia pe nici unul din cele existente în armata germană129. SS purta aceeaşi uniformă ca SA.. Waffen SS purtau uniforme similare celor armatei normale. p.

. Cămăşile Negre erau împărţiţi la fel ca Garda Pretoriană în cohorte. Plino Salgada în Brazilia. Metodele lor au devenit mai dure pe măsură ce puterea lui Mussolini creşte şi ei foloseau violenţa şi intimidarea împotriva adversarilor acestuia. odată cu Armistiţiul Italian.114-156 Bell. Acţiona ca şi corp de gardă şi rezervă tactică şi era folosită cu grijă în bătălie. care se opuneau organizaţiilor ţărăneşti şi muncitoreşti). Milizia Volontaria per la Sicurenzza Nazionale ( Miliţia Voluntară de Securitate Naţională). La vremea în care Mussolini a organizat „Marşul spre Roma”. infanterie. echivalenţi cu generalii de armată. o organizaţie paramilitară fascistă care a acţionat din perioada imediat următoare sfârşitului Primului Război Mondial şi până la sfârşitul Celui De-Al Doilea Război Mondial. centurii. cavalerie.O altă unitate militară contemporană care a copiat din structurile şi imaginea Gărzii Pretoriene au fost Cămăşile Negre italiene. squadriste au fost reorganizate în milizia. manipule şi escadroane. The First Total War. Cămăşile Negre fasciste au fost organizate de Benito Mussolini drept unelte militare ale mişcărilor sale politice. Celebrul Batalion M ne aduce aminte de grupurile de speculatores sau frumentarii ale Gărzii. p. p. foşti ofiţeri sau membri ai corpului special Arditi (tineri proprietari de pământ. Cămăşile Negre numărau în jur de 200 000 de membri. Houghton Miffin Court. Harper Collins’s e-books. garda personală a lui Mussolini. artilerie precum şi batalioane de marinari132. Inspirată de Cămăşile Roşii ale lui Garibaldi. În 1922. 2007. Cămăşile Negre mai erau cunoscute şi sub numele de MVSN. O unitate specială a acestora era Batalion M. iar în 1923 au devenit MVSN care a rezistat până în 1943. Fondatorii acestei grupări paramilitare au fost intelelctuali naţionalişti. Glasgow. Camisas Dorados în Mexic. Falanga Espagnola în Spania lui Franco şi Garda de Fier în România interbelică. Alte organizaţii creeate după aceleaşi principii ca şi Cămăşile Negre şi în principiu deci Garda Pretoriană sunt: Uniunea Fascistă Britanică. 131 132 Sarfatti. Organizaţia îşi găseşte sfârşitul în 1943 odată cu încheierea Armistiţiului Italian care scoate Italia din Al Doilea Război Mondial şi îi îndepărtează pe fascişti de la putere131. Garda era împărţită în personal. în 27-29 octombrie 1922. Margherita G. dar funcţiile executive erau ocupate de şefi de staff. Legiunea Argintie a Americii. Benito Mussolini era liderul. Franţa lui Napoleon prezintă şi ea o orgamnizaţie militară care ne duce cu gându la Gardă.113-121 57 . The Life of Benito Mussolini. David. comandant general. Garda Imperială (Garde Impérale) a fost la origine un grup restrâns de soldaţi de elită ai armatei franceze aflaţi sub comanda directă a lui Napoleon.

