Lucrare de licenta

Trupe de elită în Antichitate: Garda Pretoriană

CUPRINS
Lista anexelor Introducere Cap. 1 – Originile şi Evoluţia Armatei Romane Cap. 2 – Apariţia şi Evoluţia Gărzii Pretoriene Cap. 3 – Garda Pretoriană în Istoriografie 3.1 – Tacitus 3.2 – Dio Cassius 3.3 – Propaganda Cap. 4 – Garda Pretoriană: Organizare, Conducere, Echipament Cap. 5 – Rolul Politic al Gărzii Pretoriene Cap. 6 – Reflexii ale Gărzii Pretoriene în Epoca Modernă şi Contemporană Concluzii Bibliografie Anexe 1 14 21 21 24 25 29 37 54

LISTA ANEXELOR
1.Grup de soldaţi pretorieni pe Columna lui Traian 2. Desen al lui Franz Eichhorst 3. Sculptură a lui Arno Breker 4.Gata de luptă sculptură de Arno Breker

De aceea primul capitol al lucrării mele este o expunere a evoluţiei armatei romane de la fondarea Romei însăşi şi până la căderea Gărzii. Am subliniat în acelaşi timp felul în care imaginea soldaţilor romani în general şi a pretorienilor în special a fost folosită în ample campanii propagandistice .INTRODUCERE „Puterea absolută corupe în mod absolut”. Tacitus este foarte virulent la adresa lui Sejanus pe care îl numeşte corupt şi trădător iar Dio Cassius îi dispreţuieşte pe aceşti „soldaţi fără onoare”. Am încercat astfel să stabilesc un context al apariţiei Gărzii şi felul în care ea a influenţat în primul rând lumea militară romană. Acestui capitol i-am adăugat o secţiune intitulată „Propaganda”. a căror „loialitate trebuia cumpărată cu aur”. Crearea Gărzii a fost doar una dintr-o serie de reforme politice. modul în care era organizată dar şi diferitele schimbări înregistrate în structura ei sunt subiectul următorului capitol. Am căutat apoi să văd care este imaginea pretorienilor reflectată în istorie şi acesta este subiectul capitolului III. formată original din nouă cohorte quingenaria. să fie campată în întregime în interiorul Romei în castra praetoria. Octavian Augustus. (Lord Acton) Lucrarea de faţă reprezintă o viziune explicativă şi interpretativă asupra uneia din cele mai controversate organizaţii din istoria Imperiului Roman. Garda. Condiţiile de formare. din care doar trei campate în interiorul Romei ajunge la zenitul influenţei sale sub împăratul Tiberius şi sub conducerea prefectului pretorian Sejanus. pe Tacitus şi pe Dio Cassius şi am făcut o analiză comparativă a viziunii acestora asupra Gărzii. Creeată de primul împărat. Am descoperit astfel că pretorienii nu erau văzuţi cu ochi buni din cauza poziţiei şi a influenţei de care se bucurau la Roma. în care am urmărit imaginea pretorienilor pe monumentele publice atât pe cele din epoca romană cât şi din cea modernă şi contemporană. Garda Pretoriană s-a dorit a fi o unitate militară înfiinţată în scopul protejării persoanei imperatorului şi a familiei acestuia. Am ales doi istorici reprezentativi ai lumii romane. militare şi sociale pe care Augustus le-a făcut cu scopul de a-şi întări puterea.

Echipamentul specific al pretorienilor. una din perioada modernă şi patru din cea contemporană. Astăzi folosim termenul de Gardă Pretoriană de câte ori vorbim de o instituţie puternică şi influentă. Octavian Augustus. Am realizat în fapt o scurtă istorie a Romei Imperiale de la primul împărat. Am făcut o paralelă la Garda Pretoriană în ceea ce priveşte modul în care aceste organizaţii funcţionează şi sunt conduse cât şi a influenţei de care acestea s-au bucurat sau continuă să se bucure în ţările lor de origine. Ultimul capitol al lucrării mele prezintă moştenirea Gărzii Pretoriene în epoca modernă şi contemporană. care îşi dispută rolul de urmaşi neoficiali ai Gărzii. Cu siguranţă Garda reprezintă una din cele mai fascinante instituţii ale lumii romane. Am urmărit apoi să aprofundez structurile acestor organizaţii. Am prezentat aici cinci organizaţii. Felul în care Garda aduce la putere împăraţi dar îi şi asasinează sau îndepărtează când aceştia refuză să le mai servească interesele m-a fascinat profund. Dio Cassius sau alţi istorici de factură modernă sau contemporană au condamnat sau au admirat rolul politic pe care Garda l-a jucat de-a lungul secolelor sale de existenţă. fie ea de factură pozitivă sau negativă. Am dedicat cel mai vast capitol al lucrării mele tocmai acestei influenţe. Constantin cel Mare. când pretorienii nu au avut o influenţă prea mare) pentru a păstra coerenţa acestui capitol care se vrea o istorie a Gărzii ca instrument politic. Am preferat să menţionez şi domniile împăraţilor cu care Garda nu a avut prea multe contacte (în special cei din timpul „crizei secolului al III-lea”. văzută prin prisma domniilor împăraţilor romani din perioada ei de existenţă. felul unic în care erau organizaţi şi plătiţi dar şi schimbările care s-au petrecut de-a lungul secolelor de existenţă ale Gărzii în aceste aspecte sunt subiectul capitolului IV al lucrării mele. până la împăratul răspunzător de desfiinţarea Gărzii. Am împărţit acest capitol în numeroase secţiuni în care am descris domniile împăraţilor romani din perioada menţionată mai sus şi felul în care Garda a acţionat şi i-a influenţat pe aceşti împăraţi. Tacitus. scorpionul roşu care-l aveau drept simbol. .propriu-zise de la Imperiul Roman până la propaganda Partidului Nazist German sau a Partidului Fascist Italian.

Republica romană timpurie nu era interesată de noi achiziţii teritoriale dar era nevoită să-şi apere propriile graniţe. A Social and Institutional History. Râul Tibru marchează graniţa dintre Latium şi Etruria şi era navigabil până dincolo de Roma deşi era uneori periculos din cauza curenţilor rapizi şi a inundaţiilor. Oxford. Este divizată în două părţi inegale de către lanţul muntos al Apeninilor care traversează toată lungimea peninsulei. samniţi sau etrusci. p. care a iniţializat procesul de transformare a grupurilor de sate într-un oraş. oferind potenţiale agricole diferite. care nu fuseseră pe deplin încorporate în Imperiu2.38 1 . a fost fondat în mod tradiţional în secolul a VIII-lea a. cu zone climaterice diferite. Italia cuprinde câteva regiuni distincte. ABC CLIO. Au urmat războaie şi absorbţia teritoriilor vecine şi a ocupanţilor lor şi crearea unor noi graniţe cu noi vecini şi procesul a luat-o de la capăt. Urbanizarea a început conform tradiţiei sub unul din regi.CAPITOLUL I ORIGINILE ŞI EVOLUŢIA ARMATEI ROMANE Roma. Armatele sale au fost uneori învinse sau aproape zdrobite de sabini. Acesta a fost un proces care a condus inevitabil la frica şi suspiciunea vecinilor. A început ca o colecţie insignifiantă de colibe situate într-un punct potrivit de traversare a râului Tibru. Roma a fost fondată într-o ţară încă recunoscută pentru diversitatea sa geografică. p. La început a avut loc în interiorul Italiei. Cicero a subliniat această dualitate când a spus că romanii erau tradiţionali în timp de pace şi inovativi în timp de război1. Etruscan Tarquinius Priscus. când multe triburi diferite au fost aduse treptat sub hegemonia Romei după fondarea Republicii. Cucerirea totală a Italiei a durat câteva secole. Romanii erau un popor pragmatic şi cu picioarele pe pământ. dar romanii au supravieţuit şi şi-au dovedit eventual supremaţia datorită organizării lor politice şi militare excepţionale.Chr. Ed. ascensiunea Romei nu s-a petrecut peste noapte. oarecum conservatori şi mândri de tradiţia lor dar în acelaşi timp în stare să aprecieze concepte noi când le înţelegeau valoarea practică. 2006. Pat-The Roman Army. nu atât de buni filosofi precum grecii dar puternici în administraţie şi justiţie. England. Contrar spuselor unor istorici fideli precum Titus Livius. 1 Southern. „oraşul celor şapte coline” cum este supranumit. 37 2 Ibidem. Chiar şi în timpul lui Augustus mai existau câteva triburi alpine izolate..

cuirasă. Tities şi Luceres.Op. În timpul acestor războaie. Mathew.Facts on File Publishing.Chr. asigurându-se că dreptul la vot era legat de serviciul militar. împărţite în cinci clase.2004.New York. Relaţia Romei cu vecinii săi tribali era încordată şi oportunistă. infanteria grea. înarmaţi cu scuturi rotunde şi lănci lungi. Cei din prima clasă îşi puteau permite să se echipeze cu un scut rotund. sabie şi coif. III a. Armata romană din perioada regală. Concluziile războiului cu Chartagina au fost aplicate într-o reformă a armatei. . Celor din a doua clasă le lipsea cuirasa. Se poate spune că războaiele cu Chartagina au aşezat fundaţia Imperiului Roman. Servius Tullius. din punct de vedere demografic. Influenţa etruscă asupra armatei romane timpurii era considerabilă datorită faptului că însăşi Roma era condusă de regi etrusci. equites. Penultimul rege.După absorbirea multor triburi şi state din jurul propriului teritoriu. Există de asemenea o contribuţie egală de 1000 de infanterişti şi 100 de cavaleri din partea celor trei triburi ale Romei: Ramnes. a reorganizat corpul electoral şi armata pe baza averii. Roma a venit în contact cu principala putere mediteraneeană. Sursa puterii romane era în primul rând armata. Cei din a patra erau 3 4 Bunson. Cavaleria se trăgea din clasa de mijloc ca şi până atunci.Encyclopedia of The Roman Empire.P. p. Provinciile cu populaţia lor constituiau material de recrutare pentru armata romană. era constituită din circa 3000 de infanterişti şi 300 de cavaleri aleşi din membrii cei mai bogaţi ai ordinului ecvestru şi care-şi puteau permite calul şi echipamentul şi a căror nume. infanteria provenea din restul populaţiei. care însemna „alegere” şi se referea la metoda de recrutare4. De asemenea. II p. p. Nu există nici o informaţie despre cum era organizată armata sub regi sau cum era condusă. le dovedea asocierea cu cavaleria armatei. Roma devenise o putere a cărei influenţă se răspândea şi mai multe state au apelat la ea pentru asistenţă militară împotriva duşmanilor lor3. dar o trăsătură se va dovedi constantă: era numită legio. Chartagina. 20-50 Southern.Chr. Republica Romană a început să crească în sec. suliţă. Când s-a ivit problema dominaţiei în Sicilia. atât cuirasa cât şi coiful. Armatele etrusce erau organizate după modelul falangei greceşti. 87 2 . Sabini şi Etrusci. hopliţii. reprezentând poate Latini.. conflictele care au urmat au primit numele de Primul. iar celor din a treia. şi a atins cea mai mare întindere ca Imperiu în timpul lui Traian în sec. pre-republicană..Cit. Al Doilea şi Al Treilea Război Punic. romanii au învăţat cum să lupte pe mare şi cum să lupte şi să-şi susţină armatele în altă ţară. Imperiul era foarte variat. Introducerea falangei în Roma este legată de aşa numita constituţie serviană.

254). un nume devenit sinonim cu dezastrul. 1999. avansând ca un singur corp.C.echipaţi doar cu suliţă şi scut.Boston. Falanga a fost folosită în Grecia încă din secolul al VII-lea cu succes şi a fost importată în Italia prin intermediul coloniilor greceşti. Ei erau capite censi.Ed. care era deja folosit de câţiva din aliaţii Romei. Triburile celtice din Galia Cisalpină ameninţă Etruria. Deşi de obicei aveau nevoie de protecţia cavaleriei sau a unor trupe mai uşor înarmate pe flancuri. Hopliţii se adunau împreună de obicei în unităţi de 12 oameni pe linie. Falanga era constituită din 4000 de infanterişti şi 600 de cavaleri. creând o armată mai versatilă6. Fiecare 5 6 Ibidem. Erau număraţi după capete şi nu după averi. falanga era o forţă militară teribilă dar care nu putea fi menţinută în formaţie strânsă pe teren accidentat..-A.The Logistic of the Roman Army at War(264B. organizarea armatei s-a schimbat. A cincea clasă era compusă din oameni înarmaţi cu pietre. Fiecare din cele cinci clase era subdivizată în centurii de seniores peste 46 de ani. triburile au eşuat în uniune. Nu se ştie cum acţiona falanga-legiune romană cu celelalte patru clase după ea. Spartanii şi macedonienii au creat o falangă mai flexibilă antrenând grupuri de soldaţi să lupte în unităţi mai mici pentru diferite scopuri. un inamic formidabil apare din nord. plus o centurie de tâmplari şi fierari ataşaţi de prima clasă şi o centurie de trompetişti ataşaţi de a cincea. Din fericire pentru romani. Roma era deseori nevoită să lupte pe mai multe fronturi şi armata a fost din nou dublată la patru legiuni. 89 Roth. care apărau oraşul şi juniores.p. iar etruscii au încercat să profite de oportunitate şi să scape de sub influenţa acesteia. Chepeus rotund a fost abandonat în favoarea ovalului scutum.Chr. convocările anuale au crescut de la una la două legiuni. Data exactă când pilum a devenit parte a echipamentului militar standard este mult discutată.100-110 3 . Spartanii au antrenat unităţi de aproximativ 40 de bărbaţi să se rotească pe flancuri şi să se întoarcă în unghi drept faţă de falangă sau să se întoarcă şi să se ataşeze spatelui acesteia pentru a-i spori densitatea. A durat patruzeci de ani pentru Roma să se recupereze după atacurile galilor. Legiunea-falangă a fost împărţită în unităţi mai manevrabile sau manipule (din latinescul manipuli. în 8 rânduri. Macedonienii au combinat falanga cu alte unităţi înarmate diferit.D. p. Brill. de la 17 la 45 de ani.Jonathan P. Până în 326 a. care mergeau la război. care înseamnă „o mână plină”). Ca urmare a acestei fapte. La începutul secolului IV. Sub cele cinci clase erau un număr mare de oameni cu puţine sau fără proprietăţi. Armata romană se reuneşte la Allia. Ei nu erau eligibili pentru armată dar în caz de urgenţă luptau în grupuri separate de armata principală5.

infanterie grea compusă din tineri şi ataşaţi la fiecare manipulă erau 20 de soldaţi uşor înarmaţi (leves). purtând o suliţă şi o armură uşoară. În spatele hastati erau 15 manipule de principes. 324-304 şi 298-290 a. Războaiele samnite au fost cele care i-au învăţat pe romani practica taberelor de marş. Este foarte posibil ca şi manipulele de hastati şi principes să fi fost organizate la fel7. p... Fiecare vexillum era format din 60 de oameni şi 2 centurioni.P. ceea ce ne face să credem că erau două centurii a 30 de oameni. care erau soldaţi mai bătrâni şi mai experimentaţi.legiune era compusă din 5000 de luptători organizaţi pe trei linii. Aceste posturi erau foarte prestigioase din moment ce tribunii republicani conduceau legiunile şi chiar şi exconsuli îşi făcuseră serviciul militar ca şi tribuni. Ascensii se vor regăsi mai târziu în armata romană ca servitori. Acesta este probabil tipul de armată care a participat la războaiele samnite din 343341. În faţă erau 15 manipule de hastati.92 4 . apoi cei mai puţin experimentaţi( rorarii) şi în sfârşit ascensii. Ofiţerii erau selectaţi la fiecare recrutare anuală. pe acelaşi rang. Şase tribuni militari. Samniţii erau obişnuiţi să lupte pe dealuri. organizarea liniilor de aprovizionare şi a comunicaţiilor.90-91 Ibidem p.Chr. Titius Livius explică că fiecare divizie a liniei a treia era un vexillum. nu era garantată. El ne spune despre consuli care prezida asupra alegerii anuale a patru legiuni şi 300 de cavaleri proveniţi din cetăţeni romani şi că aceştia trimit mesaje oraşelor aliate precizând numărul de bărbaţi pe care fiecare trebuie să-l strângă precum şi data şi locaţia convocării acestora. instalarea trupelor de pază peste noapte şi primirea raportului dimineaţă8. armata romană este vizibilă într-o lumină mai clară în munca documentară detaliată a istoricului grec Polybios. Unul din primele proiecte care au fost create după sfârşitul celui de-al doilea război samnit a fost construirea Via Appia de la Roma la Capua. Drumurile aveau o mare importanţă militară pentru manevre.. Deşi acelaşi om putea să servească în aceeaşi funcţie de mai multe ori. Tribunii erau responsabili pentru menţinerea disciplinei trupelor şi în tabără pentru supravegherea rutinelor administrative şi pentru transmiterea ordinelor consulilor către prefecţii cavaleriei şi centurioni. ceea ce a fost dezastruos la început pentru armata romană..Op. În ajunul războaielor cu Hanibal. 7 8 Southern. reintrarea în noua armată convocată. A treia linie era constituită din trei feluri de trupe: primii erau veteranii ( triarii).Cit. de obicei de rang ecvestru şi cu ceva experienţă militară erau numiţi fiecărei legiuni. dar rorarii nu pot fi clasificaţi.

iar cei mai tineri ca hastati şi cei mai tineri dintre toţi constituiau velites.. Nu era necesar să se servească în fiecare sezon şi exista mereu o masă de oameni care să poată fi convocaţi în caz de pericol. La încheierea procedurilor. triarii. Aceasta era o referire la impozitul plătit de fiecare cetăţean şi nu la capacităţile sale fizice.Cit. Acesta era executat de tribunii aleşi care defilau în faţa legiunilor lor.University of California Press. tradus colocvial ca „la fel şi eu”. Doar numărul de hastati şi principes varia în funcţie de circumstanţe10. iar triarii erau împărţiţi în 10 manipule a 60 de oameni. în jur de 30-40 de ani. După numirea tribunilor. Dacă necesităţile de război cereau ca soldatul să rămână sub arme mai mult de un sezon.1989. când numele tuturor bărbaţilor din legiunile nou-înrolate erau scrise.Op.Service in the Roman Army. Ceilalţi oameni preluau jurământul prin formula „idem in me”. 300 de cavaleri pentru fiecare din cele patru legiuni. În fiecare legiune. Data la care velites au fost introduşi în armată este mult discutată.214-240 Southern.Bărbaţii care erau eligibili să lupte erau descrişi prin formula „cives qui arma ferre possunt” însemnând „cetăţeni care pot să poarte arme”. Formaţia pe trei linii se numea triplex acies. p. 600 de bărbaţi mai în vârstă.R.. selectaţi din cei mai bogaţi cetăţeni. cavaleria cetăţenilor era înrolată. care era ales pentru curajul în luptă şi siguranţă mai degrabă decât pentru nesăbuinţă şi provocare..W. 92 5 . Probabil un grup era ataşat de fiecare manipulă a celorlalte trei clase. ceea 9 10 Davies. Recruţii erau împărţiţi în triburi şi bărbaţii erau aleşi în număr de patru din fiecare trib strict prin rotaţie pentru ca fiecărei legiuni să-i vină rândul să facă prima alegere. tribunii hotărau o altă zi pentru următoarea ansamblare. înglobând o a patra categorie de 1200 de velites care nu erau organizaţi în manipule ci erau împărţiţi în grupuri de 40 de bărbaţi. Serviciul militar obligatoriu normal era de maxim 16 sezoane între 17 şi 46 de ani.P. Hastati şi principes se compuneau din 10 manipule de 120 de oameni. Triarii rămâneau mereu în număr de 600 de oameni. principes şi triarii îşi alegeau propriul centurion. Diferenţa de vârstă dintre velites şi celelalte trei categorii avea corespondentă şi o diferenţă de înarmare. p. velites fiind trupe uşor înarmate. apoi fiecare tribună alegea un om care jura să se supună ofiţerilor lui şi să le urmeze ordinele. soldaţii care serviseră vreme de şase ani consecutiv erau trimişi acasă dar pentru următorii zece ani puteau fi convocaţi la alegere ca evocati9. Împărţirea infanteriştilor în cele patru regiuni era o procedură de durată. Bărbaţii în floarea vârstei erau desemnaţi ca principes. erau aleşi pentru linia de fund a armatei. Următoarea sarcină era administrarea jurământului tuturor soldaţilor. Hastati.

el a manipulat obţinerea comenzii africane şi a început să recruteze nu pentru a crea noi legiuni ci pentru a umple golurile existente în rangurile armatei staţionate în Africa de nord. De aceea nu 11 12 Ibidem. Forţele aliate ataşate fiecărei armate consulare nu operau întotdeauna împreună. Marius a cerut voluntari ţintind mai ales spre capite censi. Acesta a fost o suplemmentur şi nu o recrutare anuală. dar cavaleria aliată era de trei ori mai mare decât cavaleria cetăţenească romană. Alae Sociorum. dar când erau amândoi prezenţi seniorul comanda jumătatea dreaptă iar juniorul jumătatea stângă a manipulei. Fiecare centurion numea un optio care acţiona ca asistent şi vice-ofiţer. Odată ales. Trupele aliate. fiind cazaţi în tabere în apropierea cortului acestuia. dar l-a redus treptat până la punctul în care statul dădea acum majoritatea.ce implica că erau bine cunoscuţi printre oameni. principes şi triarii erau ajutaţi de cavaleria de 300 de cetăţeni romani împărţiţi în turmae. Hastati.. Îl acompaniau în marş şi puteau fi trimişi în misiuni speciale. 94 6 . Din fiecare din acestea erau aleşi trei decurioni. El nu a abolit principiul proprietăţii pentru serviciul militar. Fiecare dintre cele trei linii ale legiunii îşi alegea 10 centurioni seniori (calpriores). Polybios explică că o cincime din infanterie şi o treime din cavalerie erau alese special de prefecţii romani. Fiecare consul comanda două din cele patru legiuni acompaniată de contingente de trupe aliate. Dacă un atac din spate era aşteptat. Alţi ofiţeri din manipule erau signifere şi tesserarius. latine şi italiene. urmaţi de o aripă de aliaţi apoi de două legiuni şi la sfârşit o altă aripă de aliaţi. p. dacă nu tot echipamentul militar. 93 Ibidem. Erau aşezaţi de obicei în fruntea coloanei. Următoarele schimbări documentate în organizarea armatei republicane romane au fost instituite de generalul Gaius Marius. Erau la dispoziţia consulului. Când era singur.Chr. aceştia erau plasaţi la coada trupelor12. erau comandate de un praefecti sociorum roman. primul fiind comandantul escadronului. Numărul trupelor aliate de infanterie egala de obicei numărul de soldaţi din legiuni. p. centurionul senior comanda ambele centurii. Lui i s-a permis să se întoarcă din Africa pentru alegerile consulare din 107 a. Fiecare decurion numea un optio. furnizaţi de trupele aliate. Aceşti oameni erau recunoscuţi drept războinici extraordinari. la fel ca centurionii legionari. care erau tehnic neeligibili pentru serviciul militar. care aveau rolul de a numi santinelele şi a asigura paza11. care la rândul lor numeau 10 centurioni juniori (posteriores). după cum sunt ele descrise de Polybios.

galii şi germanii erau călăreţi 13 14 Connolly.Oxford. p.Peter.C. După reorganizarea legiunilor. Principala trăsătură a cohortei era unitatea în echipament şi pregătire. Rutilius Rufus a convocat o armată şi a creat un program bazat pe exerciţii militare şi un regim fizic derivat din şcolile de gladiatori. Armatele lui Marius doreau să fie mobile şi autosuficiente. Exista un precedent din moment ce cohorte alcătuite din trei manipule fuseseră folosite în războiul împotriva lui Hanibal.The Legionary. Marius alege să păstreze doar vulturul (aquila) familiar nouă din perioada Imperiului ca standard al tuturor legiunilor15. p.-A. 20 Ibidem.Ross.Osprey Publishing.Oxford University Press. iar din moment ce existau numai zece cohorte în noua structură asta ne face să credem că erau doar zece ofiţeri.69.mai exista un motiv clar pentru excluderea unei mase de oameni de vârstă şi condiţie fizică potrivită13. Spre sfârşitul Republicii. Dreptul la cetăţenie al comunităţilor aliate le acorda latinilor şi italienilor dreptul de a servi în legiuni. era o practică comună să se formeze unităţi ale comunităţilor native care locuiau în jurul zonelor în care opera Imperiul Roman. un mistreţ şi un cal. 96 15 Cowan. Marius a fost impresionat de aceste trupe şi a generalizat acest tip de antrenament la nivelul tuturor trupelor.2004.33 7 . dar şi destul de mici să opereze în combinaţie cu altele.p. Cohortele erau destul de mari să opereze independent. Marius s-a asigurat că legiunile aveau acum o puternică identitate de grup. Rezultatul a fost dispariţia Alae Sociorum şi nevoia consecventă de a găsi înlocuitori pentru aceste trupe. Structura de comandă a fost simplificată. nelegate de linii de aprovizionare imense sau zeci de oameni care obişnuiau să-şi facă veacul prin tabere şi care acum fuseseră alungaţi. Problema este că nici un comandant de cohortă legionară nu a fost atestat în surse. Stilul pe trei linii al vechilor legiuni a fost menţinut cu patru cohorte în prima linie şi trei cohorte în a doua şi a treia linie14. Romanii utilizau bine talentele specifice ale aliaţilor lor non-italieni. reminescenţe ale claselor serviene. un lup. Soldaţii au fost porecliţi „catârii lui Marius” deoarece fiecare soldat purta nu numai echipamentul său ci şi raţii pentru câteva zile precum şi mijloace pentru a le găti. dar numai ca aranjament temporar şi o „cohortă” în această perioadă nu avea o mărime standard.D.Roman Legionary 58B. de exemplu numidienii. El a schimbat formaţia manipulelor într-un sistem bazat pe cohorte. schimbări politice s-au petrecut când aliaţii latini şi italieni au primit dreptul la cetăţenie romană după războiul social. Fiecare legiune afişa în trecut cinci animale standard diferite: un vultur. un om cu cap de taur.2002.

. primeau o plată regulată şi care primeau cetăţenia romană la sfârşitul stagiului militar. Această preluare rezolva doar problemele de moment. a-i antrena. Nu erau încă auxilia ale armatei imperiale. În ultimul secol al Republicii.. Mulţi au fost lăsaţi la vatră ca veterani. aşa că slujeau pe perioada campaniei drept cavalerie.desăvârşiţi. a-i hrăni. a-i echipa cu haine şi echipament. organizării şi conducerii armatei. Imperiul era prea mare pentru a putea fi apărat prin chemarea câtorva legiuni pe durata unei campanii. La moartea lui Augustus în 14 a. pentru a le insufla un simţ al datoriei şi al loialităţii şi pentru a le oferi sprijin la retragere. Guvernările provinciale cereau forţe armate rezidente care să le protejeze teritoriile şi să le apere ordinea internă. Pentru a evita situaţiile problematice care marcaseră ultimii ani ai Republicii. Trupele aliate non-italiene ale Republicii târzii nu aveau nici unul din aceste beneficii16.P. a-i trata.. această reorganizare fusese în mare măsură finalizată şi armata creeată rămâne în esenţă aceeaşi pentru următoarele două secole17. Osprey Publishing. Fundaţiile armatei imperiale romane au fost puse acum. care a început în Galia sub Iulius Caesar. Numerele unor legiuni au fost duplicate 16 17 Southern. transformă Republica în Imperiu. a-i disciplina. Nic – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B.Chr. Aşa că o armată permanentă a fost creată cu aparatul necesar pentru a-i plăti pe soldaţi. 36-54 8 .Op. promisiunile lui Octavian faţă de trupele sale au fost onorate. a-i răsplăti pentru curaj. Nici nu se punea problema revenirii la vechiul sistem republican de a ridica trupe numai în iminenţa unui război şi apoi disocierea acestora.Chr.. Legiunile existente au fost reconstituite sub propriul număr fără a fi diferenţiate prin nume. armata a jucat un rol masiv în ambiţiile generalilor de a obţine puterea supremă. Pe cât posibil. Octavian avea nevoie să preia controlul total al administraţiei. care serveau pentru o perioadă de timp precisă.p. La sfârşitul războiului civil existau 60 de legiuni şi un număr mare de trupe de autohtoni distribuiţi prin întreaga lume romană. Augustus reducând numărul legiunilor la 28 şi aşezând treptat veterani în coloniile din Italia şi din alte provincii. Trupele luptau de obicei sub proprii lideri şi erau menţinute numai până la sfârşitul războiului.C. El transformă miliţia cetăţenească într-o armată permanentă. p.Cit. pentru a evita o revoltă. precum a Va Alaundae.. după ce avusese mai întâi grijă săşi plătească loialitatea soldaţilor din bogăţiile Egiptului. care vor fi organizate în unităţi de dimensiuni standard.96 Fields. După eşecul primului triumvirat şi asasinarea lui Caesar. Cele 28 de legiuni au fost păstrate sub arme la sfârşitul războiului civil. Octavian preia puterea în 29 a.

Marcus Aurelius şi Severus au fost implicaţi în lungi războaie externe sau civile.Chr. cea mai serioasă fiind anihilarea a trei legiuni în Germania sub guvernatorul Quintilius Varrus în 9 p. Domitian.2005. p. numărul legiunilor nu a depăşit 2518. ABC CLIO.. Unele legiuni au primit titluri în plus pentru performanţele pe câmpul de luptă sau loialitate dovedită împăratului (ex. Traian. Noi legiuni au fost creeate când a fost necesar: două în 39 p. Lungimea serviciului militar fusese de şase ani în timpul Republicii. Acestea fuseseră legiunile a XVII-a. Oxford. Au fost pierderi spectaculoase. De exemplu. patru în provinciile estice şi două în rezervă în Dalmaţia. Titlul de Gemina (geamănă) însemna de obicei că rămăşiţele a două legiuni au fost combinate.. a VI-a Ferrata şi a VI-a Victrix. Pat-The Roman Army. p. Acest termen a fost crescut la 20 de ani plus alţi 5 ani ca veterani. a V-a Alaunde şi a V-a Macedonica. În teorie toţi legionarii erau cetăţeni romani. exista a III-a Augusta. 101 9 . A Social and Institutional History. 98 20 Southern. Nu au fost reconstituite niciodată şi numerele nu au mai fost folosite niciodată în listele legionare. I-a Flavia Minerva)20. England. Distribuţia acestor legiuni sub Tiberius este descrisă într-un faimos pasaj al lui Tacitus19 în care el enumeră toate forţele armate aşa cum erau ele în 23 p. două noi legiuni I-a şi a II-a Adiutrix au fost create din marinarii din flotă dar cinci legiuni au fost desfiinţate din cauza acţiunilor lor rebele deşi una abia fusese creată. trei în provinciile proaspăt pacificate ale Hispaniei. 98 Apud Tacitus – Analles în Southern. a III-a Cyrenaica şi a III-a Galica. (I-a Italica). două în Egipt. 18 19 Simkins.Op. soldaţii erau numiţi veterani ale căror îndatoriri erau mult mai uşoare pentru următorii patru ani. P. Numărul legiunilor nu a rămas constant de-a lungul secolelor.Chr. dar după ce serveau 16 ani. iar Septimius Severus pe I-a.Chr. putând oricând să intervină în cazul vreunui pericol în Italia. a IV-a Macedonica şi a IV-a Schytica. Semnificativ este că împăraţii care au creat noi legiuni precum Vespasian. Ed.. Mărimea unei legiuni era undeva între 5000 şi 6000 de soldaţi..Osprey Publishing.London.Roman Army from Caesar to Trajan. dar în caz de necesitate. p. Existau opt legiuni pe Rhin. a X-a Frentensis şi a X-a Gemina. În războiul civil care l-a adus pe Vespasian la putere în 69.sau chiar triplicate. distincţia de cetăţeni şi non-cetăţeni se ştergea. 2006. Pentru câţiva ani după dezastru. Augustus a crescut termenul serviciului militar obligatoriu la 20 de ani. a XVIII-a şi a XIX-a.Chr. a II-a şi a III-a Severus.cit.(a XV-a Primigenia şi a XXII-a Primigenia). două în provinciile danubiene ale Moesiei şi Pannoniei. două în Africa. Marcus Aurelius creează a II-a şi a III-a Italica. şi una sub Nero în 67 p.Michael.

prima cohortă în unele legiuni era aproape dublă ca forţă. timp de peste 100 de ani. p. Zece contubernia constituiau o centurie care era formată din 80 de oameni. signifer. se sugerează că această sumă s-ar fi dublat. a fost introdusă în timpul Republicii. Se ştie că sub Augustus. De la Caesar la Domitian. Cohortele erau conduse de şase centurioni. plata legionarilor nu a crescut deloc. găteau. organizarea şi conducerea precisă a acestui grup nu este cunoscut. cohorta va reprezenta unitatea tactică a legiunii. că ar fi putut asigura comunicarea între legiuni sau că se poate să fi primit antrenament la fel ca şi infanteriştii. care desemna 8 oameni care împărţeau acelaşi cort sau aceleaşi spaţii în baracă. Aceşti oameni erau numiţi principales. iar sub Maximius. cum ar fi paza. plătiţi în trei tranşe (stipendia) în ianuarie. Inginerii. fiecare a 160 în loc de 80 de oameni. Plata pentru soldaţi.Chr. mai şi septembrie. Oamenii care executau lucrări speciale. principales includeau pe cei din vechea armată republicană: optio. Din primul secol p. 110 10 . eventual iscoade. mâncau şi luptau împreună. În timpul armatei imperiale romane nu existau corpuri de ingineri sau artilerie. constituită din cinci centurii în loc de şase. Sub Caracalla se ajunge la 750 de denarii per anum. Se fac supoziţii că ar fi putut fi doar mesageri. tribunus laticlavus şi legaţii legionari îşi angajau un staff de clerici şi alţi asistenţi în officia lor. Fiecare legiune avea 120 de călăreţi. erau scutiţi de la alte îndatoriri. III. în sec.Cel mai mic grup de luptători dintr-o legiune era un contubernium. ca şi alţi lucrători specializaţi erau înregistraţi ca membri ai unor centurii individuale. nimic nu se ştie cu precizie21. dar din păcate. Era cea mai strânsă unitate a armatei romane deşi nu avea nici o importanţă strategică. immunes. Aceştia locuiau. stipendium. Cei care purtau simbolul legiunii erau aqualifer. prefectul taberei. Soldaţii care posedau o educaţie înaltă puteau fi numiţi în personalul administrativ sau clerical al ofiţerilor legionari. Tribunii ecveştri. legionarii primeau 225 de denarii pe an. Domitian a crescut-o de la 75 de denarii pe stipendia la 100 de denarii. deşi cantitatea acesteia nu ne este cunoscută. Din Republica târzie. Scopul. artileriştii. Şase centurii constituiau o cohortă şi zece cohorte constituiau o legiune. care purta signum-ul centuriei şi tesserarius care se ocupa de pază. Fiecare centurie era comandată de un centurion ai cărui ofiţeri subordonaţi. equites legiones. care comanda în absenţa centurionului.. Plata ofiţerilor se 21 Ibidem.

Mâncarea era stocată în interiorul forturilor. cai şi animale de povară staţionaţi în forturi permanente în majoritatea provinciilor. 22 23 Ibidem. Odată cu creşterea Imperiului. Auxiliile reţin o structură organizatorică mult familiară legiunilor. combustibil pentru focurile de tabără şi gătit. armata romană se transformă în element colonizator în provinciile nou cucerite. Distribuţia acesteia către soldaţi se făcea după reguli bine stabilite şi într-o zi anunţată în prealabil23. 154 11 . Alae de cavalerie erau formate din 512 oameni organizaţi în 16 turmae a câte 32 de călăreţi. Pe măsură ce Imperiul Roman se extinde.The Roman Fort. comandate de un centurion. Prin integrarea în alae şi auxilii. Stadiile din transformarea trupelor auxiliare temporare în trupe permanente sunt destul de vagi. Istoria timpurie a auxilia nu este clară. Alae-le şi auxiliile aveau în comun acest element. în funcţie de rangul ocupat. Augustus trebuie să fi fost cel care a regularizat numărul de soldaţi al unei cohorte la şase centurii formate din 80 de oameni. singura diferenţă fiind că erau alcătuite din necetăţeni. care la sfârşitul serviciului militar (care ajunsese la 25 de ani sub Diocletian) primeau cetăţenia romană şi posibilitatea de a se căsători conform dreptului roman. care urma rutele comerciale. romanii combinau jaful cu rechiziţionarea şi cu liniile de aprovizionare.Oxford University Press. folosind o varietate de mijloace. Alaele erau unităţi de cavalerie alcătuite tot din necetăţeni. sistemul de aprovizionare a trebuit să evolueze pentru a satisface cererea a sute de soldaţi. Proviziile locale erau larg folosite dar existau o serie de produse care veneau din toate colţurile Imperiului. 111 Connolly. În campanii. alae de cavalerie şi cohortele de infanterie. romanii Republicii au învăţat despre sistemul de aprovizionare empiric din experienţa lor de-a lungul mai multor războaie. p.făcea diferit.Peter. romanii au fost capabili să-şi satisfacă toate necesităţile. în grânare special construite. Tinerii din aceste provincii erau înrolaţi în auxilii şi trimis în colţuri îndepărtate ale Imperiului pentru a evita eventualele revolte. inclusiv mâncare şi apă pentru oameni şi animale. În timp de pace exista o linie de aprovizionare bine stabilită. Socotelile militare erau ţinute metodic de membri ai corpului cleric22. În ceea ce priveşte proviziile. Unităţile auxiliare ale armatei romane imperiale îşi au rădăcinile în Alae Sociorum din Republica timpurie. Tacitus ne spune că provinciile din afara Italiei au contribuit cu recruţi pentru echipajele navale. numărul unităţilor auxiliare regulate creşte. p. ceea ce le garanta şi copiilor lor cetăţenia romană.2002. dar şi de faptul că erau juniores sau seniores. Erau formate din necetăţeni romani.

Op. Aceştia erau o unitate de cavalerie de provenienţă germanică. Aurelian i-a mutat în 270 într-o tabără nou creată pe câmpul lui Marte. aflaţi sub conducerea lui Sejanus. Ajuns la putere în 193.. Ei nu aveau putere politică de iure. Vigiles erau brigăzile care se ocupau cu stingerea incendiilor. Iniţial. călăreţi gali. Erau mult mai bine plătiţi decât legionarii şi aveau un serviciu militar mai scurt. aceştia terorizând în secolul III locuitorii Italiei. Cohors urbanae. Ei vor fi desfiinţaţi ca unitate după ascensiunea lui Constantin la putere25. Despre mărimea Gărzii. Această diferenţă în origini şi asocierea puternică cu împăraţii care se bazau pe suportul lor a contribuit la creşterea aroganţei pretorienilor. Au fost create de Augustus în 6 a. această unitate a cunoscut reorganizări masive datorită imensului rol politic pe care îl joacă. aveau o structură organizatorică mult mai lejeră.Chr. dar exercitau de facto o influenţă colosală. etc. Erau comandate de un praefectus urbi. numind în schimb doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru. Numărul cohortelor a variat de la şapte sub Claudius la trei sub Severus. În fine.Alte unităţi de necetăţeni.. aşa cum îi spune şi numele. Cohortele urbane au apărut din nevoia de a avea o poliţie în interiorul Romei.Cit. De-a lungul timpului. P. Erau organizate pe unităţi cu specific etnic: arcaşi numidieni. Fiecare cohortă urbană era formată din 500 de oameni. vigiles. toţi pretorienii erau italieni dar în secolul II recrutarea a fost extinsă la câţiva oameni din Pannonia şi Dalmaţia. castra praetoria în interiorul Romei. influenţa pretorienilor atinge zenitul şi ei se mută într-o tabără. p. numerii. Alae Sociorum. Trupe cu caracter special erau cele din interiorul Romei. Augustus a exclus membrii ordinului senatorial de la conducerea Gărzii Pretoriene. Garda Pretoriană şi Equites Singulari Augusti. ultima unitate despre care voi vorbi este Equites Singulari Augusti. care fusese iniţial asamblată de Caesar 24 25 Southern. 114-117 12 . Sub Tiberius. A fost creată de Augustus la scurt timp de la venirea lui la putere.. având un cuvânt greu dacă nu principal de spus în alegerea împăraţilor. asistat de şase centurioni. care păstrau armanamentul şi echipamentul specific24. şi nu aveau rol militar precum Pretorienii sau cohortele urbane.. Garda Pretoriană. p. 120-122 Ibidem. comandată de un tribun. părerile sunt împărţite. semănând mai mult cu strămoşul lor. iar apoi Severus a adus trupele Iliriene. Severus desfiinţează Garda Pretoriană existentă şi o înlocuieşte cu soldaţi din propriile trupe loiale. este o unitate de gardă creată cu scopul de a apăra persoana împăratului.