Motto-ul Gărzii Imperiale franceze era „Le Garde meurt mais. 113-157 58 . A jucat un rol important în punctul culminant al bătăliei de la Waterloo. Garda avea propria sa artilerie. Departamentul Securităţii Statale. Securitatea a fost unul din cele mai mari şi mai brutale forţe de poliţie secretă din Europa de Est. a jucat rolul Gărzii Pretoriene a dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a Partidului Comunist Român. Complet depăşită numeric şi sub focul armatelor britanice. Securitatea. În România. crescuse până la 100 000 de soldaţi. sub numele său complet. mai ales de Garda Veche. Au fost aruncaţi în luptă în ultimul minut să câştige o bătălie deja pierdută. Garda s-a retras fără ordine. În proporţie cu populaţia României. numindu-i „Nemuritorii”. Securitatea avea 11 000 de membri agenţi şi peste o jumătate de milion de informatori la o populaţie de 22 000 000 în 1985. la creeare. Pe timpul invaziei lui Napoleon în Rusia în 1812. hrană şi echipament mai bune şi toţi membrii ei erau cu un grad mai înalţi decât soldaţii armatei obişnuite. a început să se retragă. Iniţial. mulţi membri ai Securităţii erau foşti membri ai Poliţiei de Securitate Regale. Garda de Mijloc şi Garda Tânără. Garda Imperială era o trupă de elită şi un mijloc de întărire al puterii foarte apreciat de Napoleon. ne se rend pas. p. 113-121 Ibidem. Garda număra 8000 de oameni. În 1804.O altă diviziune exista între veteranii experimentaţi şi soldaţii mai tineri şi mai puţin experimentaţi: Garda Veche. A fost înfiinţată pe 30 August 1948 cu ajutorul NKVD-ului sovietic. La fel ca şi pretorienii pentru împăratul roman. Pentru prima şi singura dată în istoria sa. care a menţinut-o în favorurile sale până la anihilarea sa completă în timpul bătăliei de la Waterloo134. dar curând s-a ordonat ca toţi foştii membri ai acestei poliţii regale să fie arestaţi şi locul lor în cadrul 133 134 Ibidem. Garda napoleoniană îşi are originea în Garda Consulară creeată pe 28 noiembrie 1799 din unirea Gărzii Directoriale cu Grenadierii Legislaturii. Ceilalţi soldaţi francezi se refereau la Garda Imperială a lui Napoleon. Sub regimul lui Ceauşescu. cavalerie şi infanterie ca oricare alt corp al armatei franceze. Napoleon a avut mare grijă de Garda sa. Ei primeau solde mai mari.” („Garda moare dar nu se predă”). p. Garda de Mijloc a dispărut complet dar Garda Veche şi unele părţi din Garda Tânără au asigurat retragerea armatei franceze înainte să fie anihilaţi aproape complet de artileria britanică şi prusacă133.

Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. IRGH a devenit un conglomerat foarte vast pe baze militare. Controlează şi miliţia paramilitară Basj care are un număr de 90 000 de membri şi care în ultimii ani s-a dezvoltat într-un imperiu financiar multimiliardar. 2003. Această acţiune i-a făcut pe mulţi analişti să tragă concluzia că puterea politică a Gărzii Musulmane a depăşit-o chiar şi pe cea a sistemului 135 Smith. toate se aflau în mâna Securităţii. Şi-a crescut rolul social. Craig S. Metoda de acţiune a Securităţii era teroare. în timpul războiului dintre Iran şi Irak din 1980-1988. Securitatea nu s-a dat înapoi de la nimic. University of California Press. comunicaţii şi are o influenţă politică şi economică considerabilă. Comisia Naţională pentru Vize şi Paşapoarte. Berkley.Securităţii să fie luat de membri ardenţi ai Partidului Comunist pentru a se asigura loialitatea totală în cadrul organizaţiei135. Securitatea a instaurat în România un regim de teroare nemaivăzut nici chiar în Europa de Est. Din moment ce la origini este o miliţie creeată şi condusă pe baze ideologice. IRGH a preluat un rol important în aproape fiecare aspect al societăţii iraniene. Mahmoud Ahmadinejad a fost un membru al Gărzii Musulmane în Basj. o ramură a armatei iraniene numită şi Sepah sau IRGH. la fel ca şi Garda Pretoriană în perioada ei de apogeu. politic. Se ocupa de: Contraspionaj. Penitenciare. militar şi economic sub preşedenţia lui Ahmadinejad în special în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009 şi în perioada de imediat după alegeri când a suprimat protestul populaţiei. Este activ în petrol. Vladimir. A fost fondată după revoluţia iraniană şi numără în jur de 125 000 de membri. Securitate Internă. Eastern Europe Struggles to Purge Security Services . December 12 2006 136 Tismăneanu. În Iran avem Corpul de Gardă Revoluţionar Islamic. gaze. p.. deţinători ai unor afaceri de succes şi milionari în România sunt suspectaţi sau s-a confirmat că au făcut parte din cele mai înalte structuri de conducere sau că au fost colaboratori ai Securităţii136. forţându-i să dea informaţii chiar despre membri ai familiilor lor. 20 59 . De la a iradia lideri ai minerilor care organizau proteste până la a se prezenta în cabinete ginecologice sau a obliga femeile să meargă la controale pentru a se asigura că natalitatea continuă să crească. Ca mulţi tineri iranieni. Instalând microfoane peste tot şi obligând numeroase persoane să devină informatori. În anii recenţi. actualul preşedinte al Iranului. The New York Times. A fost abolită la sfârşitul lui 1989 odată cu căderea lui Nicolae Ceauşescu. Comandantul şef al Gărzii Musulmane este Mohammed Ali Jafari care a fost precedat de Yahya Rahim Safavi. Astăzi un număr mare de indivizi bogaţi.