Erau divizaţi în două turmae conduse de un tribun. Toate acestea vor face din armata romană cea mai formidabilă forţă vreme de câteva secole. Minune de organizare şi tehnică. eşecuri şi observaţii. Abilitatea armatei romane stă în capacitatea de a se adapta. 118 13 . precum şi un exemplu de disciplină. 26 Ibidem. armata romană nu s-a format peste noapte. Această scurtă trecere în revistă a istoriei armatei romane ne arată complexitatea acesteia precum şi imensitatea aparatului birocratic care menţinea acest imens mecanism în mişcare. la fel cum pretorienii constituiau garda împăratului26. Perfect adaptabilă şi versatilă a fost cea mai longevivă instituţie a Imperiului Roman şi urme ale structurii ei organizatorice le vedem şi în ziua de azi. Ei constituiau garda guvernatorilor. Nu se blochează în tradiţii inutile şi preia tot ceea ce este folositor de la popoarele pe care le cucereşte. curaj şi devotament pe care îl privesc cu respect şi consideraţie soldaţii din toată lumea. Este rezultatul a secole de încercări. Este rodul imaginaţiei câtorva oameni străluciţi şi a sudorii câtorva mii de soldaţi curajoşi.ca şi gardă personală. Dar are la bază o disciplină de fier şi o loialitate feroce faţă de comandant. de a se transforma conform cerinţelor. p.

Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp (ed. De aceea următoarea sa mişcare a fost o reformă generală a armatei. Marcus Antonius şi Octavian. Ca să-şi poată susţine noile reforme. tribunicia potestas şi pontificatul prin funcţia de pontifex maximus. acestea trei îi asigurau controlul total şi concentrau pârghiile puterii în mâna sa. acesta din urmă se proclamă imperator. 27 Gilliver. După dezmembrarea celui de-al doilea triumvirat compus din Lepidus. Roma trece de la Republică la Imperiu. primeau cetăţenia romană. Una din primele griji ale lui Octavian a fost să-şi întărească rapid poziţia printr-o serie de reforme care vizau mai ales organizarea politică a Romei dar şi o amplă reformă a armatei27. Caesar. Fără a intra în amănunte. trianomenul şi dreptul de a se căsători conform dreptului roman. el reorganizează armata. prin înrolare şi îndeplinirea serviciului militar. aducând-o sub un control mai strâns în scopul de a evita să fie înlăturat de pe tron de o eventuală revoltă a generalilor.CAPITOLUL II APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA GĂRZII PRETORIENE Istoria şi apariţia Gărzii Pretoriene se leagă de numele primului împărat.189 29 Ibidem. Augustus avea nevoie de puterea armatei. Evitând să repete greşelile predecesorului şi tatălui său vitreg. Augustus este cel care dă armatei romane forma ei consacrată împărţind-o în legiuni formate din cetăţeni romani şi alae formate din necetăţeni care. Australia. luându-i Senatului cea mai mare parte a puterii pe care o deţinuse în vremea Republicii Romane. Cea mai mare frică a Romei republicane devenise reală: s-a revenit la sistemul monarhic. El îşi concentrează toate puterile în mâna sa. p. Cele trei pârghii ale puterii sale erau titlul de senator princeps.)– editura Blackwell.189-194 14 . ceea ce le oferea copiilor lor calitatea de cetăţeni romani. p. 2007. p. Octavian Augustus şi de epoca Imperiului.183-184 28 Ibidem. El modernizează armata transformând-o într-o unitate de profesionişti şi folosind-o în acelaşi timp ca metodă de colonizare rapidă a teritoriilor nou cucerite29. El a realizat că cea mai mare forţă a Romei şi singura capabilă să-l văduvească de deliciile puterii era armata28.

Desigur cele mai temute erau unităţile de germanici30. Dar Augustus a fost iniţial foarte precaut în legătură cu staţionarea unor garnizoane permanente în Roma. Aceste unităţi nu erau organizate într-o manieră stabilă. Augustus a stabilit trei tipuri diferite de unităţi pentru Roma: vigiles. ceea ce demonstra că aceste cohorte erau privite ca parte a armatei regulate32. Devenit imperator sub numele de Augustus. care urma tradiţia republicană a unei gărzi pentru cartierele generale sau praetorium33. cu controlul şi ordinea publică31.196 33 Ibidem. cohortele urbane şi Garda Pretoriană) aveau organizarea militară a cohortelor armatei regulate. p.191 32 Gilliver. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp(ed. Celelalte se ocupau. K.Alte unităţi ale armatei romane erau numerii. în general. desigur. Toate cele trei tipuri de unităţi (vigiles. Octavian a transformat această gardă întro structură organizată şi permanentă în zorii Imperiului în 27 sau 26 a. Roma. 2006. în numele siguranţei sau a prestigiului să-şi menţină într-o formă privată. când Marcus Antonius şi Octavian constituie primele Cohortes Praetoriae35.. sciţi. Structurile de comandă şi promovările erau aceleaşi ca ale unităţilor staţionate în provincii. proveniţi din provinciile cucerite care îşi păstrau însă structura socială. Silvano. editura Gremese. sau în cazul cohortelor urbane. Tot el a afirmat că 30 31 Ibidem. formate din luptători necetăţeni romani. Le Legioni Romane. armamentul şi echipamentul specifice.196 34 Mattesini.189 35 Ibidem . Principala funcţie a Gărzii Pretoriene era protecţia împăratului şi a casei imperiale. propria gardă. Dintre acestea doar Garda Pretoriană mergea în campanii şi lupta. p.. p.189 15 . ceea ce era complet netradiţional şi sinonim cu crizele politice şi războiul civil. Garda Pretoriană. În timpul acestei perioade nu era neobişnuit ca personalităţile influente. Cassius Dio 55. tribuni şi un prefect comandant. L’armamento in Mille Anni Di Storia. sau grupuri de luptători sirieni. Rădăcinile aceste gărzi se pot urmări înapoi în timp până în perioada Republicii când au fost formate primele cohorte pe baza infanteriei celte34. un prefect senatorial al oraşului. p.cit..Op. fiind constituite din când în când din raţiuni personale de securitate sau în vederea unui război.Chr.) – editura Blackwell. Australia. Cea mai importantă din aceste unităţi era. cu centurioni şi alţi ofiţeri juniori. cohortele urbane şi Garda Pretoriană. p. 2007.195 Apud. Existau astfel contingente de arcaşi nubieni sau din Hispania. p. Forme embrionare ale pretorienilor sunt recognoscibile încă din perioada lui Caius Iulius Caesar.26 în Gilliver.

Cit.185 38 Mattesini. variantele istoricilor sunt împărţite. Garda Pretoriană a evoluat. Ca şi comandant al tuturor forţelor Romei. Există incertitudini despre mărimea acestei Gărzi. Unii spun că aceste cohorte ar fi fost compuse din 1000 de soldaţi (cohors miliaria). Op. pe împărat sau pe membri ai familiei imperiale în campanii. Cât despre numărul de pretorieni care compuneau o cohortă. în timp ce alţii spun că ar fi fost compuse din 500 de soldaţi (cohors quingenaria).Cit p. Cohortele erau conduse astfel: doi prefecţi pretorieni. mişcare pe care Augustus nu ar fi permis-o. Augustus nu se înconjura cu acest imens anturaj în frecventele sale călătorii. Cele nouă cohorte originale au fluctuat în număr şi mărime în timpul primului secol p. Ceilalţi erau staţionaţi. de asemenea. 120 de cavaleri). Este foarte probabil ca din primii pretorieni să fi făcut parte veteranii bătăliei de la Perugia din 41 a. aceasta nu s-a întâmplat. De facto. Cohortele pretoriene de infanterie erau compuse din 500 de soldaţi fiecare. Chr. doi incepând cu anul 2 a. dar unităţi ale acesteia îl însoţeau. La început. De-a lungul timpului. Garda Pretoriană era alcătuită conform 36 37 Ibidem.Chr. Abia în timpul lui Domitian. provenind din ordinul ecvestru (al cavalerilor).Chr. De iure. În timpul domniei lui Tiberiu (14-37 p. Augustus şi-a stabilit Garda la cartierul său general.189-190 16 . în jurul oraşului. Garda Pretoriană staţiona la sediul central al împăratului şi îl putea însoţi pe împărat dacă acesta pleca la război. aşa că în vremea lui Domitian.. vor rescrie istoria Romei. Conduşi de prefectul pretorian Lucius Aelius Sejanus. erau probabil zece cohorte militare..Chr. p. 189 Gilliver. un tribun şi şase centurioni38.misiunea fundamentală a Gărzii Pretoriene este de a-l apăra pe suveran 36. Augustus a recrutat doar o mie de oameni pentru serviciu în interiorul oraşului. Erau conduse de un prefect pretorian.. Din acest motiv. Sejanus a fost cel care a concentrat cohortele Gărzii într-o singură garnizoană la Roma. S. Dar în practică... Augustus a restricţionat sensibil numărul garnizoanelor staţionate la Roma pentru a slăbi lovitura dată tradiţiei republicane care stabilea că Roma trebuie să fie liberă de soldaţi37. cel puţin la început.) imaginea pretorienilor s-a afirmat şi s-a consolidat. alături de nişte unităţi de cavalerie (aprox. cohortele pretoriene sunt numite equitate. K. Op. ca premiu din partea lui Octavian pentru valoroasa contribuţie adusă de soldaţii săi contra lui Pompei Magnus. un pas spre negarea vechilor tradiţii republicane ale unei Rome libere sau cu puţini soldaţi. până la Sejanus. p. împăratul a început să-şi ia garda personală cu el în campanii.

lui Mommsen. organizaţi în unităţi paramilitare. vitală pentru trupe staţionate atât de aproape de centrul puterii41. Philip Savi. despre care am vorbit şi într-un paragraf anterior. Spre sfârşitul domniei lui Augustus. durata serviciului lor a fost fixată la 12 ani şi crescută la 16 în 5 p. În principatul timpuriu. pentru o lună. II: Rome from late republic to late empire. Fiecare cohortă pretoriană asigura paza Romei pe rând. cu patru ani mai puţin decât legiunile. Iniţial. din 12000 de oameni.71 Rankov. Primeau de asemenea donaţii de la împărat mai des şi într-o cantitate mai mare decât legiunile. p.. în mod normal.. 2007. University press Cambridge.66 41 Bingham. iar tribunul ei primea ordine de la însuşi împăratul. plata lor pare să fi crescut de la două la de trei ori mai mare decât cea a legionarilor. care serviseră ca centurioni în Gardă sau poate în legiuni. 2009. Veteranii principales puteau primi titlul de evocati Augusti şi puteau fi ţinuţi în rezervă. Hans von Wees şi Michael Whitby(ed. Bonusul la retragere era de 5000 de denarii (comparativ cu 3000 primiţi de legionari). Acesta era. În 13 a. când chiar şi cele mai loiale trupe romane nu puteau fi considerate de încredere. fiecare cohortă era comandată de propriul său tribun. odată cu reforma lui Sejanus.Chr.100 17 .University of Alberta Press. Sandra. p. Chr. în interiorul capitalei39. se pare. Theodor. tribunii pretorieni erau. au servit ca primul cohort al unei legiuni şi s-au ridicat să fie primi pili şi apoi s-au întors la Roma să primească tribunate în vigiles. editura Routledge.The Pretorian Guard-Course reader. dar în 2 a. ei au fost instalaţi în castra praetoria. Londra 1996. oameni foarte experimentaţi. pe rând. A History of Rome Under The Emperors. au fost puse sub controlul a doi prefecţi de rang ecvestru şi comanda de către unul sau doi prefecţi a rămas ca normă de-a lungul istoriei Gărzii. aceeaşi prefecţi erau printre cei mai importanţi oameni din Imperiu şi din a doua jumătate a primului secol prefectura pretoriană a devenit apogeul carierei ecvestre. Se pare că în prima fază a principatului ei purtau togă peste uniformă chiar şi în timpul serviciului40. câte un an. Garda Pretoriană suplimenta corpuri de bodyguarzi speciali. potrivit istoricului roman. Dio Cassius. De la început. cohortele urbane sau pretoriene. Aceştia rămâneau la Roma chiar şi pe timp de război. Boris-Military forces în The Cambridge History of Greek and Roman Warfare. Spre deosebire de tribunii legiunilor. de origine germanică. preţul loialităţii lor. Această unitate a fost special privilegiată încă de la crearea ei. care au fost menţinute de împărat (şi iniţial şi de alţi senatori proeminenţi) ca o relicvă a perioadei războiului civil. p. vol. Cei care se întorceau apoi în legiuni ca primi pili bis şi praefecti castrorum formau o 39 40 Mommsen. În timpul lui Tiberius. Chr.).

Chr. fie din bărbaţi de rang ecvestru. iar Dio Cassius 43 ne spune că la sfârşitul secolului II ei proveneau exclusiv din Italia.Cit. Când Otho a fost detronat de Vittelus.... Londra 1996. Principales şi immunes erau similari cu cei ai legiunilor.5 . chiar şi de mâna celor care puteau pretinde tronul. cu funcţia de poliţie)45. fiecare a 1000 de oameni aleşi din propriile sale legiuni germane. p. noul împărat i-a executat pe centurioni şi a desfinţat cohortele înlocuindu-le cu şaisprezece noi cohorte. pe care l-au trădat pentru Otho. iar comandanţii lor nu au mai putut fi niciodată trecuţi cu vederea în deciziile politice ale 42 43 Tacitus. proclamându-l pe Claudius ca succesor al lui Caligula şi asigurând ascensiunea lui Galba după moartea lui Nero. a fost importanţa politică câştigată de pretorieni.Chr. Pretorienii alungaţi s-au alăturat curând unui nou pretendent. Tribunii pretorieni au condus conspiraţia care l-au ucis pe Caligula în 41 p. şi a fost dezertarea acestora cea care l-a silit pe Nero să se sinucidă. iar pretorienii au fost campaţi de-a lungul istoriei lor în tabere succesive în acest loc44. care a concentrat toate cele nouă cohorte într-o tabără din secţiunea de nord-est a pomeriumului.Cit. Vespasian. A History of Rome Under The Emperors. p. Un nume care revine frecvent atunci când vorbim de pretorieni este cel al lui Sejanus. prefect sub Tiberius. editura Routledge. Annales 4. Cassius Dio 75.74 44 Rankov. când nu i-a răsplătit cum se cuvine. pretorienii erau recrutaţi în Etruria.189 18 . S. Ca şi în legiuni. care urcaseră în grad. Macedonia şi Noricum. p. Umbria şi Latium. Tacitus42 ne spune că în principatul timpuriu. În primul rând era un rol politic. B. Op. Theodor.p. şi au devenit rapid coloana vertebrală a armatei acestuia.. Moştenirea anilor 68-69 p. În al doilea rând. centurionii pretorieni erau numiţi fie din principales ai Gărzii. Astfel Sejanus aproape a obţinut tronul înainte de a cădea de la putere în anul 31 p.2.5 în Mommsen. Pretorienii puteau prezenta un pericol pentru împărat însuşi dacă acesta le pierdea loialitatea. Rolul Gărzii Pretoriene era unul dual.importantă legătură de loialitate cu împăratul. aveau un rol de poliţie specială (să nu uităm că la Roma existau cohortele urbane. Pretorienii au realizat curând că aveau stofă de creatori de împăraţi.74 Apud.Chr.Op. care se năştea în faptul că apărau persoana împăratului de orice riscuri. Hispania.66-67 45 Bingham. adică din cele mai prospere şi mai romanizate părţi ale Imperiului occidental. Prima tabără de piatră a fost construită de Claudius. sub Tiberius.

. Pe măsură ce Roma decădea tot mai mult. nu unui ofiţer ecvestru. B. l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit. Titus şi fratelui şi succesorului lui Titus. pentru a avea asigurat suportul legiunilor din Germania în cazul unor atacuri la adresa sa. Traian l-a executat pe prefectul pretorian şi alţi ofiţeri ai Gărzii.Chr.. Op. dar s-a ocupat în schimb de reabilitarea cohortelor. dându-le un rol proeminent în timpul războaielor din Dacia din 101-102 şi 105-106 p. Când Nerva a murit doi ani mai târziu.Cit. Nerva a trebuit să-l adopte pe guvernatorul Germaniei Superioare.. Titus. De-a lungul secolelor ce vor urma. în timpul războaielor marcomanice şi a celor gotice.65-68 Ibidem . Istoria Gărzii Pretoriene reflectă în mare măsură istoria Romei însăşi.. el le-a celebrat victoriile în numeroase monumente publice. formate din susţinătorii săi. Sub următorii împăraţi. o epocă de glorie şi strălucire în care au dat tonul politic al celei mai mari puteri ai lumii antice şi o decădere şi apoi dispariţie datorată apariţiei influenţelor barbare şi a slăbirii principiilor care guvernaseră iniţial toată armata romană. Garda a rămas profund loială lui Vespasian. ales de Senat. O ascensiune fulminantă.Chr. moştenitorul tronului. Când Vespasian a redus Garda la nouă cohorte militare. Traian. De asemenea. Garda a jucat un rol foarte important.. Garda l-a intimidat pe succesorul său Nerva.p. Domitian. declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui47. în 98 p. o dezvoltare şi o creştere rapidă şi imensă. După uciderea lui Domitian într-o lovitură de palat. chiar şi în Columna lui Traian46. Nimic nu putea semnala mai clar importanţa Gărzii pentru noua dinastie. De aceea prima mişcare a noului împărat a fost să desfinţeze Garda Pretoriană. ci propriului său fiu. fiindu-i profund loială împăratului Marcus Aurelius. ea îşi va îndeplini cu brio rolul de creatoare de împăraţi. susţinerea Gărzii Pretoriene asigurând de obicei accesul la tron al unui candidat sau altul.Chr. el a dat comanda acesteia. în cele din urmă. Acesta din urmă a folosit-o ca forţă de elită în războaiele sale de la graniţa dunăreană şi germană. în 96 p.69 47 19 . care în 312 a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin la podul Milvian. pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi. uzurpatorul Maxentius. p. 46 Rankov.împăratului. până când.

ascunşi printre cetăţenii Marelui Oraş. iar mai recent. 20 . amprenta în istorie ca organizaţie cu imens rol politic şi influenţă în toate straturile societăţii iar modelul acesteia va fi preluat în epoca contemporană chiar şi de Hitler pentru garda sa personală Schutzstaffel. Mai mult spioni decât militari.Şi-a lăsat. însă. chiar de preşedintele SUA. Erau creatorii de împăraţi. puterea din umbră care genera frică şi respect. ei au fost ochii şi urechile împăratului timp de aproape patru secole.

”50 Tacitus pune pe seama lui Sejanus otrăvirea lui Drussus. prin subterfugii. 1963. Citez: „Iată că după vrerea prefectului s-a construit şi tabăra. p. era sfetnicul împăratului. Tacitus nu surprinde momentul înfiinţării Gărzii sub Augustus. El îl citează pe Drussus. ca să-i dea minte (lui Sejanus) să se mulţumească cu atât. 253-254 50 Ibidem. 1964. Ed. care încerca să-şi vadă în acelaşi timp de treburile interne ale statului luptându-se cu senatul şi de cele externe confruntat cu ameninţări la extremităţile Imperiului. nepoţii lui vor fi ai familiei Drussilor. spune el. Ştiinţifică.CAPITOLUL III GARDA PRETORIANĂ ÎN ISTORIOGRAFIE TACITUS Tacitus îi numeşte pe pretorieni ostaşii din Roma şi spune că erau legaţi de multă vreme de împărat prin jurământ48. Opere III – Anale. pe care o face prin sclavul Lygdus. opunându-le cu viclenia lui Sejanus care. Istoricul ne spune că sub Tiberius la Roma existau trei cohorte urbane şi nouă pretoriene. iar Tacitus nu vede cu ochi buni ambiţiile politice ale acestuia.51 El face o comparaţie între nobleţea lui Tiberius. 254 51 Ibidem. când vorbeşte de Sejanus care. Bucureşti. Ed. statuia lui se vede în teatru printre monumentele lui Cneus Pompeius. împăratul Tiberius. Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm zeilor. i s-au dat pe mână soldaţi. 256-257 21 . p. după 48 49 Tacitus. spunând că zvonurile din popor potrivit cărora Tiberius ar fi complotat cu Sejanus la uciderea lui Drussus sunt false şi că numai Sejanus poate fi acuzazt de această grozăvie. recrutate aproape numai din Etruria şi Umbria sau din vechiul Latium şi din vechile colonii romane. Bucureşti. Istoria începe mai degrabă cu domnia lui Tiberius surprinzând momentul de maximă autoritate al pretorienilor sub prefectul Sejanus. 71 Idem. prefect pretorian. p. p. Opere II – Istorii. Sejanus. Ştiinţifică. El subliniază nobleţea sufletească a lui Drussus în raport cu viclenia şi setea de putere a lui Sejanus. Delimitează clar intenţiile criminale ale lui Sejanus de cele ale protectorului său. a intrat pe sub pielea împăratului 49.