această funcţie reprezentând o sursă a corupţiei foarte răspândite în cadrul acestei organizaţii137. Astăzi. 2008. Este o unitate operaţională specială care are între 2000 şi 5000 de membri şi care se ocupă de acţiuni peste graniţă. paramilitare sau politice care au moştenit în epoca modernă şi contemporană caracteristici definitorii a ceea ce a fost cândva Garda Pretoriană a Imperiului Roman. dar nu au dovezi clare în acest sens. Ei răspund direct ramurii clericale a guvernului fiind aşadar o metodă de impunere a legii islamice.clerical şiit. Acestea sunt doar câteva din organizaţiile militare. 175-176 Ibidem. O unitate specială a IRGH este Forţa Quds descrisă uneori ca succesoare a Gărzilor Imperiale ale Şahului. nu acelaşi lucru îl putem spune despre loialitatea lor care nu este îndreptată spre preşedintele şi conducătorul statului iranian. SUA a descris-o ca o organizaţie teroristă care susţine militanţi în Irak. 137 138 Ervand. p. p. Abraham. Columbia University Press. deşi iniţial au fost creeaţi ca o forţă loială Ayatollahului Rukollah Khomeni în 1979139. Liban şi Afganistan. Un asemenea uz al termenului este deseori peiorativ. dovedind funcţionalitatea conceptului care este Garda Pretoriană chiar şi la mai bine de un mileniu şi jumătate de la dispariţia acesteia. toate acestea au fost preluate în epoca modernă. IRGH controlează şi graniţele Iranului. termenul de „Garda Pretoriană” a ajuns să fie folosit şi în contexte nemilitare: de exemplu un om de afaceri sau un politician poate avea un mic grup de asociaţi care îl urmează şi pe care un jurnalist ar putea să-i descrie drept „Gardă Pretoriană”. Ei sunt suspicioşi faţă de conducători ai forţei Quds că ar putea fi implicaţi în recentele atacuri teroriste din Pakistan. p. Această Forţă Quds poate fi comparată din punct de vedere al rolului ei şi al activităţii pe care o desfăşoară cu speculatores ai Gărzii Pretoriene138. 177 139 Ibidem. menit să indice că cei care îl urmează pe cel în cauză sunt fie fanatici sau extremişti şi/sau acesta este tiranic şi paranoic. De la structuri de organizare şi conducere similare până la scop şi funcţionalitate sau chiar elemente de echipament. Dacă din punct de vedere al influenţei politice şi al forţei militare o putem lesne compara cu o variantă modernă a Gărzii Pretoriene romane. History of Modern Iran. 175-177 60 . cu timpul rolul ei a evoluat şi a ajuns să ocupe un loc în fiecare domeniu al societăţii iraniene. Deşi scopul iniţial al IRGH era menţinerea securităţii.

de referinţe şi trimiteri la Garda Pretoriană ne lovim constant. o imagine romanţată a pretorienilor este redată în filmul „Gladiatorul” din 2000 şi în jocuri video precum „Civilisation IV. 61 . putând astfel să constatăm importanţa acestei organizaţii. Într-o altă notă. fost membru al CIA şi-a intitulat „Garda Pretoriană” cartea sa despre aspectele negative ale politicii externe ale SUA. Rome: Total War” sau „Travian”. Cert este că. într-un sens mai mult sau mai puţin pozitiv.Termenul de „pretorianism” este folosit pentru a descrie practicarea unei dictaturi militare. iar John Stockwell.

Prin răsuciri de soartă.” („Dicţionar de termeni politici” Ed. chiar dacă se confruntă cu opoziţie sau rezistenţă. puterea din umbră care mişca toate iţele Imperiului Roman. 2004) Nimic nu ilustrează mai clar cele trei secole şi jumătate de istorie a Gărzii Pretoriene decât definiţia de mai sus. au reuşit să ajungă în câteva decenii de la înfiinţare. Detestaţi şi admiraţi în acelaşi timp. Dar pe baza surselor de care dispunem. Bucureşti. adevărul istoric despre pretorieni este greu de desprins de ficţiunea literară. Corint. ei au asigurat echilibrul politic la Roma vreme de mai bine de trei secole. obiect de polemică între istorici şi de fascinaţie pentru pasionaţii de istorie militară sau de istoria Imperiului Roman. pe faţă sau din umbră.CONCLUZII „Puterea politică reprezintă totalitatea mijloacelor prin care anumiţi indivizi sau grupuri reuşesc să-i domine pe alţii. mânuitori abili ai iţelor influenţei. dar şi prin geniul unor conducători abili. Obiectul multor mitizări în cinematografie şi în literatură. pretorienii şi-au săpat adânc numele în istoria Romei Imperiale. şi-au croit un drum pătat cu sângele asasinatelor şi şi-au impus în politica Romei voinţa aşa cum n-a mai făcut-o nici o altă instituţie deţinătoare de iure a vreunei puteri politice. Susţinători sau opozanţi ai împăratului. Vor constitui una din cele mai controversate organizaţii din istoria Romei. Militari de elită şi politicieni abili. un singur cuvânt poate descrie cu precizie această organizaţie şi anume „fascinant”. îşi definesc şi îşi realizează scopurile şi interesele personale. . deoarece lipsesc sursele unei cercetări istorice complete.