Rând pe rând. 81 22 . văduva lui Drussus. p. Seneca. ei l-au abandonat pe Nero din cauza unor vicleşuguri şi uneltiri şi nu din porniri lăuntrice şi după ce au văzut că nu primesc nici donaţia făgăduită de Galba. Bucureşti. printr-o scrisoare. puterea lui Sejanus asupra acestuia nu mai are nici o stavilă53. dar nici în Geta. Caligula îl vizitează pe acesta în tabăra Pretoriană ca să-şi întărească relaţia cu Garda. tânărul Nero urcă pe tron. ocupanţi de funcţii publice. Bănuiţi de vicleşuguri împotriva lui Galba. au fost îndepărtaţi tribunii pretorieni Antonius Naro şi Antonius Taurus57. 307 54 Ibidem. 1964. Ştiinţifică. care dorea tronul pentru el56. va fi nevoit să se sinucidă. Iar la asta s-ar mai putea adăuga. În opinia lui Tacitus. moştenitorii tronului52. ticăloşia comandantului lor. Sejanus îi cere lui Tiberius. prefect al Gărzii şi soldat loial mamei sale. Opere II – Istorii. Puterea Imperială era împărţită între consulul Titus Vinius şi perfectul pretorian Cornelius Laco. comandanţi militari.uciderea lui Drussus complota acum la eliminarea copiilor lui Germanicus (Claudius). croindu-şi drum pe sub pielea împăratului şi spre tronul Romei. p. mâna Liviei. oameni mai mult sau mai puţin influenţi. 256-257 Ibidem. împăratul este nevoit să-l scoată pe Sejanus ţap ispăşitor pentru a scăpa de ura poporului şi Sejanus este executat împreună cu toată familia şi susţinătorii săi. care îi puneau în primejdie ambiţiile politice.Silius şi pe Titius Sabinus. conducerea Gărzii îi este acordată lui Tigelinnus. Rând pe rând. Susţinut de Burus. 379-380 55 Ibidem. mentorul lui Nero. Sejanus îi discreditează pe C. Sub Nero. apropiaţi ai lui Germanicus. Ed. După moartea Iuliei. Sejanus discreditează senatori. după uciderea mamei sale şi discreditarea lui Burus. spune el. p. Urmaşul lui Tiberius. Dar loialitatea lor se cumpăra cu sume imense de bani. p. Nymphidius Sabinus. p. împăratul nu avea destulă încredere şi plănuia să îl înlocuiască cu unul din liberţii săi54. mama împăratului Tiberius. Caligula îl va numi în fruntea pretorienilor pe prietenul său Lusius Geta. Însă în urma unui conflict cu nora sa Agrippina şi cu nepotul Nero. Agrippina. 52 53 Ibidem. 71 57 Ibidem. Pretorienii se raliază în jurul lui Galba55. 380 56 Tacitus. Pretorienii l-au susţinut pe împărat în toate nebuniile sale care au inclus incendierea Romei şi uciderea unui număr mare de creştini. p. iar în cele din urmă Garda îl părăseşte pe Nero care se sinucide la rândul lui.

Vittelus îi execută pe toţi comandanţii pretorieni61. chiar ostaşii pretorieni şi urbani. După ce Vittelus îl învinge pe Otho şi-şi asigură puterea. cea mai mare frică a sa erau cohortele pretoriene. pretorienii se răscoală împotriva lui Vittelus. Era cât pe ce să se întâmple o răscoală când prefectul pretorian a fost ucis de proprii soldaţi deoarece era bănuit că încerca să-l detroneze pe Otho. Îl detestă însă pe Sejanus pentru setea sa de putere şi pentru dorinţa de a prelua tronul. iar în fruntea trupelor de pedeştri îl pune pe prefectul pretorian Licinius Proculus. p. Antonius Novelus şi Suedius Clemens şi tribunului reinstalat Aemilius Pacensis. Soldaţii erau ameţiţi de vin iar cei mai ticăloşi urmăreau jaful. 58 59 Ibidem. Felul în care Tacitus înfăţişează această revoltă ne arată o părticică din cumplita putere de care se bucura Garda: erau temuţi de populaţie. Galba. să le dea concedii. să le plătească donaţii şi să nu-i pedepsească decât pe doi din cei vinovaţi de revoltă de frică că aceştia l-ar putea îndepărta oricând de pe tron59. Noul împărat îl numeşte prefect pretorian pe Flavius Sabinus. Învingător. Conduşi de Flavius Sabinus. de senatori şi chiar de împărat. Vittelus i-a iertat pe pretorieni şi a încercat să-i aducă sub ascultare cu daruri şi favoruri. pretorienii îl ajută pe Otho să preia tronul din mâinile lui Galba. În războiul împotriva lui Vittelius care visa la tron. 229-230 23 . care se vede nevoit să le ţină un discurs moralizator. 85 Ibidem. p. p. p. în afara legiunilor învinse şi răspândite prin Italia. Tacitus le recunoaşte pretorienilor puterea imensă de care se bucurau şi o justifică prin faptul că se aflau atât de aproape de centrul puterii. Cu ascensiunea la tron a lui Vespasian se termină istoria povestită de Tacitus.Conduşi de tribunul Iulius Martialis. 229 61 Ibidem. fostul prefect Laco fiind ucis de un pretorian reangajat din ordinul lui Otho58. al cărui protejat fusese. Nu neagă însă Gărzii rolul imens pe care îl are aceasta în luarea deciziilor amintind că ridicarea şi căderea lui Nero. Otho sau Vittelus se datorează pretorienilor. Citez: „Dar acum au ieşit pe câmpul de bătaie legiunile şi flota şi lucru rar altădată.”60. Roma. acuzându-l de nerespectarea înţelegerii pe care o avuseseră şi lupta dintre ei culminează cu incendierea Capitoliului. Otho adaugă armatelor sale şi Garda Pretoriană şi încredinţează conducerea opeaţiunilor primii pililor. 119-123 60 Ibidem.

Deoarece îşi începe opera cu domnia lui Tiberius. el nu intră în amănunte privind activitatea acesteia ci dă doar detalii despre felul în care era organizată şi modalităţi de recrutare62. 115 63 Ibidem. Dio. Parfrots Book Company Troy. descrierile sunt mai detaliate şi începând cu Commodus devin foarte precise. începuturile Gărzii nu sunt surprinse. când pretorienilor li se oferă o tabără în interiorul Romei. După domnia lui Nero. Dio Cassius a fost senator. consul şi proconsul în Africa şi Pannonia. III. Lui Tacitus îi datorăm una din cele mai obiective viziuni asupra Gărzii dintre toţi istoricii romani. devenind din ce în ce mai negativă cu privire la influenţa pe care aceasta o avea asupra împăratului şi a lumii politice romane. guvernator al Smirnei. Elagabalus and Alexander Severus . Geta and Caracalla. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. 2004. Macrinus. A fost foarte preţuit de împăratul Septimius Severus. el nu insistă pe perioada de apogeu a Gărzii în vremea lui Tiberius şi Sejanus. După aceea. Din operele sale putem afla că Garda era compusă din nouă cohorte quingenaria şi că membrii săi erau recrutaţi în majoritate din interiorul Italiei63. p. vol. Până la perioada lui Iulius Caesar istoria este mai lapidară. Opera sa este împărţită în 6 cărţi. Acest negativism poate fi legat şi de relaţia pe care Dio Cassius ca om politic o avea cu Garda şi care se deteriorase până la nivelul în care Garda îi ceruse moartea. creearea şi stabilizarea acesteia. ci doar perioada ei de mare glorie sub Sejanus. Spre de deosebire de Tacitus. dar în primele sale cărţi de la creearea ei şi până la domnia lui Nero. 117 24 . DIO CASSIUS La fel ca şi Tacitus. New York. p. El nu priveşte cu ochi buni îmfiinţarea Gărzii. Dio Cassius a fost protejat însă de împăratul Septimius Severus care îi preţuia foarte mult abilităţile politice şi oratorice. 62 Cassius. Dio Cassius este primul istoric roman care surprinde începuturile Gărzii. Dio Cassius scrie o istorie a Romei de la începuturi până în 229. atitudinea istoricului faţă de Gardă se schimbă.

Macrinus.Istoricul vorbeşte foarte acid despre rolul Gărzii în sinuciderea lui Nero şi critică rolul masiv jucat de aceasta în numirea şi mai apoi asasinarea lui Galba. Pe 64 Idem. Elagabalus and Alexander Severus. loialitatea”66. Respectul de care un individ se bucura în societate era direct proporţional cu funcţia pe care acesta o ocupa în instrumentele de război ale societăţii sale. 90-110 66 Idem. conducerea. A salutat în lucrările sale acţiunile lui Vespasian şi Titus de a reduce dimensiunile şi de a modifica structura etnică a Gărzii. Otho şi Vittelus64. VI. vol. Însă în ceea ce priveşte exactitatea informaţiilor privind organizarea. recunoscută fiind atitudinea negativă a istoricului la adresa Gărzii precum şi conflictul personal pe care l-a avut cu aceasta. Macrinus. vol. 115-131 25 . meseria armelor a fost privită mereu ca fiind una din cele mai onorabile meserii. Dar informaţiile acestuia trebuie preluate cu grijă şi în spirit obiectiv. echipamentul şi activitatea pretorienilor. Elagabalus and Alexander Severus. Va deplânge asasinarea lui Elagabalus şi-l va avertiza pe Alexandru Severus despre pericolul care-l reprezintă „aceşti bărbaţi care-şi schimbă atât de uşor. 50-110 65 Ibidem. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. PROPAGANDA De-a lungul istoriei umanităţii. Geta and Caracalla. Dio Cassius reprezintă cea mai importantă sursă istoriografică în ceea ce priveşte Garda Pretoriană. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. nu ne permitem să ne îndoim de acest istoric de origine greacă deoarece majoritatea informaţiilor transmise de el au fost deja confirmate prin scrierile altor istorici sau descoperiri arheologice. cărţile acestuia acoperind cea mai mare parte a existenţei acesteia şi perioada de sublimă glorie a pretorienilor. IV. la auzul unei pungi cu galbeni. considerându-le măsuri necesare şi salutare65. p. În cărţile în care a descris domnia următorilor împăraţi a amintit mai puţin despre Gardă şi rolul acesteia. p. care va încerca să-l asasineze. Geta and Caracalla. p. Şi-a manifestat din nou dezgustul faţă de asasinarea lui Pertinax de către Gardă şi a salutat decizia lui Severus de a desfiinţa Garda şi a o recrea din legiunile dunărene deşi va intra în conflict cu aceasta nouă gardă. care i-a cerut chiar moartea.

un civilizator. idealizarea imaginii soldatului. De asemenea. A intra în rândurile armatei. Imperiul s-a folosit de trei instrumente propagandistice. Aici intră în funcţiune. iar la sfârşitul serviciului militar primeau. necetăţenii din provincii puteau intra în armată în auxillia şi alae. care era arătat ca un exemplu de bărbaţie şi curaj. imaginea soldatului. Aceste două instrumente se adresau mai mult celor care erau deja cetăţeni romani67. un bărbat puternic şi onorabil. El se adresa necetăţenilor. tipul caracteristic pentru acest intrument era soldatul din Garda Pretoriană. 30-96 68 Ibidem. Al doilea intrument a fost creearea unui sistem de recompense pentru soldaţi. p. Odată cu instaurarea Imperiului şi cu reformele făcute de Augustus. facând din ea centrul unor ample campanii de propagandă. Aceştia erau bine plătiţi. aparatul de propagandă al Imperiului Roman. Originea sa era pură deoarece pretorienii erau recrutaţi aproape în totalitate din peninsula Italică. efectivele legiunilor trebuiau refăcute tot timpul. Pentru a atrage noi voluntari şi a menţine numărul trupelor constant. ajungem în lumea romană. Era selectat pentru curaj şi abilităţile de luptător şi trebuia să dovedească calităţi deosebite pentru a i se permite onoarea de a servi în garda personală a împăratului. Al treilea şi cel mai inteligent instrument de propagandă a fost transformarea armatei în agent civilizator. 2009. Din cauza războaielor aproape permanente pe care le purtau. locuiau în tabere relativ confortabile şi primeau o bucată de pamânt să o cultive la terminarea serviciului militar.parcursul secolelor. Revenind la primul instrument. pe lângă lotul de pământ dat în mod obişnuit veteranilor şi calitatea de cetăţean roman68. se creează 28 de legiuni permanente şi meseria armelor devine astfel o carieră. avansând mai apoi în funcţie şi retragerea la vatră ca veteran după îndeplinirea serviciului militar obligatoriu a cărui durată a variat în timp erau privite ca acte onorabile de către bărbaţii Imperiului. dacă îl putem numi aşa. cetăţean şi soldat erau interdependente. Universitatea Petru Maior. Fabian. Război şi Societate în Lumea Antică – note de curs. Tîrgu Mureş. în timpul Republicii. Astfel. a ajuns sa fie idealizată. meseria de soldat nu era o carieră permanentă. aducând cu el pax romana în provinciile în care era detaşat. a războinicului prin excelenţă. În primă instanţă. de îndată ce intrau în rândul veteranilor. el trebuia să-şi dovedească 67 Istvan. 40-56 26 . p. Primul ar fi idealizarea imaginii soldatului roman. De la polis-ul grecesc în care calităţile de bărbat.

Martin. influenţate nemijlocit de statuile monumentale ale împăratului echipat în comandant suprem. bine clădiţi după toate standardele frumuseţii romane. pretorienii îşi declară în mod vizibil autoritatea faţă de celelalte unităţi ale armatei şi loialitatea unică îndreptată doar spre persoana împăratului. desigur. Odată cu creearea noţiunii de „război drept” de către Sf. Pe monumentele romane. meseria armelor redevine onorabilă. Capul nu este plecat. aşteptând în uniformele lor să-şi primească ordinele dar fără nimic din aerul de servitudine al legionarilor. cel al Partidului Fascist din Italia şi cel al Partidului Nazist din Germania. Ambii încarnează o forţă ce se vrea liniştită. se reflectă acea „autoritate a soldatului” care îşi află expresia cea mai evidentă în sculpturile în relief ale unor militari cu platoşă. p. Devenită un subiect sensibil în prima parte a Evului Mediu.Ed.Bernard.loialitatea pentru că servea într-unul din cele mai ameninţatoare unităţi armate. meseria armelor şi imaginea soldatului s-au degradat datorită atitudinii negative faţă de război pe care a avut-o religia creştină in perioda ei timpurie. Umanismul şi Renaşterea redescoperă soldatul roman şi mai ales pretorianul ca ideal de frumuseţe masculină. violenţa potenţială şi să stăpânească dorinţele69.114-118 27 . singura admisă în inima puterii imperiale. Un grup de bărbaţi înalţi. bărbia este uşor ridicată.1991.Paris. apoi a celei de „război sfânt” de către papalitate şi concomitent cu evoluţia clasei cavalereşti. în măsură să canalizeze către obiectivele cuvenite thymos-ul. Conscription et Armee de Metier. este folosit până azi ca să demonstreze puterea şi curajul unităţii militare care îl foloseşte. Cele mai cunoscute cazuri sunt. Însă revitalizarea deplină a imaginii soldatului şi mai ales a pretorianului ca ideal de onoare se petrece în epoca contemporană odată cu accederea la putere în mai multe state din Europa a unor regimuri de extremă dreaptă. Fresca de pe „Columna lui Traian” (vezi anexa 1 ) prezentând un grup de pretorieni în aşteptare este foarte grăitoare pentru topicul discutat. asemănătoare cu sobrietatea păzitorilor din cetatea platonică. Scorpionul roşu. unde legăturile reciproce care-l unesc pe soldat cu căpetenia Imperiului devin vizibile în chip limpede. Augustin şi. FEDN. Conştienţi de propria superioritate. Louis Michel. sigură pe sine. simbolul Gărzii. În încercarea lor de a creea armate puternice ei redesenează imaginea luptătorului prin excelenţă reînviind modelul 69 Boene.

Aceeaşi bărbie uşor ridicată. Adelin. iar imaginea acestora în cinematografie şi în arta civilă şi militară sunt motive recurente. privirea pierdută undeva în zare. La fel. Bucureşti. p. simbolul legiunilor romane şi folosirea ei în toate manifestările propagandistice atât în Italia cât şi in Germania era o practică comună. p. De aceea. Atitudinea personajului din sculptura „Gata de luptă” a lui Arno Breker (vezi anexa 4) este foarte asemănătoare cu cea a pretorienilor de pe „Columna lui Traian”. Celebrele unităţi care au dat mai târziu numele partidului condus de Mussolini şi a curentului politic iniţiat de acesta. Creeată în mod artficial sau nu. De asemenea. această imagine greşită fiind întreţinută de cinematografie. conştientizarea propriei valori. Corint. în Italia. La fel cum odinioară pretorienii erau cea mai elitistă unitate a armatei romane. preluarea acvilei. Ed. Coiful Pretorian specific. în special a soldatului pretorian ca ideal de forţă. dictatorul Benito Mussolini creează un ideal militar bazându-se pe imaginea soldatului roman în general şi a pretorienilor în special. la fel soldaţii germani trebuie să-şi polizeze abilităţile ca să fie demni să-l apere pe führer70. Arta Nazistă. destinată protecţiei persoanei împăratului. mândria reţinută. 70 71 Guyot. nu ar trebui să ne surprindă faptul că multe unităţi militare din toate armatele lumii arborează cu mândrie acvila legionară sau scorpionul roşu pretorian ca simbol al unităţii militare în cauză. a superiorităţii asupra celorlalţi71. 190-195 28 . în general şi a pretorienilor în special este foarte puternică în epoca contemporană fiind considerată un ideal prin excelenţă. numite „fasci di combatimento” aveau la bază tocmai această imagine idealizată a pretorianului roman.roman. 139-143 Ibidem. curaj şi onoare. cu creasta din pene sau păr de cal este asociat azi în mod greşit cu toţi soldaţii romani deşi era strict apanajul Gărzii. Restellini. Patrick. 2002. imaginea soldatului roman. Desenele lui Franz Eichhorst (vezi anexa 2 ) sau sculpturile lui Arno Breker (vezi anexa 3 ) vor părea foarte familiare unui cunoscător al artei greco-romane.

CAPITOLUL IV GARDA PRETORIANĂ. ORGANIZARE, CONDUCERE, ECHIPAMENT
În 28 a.Chr., concomitent cu celelalte reforme precum stabilirea unei armate permanente, Augustus hotărăşte înfiinţarea unei gărzi pentru el şi familia sa. Această gardă era constituită din 9 cohorte. Există dezbateri între istorici în ceea ce priveşte mărimea unei cohorte pretoriene. În timpul lui Augustus erau cel mai probabil formate din 480 de oameni la fel ca şi cohortele quingenare ale legiunilor sau ale auxiliilor, deşi unii istorici insistă că au fost formate din 1000 de oameni încă de la început. La o dată necunoscută, înainte de anul 47 p.Chr. au mai fost adăugate trei cohorte celor 9 originale şi în 69 p.Chr., în timpul scurtei sale domnii, Vitellius i-a trecut în rezervă pe pretorieni şi şi-a creeat o nouă gardă presupus a fi formată din 16 cohorte a câte 1000 de oameni. Această nouă forţă a avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a putea fi organizată şi campată înainte ca Vespasian să vină la putere şi să reducă garda pretoriană la nivelul ei original din timpul lui Augustus, adică 9 cohorte de 480 de oameni. Domitian a creeat a zecea cohortă dar părerile sunt împărţite dacă el a şi crescut sau nu mărimea cohortei72. După asasinarea împăraţilor Commodus şi Pertinax, pretorienii s-au „vândut” celui care părea să aibă cele mai mari şanse la tron, Didius Iulianus, care a fost însă împărat doar pentru două luni după ce le-a asigurat pretorienilor o donaţie generoasă. Când Septimius Severus devine împărat în iunie 193, el a desfiinţat Garda Pretoriană originală şi a reconstituito cu soldaţi loiali din propriile sale legiuni şi a crescut forţa cohortei la 1000 de oameni. Garda Pretoriană şi-a găsit sfârşitul în mâinile lui Constantin, care a abolit-o în 312 pentru că luptase de partea rivalului său, Maxentiu73. Augustus a exclus ordinul senatorial de la comanda Pretorienilor, numind doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru în anul 2 a.Chr., pe acelaşi principiu de colegialitate ca şi consulii astfel încât să se supravegheze unul pe celălalt, notoriul Sejanus fiind prima excepţie de la

72

Southern, Pat,– The Roman Army – A Social and Institutional History, Ed. ABCClo, Oxford, England, 2006, p.115-117 73 Ibidem, p.117

29

această regulă. Astfel, Pretorienii nu se bucurau de putere politică directă dar exercitau o influenţă enormă şi acordul lor era esenţial pentru orice nou candidat la tron74. Cohortele pretoriene erau numărate de la I la IX, adâugându-se X sub Domitian şi erau comandate de tribuni. Fiecare cohortă era divizată în 10 centurii comandate, ca şi în legiuni, de centurioni. Seniorul centurion al Gărzii era trecenarius şi adjunctul la comandă era princeps castrorum. Titlul de trecenarius era indicativ al funcţiei sale de a comanda 300 de gărzi imperiale călare, speculatores, o forţă de cavalerie de elită încorporată în Gardă şi care formau garda specială a împăratului distinctă de gărzile călare, equites singulares Augusti75. Un simplu soldat în Garda Pretoriană putea ajunge uşor centurion în legiuni. Un excenturion din Gardă avea avantaje chiar mai mari, putând ajunge la rangul de primus pilus în legiune şi se putea întoarce la Roma pentru a prelua o varietate de funcţii în diferitele forţe militare din oraş. Unii din ei puteau progresa într-o carieră administrativă devenind procuratorii imperiali în provincii76. Baza de recrutare pentru Garda Pretoriană a fost în primă instanţă Italia, dar în secolul II recrutarea a fost deschisă pentru câţiva bărbaţi din Pannonia şi Dalmaţia. Apoi Severus înlocuieşte fosta Gardă Pretoriană cu una formată din soldaţi din propriile sale trupe germanice provenite din Ilyricum. Această diferenţă în origini şi asocierea foarte puternică pe care o aveau cu împăratul se poate să fi dus la creşterea aroganţei pretorienilor în secolul III, aceştia ajungând să terorizeze locuitorii Italiei. La origine, când au fost creeate de Augustus, doar trei cohorte pretoriene puteau fi în Roma în acelaşi timp, celelalte şase fiind staţionate în diferite oraşe de pe teritoriul Italiei. Totuşi, sub împăratul Tiberius, când influenţa prefectului pretorian Sejanus se afla la zenit, toate cohortele pretoriene au fost cazate în tabăra nou construită pentru ei, castra praetorie, la periferia nord-estică a Romei. Suprafaţa de 16,7 hectare a castra praetoria pare să contrazică părerea acelor istorici care susţineau că aceste cohorte pretoriene erau formate dintr-o mie de oameni, fiind mult prea mică pentru a găzdui un număr atât de mare de soldaţi77. În castra praetoria membrii gărzii urmau acelaşi antrenament ca şi cel al legionarilor şi din secolul II p.Chr. îl vor însoţi pe împărat în diverse războaie, dar fără a avea funcţii tactice.
74 75

Ibidem, p.116-117 Ibidem, p. 117 76 Ibidem, p. 116 77 Ibidem, p. 116

30

Statutul şi plata pretorienilor erau mult mai ridicate decât ale soldaţilor din legiuni sau auxilii. Existau posibilităţi de avansare în carieră mult mai ridicate, aşa cum am menţionat mai devreme. Cât despre soldă, ea a fost stabilită la începutul secolului I p.Chr. la 375 de denarii, pe când legionarii primeau doar 225 de denarii. Această diferenţă s-a mărit şi mai mult sub Domitian, care a crescut plata legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. De fiecare dată când un împărat făcea o donaţie trupelor, pretorienii primeau întotdeauna mult mai mult decât soldaţii din legiuni şi auxilii. În curând s-a stabilit obiceiul de a se plăti un dar în bani pretorienilor la ascensiunea pe tron a unui nou împărat sau la orice ocazie specială precum o victorie militară sau promovarea unui membru al familiei imperiale. Drept urmare, membrii Gărzii şi ofiţerii acumulau într-o perioadă relativ scurtă o mică avere. Durata serviciului militar pentru pretorieni era de 16 ani spre deosebire de 20 de ani şi mai apoi 25 de ani serviţi în legiuni sau auxilii. Astfel, membrii Gărzii şi ofiţerii puteau avansa spre posturi militare superioare cât erau încă în floarea vârstei(30-40 de ani)78. În ceea ce priveşte echipamentul Gărzii Pretoriene, acesta era mult mai elaborat decât cel al legionarilor şi reflecta rolul pe care aceştia în jucau în Imperiul Roman. Un aspect mult discutat de către istorici este cel al armurii şi al dotărilor armate care îi caracterizau pe pretorieni şi care îi făceau să se distingă faţă de legionari sau faţă de alţi militari romani. În realitate, atunci când pretorienii erau implicaţi în bătălie sau participau la alte genuri de operaţiuni militare, echipamentul lor nu diferea prea mult faţă de cel standard purtat de legionari. În esenţă, putem spune că pretorienii dispuneau de un anumit tip de „uniformă” (armura, casca, tunica, încălţămintea, etc.)79. Putem face o distincţie între o armură grea, de război şi o armură uşoară purtată când pretorienii se aflau campaţi la Roma pe timp de pace. O distincţie ulterioară se va face în fuziunea dintre departamente (infanterie, cavalerie) precum şi între epocile istorice de referinţă (secolele I, II, III şi IV)80. Aspectul poate cel mai original este reprezentat de legătura cu tradiţia. Pretorienii prezintă un echipament încărcat, oarecum clasic. Referirea la trecut era puternic resimţită în cadrul armatei şi chiar dacă fusese constituită oficial la începutul epocii imperiale, Garda
78 79

Ibidem, p. 115-116 Mattesini, Silvano, Le Legioni Romane – L’armamento in Mille Anni di Storia, Ed. Gremese, Roma, 2006, p. 190 80 Ibidem, p. 190

31

echipamentul nu era probabil diferit de cel al legionarilor. Culorile cele mai probabile de a fi fost folosite sunt albul şi roşul (aceasta din urmă a fost folosită probabil şi în cazul altor uniforme). rămăşiţă a războinicilor romani din secolul trecut. Creasta putea să fie din păr de cal sau din pene probabil de culoare roşie sau albastră. pumnalul şi pilumul (suliţa clasică) erau în schimb armele ofensive. nu s-au găsit dovezi arheologice care să susţină această afirmaţie.Pretoriană aminteşte de Republica romană şi acest aspect este puternic evocat în imaginea exterioară a membrilor acesteia. În orice caz. De aceea pretorienii purtau o cască de tip Montefortino ca şi soldaţii lui Caesar şi de multe ori purtau o lorica hamata. În ceea ce priveşte culoarea tunicii. Gladiusul.Chr. Culoarea crestei şi a penelor era albă. Scutul era oval şi convex. Lorica segmentata ia locul loricei hamata. funcţionari care purtau fasciile. athenian) romanizat cu o creastă vizibilă în vârf. Culoarea roşie pare mai plauzibilă şi datorită faptului că roşii erau şi tunicile lictorilor. pe laturile căştii erau poziţionate două pene. au fost avansate mai multe ipoteze. spre deosebire de cel rectangular al legiunilor imperiale. fără probe arheologice efective din unele basoreliefuri ca cel de pe Arcul lui Claudiu din 51 p. adică un fel de cămaşă de fier în locuri mult mai tipicei şi mai răspânditei în Imperiul timpuriu lorica segmentata. faptul că Republica s-a transformat în Imperiu. Când îl escortau pe Imperator. În basoreliefuri se observă în unele cazuri că armura este de tip muscular ca cea a ofiţerilor din legiuni (poate din bronz sau chiar din piele) iar tunica este îmbrăcată pe deasupra de armură. ei erau cei care simbolizau caracterul de continuitate. clasicul baston din lemn de stejar) pe când cea a celorlaţi ofiţeri era dispusă longitudinal. centurionii se distingeau prin creasta transversală (şi prin faptul că purtau vinca. Funcţionalitatea şi siguranţa erau elementele prioritare şi de aceea pretorienii purtau în aceste situaţii căşti de tip italic sau galic în diversele lor variante. în care pretorienii purtau un alt tip de echipament. 190 32 . Defapt purtau un coif de tip attic (grec. p.81 În timpul campaniilor şi războaielor. La nivel de ipoteză este probabil că aveau şi un al doilea tip de echipament pe care îl putem defini ca un alt tip de uniformă. Acesta se poate deduce. dar armamentul ofensiv rămâne acelaşi 81 Ibidem. Ceilalţi ofiţeri purtau un baston lung cu capăt sferic care simboliza demnitatea de a conduce. dar după cum am mai spus. Fasciile erau cele care simbolizau autoritatea magistraţilor în perioada Republicii.

semilune. Astfel atât legionarii cât şi pretorienii se îndepărtează tot mai mult de imaginea clasică a soldatului roman din secolul I şi II. casca de factură imperială prezintă margini mai rotunjite şi are acum o protecţie pentru ceafă mai mare. de altfel) se schimbă substanţial. Tunica prezintă mâneci lungi. necesari atât pentru perioadele de iarnă cât şi pentru comoditatea călăreţului când se urca pe cal. Scutul avea o formă poligonală pe care era pictat scorpionul. Tunica era albă. Aspectul general era orientalizat. iar în ceremoniile oficiale un fel de coturni (calceus).(gladius. 192 33 . pilum. iar ocazional. 191 Ibidem. brache. de aceeaşi culoare cu pantalonii numiţi blache pe care îi purtau cavalerii. Cohortele nu mai sunt compuse acum aproape exclusiv din elemente italice. pretorienii aveau un scorpion imprimat pe tunică şi pe scuturi (de culoare albastră sau roşie) care erau de asemenea bogat decorate cu semne de factură astrologică: stele. Locul loricei segmenatata sau hamata este luat acum de o armură din solzi de metal (lorica squamata) care este prezentă din timpul lui Marcus Aurelius. Solzii erau plăci de fier poleite cu bronz şi lipite apoi pe un corset de piele.) era făcută dintr-o plasă de zale de fier ca să nu împiedice mişcările ca cea segmentată. pumnal). Schimbările sociale şi politice survenite în sânul Imperiului se reflectă şi în înfăţişarea Gărzii Pretoriene. La gât purtau o eşarfă numită focale. Din punct de vedere simbolic. Pentru cavalerie discursul era diferit. spatha. În secolul III.Chr. p. Casca era un model clasic tipic acesteia. p.82. Harnaşamentul calului era foarte valoros pentru a sublinia rangul superior al pretorienilor faţă de ceilalţi cavaleri din legiuni sau din alae83. La nivelul armamentului. ci este tot mai evidentă prezenţa elementelor barbare romanizate. un tip de lance scoasă din uz pentru infanterie dar folosită încă de cavalerie iar gladiusul era înlocuit de o armă mai lungă. de culoare albastră sau roşie care proteja pielea de frecarea armurii. echipamentul pretorienilor (ca şi cel al legionarilor. În picioare purtau clasicele sandale şi talveţii. Împreună garantau o bună protecţie şi o mai mare libertate de mişcare. etc. Calul se călărea fără scări şi echilibrul călăreţului era dat de patru coarne aflate la fiecare colţ al şeii care îl ajutau pe cavaler să meargă în galop sau să lupte fără să-şi piardă echilibrul. Armura (cel puţin în secolele I şi II p. dovadă clară a influenţei parţilor asupra lumii militare romane. ei aveau contus. 82 83 Ibidem. simboluri solare.

Chr. p. la fel ca cei folosiţi de populaţiile germanice sau celtice. speculatores. 192 87 Southern. p. Armura este probabil tot cea din plăci de oţel. Spre sfârşitul existenţei lor (300-312 p. o forţă de cavalerie de elită conduşi de trecenarius. Scutul. care are rolul de a ţine inamicul la distanţă. constituiau corpul de bodiguarzi al împăratului. p. singurul care îl însoţea pe acesta peste tot. 192 86 Ibidem. O spadă similară spatha-ei de cavalerie. Când Augustus creează Garda din cele nouă cohorte quingenaria la fiecare cohortă era ataşată o unitate formată din 120 de cavaleri.). Sandalele militare au fost înlocuite cu încălţăminte de tip civil din piele. P. Un aspect foarte controversat în ceea ce priveşte Garda Pretoriană îl reprezintă cavaleria. Op. În timpul lui Hadrian. Aceşti cavaleri aveau un rang superior şi un statut mai elevat chiar şi printre ceilalţi pretorieni.. Pilumul este abandonat definitiv şi înlocuit de lance. un grup de 300 de gărzi imperiale călare. Tribunii şi centurionii cohortelor pretoriene ajungeau de cele mai multe ori să îndeplinească rolul de sfetnici neoficiali ai împăratului şi de aceea. 192 Ibidem. mereu de formă ovală nu mai este convex. locul lor în aceste misiuni va fi luat de frumentarii. pretorienii care au luptat de partea lui Maxentiu purtau căşti de tip Intercissa de tip romano-sassanid şi scuturi rotunde. duceau la bun sfârşit misiuni de spionaj şi chair asasinate. semn clar al decadenţei economice şi tehnice a Imperiului. Puterea şi 84 85 Ibidem. care are un rol mai defensiv.purtaţi înainte doar de cavaleri sau doar în timp de iarnă sunt acum purtaţi de toată lumea şi acoperă piciorul până la gambă. cit. Astfel. pe lângă rolul de bodyguarzi ai împăratului mai îndeplineau şi diferite servicii pentru acesta. comparativ numeric decât turmaele de 300 de cavaleri ataşaţi unei legiuni. lungă şi dreaptă. de multe ori îl însoţeau pe acesta la întâlnirile cu Senatul sau îl consiliau în rezolvarea unor chestiuni oficiale. Speculatores. Transportau mesaje secrete.117 34 . p. Şi armele ofensive se schimbă.. Era campat într-o tabără specială în jurul reşedinţei împăratului şi a familiei sale şi nu în tabăra pretoriană de la periferia Romei87. seniorul centurionilor. ci are o formă de pară prin cele două adâncituri din laterale. care era deschisă în jurul gleznei84. a luat locul clasicului gladius85. mult mai mare. Căştile din secolul IV sunt de o calitate mai proastă faţă de perioada clasică. Doar cavalerii care exercitau acum rolul de protecţie în locul legiunilor îşi puteau permite echipamente mai bune şi mai scumpe86.

Dându-le conducerea 88 Mommsen. donaţii şi favoruri pretorienilor.influenţa de care se bucurau ofiţerii Gărzii Pretoriene era de necontestat. Augustus nu mai desfiinţează legiunile. P.. p. cit.. cum fac majoritatea împăraţilor cu domnii mai lungi de 5 ani). Routdledge. dar ca forţă militară militară atingeau probabil valoarea a patru-cinci legiuni. care ca număr se apropia de cel al unei legiuni. sau mai degrabă cumpărarea sprijinului Gărzii Pretoriene pentru a accede la tron. 1996. Pretorienii se aflau campaţi la Roma. urma pasul al doilea şi anume consolidarea puterii. deşi a permanentizat existenţa armatei ca instituţie. Theodor. abia în secolul III când neîncrederea în soldaţii romani crescuse odată cu elevarea rolului cavaleriei de origine germanică şi scăderea rolului infanteriei legiunilor89. A History of Rome Under the Emperors. Această regulă exista încă din timpul Republicii. 86-87 89 Southern. deoarece nici un cetăţean roman nu ar fi permis unui barbar romanizat să facă parte din forţa militară cu cea mai mare influenţă în viaţa politică a Marelui Oraş. Aceasta a doua metodă de consolidare a puterii prin înlocuirea Gărzii Pretoriene presupune că împăratul respectiv avea de partea sa destule legiuni încât să îl ferească de o eventuală revoltă a pretorienilor. sau doar la nivel de ofiţeri. Baza de recrutare se va lărgi spre câţiva soldaţi din Pannonia. să apere graniţele Imperiului. De aceea la început Italia va constitui unica bază de recrutare pentru Garda Pretoriană. în timp ce reforma lui Augustus. Primul pas era obţinerea. Odată ajunşi acolo. Aceasta se putea face pe două căi: fie continuând să acorde daruri. Mai exista şi problema locaţiei. Ed. dar le menţine în afara graniţelor Italiei. cum au făcut Vespasian şi Titus. London. Mişcarea pur politică a lui Augustus de a acorda conducerea Gărzii Pretoriene unui prefect de rang ecvestru a fost în fapt o lovitură dată ordinului senatorial şi familiilor de patricieni din Roma de la care emanase puterea în vechea Republică. a pus legiunile în afara Italiei în provincii. Op. fie înlocuind Garda cu oameni aleşi din proprii susţinători (această înlocuire se putea face în totalitate. p. crescând astfel în mod inconştient influenţa pretorienilor ca unică forţă militară nu numai în Roma ci şi în întreaga Italie88.115-117 35 . ci le permanentizează existenţa într-o armată regulată. aceea de a desfiinţa legiunile odată atinse graniţele Italiei. Ilyricum şi Dalmaţia. în inima puterii imperiale. De aceea existau doi paşi pe care fiecare nou împărat căuta să-i îndeplinească pentru a accede la dar şi pentru a menţine tronul.

253-254 36 . 90 91 Ibidem.Gărzii Pretoriene. De asemenea. 1964. p. influenţă care i-a atras ura contemporanilor91. făcând-o astfel capabilă să exercite o influenţă majoră în toate deciziile luate la cele mai înalte niveluri ale Imperiului Roman. când împăratul era influenţabil iar puterea prefectului pretorian era la apogeu. unica campată în inima puterii imperiale. al doilea om în stat după împărat. p. acesta fiind. deşi au suferit multe schimbări de organizare şi echipament. Opere III – Anale. Ed. Ştiinţifică şi pedagogică. uneori chiar primul. funcţia de prefect pretorian reprezenta apogeul unei cariere de rang ecvestru. Augustus mută sceptrul puterii în mâinile ordinului ecvestru. bucurându-se de o influenţă imensă asupra împăratului Tiberius. 115 Tacitus. de la înfiinţarea lor în timpul lui Augustus şi până la dispariţia lor în timpul lui Constantin. Bucureşti. în materie de putere politică (chiar dacă neoficial). În concluzie. care fusese până atunci mereu în umbra celui senatorial90. în esenţă fondul pretorienilor a rămas acelaşi: o forţă militară puternică şi bine organizată. de exemplu cazul lui Sejanus care aproape a ajuns împărat.

Theodor. Ed. doar un grup restrâns (trei cohorte după unii istorici sau doar 300 de soldaţi după alţii).Chr. cu scopul de a proteja persoana împăratului atât pe timp de pace cât şi când acesta participa în campanii militare. pretorienii nu sunt încă campaţi în Roma. Pretorienii erau organizaţi în nouă cohorte quingenaria (a câte aproximativ 500 de soldaţi) 93. are meritul de a fi creeat Garda Pretoriană în 27 sau 29 a. fiind campaţi la cartierul general al împăratului. 117 37 . Routdledge. p.) Primul împărat. împăratul îi ţinea deocamdată la distanţă de Roma. 1996. De asemenea. rolul politic al pretorienilor nu se manifestă încă. militare şi sociale menite să-i întărească puterea personală a acestuia şi să facă trecerea de la Republică spre Principat ca formă de organizare politică. O primă sclipire a viitoarei influenţe politice pe care pretorienii o vor exercita în viitor este vizibilă în faptul că Augustus numeşte doi prefecţi de rang ecvestru la conducerea acestora. iar serviciul militar la 16 ani. În acest context al schimbării. 92 93 Mommsen.CHR. temându-se de această forţă militară pe care el însuşi o instituise94. Garda Pretoriană a servit atât ca organism militar dar mai ales ca instrument politic. p. Era singura unitate militară campată în interiorul Italiei. Celelalte legiuni care formau armata permanentă creeată tot de Augustus se aflau în diferite provincii ale Imperiului Roman şi conform unei vechi legi din timpul Republicii nu aveau dreptul să intre în Roma92. A History of Rome Under the Emperors. p. Sub Augustus. 116 94 Ibidem. AUGUSTUS (29-14 A. 115 Ibidem. Plata acestora a fost stabilită la 375 de denarii pe an.CAPITOLUL V ROLUL POLITIC AL GĂRZII PRETORIENE Creearea Gărzii Pretoriene petrecute în timpul lui Augustus a făcut parte dintr-o serie de reforme politice. centrul puterii. Sub Augustus. Se antrenau ca şi legionarii. London. excluzând ordinul senatorial din această funcţie. ci în diferite oraşe din Italia. Octavian Augustus. ei fiind o unitate nou creeată care abia acum începea să-şi consolideze autoritatea.