Potter (ed. Dio Cassius – Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed In Greek During the Reigns of Septimius Severus. Margherita G. Corint. 1983 2. James J. Parfrots Book Company Troy. Harper Collins’s e-books . Patrick Restellini – Arta Nazistă. Ştiinţifică.) – Rome and Her Enemies: And Empire Created and Destroyed by War.-A. FEDN. Jonathan P. Victoria Australia. Universitatea Petru Maior. Amsterdam. Columbia University Press.) – Conscription et Armée de Métier. Tacitus – Opere II – Istorii.D. Boston 1999 14. 1963 – Opere III – Anale. London. Ed. Bucureşti. 2006 9. History of Modern Iran. Elagabalus and Alexander Severus. 2007 8.C. Bucureşti. Jane Penrose (ed.) – A Companion to the Roman Empire. Paris. Ed. Istvan Fabian – Război şi Societate în Lumea Antică – Note de Curs. Glenn Infield – The Secrets of SS. Macrinus. Geta and Caracalla. Tîrgu Mureş. O’Donnell – The Ruin of the Roman Empire. Roth – The Logistics of the Roman Army at War (264 B. Bernard Boëne et Michel Louis Martin (ed. Sarfatti – The Life of Benito Mussolini. 1991 7. Brill. Adelin Guyot. Osprey Publishing. Ed. Blackwell Publishing. David S. 235). 1964 LUCRĂRI GENERALE 4. 2008 5. Ed. Harper Collins’s e-books 12. New York. Ştiinţifică. 2004 (vol. Abraham Ervand. Hougton Miffin Course.BIBLIOGRAFIE IZVOARE: 1. B. Harper Collins’s e-books 10. Bucureşti. 2005 13. III-VI) 3. 2002 6. Baldwin – Suetonius. Ed. David Bell – The First Total War. 2009 11.

C. England. A. 2008 – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. Oxford University Press .C.. Routdledge Publishing. New York . England. 2002 21. Philip Savi. Cambridge University Press. Ross Cowan – Roman Legionary 58 B. 2007 19. Oxford. London. Blackwell Publishing. Oxford. University of California Press. Victoria. Michael Simkins – Roman Army from Caesar to Trajan. 1980 . – A. 1984 23.D. Hans van Wees and Michael Whitby (ed. University of California Press.D. ABC CLIO Publishing. Osprey Publishing. Boddington – Sejanus: Whose Conspiracy. Oxford University Press. Pat Southern – The Roman Army – A Social and Institutional History. Matthew Bunson – Encyclopedia of the Roman Empire. 2003 LUCRĂRI DE SPECIALITATE 27. R. 2003 24. London & New York. W.I: Greece. II: Rome from Late Republic to Late Empire.2002 16. Paul Erdkamp (ed. 2005 26. Stephen Wisdom – Warriors: Gladiators 100B. 2000 – The Roman Fort. 200. Osprey Publishing. Facts on File Publishing.) – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol.) – A Companion to the Roman Army. Vladimir Tismăneanu – Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. Oxford University Press. 2009 22.15. Cambridge University Press. Robert Lewis Cohel – The Black Corps. Osprey Publishing.-A. Oxford. Oxford University Press. Peter Connolly – The Legionary. 2006 20.1963 28. the Hellenistic World and the Rise of Rome. England. R. University of Wisconsin Press.C. Theodor Mommsen – A History of Rome Under the Emperors. 1989 29. Oxford 2008 18. 2005 17. 69. 2001 25. Syme – Guard Prefect of Trajan and Hadrian. Australia. Osprey Publishing. Davies – Service in the Roman Army. Nic Fields – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B.

December 12. The New York Times. Ed.Course Reader. 2006 . Roma 2006 ARTICOLE GENERALE 32.30. L’Armamento nel Mille Anni di Storia. Gremese. Sandra Bingham – The Pretorian Guard . University of Alberta Press. Craig S. Silvano Mattesini – Legioni Romane. 2009 31. Smith – Eastern Europe Struggles to Purge Security Services.

ANEXA 1 – GRUP DE SOLDAŢI PRETORIENI PE COLUMNA LUI TRAIAN .

ANEXA 2 – DESEN AL LUI FRANZ EICHHORST .

ANEXA 3 – SCULPTURĂ A LUI ARNO BREKER .

ANEXA 4 – GATA DE LUPTĂ DE ARNO BREKER .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->