Tiberius leagă şi mai mult familia imperială de cea a lui Sejanus căsătorind o fiică a lui Sejanus cu un fiu al lui Claudius. provenit dintr-o familie umilă de rang ecvestru. El a aspirat la putere urmărind chiar să-i succeadă la tron lui Tiberius. Sejanus îşi arogă dreptul de a numi toţi ofiţerii Gărzii. Tatăl său va deveni guvernator al Egiptului. Sejanus. fiul şi urmaşul lui Tiberius.. dar nu a încercat niciodată să-l elimine pe împărat.) Tiberius era un membru al înaltei aristocraţii. pe tron urcă Tiberius. Fiul fostului prefect al Gărzii Pretoriene sub Augustus (Strabo).CHR. iar Sejanus va prelua conducerea Gărzii de la acesta96. Sejanus a trecut primul test odată cu înăbuşirea revoltei de pe Dunăre din 14 p. A. Alte revolte vor urma pe Rhin şi pe Dunăre.CHR. care îşi creştea astfel influenţa atât în rândul trupelor cât şi al populaţiei. Asta îi creşte şi mai mult influenţa lui Sejanus. atât datorită respectului de care se bucura în rândul trupelor ca general cât şi datorită faptului că a trimis pentru a negocia sfârşitul revoltei pe fiul său Drussus şi pe un tânăr ofiţer. imensul talent politic şi loialitatea feroce faţă de Tiberius sunt câteva din calităţile care-l definesc. 95 96 Boddington. Acesta a fost un experiment periculos pentru Tiberius şi va marca momentul de început al asceniunii spre putere al lui Sejanus. Abilitatea extraordinară. TIBERIUS (14 A. p. Trăise în anturajul familiei imperiale încă de la vârsta de 4 ani. Sejanus: Whose Conspiracy?. p. Claudii Nerones.. înăbuşite.Chr. s-a confruntat atât cu nelinişti politice cât şi cu o revoltă militară pe care a reuşit însă să o stingă rapid. 128 38 . Profitând de încrederea de care se bucura în faţa împăratului. Domnia lui Tiberius a fost marcată de relaţia acestuia cu omul său de încredere.Chr. – 37 P. deşi Augustus introdusese doi prefecţi în această funcţie. La începutul domniei sale. principalul contracandidat la preluarea puterii. Lucius Aelius Sejanus. Neîndoielnic era la fel de aristocrat ca şi Augustus sau Ginta Iulio-Claudiană. fiul comandantului Gărzii Pretoriene95. care îl numise unic prefect pretorian. însă de Germanicus. 126 Ibidem. pe care-l vedea ca un rival şi pe care-l va elimina convingându-i propria soţie să-l asasineze. Militar prin excelenţă.1963.Oxford University Press. Tiberius era mult mai potrivit pentru cazarmă decât pentru Forum.La moartea lui Augustus în 14 a. Nu a avut o relaţie la fel de bună cu Drussus.

doi tribuni.200. p.C. Cassius Chaerea şi Sabinus. O lovitură de palat şi o conspiraţie îl vor îndepărta pe Sejanus atât de la conducerea Gărzii Pretoriene cât şi din favorurile împăratului.) A fost declarat împărat de către Senat la 18 martie 41. Cert este că Garda Pretoriană poartă responsabilitatea îndepărtării celui de-al treilea împărat99.. Alţii consideră că a fost doar o răzbunare a celor doi ofiţeri care fuseseră deseori ţinta glumelor crude ale împăratului.CHR. Sub Sejanus. Are o aventură cu soţia lui Macro şi pentru a evita complicaţiile.Profitând de enorma influenţă politică de care se bucura. 133-134 99 Wisdom. pe care-l va susţine cu consimţământul populaţiei când acesta se va declara împărat la moartea lui Tiberius98. un ofiţer senior al acesteia. ordonă executarea ambilor. câţiva ofiţeri juniori ai Gărzii vor organiza o lovitură de palat. Macro. succesorul lui Sejanus la conducerea Gărzii va fi ca şi acesta conducător unic fără un coleg cu care să împartă puterea potrivit regulii augustane.2001. GAIUS CALIGULA (41-54 P. când era la doar un pas de a fi numit sucesorul acestuia. 128 Ibidem. În replică la uciderea prefectului lor şi la actele tot mai sângeroase la care se deda împăratul.Osprey Publishing. se scufundă în proiecte ireale care consumă imense resurse fără rezultate vizibile şi în crime sângeroase pentru a-şi satisface propriul ego. mai ales că sunt campaţi acum chiar în Roma.-A. Garda Pretoriană prinde pentru prima oară gustul jocurilor politice. Th. Acesta a cultivat o prietenie apropiată cu Gaius Caligula. p.D. îl vor înjunghia pe Caligula. Conspiratorii.Oxford. Sthepen .Warriors:Gladiators 100 b. Unii istorici consideră că a fost vorba de o conspiraţie a ofiţerilor seniori ai Gărzii într-o încercare de a-şi manifesta influenţa de care beneficia. care moare la 24 ianuarie 41.Cit. Op. p. La conducerea Gărzii va fi numit Macro. Slab şi fără calităţile necesare unui împărat. Sejanus ordonă construirea unei castra praetoria la periferia nord-estică a Romei şi mută întreg contingentul Gărzii Pretoriene în interiorul oraşului. CLAUDIUS (41 – 54) 97 98 Mommsen. urmărind să folosească Garda pentru satisfacerea propriilor ambiţii politice97. în inima puterii imperiale.. 135-136 39 .

Claudius era ţinut prizonier în tabăra pretorienilor.Th. – Suetonius. singurul care putea emite pretenţii la tron şi în a cărui moarte va fi implicată şi Agrippina102. Ea va atrage Garda de partea sa. Burrus îl prezintă pe Nero Gărzii. care şi-a apărat cu succes propriile interese100. Nu va reuşi să împiedice însă asasinarea vărului lui Nero. împământenind acest obicei al darului în bani către soldaţii pretorieni la urcarea pe tron al unui nou împărat. Nero o acuză pe aceasta că a încercat să-l otrăvească şi vrea să o execute dar este împiedicat de Burrus.. Amsterdam. Claudius era un împărat slab şi laş. 154 40 . În acelaşi timp. Garda a fost purificată de orice ofiţeri care nu erau de partea lui Nero101. vechea aristocraţie republicană reprezentată de Senat a fost învinsă nu de armată ci de Gardă.Pe tron urcă Tiberius Claudius Germanicus cu sprijinul Gărzii Pretoriene. care dorea puterea pentru fiul său.B. Cit. Messalina. Cei doi ofiţeri pretorieni responsabili de moartea lui Caligula au fost executaţi. Britannicus. În acelaşi timp. Garda a acceptat înţelegerea. Agrippina. Astfel. Nero. 147 102 Ibidem. 100 101 Baldwin.. va aranja să fie numit prefect al Gărzii Afranius Burrus în locul fostului prefect fidel soţiei împăratului. câteva cohorte şi cei doi ofiţeri care-l asasinaseră pe Caligula se opuneau la Roma Senatului. NERO (54-68) La moartea lui Claudius în 54. ci nepot al lui Germanicus (Claudius). vigiles şi gladiatorii imperiali. strănepot al lui Tiberius şi străstrănepot al lui Augustus. p. Cea mai influentă va fi nepoata sa. Nero îşi descrie ascendenţa într-o manieră destul de extraordinară: se numeşte pe sine nu fiu al Agrippinei. În cele din urmă aceştia ajung la o înţelegere şi Claudius este de acurd să plătească 15000 de sesterţi fiecărui soldat al Gărzii. p. Acesta o câştigă de partea sa cu ajutorul unor donaţii generoase. trupe nonmilitare: cohortele urbane (un fel de unităţi de poliţie). Op. Senatul dorea să le opună pretorienilor celelalte trupe aflate în Roma. 1983 Mommsen. iar sub conducerea sa au guvernat de fapt servitorii şi femeile. Burrus era însă devotat Agrippinei.

Există zvonuri că Nero l-ar fi otrăvit pe Burrus. dar refuză şi se pune la dispoziţia Senatului. aşa cum făcuse Tiberius cu Sejanus. dar dovezile clare în acest sens lipsesc. Trupele îl aleseseră ca împărat pe Vitellius şi doreau să pornească o campanie spre Italia. Marcus Salvinius Otho. Deşi susţinut de Gardă. Galba doreşte să-şi adopte un urmaş. Deoarece acesta se bucura de calitatea de unic comandant al Gărzii. fără să le plătească acestora darurile pe care le ceruseră. Nemulţumirea Gărzii. VITELLIUS.154 Ibidem. Nero se sinucide şi cu el ia sfârşit dinastia Iulio-Claudiană. unul din comandanţii Gărzii ajunge chiar să fie proclamat împărat de o parte din regiunile romane răsculate. Persecutarea creştinilor ca urmare a unei serii de catastrofe naturale care s-au abătut asupra Romei a fost mişcarea care l-a pus pe Nero în istorie. 154-158 105 Ibidem. Roma este în haos104. p. OTHO (68-69) Servicius Sulpicius Galba obţine numirea ca împărat. La conducerea Gărzii au fost aduşi de data aceasta doi prefecţi conform regulilor impuse de Augustus. care refuzase să-i îndeplinească ordinul de a o executa pe Agrippina. urmărind să atace Garda şi privilegiile acesteia. GALBA. p. care-şi câştigase averea în timpul 103 104 Ibidem. Îşi lansează imediat regimul de autoritate asupra Gărzii. Nero nu va încerca să-l elimine pe Burrus direct. După ce-şi va asasina mama sub pretextul că mesagerul trimis de aceasta a încercat să-l ucidă. în persoana lui Lucius Calpurnius Piso. Nero va încerca mai întâi să-l elimine pe Burrus. profitând de confuzie şi de simpatia de care se bucura în rândul Gărzii. a legiunilor şi a faptului că Galba nu era legat în nici un fel de fosta familie imperială au dus la căderea sa. acesta din urmă devenind adevărata forţă din spatele regimului lui Nero103. Tigellinus demisionează. Garda este invitată să aleagă un nou împărat105. Legiunile germane urmau să-i ia locul. Aceştia au fost Sofonius Tigellinus şi Faenius Rufus. îi lipseau contactele şi sprijinul armatei. 159 41 . căruia în ciuda originii şi educaţiei sale strălucite. Rufus. În aceste condiţii. dar adevăratul motiv al căderii sale a fost persecutarea clasei nobiliare romane.Primii opt ani din domnia lui Nero au fost marcaţi de o guvernare judicioasă şi înţeleaptă. p. Nero nu-şi poate susţine domnia în faţa legiunilor provinciale şi Garda îl abandonează. În disperare de cauză şi din cauza vârstei înaintate.

Vespasian reuşeşte să înfrângă trupele şi Garda lui Vitellius şi să fie recunoscut ca împărat în întreg Imperiul Roman. dar mai ales din soldaţi din propriile-i trupe. VESPASIAN (69-79) Vespasian a repus Garda în vechile ei drepturi. domnia sa este înfloritoare. fiu al împăratului şi co-regent la acea vreme107. p. împotriva revoltei evreilor este trimis Flavius Vespasianus. iar ceilalţi membri se raliază şi ei în scurt timp mai mult din ură pentru Galba şi ca răzbunare pentru zgârcenia acestuia. Vespasian este proclamat prima dată împărat pe 11 iulie 69 de către armatele din Egipt. Vespasian era foarte conştient de faptul că nu era numărul cel care conta ci întărirea garnizoanei din capitală. Cu o popularitate crescută. 14 ofiţeri ai Gărzii îl proclamă pe Otho împărat. El a sesizat potenţialul pericol care exista în comandantul Gărzii. TITUS ŞI DOMITIAN (79-81 ŞI 81-96) Titus urcă pe tron în 79. În primă instanţă. Erupţia vulcanului Vezuviu îngroapă Pompei şi Herculaneum. la moartea tatălui său. Otho renunţă la tron.lui Nero. acesta desfiinţează Garda şi toate trupele din interiorul Romei şi creează o nouă garnizoană din legiunile loiale lui: 16 cohorte pretoriene şi 4 cohorte urbane a 1000 de oameni fiecare106. Acesta prelungindu-se. Galba şi Piso au fost ucişi în piaţa publică şi Otho preia tronul. Deşi scurtă. comandant al Gărzii a fost Licinius Clemens. Vitellius devine împărat pe 19 aprilie 69. Şi-a numit propriile rude pe acest post. Se finalizează Colosseum-ul. apare în peisajul puterii. 160-161 Ibidem. Iniţial a fost împărat în est. În cele din urmă. 173-175 42 . În est. 106 107 Ibidem. Lui i-au urmat Titus. Numărul de soldaţi a fost probabil redus de la cele 16 cohorte a câte 1000 de oameni stabilite de Vitellius la 10 cohorte quingenaria. Ca măsură represivă. trădând Garda şi legiunile care-l susţinuseră. p. formând-o din voluntari din Italia. Mai rămânea să se decidă conflictul dintre Otho şi Vitellius. L-au susţinut apoi trupele din Asia Minor şi Grecia. Aşa că în cele din urmă.

HADRIAN (117-138) 108 109 Ibidem. Imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă. p. NERVA (96-98) Nerva este unul din beneficiarii regimului lui Nero şi al dinastiei Flaviilor. Creează un Imperiu imens. Nerva este proclamat împărat de prefectul pretorian.1989. Pe plan intern a fost respectat şi ascultat. Cucereşte Dacia. însă foarte greu de apărat. TRAIAN (98-117) Marcus Ulpius Nerva Traianus a fost al doilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni” ai Imperiului Roman şi unul dintre cei mai importanţi. La urcarea pe tron.Este primul din cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. în provinciile mărginaşe izbucnesc revolte.Guard Prefect of Trajan and Hadrian. 234-243 110 Syme. care-l numise deja succesor. 150-270 43 . Phartia şi Mesopotamia şi duce Garda cu el în aceste războaie. Presat de aceeaşi Gardă care-l adusese la putere. Sub domnia sa. p. guvernatorul Germaniei Superioare şi unul din cei mai talentaţi oameni ai imepriului109. La asasinarea lui Domitian pe 18 septembrie 96.. Îl numeşte succesor pe Hadrian110. iar imediat după moartea sa. Garda îi va rămâne profund loială. În 93 este exilat de Domitian pentru câteva luni în Tarent după care revine în capitală. din cauza deselor războaie pe care le purta. Domitian este asasinat în urma unei lovituri de palat şi pe tron urcă Nerva108. Traian a fost primul împărat non-italian urcat pe tronul Romei.Oxford University Press. pe 27 octombrie 97 este obligat să-l adopte şi să-l desemneze co-regent şi succesor la tron pe Ulpius Traianus. mai ales datorită faptului că măreşte solda legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. care se răsculaseră împotriva tatălui său adoptiv. Ca şi tatălui şi fratelui său. 185-190 Ibidem. temându-se de o rebeliune a acestora.R. Garda neîndrăznind să-i ameninţe autoritatea.Domitian urcă pe tron la moartea fratelui său. el îi execută pe ofiţerii Gărzii.

Hadrian este cel care a înfiinţat frumentarii. p. 305 44 . Op.. Este ultimul dintre cei „cinci împăraţi buni”. pentru scurt timp. Sub el se petrece organizarea provinciilor cucerite de Traian.Th. fratele său prin adopţie şi co-împărat. Moare în 180 în urma unei boli infecţioase. aici se proclamă împărat Avidius Cassius..Publius Aelius Traianus Hadrianus a fost al treilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. El se confruntă cu revolte din partea triburilor germanice şi britanice. o ia cu el în război. dar este ucis de un centurion113. 276-279 Mommsen. Triumfurile militare ale lui Marcus Aurelius asupra sarmaţilor şi marcomanilor îl fac erou. În acelaşi timp. 111 112 Ibidem. Era fiul consularului Aurelius Fulvius. Renunţă la unele din cuceririle predecesorului său pentru menţinerea păcii. un fel de serviciu secret al Imperiului Roman. p. În urma revoltei din Egipt. MARCUS AURELIUS (161-180) ŞI LUCIUS VERUS (161-169) Marcus Aurelius devine împărat la moartea lui Antoninus Pius în 161. Încă din vremea lui Titus. 279 113 Ibidem. dar aceştia aparţineau Gărzii şi erau limitaţi în scop şi putere. se confruntă cu eşecuri militare şi moare de ciumă în 169. erau folosiţi mesageri speciali şi asasini din rândul Gărzii Pretoriene. Politica sa internă a fost calmă. Evită conflictele şi nu sfidează Garda Pretoriană. În 177 şi-l asociază la tron pe fiul său Commodus. A devenit consul în 120 şi guvernator al provinciei Asia. Este adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 cu condiţia să-i adopte la rândul său ca urmaşi pe Marcus Aurelius şi Lucius Aurelius Verus. ANTONINUS PIUS (138-161) A fost cel de-al patrulea din cei „cinci împăraţi buni”. Lucius Verus.Cit. p. iar revoltele au fost înăbuşite de generalii săi112. nu a avut probleme cu Garda. Frumentarii şi-au câştigat rapid ura societăţii şi asocierea cu şefii acestui serviciu putea aduce grave repercusiuni111. speculatores.

Africii şi prefect al Romei. Moare ca urmare a unei conspiraţii şi cu el se stinge dinastia Antoninilor. La moartea lui Commodus. MACRINUS (217-218). În acelaşi timp la conducerea Gărzii ajunge M.289-299 45 . împăratul este ucis în aprilie 217 în timpul unei campanii în Mesopotamia. Politica sa provoacă reacţii şi este ucis împreună cu Diadumenianus.Oppellius Macrinus cu largi ambiţii politice. Moare în Britannia în 211. El se remarcase în războailele cu marcomanii şi fusese guvernator al Moesiilor. un senator foarte bogat din Galia. La instigările sale. deşi crud şi nepriceput în arta politicii. ura dintre cei doi fraţi va aduce la asasinarea lui Geta în acelaşi an. Siriei.COMMODUS (177-192). Nerecunoscut de Grada Pretoriană. Deveniţi co-împăraţi la moartea tatălui lor. păstrează loialitatea Gărzii Pretoriene de care se bucurase şi tatăl său. PERTINAX(192-193) ŞI DIDIUS IULIANUS (193) Commodus. nemulţumită de severiatea măsurilor luate de acesta şi de politica lui economică austeră. o desfiinţează şi o recreează din soldaţi din legiunile danubiene. Îi urmează fii săi Caracalla şi Geta. Macrinus este primul reprezentant al ordinului ecvestru care urcă pe tronul imperial şi primul prefect pretorian (în afara lui Titus care avea deja calitatea de moştenitor al tronului când fusese numit prefect pretorian) care atinge culmea puterii imperiale. care l-au vândut celui care a dat mai mult. CARACALLA ŞI GETA (211-217). fiul său minor pe care şi-l asociase la tron. ELAGABALUS (218-222) ŞI ALEXANDRU SEVER (222-235) Septimius Severus este proclamat împărat la 3 aprilie 193 de legiunile de la Dunăre şi este recunoscut de Senat în iunie. 114 Ibidem. devine împărat cumpărând tronul de la pretorieni. Britanniei. Dinastia Septimilor se reinstaurează pe tron în persoana lui Elagabalus. Caracalla dă edictul cunoscut sub numele de Constitutio Antoninia prin care cetăţenia romană este acordată majorităţii locuitorilor din Imperiu. A fost recunoscut de către pretorieni şi de către Senat. Domneşte o scurtă perioadă. Didius Iulianus. fiind asasinat la 28 martie 193 de Garda Pretoriană. nu şi de legiuni care-l vor elimina114. Pertinax este ales împărat. Pune bazele dinastiei Septimilor. p. SEPTIMIUS SEVERUS (193-211). Daciei.

profitând de absenţa împăratului care se afla în Pannonia. Relaţiile cu armata şi cu Garda Pretoriană devin încordate în favoarea celor cu Senatul. El a crescut salariile soldaţilor. Tranquilina. Gordian I s-a proclamat împărat împreună cu fiul său. Cu Alexandru Sever ia sfârşit dinastia Severilor (Septimilor). Cei doi Gordieni sunt ucişi de fideli ai lui Maximian. dar criza se adâncea.304 Ibidem. La moartea lui Timesitheus. Gordian al II-lea şi a obţinut sprijinul Senatului. familiile nobiliare au condus în realitate Imperiul. În timpul pregătirilor de război cu alamanii. Nemulţumiţi de anarhia care domnea în Imperiu.313 46 . începe criza secolului III. guvernatorul Africii. urmărind să le câştige loialitatea. oameni din rândul lor. care-l proclamă împărat pe Maximian Tracul. MAXIMIAN TRACUL (235-238) ŞI ANUL CELOR PATRU ÎMPĂRAŢI (238) Maximian Tracul este primul împărat de origine barbară. dar este înfrânt. În 240. adevăratul conducător al Imperiului era Timesitheus. împăratul şi mama sa sunt ucişi de soldaţi. prefectul pretorian. Maximian atacă Italia de Nord. care primeşte titlul de Augusta. pretorienii îi asasinează atât pe Maximian cât şi pe Pupenius şi Balbinius. Odată cu urcarea sa pe tron. Autoritatea reală era exercitată de mama sa. funcţia de prefect 115 116 Ibidem. iar Gordian al III-lea devine împărat116. Iulia Mamea.Elagabalus este proclamat împărat de legiunile din Siria şi îl numeşte succesor pe vărul său Alexandru. dar la revolta populaţiei sunt nevoiţi să-l asocieze la tron pe nepotul minor al lui Gordian I. p. p. De altfel. acest împărat militar. împăratul se şi căsătoreşte cu fiica acestuia. Gordian al III-lea. În realitate. În 238. un oarecare Sabinius se revoltă şi se declară împărat în Africa de Vest. Alexandru Sever este proclamat împărat la vârsta de 13 ani de către pretorienii care-l asasinaseră pe Elagabalus. GORDIAN AL III-LEA (238-244) ŞI FILIP ARABUL (244-249) În timpul domniei lui Gordian al III-lea. Garda Pretoriană îl asasinează pe acesta împreună cu mama sa în martie 222115. Nemulţumită de asasinarea lui Macrinus şi de condiţiile impuse de noul împărat. Senatul îi alege împăraţi pe Pupenius şi Balbinus.

Pentru a evita un război civil. fiul mai mic al fostului împărat Decius este proclamat împărat. Volsianus. deşi nu există dovezi istorice clare că acesta l-ar fi asasinat pe împărat. odată ce vestea căderii lui Filip Arabul ajunge la Roma. La moartea lui Decius. pe Sibannicus. Rând pe rând apar uzurpatori care se declară împăraţi în diferite provincii ale Imperiului. un sirian foarte ambiţios. Filip al II-lea Junior. fie asasinat de gărzile sale şi la Roma întreaga familie şi fiul său.pretorian o ia Filip Arabul. Îl avem astfel pe Pacatianus în Moesia. curăţind astfel calea pentru ascensiunea lui Decius. p. pe Iotapinus în Siria şi el ucis de propriile trupe. care sfârşeşte ucis de soldaţi. fiind ucis în luptele cu goţii. Filip al II-lea Junior sunt executaţi. moare şi fiul său. pe tron urcă Trebonianus Gallus. dar este executat după câteva zile. La fel face şi Licinianus la Roma. Trebonianus îl adoptă pe acesta şi îl numeşte co-împărat ca şi pe fiul său natural. 313-330 47 . Decius. care-l ucide pe fiul lui Filip Arabul. Prea puţină influenţă a avut Garda sub domnia acestui împărat soldat. uzurpator în Moesia. fiind recunoscut de Senat. uzurpatorul de pe Dunăre este recunoscut drept împărat117. Filip moare fie în luptă. guvernatorul Moesiei este proclamat împărat pe Dunăre de către legiunile sale şi Filip pleacă să-l întîlnească pe uzurpator la Verona. La moartea lui Gordian an III-lea. Filip Arabul devine împărat. care domneşte împreună cu fiul său. În acelaşi timp. uzurpator pe Rhin şi pe Sponsianus. DECIUS (249. Sub domnia sa.IUNIE 251) ŞI TREBONIANUS GALLUS (251-253) Domnia lui Decius a fost scurtă. dar plină de revolte. El nu reuşeşte să menţină însă puterea prea mult. Decius. Volsianus. Roma sărbătoreşte 1000 de ani de la formare. la Roma. Herennius Etruscus. Hostilian. Acesta era de origine siriană şi devenise membru al Gărzii sub Alexandru Severus. Titus Iulius Priscus se declară împărat la Philippolis sub protecţie gotă. Decius obţine sprijinul Gărzii. Odată cu Decius. 117 Ibidem. Filip Arabul este al doilea împărat care ajunge la tron de pe poziţia de prefect pretorian. care fusese numit co-împărat de tatăl său. care se bucura de sprijinul maselor largi datorită acţiunilor sale de a ajuta populaţia lovită de ciumă a Romei şi a Italiei. care şi el fusese sirian. În timpul conflictelor cu goţii. Se presupune. în 248.

Piso se declară împărat în Tesalia iar Mussius Aemilianus în Egipt. Postumus se declară împărat. Uzurpatorul Aemilian a avut o viaţă scurtă. fiind luat chiar prizonier o perioadă. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acesta. CLAUDIUS AL II-LEA (268270) ŞI QUINTILIUS Valerian şi-l asociază la domnie pe fiul său Gallienus. GALLIENUS (253-258). Ingenuus se proclamă împărat în Pannonia. dar este ucis de roxolani. Deşi numit Augustus de către Senat.313-330 48 . pe Rhin. Quietus şi Balista. Hostilian moare de ciumă în 251. Însă Valerian al II-lea este ucis în 258 iar Salonius în 260. Regalianus se declară stră-nepot al lui Decebal şi se proclamă împărat în Dacia. 118 Ibidem. fiul său Gallienus îşi asociază la domnie pe cei doi fii ai săi. p. fost general al lui Valerian se declară împărat în Siria. Sub presiunea evenimentelor în această criză adâncită a secolului III. Şi-i asociază la domnie pe fiii săi. Macrianus Minor. VALERIAN (253-259). Volsianus. În timpul lui Gallienus există numeroase revolte şi se proclamă numeroşi împăraţi în provincii. În est. Aemilianus. Aemilianus este ucis de propriile lui trupe şi Valerian devine împărat118. Sunt învinşi definitiv abia în 264. În aceste condiţii. Trebonianus strânge trupe pentru a-l înfrunta pe uzurpator. Gallienus înlătură ordinul senatorial de la conducerea legiunilor şi accelerează pătrunderea unităţilor auxiliare de barbari în armată. Acesta îl va ucide pe co-împăratul Salonius şi Galia va fi provincie secesionistă până la cucerirea ei de către Aurelian în 274. Ajuns pe tron. După ce respinge atacurile alamanilor în Galia. influenţa Gărzii Pretoriene ca unitate militară legată de Roma scade. loial împăratului defunct. Gallienus este ucis de o conjuraţie a generalilor în 268 în timp ce-l asedia la Mediolanum pe uzurpatorul Aureolus. guvernatorul Moesiei Superior şi al Pannoniei se declară împărat şi porneşte spre Roma. dar este ucis împreună cu fiul său. dar este învins de Aureolus. Împăratul a fost nevoit să facă faţă multor atacuri din partea perşilor. Valerian. de către armată. Sub domnia lui Valerian se proclamă împărat un anume Uranus Antonius în Siria. Nu se cunoaşte nici data nici cauzele exacte ale morţii sale. deoarece politica imperială se face din ce în ce mai puţin la Roma şi din ce în ce mai mult în provincii.În 251. Macrianus Major. se proclamă împărat.

abandonând provinciile limitrofe (Dacia. Îi urmează Quintilinius care moare în acelaşi an fără să lase prea multe urme119. În Galia se proclamă împărat Laelius. Tetricus I rezistă până în 274. Guvernează fără Senat. Marcus Aurelius Probus este ratificat de către Senat după ce-i învinge pe goţi. Doboară trei uzurpatori: pe Iulius Saturnius în Siria. MARCUS CLAUDIUS TACITUS (275-276). Garda Pretoriană nu reuşeşte să restabilească echilibrul într-o lume care nu se mai baza pe influenţă politică ci pe forţă militară. Trupele lui Probus trec de partea lui Carus şi acesta este asasinat de proprii soldaţi în 282. Marcus Claudius Tacitus este ales împărat dar moare la scurt timp după aceea. Este urmat la tron de fratele său Flavianus. părţi din Galia şi Persia). Carus moare lovit de fulger în 283. CARUS (282-283) ŞI CARINUS (283-284) Aurelian urcă pe tronul unui Imperiu dezmembrat căruia i se vede nevoit să-i traseze noi graniţe.La moartea sa. Îl însoţeşte într-o expediţie în Persia şi îl asasinează în 275. Pleacă în campanie doar ca să afle că în lipsa sa prefectul pretorian Marcus Aurelius Carus a fost numit împărat. care este asasinat însă în 276 de trupele sale care-l preferă pe Probus. Venirea sa pe tron este semnul clar al revigorării influenţei politice a Gărzii care scăzuse foarte mult în perioada de apogeu a crizei secolului III. Claudius al II-lea este proclamat împărat la moartea lui Gallienus la Mediolanum. dar este asasinat în 261. Victorianus rezistă până în 271 dar este înlăturat de Domitianus care se proclamă împărat în Galia. criza Imperiului se adânceşte şi sub atacurile barbarilor apar tot mai multe revolte. ucis de trupe la fel ca şi Marius în 269. MARCUS AURELIUS PROBUS (276-282).325-327 49 . Sub el. 119 Ibidem. ca un suveran oriental. p. Îi învinge pe goţi punând stavilă atacurilor acestora pentru câteva decenii. AURELIAN (270-275). Postumus se proclamă împărat. Moare din cauza unei plăgi. Garda îşi recâştigă mare parte din autoritatea şubrezită de criza secolului III. Carus este cel de-al treilea împărat ridicat la conducerea Imperiului de pe funcţia de prefect pretorian. În 281 se afla la Roma celebrându-şi triumful. pe Proculus în Galia şi pe Bonosus la Köln.

p. CONSTANTIU I (305-306).Îi urmează la tron Carinus. p. un sistem colegial compus din doi Auguşti cărora li se subordonează doi Caesari. Ed. deşi abdică împreună cu Diocletian la 1 mai 305. Reformele sale şi faptul că desparte puterea politică de cea militară cauzează o reducere masivă a puterii politice a Gărzii. MAXIMIAN (286-305). În timpul domniei lui Diocletian. Deşi îl învinge pe uzurpatorul Diocletian. 587-607 50 . Garda se vede redusă la rolul de simplu instrument militar de importanţă minoră fără nici o influenţă politică şi fiind mult prea redusă ca mărime ca să joace vreun rol militar major121. A Companion to The Roman Empire.). Imperiul depăşeşte pe plan intern şi extern criza secolului III. urcase pe tron la Roma în 306. Acesteia i se adaugă şi o reducere numerică semnificativă. GALLERIUS (305-311) ŞI MAXENŢIU (306-312) Maximian. Blackwell. Oxford. Dorind să-şi întărească propriile reforme care separau puterea politică de cea militară. Fiul său. Christians in The Roman Empire in the First Three Centuries în Potter. se proclamă împărat din nou în 310. ucis însă într-o campanie împotriva perşilor. Instaurează tetrarhia ca formă de guvernare a Imperiului.270-324 Frederiksen.David (ed. 120 121 Ibidem. Paula. Maxenţiu. Maximian. cedând locul celei de-a doua tetrarhii. DIOCLETIAN (284-305) Diocletian devine împărat după uciderea lui Carinus de către trupele sale. care domneşte împreună cu fratele său Numerianus. Îl numeşte co-împărat pe tovarăşul său de arme.S. Maximian intră în conflict cu Constantin cel Mare şi este înfrânt de acesta fiind nevoit să se sinucidă. Carinus este ucis de trupele sale pe râul Margus120. Diocletian abdică împreună cu Maximian la 1 mai 305.

fiind proclamat împărat la Roma.The Ruin f the Roman Empire. Se asociază cu Licinius pentru a-l înfrânge pe Maxenţiu dar intră în conflict şi cu acesta şi îl învinge în cele din urmă în două mari bătălii la Adrianopol şi Crysopolis în 324. capătă o cu totul nouă nuanţă a puterii. Moare la Eboracum în 306. în bătălia de la podul Milvian. Intră însă în conflict cu Constantin. asocierea cu conducătorii acestui serviciu putea avea puternice repercusiuni. i se asigura acesteia o nouă şi 122 123 Ibidem.Constantiu I a fost împărat în Imperiul de vest şi tatăl lui Constantin cel Mare. fiind ucis în luptă122. Prin legarea frumentarii-lor de Gardă. Frumentarii erau strâns legaţi de Gardă. Cohortele pretoriene îl însoţesc la podul Milvian în bătălia împotriva lui Constantin pe care însă o va pierde. Dar odată cu stabilirea frumentarii-lor de către împăratul Hadrian. Îi urmează Constantin cel Mare în vest şi Gallerius în est. Şi-au atras astfel o ură puternică atât din partea populaţiei cât şi a armatei şi a claselor superioare. p. După înfrângerea lui Maxenţiu.327-331 51 . În secolul al III-lea. Domnia lui Constantin pune capăt istoriei de mai bine de trei secole a Gărzii Pretoriene123. CONSTANTIN CEL MARE (306-337) Este promovat la rangul de Caesar în 293. Garda s-a bazat pe forţa sa militară şi pe faptul că era singura unitate militară căreia îi era permis să staţioneze în inima puterii imperiale pentru a-şi exercita presiunea politică. supărat pe Garda care-l susţinuse pe acesta din urmă. spionaj şi erau la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Roma şi în provincii. prefectul pretorian fiind de cele mai multe ori şi conducătorul acestora.Harper Collins’s E-books. Reunifică Imperiul. p. De la creearea sa şi până în secolul III.587-607 O’Donnell. Se ocupau de asasinate. care fusese proclamat împărat de legiunile din Britannia. Gallerius moare în 311. Maxenţiu este fiul lui Maximian şi ginerele lui Gallerius. Reuşeşte să obţină sprijinul Gărzii. Frumentarii erau cel mai temut şi cel mai urât instrument politic al Imperiului. Constantin o desfiinţează definitiv spunând că devenise nimic mai mult decât o bandă de tâlhari şi asasini.James. Aceştia fiind cei mai urâţi oameni din Imperiu.

cu toată forţa lor militară. în medie. Cauzele decăderii Gărzii sunt similare cu cele ale căderii Imperiului Roman în sine: o fragmentare a puterii politice. Forţa Gărzii nu venea neapărat din puterea ei militară. care o jefuiesc de rolul ei politic prin desfiinţarea frumentarii-lor şi prin interzicerea accesului militarilor la viaţa politică. când jocurile se fac în provincii cu ajutorul forţei militare a legiunilor şi împăraţii autoproclamaţi ajunşi la Roma aduc cu ei legiunile care le-au netezit drumul spre putere. Diocletian dorea prin această mişcare să mai dea încă o lovitură Gărzii pe care o slăbise deja numeric şi prin reformele sale care separau politicul de militar. Garda face o mişcare greşită susţinându-l pe Maxentiu. iar valoric atingea nivelul a patru-cinci legiuni. care o desfiinţează imediat ce urcă pe tron. Adevărata ei forţă venea din faptul că se afla atât de aproape de centrul puterii imperiale. fapt ce-l înfurie pe Constantin. De aceea puterea politică a Gărzii scade treptat în timpul crizei din secolul III. tăindu-i aşadar cea mai mare parte a puterii.teribilă forţă politică. preşedinţi sau conducători. Deşi doar trei prefecţi pretorieni au urcat efectiv pe tronul Romei. Garda Pretoriană va deveni model atât pentru gărzi personale ale unor împăraţi. ceea ce-i permitea să exercite o influenţă pe care legiunile. cât şi 52 . Simplă unitate militară acum. Frumentarii au fost desfiinţaţi de Diocletian datorită abuzurilor şi reputaţiei proaste pe care o aveau. mutarea centrului de greutate spre periferii şi pătrunderea barbarilor în structurile de comandă. Istoria Gărzii e scrisă cu sânge în cărţile Romei ca instituţia care a asasinat cei mai mulţi împăraţi din istoria Imperiului. Cei care au sfidat-o au avut grijă să se asigure că au în spate destule legiuni cât să le protejeze tronul. prin reformele lui Diocletian. cea mai mare parte a împăraţilor au atins această calitate cu sprijinul sau din bunăvoinţa Gărzii. din nouă cohorte de elită. deşi era formată numeric. Începând însă cu epoca modernă. Vreme de mai bine de trei secole. Garda Pretoriană a fost forţa ascunsă din spatele împăraţilor romani. Dar în acelaşi timp i se şi şubrezea poziţia din cauza urii cumplite de care aveau parte frumentarii peste tot în Imperiu. nemaiavând astfel nevoie de aprobarea Gărzii. fapt deranjant pentru nobilimea romană. un centru de putere în sine şi apogeul puterii ordinului ecvestru. Lovitura de graţie dată Gărzii vine însă înainte de desfiinţarea efectivă a acesteia de către Constantin. erau prea departe de Roma pentru a o putea exercita.

Moştenirea pretoriană este peste tot în jurul nostru. care domină azi lumea contemporană. 53 .tipar de organizare şi funcţionalitate pentru diverse servicii secrete şi de spionaj. Metodele de lucru şi organizare ale Gărzii le vom regăsi astăzi în majoritatea serviciilor de spionaj dar şi în organizarea unor corpuri de armată sau unităţi paramilitare.

armata germană regulară. Creând poliţii de elită şi alte unităţi militare precum Waffen-SS. Harper Collins’s e-books. un model pentru viziunea nazistă a rasei conducătoare125. dar mai cu seamă în cea contemporană s-a produs un puternic reviriment al imaginii idealizate a soldatului roman în general şi a celui pretorian în special. Glenn. SS îşi selecta membrii potrivit ideologiei naziste.CAPITOLUL VI REFLEXII ALE GĂRZII PRETORIENE ÎN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ Aşa cum am mai menţionat în subcapitolul despre propagandă. Garda Pretoriană a fost scoasă din praful istoriei şi readusă în actualitate prin creearea unor unităţi militare sau paramilitare care îi imitau structura de organizare şi comandă şi în unele cazuri şi scopul. Deşi iniţial a fost mai redusă numeric decât Sturmabteilung („Detaşamentele Furtunii”) abreviate SA şi conduse de Ernst Röhm. Construită pe ideologia nazistă şi aflată sub comanda lui Heinrich Himmler. The Secrets of SS. SS a crescut în mărime şi putere datorită loialităţii sale exclusive către Hitler. p. drept „unitate-scut” partidului nazist. p. Unul din primii care şi-a creeat o astfel de grupare a fost dictatorul german Adolf Hitler. Devenise o forţă de peste 100000 de oameni (atât pe liniile frontului cât şi ca poliţie politică) care a reuşit să exercite în cadrul celui De-al Treilea Reich o influenţă politică la fel de mare ca cea a Wehrmacht-ului. SS-ul a fost responsabil pentru crimele înfăptuite de nazişti în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial124. Hitler a folosit SS pentru a creea o clasă de bărbaţi care pretindeau a fi superiori în puritate rasială şi abilităţi atât faţă de celelalte grupuri naţionale cât chiar şi faţă de ceilalţi germani. care erau semi-independente şi o ameninţare astfel la adresa hegemoniei lui Hitler asupra Partidului Nazist. în epoca modernă. SS a crescut dintr-o mică unitate paramilitară într-o forţă deosebit de puternică care i-a servit drept gardă personală führerului. 33 Ibidem. Sub Himmler. 33 54 . 124 125 Infield. El creează Schutzstaffel (unitatea de protecţie abreviată SS şi simbolizată prin două rune ). opunându-se astfel SA.

Mai târziu. În perioada timpurie a SS. Einsatzgruppen. s-a renunţat la regulamentul cu privire la aceasta. în special evrei. SS se distinge de alte ramuri militare germane de Partidul Naţional Socialist şi de oficialii de stat germani prin structură organizatorică. create de adjunctul său Heyndrich au ucis numeroşi civili necombatanţi. În stadiile finale ale războiului. p. p. aripa politică. unităţile SS au ajuns să domine Wermacht pentru a elimina ameninţările la adresa hotărârilor lui Hitler văzute ca fiind din ce în ce mai nebuneşti de către armatele sale126. iar Waffen SS. drept gardă personală a lui Hitler sub conducerea unui jurnalist numit Berchthold. Acesta a fost înlocuit de Erhard Heiden. Acestea au fost înlocuite apoi cu unele gri-deschis cu însemnele SS pe guler. Sichesheitsdienst sau SD şi a preluat Geheime Staatspolizei (Gestapo). Himmler. posturi cheie din guvern printre care cele de aplicare a legii au fost absorbite în SS în timp ce multe organizaţii ale SS au devenit de facto agenţii guvernamentale. 35 Ibidem. ofiţerii candidaţi trebuiau să-şi dovedească ascendenţa germană până la 1750 şi să dovedească că nu aveau strămoşi evrei. şi SS era împărţit în două: Allgemeine SS.În timpul războiului. Aceste acţiuni au pus efectiv SS deasupra legii. SS a creeat şi condus Serviciul de Securitate. aripa militară au evoluat într-o a doua armată germană alături de Wermacht127. Himmler a fost responsabil pentru creearea şi funcţionarea lagărelor de concentrare şi a 126 127 Ibidem. Pentru a menţine puterea politică şi securitatea Partidului Nazist (şi mai târziu naţiunea). purta uniforme negre. La fel ca şi Garda Pretoriană care avea cohortele propriuzise drept aripă militară şi speculatores şi mai târziu frumentarii drept aripă politică. O scurtă incursiune în istoria SS ne arată că aceasta s-a format în 1925. Uniformele negre specifice SS au fost creeate de Carl Oilbistech şi Walter Hech. Pe măsură ce Partidul Nazist a monopolizat puterea politică în Germania. când condiţiile de război au făcut imposibilă confirmarea ascendenţei candidaţilor. „Garda Pretoriană” a Partidului. liderul SS a fost şi arhitectul şef al Soluţiei Finale. Brigăzile morţii ale SS. în ţările ocupate de Germania în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. poliţia secretă a statului. unităţile SS au operat împreună cu cele ale armatei germane obişnuite. iar din 1944 Waffen SS a început să poarte uniforme de camuflaj. insigna unităţii şi uniforme proprii. cu tot personalul acesteia selectat (la început) pe principii de puritate rasială şi loialitate faţă de partid. 39 55 . Naziştii priveau SS ca o unitate de elită.

. Cei mai puternici oameni din SS erau liderii politici şi ai SS împărţiţi pe trei niveluri: liderii regulari. 57 56 . el a adus organizaţia pe care o conducea la cel mai înalt grad de putere şi influenţă. Sistemul de comandă era unic şi nu-l copia pe nici unul din cele existente în armata germană129. excepţie făcând insigna Totenkopf. Nu există însă un grup unic care să fie văzut ca o continuare a SS şi cele mai multe grupuri de acest gen din zilele noastre sunt organizate haotic şi fără o agendă clară130. Robert Lewis. protejate de legiuni SS şi în care munceau şi locuiau soldaţi-lucrători SS. Täpfer. SS număra deja 52 000 de membri. peste 200 000 de membri.lagărelor de exterminare în care milioane de oameni au murit din cauza tratamentului inuman. p. judecătorii procesului de la Nürenberg au declarat SS şi subunităţile sale drept organizaţii criminale responsabile de implementarea de politici rasiale. Cit. The Black Corps. Himmler poate fi cu uşurinţă comparat cu Sejanus. SS purta aceeaşi uniformă ca SA. stârnind frică în rândul populaţiei128. de genocid şi de comiterea de crime de război şi de crime împotriva umanităţii. liderii înalţi şi liderii supremi. Mottoul SS era „Treu. Unii lideri SS au reuşit să fugă în ţări din America Centrală şi de Sud. Mai târziu au adoptat uniforma neagră în întregime. La sfârşitul războiului. „Totenkopf”. G. p. Între 1925 şi 1929. viteaz. p. Hitler îl numeşte pe Himmler lider al SS şi până la sfârşitul lui 1932. În ceea ce priveşte autoritatea şi acţiunile sale. La fel ca ilustrul său predecesor. extenuării. numărând nu mai mult de 280 de oameni. iar până la sfârşitul anului 1933. malnutriţiei sau a experimentelor medicale. Aceştia din urmă aveau în mod normal rangul de SS Gruppenführer sau mai înalt şi răspundeau direct lui Himmler în problemele ce priveau SS şi aria lor de responsabilitate. cu excepţia unei cravate negre şi a unei caschete negre cu capul de mort. SS a fost considerat doar un batalion al SA. Mottoul lor era „Meine Erhe heilst Treue” („Onoarea mea este loialitatea”). Înainte de 1932. supus”). 128 129 Koehl. Visul măreţ al lui Himmler era ca aceşti lideri supremi să devină eventual Guvernator SS ai Lebensraum care urma să fie condus de Lorzi SS.89 130 Infield.Op. Pe 6 ianuarie 1929. 1984.. mai multe grupuri neo-naziste îşi dispută onoarea de a fi succesoarele SS. University of Wisconsin Press. Waffen SS purtau uniforme similare celor armatei normale. Gehorsam” („Loial. acţiunile lor au fost condamnate de tribunalul de la Nürenberg. 67 Ibidem. În zilele nostre. După război.

Houghton Miffin Court. Benito Mussolini era liderul. Metodele lor au devenit mai dure pe măsură ce puterea lui Mussolini creşte şi ei foloseau violenţa şi intimidarea împotriva adversarilor acestuia. Plino Salgada în Brazilia. care se opuneau organizaţiilor ţărăneşti şi muncitoreşti). 131 132 Sarfatti. Franţa lui Napoleon prezintă şi ea o orgamnizaţie militară care ne duce cu gându la Gardă. The Life of Benito Mussolini. Falanga Espagnola în Spania lui Franco şi Garda de Fier în România interbelică. în 27-29 octombrie 1922. odată cu Armistiţiul Italian. Fondatorii acestei grupări paramilitare au fost intelelctuali naţionalişti. Legiunea Argintie a Americii. Milizia Volontaria per la Sicurenzza Nazionale ( Miliţia Voluntară de Securitate Naţională). iar în 1923 au devenit MVSN care a rezistat până în 1943. The First Total War. o organizaţie paramilitară fascistă care a acţionat din perioada imediat următoare sfârşitului Primului Război Mondial şi până la sfârşitul Celui De-Al Doilea Război Mondial.114-156 Bell. p.113-121 57 . Garda Imperială (Garde Impérale) a fost la origine un grup restrâns de soldaţi de elită ai armatei franceze aflaţi sub comanda directă a lui Napoleon. Cămăşile Negre erau împărţiţi la fel ca Garda Pretoriană în cohorte. foşti ofiţeri sau membri ai corpului special Arditi (tineri proprietari de pământ. artilerie precum şi batalioane de marinari132. La vremea în care Mussolini a organizat „Marşul spre Roma”. Glasgow. cavalerie. În 1922. O unitate specială a acestora era Batalion M. Harper Collins’s e-books. centurii. garda personală a lui Mussolini. Alte organizaţii creeate după aceleaşi principii ca şi Cămăşile Negre şi în principiu deci Garda Pretoriană sunt: Uniunea Fascistă Britanică. infanterie.O altă unitate militară contemporană care a copiat din structurile şi imaginea Gărzii Pretoriene au fost Cămăşile Negre italiene. 2007. Camisas Dorados în Mexic. dar funcţiile executive erau ocupate de şefi de staff. Cămăşile Negre mai erau cunoscute şi sub numele de MVSN. Garda era împărţită în personal. Acţiona ca şi corp de gardă şi rezervă tactică şi era folosită cu grijă în bătălie.. squadriste au fost reorganizate în milizia. Organizaţia îşi găseşte sfârşitul în 1943 odată cu încheierea Armistiţiului Italian care scoate Italia din Al Doilea Război Mondial şi îi îndepărtează pe fascişti de la putere131. Margherita G. manipule şi escadroane. Celebrul Batalion M ne aduce aminte de grupurile de speculatores sau frumentarii ale Gărzii. Cămăşile Negre numărau în jur de 200 000 de membri. echivalenţi cu generalii de armată. Inspirată de Cămăşile Roşii ale lui Garibaldi. p. David. Cămăşile Negre fasciste au fost organizate de Benito Mussolini drept unelte militare ale mişcărilor sale politice. comandant general.

Pentru prima şi singura dată în istoria sa. cavalerie şi infanterie ca oricare alt corp al armatei franceze. Ei primeau solde mai mari. Iniţial. Garda napoleoniană îşi are originea în Garda Consulară creeată pe 28 noiembrie 1799 din unirea Gărzii Directoriale cu Grenadierii Legislaturii. Securitatea. Securitatea avea 11 000 de membri agenţi şi peste o jumătate de milion de informatori la o populaţie de 22 000 000 în 1985. numindu-i „Nemuritorii”. hrană şi echipament mai bune şi toţi membrii ei erau cu un grad mai înalţi decât soldaţii armatei obişnuite. p. Napoleon a avut mare grijă de Garda sa. A fost înfiinţată pe 30 August 1948 cu ajutorul NKVD-ului sovietic. p.O altă diviziune exista între veteranii experimentaţi şi soldaţii mai tineri şi mai puţin experimentaţi: Garda Veche. care a menţinut-o în favorurile sale până la anihilarea sa completă în timpul bătăliei de la Waterloo134. ne se rend pas. La fel ca şi pretorienii pentru împăratul roman. Garda de Mijloc a dispărut complet dar Garda Veche şi unele părţi din Garda Tânără au asigurat retragerea armatei franceze înainte să fie anihilaţi aproape complet de artileria britanică şi prusacă133. Pe timpul invaziei lui Napoleon în Rusia în 1812. Au fost aruncaţi în luptă în ultimul minut să câştige o bătălie deja pierdută. Motto-ul Gărzii Imperiale franceze era „Le Garde meurt mais. A jucat un rol important în punctul culminant al bătăliei de la Waterloo. mulţi membri ai Securităţii erau foşti membri ai Poliţiei de Securitate Regale. Garda avea propria sa artilerie.” („Garda moare dar nu se predă”). sub numele său complet. a jucat rolul Gărzii Pretoriene a dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a Partidului Comunist Român. la creeare. 113-121 Ibidem. Garda Imperială era o trupă de elită şi un mijloc de întărire al puterii foarte apreciat de Napoleon. Sub regimul lui Ceauşescu. dar curând s-a ordonat ca toţi foştii membri ai acestei poliţii regale să fie arestaţi şi locul lor în cadrul 133 134 Ibidem. Departamentul Securităţii Statale. a început să se retragă. Securitatea a fost unul din cele mai mari şi mai brutale forţe de poliţie secretă din Europa de Est. Garda număra 8000 de oameni. 113-157 58 . Complet depăşită numeric şi sub focul armatelor britanice. În proporţie cu populaţia României. Garda de Mijloc şi Garda Tânără. mai ales de Garda Veche. În România. În 1804. Ceilalţi soldaţi francezi se refereau la Garda Imperială a lui Napoleon. crescuse până la 100 000 de soldaţi. Garda s-a retras fără ordine.

IRGH a devenit un conglomerat foarte vast pe baze militare. Astăzi un număr mare de indivizi bogaţi. Metoda de acţiune a Securităţii era teroare. 20 59 . comunicaţii şi are o influenţă politică şi economică considerabilă. Securitate Internă. în timpul războiului dintre Iran şi Irak din 1980-1988. Această acţiune i-a făcut pe mulţi analişti să tragă concluzia că puterea politică a Gărzii Musulmane a depăşit-o chiar şi pe cea a sistemului 135 Smith. Comisia Naţională pentru Vize şi Paşapoarte. Securitatea nu s-a dat înapoi de la nimic. Comandantul şef al Gărzii Musulmane este Mohammed Ali Jafari care a fost precedat de Yahya Rahim Safavi. Instalând microfoane peste tot şi obligând numeroase persoane să devină informatori. A fost fondată după revoluţia iraniană şi numără în jur de 125 000 de membri. Berkley. Din moment ce la origini este o miliţie creeată şi condusă pe baze ideologice. la fel ca şi Garda Pretoriană în perioada ei de apogeu. Vladimir. În Iran avem Corpul de Gardă Revoluţionar Islamic. University of California Press. militar şi economic sub preşedenţia lui Ahmadinejad în special în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009 şi în perioada de imediat după alegeri când a suprimat protestul populaţiei. o ramură a armatei iraniene numită şi Sepah sau IRGH. A fost abolită la sfârşitul lui 1989 odată cu căderea lui Nicolae Ceauşescu. toate se aflau în mâna Securităţii. Se ocupa de: Contraspionaj. Eastern Europe Struggles to Purge Security Services . De la a iradia lideri ai minerilor care organizau proteste până la a se prezenta în cabinete ginecologice sau a obliga femeile să meargă la controale pentru a se asigura că natalitatea continuă să crească. forţându-i să dea informaţii chiar despre membri ai familiilor lor. Este activ în petrol. Mahmoud Ahmadinejad a fost un membru al Gărzii Musulmane în Basj. p. Ca mulţi tineri iranieni. Controlează şi miliţia paramilitară Basj care are un număr de 90 000 de membri şi care în ultimii ani s-a dezvoltat într-un imperiu financiar multimiliardar. actualul preşedinte al Iranului. IRGH a preluat un rol important în aproape fiecare aspect al societăţii iraniene. 2003. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism.Securităţii să fie luat de membri ardenţi ai Partidului Comunist pentru a se asigura loialitatea totală în cadrul organizaţiei135. gaze. Penitenciare.. În anii recenţi. deţinători ai unor afaceri de succes şi milionari în România sunt suspectaţi sau s-a confirmat că au făcut parte din cele mai înalte structuri de conducere sau că au fost colaboratori ai Securităţii136. The New York Times. Craig S. Şi-a crescut rolul social. December 12 2006 136 Tismăneanu. Securitatea a instaurat în România un regim de teroare nemaivăzut nici chiar în Europa de Est. politic.

Astăzi. Deşi scopul iniţial al IRGH era menţinerea securităţii. p. Dacă din punct de vedere al influenţei politice şi al forţei militare o putem lesne compara cu o variantă modernă a Gărzii Pretoriene romane. IRGH controlează şi graniţele Iranului. Acestea sunt doar câteva din organizaţiile militare. dar nu au dovezi clare în acest sens. De la structuri de organizare şi conducere similare până la scop şi funcţionalitate sau chiar elemente de echipament. Columbia University Press. termenul de „Garda Pretoriană” a ajuns să fie folosit şi în contexte nemilitare: de exemplu un om de afaceri sau un politician poate avea un mic grup de asociaţi care îl urmează şi pe care un jurnalist ar putea să-i descrie drept „Gardă Pretoriană”. menit să indice că cei care îl urmează pe cel în cauză sunt fie fanatici sau extremişti şi/sau acesta este tiranic şi paranoic. 175-176 Ibidem. Un asemenea uz al termenului este deseori peiorativ. deşi iniţial au fost creeaţi ca o forţă loială Ayatollahului Rukollah Khomeni în 1979139. 2008. această funcţie reprezentând o sursă a corupţiei foarte răspândite în cadrul acestei organizaţii137. 177 139 Ibidem. paramilitare sau politice care au moştenit în epoca modernă şi contemporană caracteristici definitorii a ceea ce a fost cândva Garda Pretoriană a Imperiului Roman. cu timpul rolul ei a evoluat şi a ajuns să ocupe un loc în fiecare domeniu al societăţii iraniene. 137 138 Ervand. dovedind funcţionalitatea conceptului care este Garda Pretoriană chiar şi la mai bine de un mileniu şi jumătate de la dispariţia acesteia. Ei răspund direct ramurii clericale a guvernului fiind aşadar o metodă de impunere a legii islamice. Este o unitate operaţională specială care are între 2000 şi 5000 de membri şi care se ocupă de acţiuni peste graniţă. Această Forţă Quds poate fi comparată din punct de vedere al rolului ei şi al activităţii pe care o desfăşoară cu speculatores ai Gărzii Pretoriene138. History of Modern Iran. p. Abraham. toate acestea au fost preluate în epoca modernă. 175-177 60 . Liban şi Afganistan. p. Ei sunt suspicioşi faţă de conducători ai forţei Quds că ar putea fi implicaţi în recentele atacuri teroriste din Pakistan. O unitate specială a IRGH este Forţa Quds descrisă uneori ca succesoare a Gărzilor Imperiale ale Şahului.clerical şiit. nu acelaşi lucru îl putem spune despre loialitatea lor care nu este îndreptată spre preşedintele şi conducătorul statului iranian. SUA a descris-o ca o organizaţie teroristă care susţine militanţi în Irak.

putând astfel să constatăm importanţa acestei organizaţii. 61 .Termenul de „pretorianism” este folosit pentru a descrie practicarea unei dictaturi militare. de referinţe şi trimiteri la Garda Pretoriană ne lovim constant. Într-o altă notă. iar John Stockwell. fost membru al CIA şi-a intitulat „Garda Pretoriană” cartea sa despre aspectele negative ale politicii externe ale SUA. Rome: Total War” sau „Travian”. Cert este că. într-un sens mai mult sau mai puţin pozitiv. o imagine romanţată a pretorienilor este redată în filmul „Gladiatorul” din 2000 şi în jocuri video precum „Civilisation IV.

Prin răsuciri de soartă. Dar pe baza surselor de care dispunem. ei au asigurat echilibrul politic la Roma vreme de mai bine de trei secole. adevărul istoric despre pretorieni este greu de desprins de ficţiunea literară. Militari de elită şi politicieni abili. un singur cuvânt poate descrie cu precizie această organizaţie şi anume „fascinant”. chiar dacă se confruntă cu opoziţie sau rezistenţă. pe faţă sau din umbră. îşi definesc şi îşi realizează scopurile şi interesele personale. Vor constitui una din cele mai controversate organizaţii din istoria Romei. Bucureşti. . puterea din umbră care mişca toate iţele Imperiului Roman. şi-au croit un drum pătat cu sângele asasinatelor şi şi-au impus în politica Romei voinţa aşa cum n-a mai făcut-o nici o altă instituţie deţinătoare de iure a vreunei puteri politice. Corint. au reuşit să ajungă în câteva decenii de la înfiinţare. dar şi prin geniul unor conducători abili. deoarece lipsesc sursele unei cercetări istorice complete.” („Dicţionar de termeni politici” Ed.CONCLUZII „Puterea politică reprezintă totalitatea mijloacelor prin care anumiţi indivizi sau grupuri reuşesc să-i domine pe alţii. Detestaţi şi admiraţi în acelaşi timp. pretorienii şi-au săpat adânc numele în istoria Romei Imperiale. Obiectul multor mitizări în cinematografie şi în literatură. obiect de polemică între istorici şi de fascinaţie pentru pasionaţii de istorie militară sau de istoria Imperiului Roman. Susţinători sau opozanţi ai împăratului. 2004) Nimic nu ilustrează mai clar cele trei secole şi jumătate de istorie a Gărzii Pretoriene decât definiţia de mai sus. mânuitori abili ai iţelor influenţei.

Ed. Harper Collins’s e-books 10. London. Ştiinţifică. Geta and Caracalla. 1983 2. David S. Harper Collins’s e-books 12. Ed. Ed. Jane Penrose (ed. Tîrgu Mureş. Columbia University Press. Ed. Jonathan P. Baldwin – Suetonius. History of Modern Iran. 2002 6. Potter (ed. III-VI) 3. Paris. 1991 7. 2005 13.) – A Companion to the Roman Empire.) – Rome and Her Enemies: And Empire Created and Destroyed by War. Bernard Boëne et Michel Louis Martin (ed. Harper Collins’s e-books . 2009 11. 235). Adelin Guyot. Universitatea Petru Maior. Dio Cassius – Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed In Greek During the Reigns of Septimius Severus. Corint. 2004 (vol. 2006 9. B. 1963 – Opere III – Anale.BIBLIOGRAFIE IZVOARE: 1.-A. Boston 1999 14. Elagabalus and Alexander Severus. Brill.D.C. Abraham Ervand. Macrinus. Bucureşti. Patrick Restellini – Arta Nazistă. Blackwell Publishing. Glenn Infield – The Secrets of SS. Bucureşti. Ştiinţifică. Victoria Australia. 1964 LUCRĂRI GENERALE 4.) – Conscription et Armée de Métier. Amsterdam. O’Donnell – The Ruin of the Roman Empire. 2007 8. Margherita G. James J. New York. Roth – The Logistics of the Roman Army at War (264 B. Osprey Publishing. Ed. Hougton Miffin Course. Parfrots Book Company Troy. Sarfatti – The Life of Benito Mussolini. David Bell – The First Total War. Bucureşti. FEDN. Tacitus – Opere II – Istorii. 2008 5. Istvan Fabian – Război şi Societate în Lumea Antică – Note de Curs.

2002 16.C. New York . Blackwell Publishing. England.) – A Companion to the Roman Army. 2000 – The Roman Fort. 1984 23. 69. University of California Press. Cambridge University Press. 2009 22. Osprey Publishing. Victoria. London & New York. Facts on File Publishing. Philip Savi. Davies – Service in the Roman Army. – A. 2003 24. 2005 26. 2008 – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. University of Wisconsin Press. 2001 25. Matthew Bunson – Encyclopedia of the Roman Empire. Stephen Wisdom – Warriors: Gladiators 100B. II: Rome from Late Republic to Late Empire. W.-A.C. Robert Lewis Cohel – The Black Corps. Oxford University Press. Pat Southern – The Roman Army – A Social and Institutional History.) – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. Osprey Publishing. 2005 17. England. Boddington – Sejanus: Whose Conspiracy. A. Oxford University Press . R. Oxford University Press. the Hellenistic World and the Rise of Rome.1963 28. University of California Press. Vladimir Tismăneanu – Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism.I: Greece. Theodor Mommsen – A History of Rome Under the Emperors. Routdledge Publishing.D. Ross Cowan – Roman Legionary 58 B.C. Osprey Publishing. ABC CLIO Publishing. Paul Erdkamp (ed. Syme – Guard Prefect of Trajan and Hadrian. 1989 29. Osprey Publishing. 2006 20. 1980 .D. Oxford. Cambridge University Press. 2007 19. Hans van Wees and Michael Whitby (ed. London. England.15. Oxford University Press. 2002 21. Australia. Nic Fields – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B. R. Peter Connolly – The Legionary. Michael Simkins – Roman Army from Caesar to Trajan.. 200. Oxford. Oxford 2008 18. Oxford. 2003 LUCRĂRI DE SPECIALITATE 27.

Sandra Bingham – The Pretorian Guard . L’Armamento nel Mille Anni di Storia.30. Roma 2006 ARTICOLE GENERALE 32. 2009 31. Ed. University of Alberta Press. Gremese. Craig S. Smith – Eastern Europe Struggles to Purge Security Services. December 12.Course Reader. 2006 . Silvano Mattesini – Legioni Romane. The New York Times.

ANEXA 1 – GRUP DE SOLDAŢI PRETORIENI PE COLUMNA LUI TRAIAN .

ANEXA 2 – DESEN AL LUI FRANZ EICHHORST .

ANEXA 3 – SCULPTURĂ A LUI ARNO BREKER .

ANEXA 4 – GATA DE LUPTĂ DE ARNO BREKER .