Lucrare de licenta

Trupe de elită în Antichitate: Garda Pretoriană

CUPRINS
Lista anexelor Introducere Cap. 1 – Originile şi Evoluţia Armatei Romane Cap. 2 – Apariţia şi Evoluţia Gărzii Pretoriene Cap. 3 – Garda Pretoriană în Istoriografie 3.1 – Tacitus 3.2 – Dio Cassius 3.3 – Propaganda Cap. 4 – Garda Pretoriană: Organizare, Conducere, Echipament Cap. 5 – Rolul Politic al Gărzii Pretoriene Cap. 6 – Reflexii ale Gărzii Pretoriene în Epoca Modernă şi Contemporană Concluzii Bibliografie Anexe 1 14 21 21 24 25 29 37 54

LISTA ANEXELOR
1.Grup de soldaţi pretorieni pe Columna lui Traian 2. Desen al lui Franz Eichhorst 3. Sculptură a lui Arno Breker 4.Gata de luptă sculptură de Arno Breker

a căror „loialitate trebuia cumpărată cu aur”. Am ales doi istorici reprezentativi ai lumii romane. Am încercat astfel să stabilesc un context al apariţiei Gărzii şi felul în care ea a influenţat în primul rând lumea militară romană. militare şi sociale pe care Augustus le-a făcut cu scopul de a-şi întări puterea. Am căutat apoi să văd care este imaginea pretorienilor reflectată în istorie şi acesta este subiectul capitolului III. formată original din nouă cohorte quingenaria. pe Tacitus şi pe Dio Cassius şi am făcut o analiză comparativă a viziunii acestora asupra Gărzii.INTRODUCERE „Puterea absolută corupe în mod absolut”. Tacitus este foarte virulent la adresa lui Sejanus pe care îl numeşte corupt şi trădător iar Dio Cassius îi dispreţuieşte pe aceşti „soldaţi fără onoare”. De aceea primul capitol al lucrării mele este o expunere a evoluţiei armatei romane de la fondarea Romei însăşi şi până la căderea Gărzii. (Lord Acton) Lucrarea de faţă reprezintă o viziune explicativă şi interpretativă asupra uneia din cele mai controversate organizaţii din istoria Imperiului Roman. Condiţiile de formare. Octavian Augustus. modul în care era organizată dar şi diferitele schimbări înregistrate în structura ei sunt subiectul următorului capitol. Garda. în care am urmărit imaginea pretorienilor pe monumentele publice atât pe cele din epoca romană cât şi din cea modernă şi contemporană. Crearea Gărzii a fost doar una dintr-o serie de reforme politice. din care doar trei campate în interiorul Romei ajunge la zenitul influenţei sale sub împăratul Tiberius şi sub conducerea prefectului pretorian Sejanus. să fie campată în întregime în interiorul Romei în castra praetoria. Am subliniat în acelaşi timp felul în care imaginea soldaţilor romani în general şi a pretorienilor în special a fost folosită în ample campanii propagandistice . Acestui capitol i-am adăugat o secţiune intitulată „Propaganda”. Am descoperit astfel că pretorienii nu erau văzuţi cu ochi buni din cauza poziţiei şi a influenţei de care se bucurau la Roma. Creeată de primul împărat. Garda Pretoriană s-a dorit a fi o unitate militară înfiinţată în scopul protejării persoanei imperatorului şi a familiei acestuia.

Cu siguranţă Garda reprezintă una din cele mai fascinante instituţii ale lumii romane. scorpionul roşu care-l aveau drept simbol.propriu-zise de la Imperiul Roman până la propaganda Partidului Nazist German sau a Partidului Fascist Italian. Am făcut o paralelă la Garda Pretoriană în ceea ce priveşte modul în care aceste organizaţii funcţionează şi sunt conduse cât şi a influenţei de care acestea s-au bucurat sau continuă să se bucure în ţările lor de origine. Am realizat în fapt o scurtă istorie a Romei Imperiale de la primul împărat. una din perioada modernă şi patru din cea contemporană. Am împărţit acest capitol în numeroase secţiuni în care am descris domniile împăraţilor romani din perioada menţionată mai sus şi felul în care Garda a acţionat şi i-a influenţat pe aceşti împăraţi. Astăzi folosim termenul de Gardă Pretoriană de câte ori vorbim de o instituţie puternică şi influentă. care îşi dispută rolul de urmaşi neoficiali ai Gărzii. Octavian Augustus. Am dedicat cel mai vast capitol al lucrării mele tocmai acestei influenţe. fie ea de factură pozitivă sau negativă. până la împăratul răspunzător de desfiinţarea Gărzii. Dio Cassius sau alţi istorici de factură modernă sau contemporană au condamnat sau au admirat rolul politic pe care Garda l-a jucat de-a lungul secolelor sale de existenţă. felul unic în care erau organizaţi şi plătiţi dar şi schimbările care s-au petrecut de-a lungul secolelor de existenţă ale Gărzii în aceste aspecte sunt subiectul capitolului IV al lucrării mele. Tacitus. Am preferat să menţionez şi domniile împăraţilor cu care Garda nu a avut prea multe contacte (în special cei din timpul „crizei secolului al III-lea”. văzută prin prisma domniilor împăraţilor romani din perioada ei de existenţă. Constantin cel Mare. Ultimul capitol al lucrării mele prezintă moştenirea Gărzii Pretoriene în epoca modernă şi contemporană. . Am prezentat aici cinci organizaţii. Am urmărit apoi să aprofundez structurile acestor organizaţii. Felul în care Garda aduce la putere împăraţi dar îi şi asasinează sau îndepărtează când aceştia refuză să le mai servească interesele m-a fascinat profund. Echipamentul specific al pretorienilor. când pretorienii nu au avut o influenţă prea mare) pentru a păstra coerenţa acestui capitol care se vrea o istorie a Gărzii ca instrument politic.

Contrar spuselor unor istorici fideli precum Titus Livius. ABC CLIO.. Acesta a fost un proces care a condus inevitabil la frica şi suspiciunea vecinilor. Roma a fost fondată într-o ţară încă recunoscută pentru diversitatea sa geografică. Oxford. Cucerirea totală a Italiei a durat câteva secole. A Social and Institutional History. Chiar şi în timpul lui Augustus mai existau câteva triburi alpine izolate. care a iniţializat procesul de transformare a grupurilor de sate într-un oraş. Etruscan Tarquinius Priscus. Pat-The Roman Army. Este divizată în două părţi inegale de către lanţul muntos al Apeninilor care traversează toată lungimea peninsulei. Italia cuprinde câteva regiuni distincte. England.Chr. când multe triburi diferite au fost aduse treptat sub hegemonia Romei după fondarea Republicii. La început a avut loc în interiorul Italiei. care nu fuseseră pe deplin încorporate în Imperiu2. Râul Tibru marchează graniţa dintre Latium şi Etruria şi era navigabil până dincolo de Roma deşi era uneori periculos din cauza curenţilor rapizi şi a inundaţiilor.CAPITOLUL I ORIGINILE ŞI EVOLUŢIA ARMATEI ROMANE Roma. 37 2 Ibidem. p. Republica romană timpurie nu era interesată de noi achiziţii teritoriale dar era nevoită să-şi apere propriile graniţe. Au urmat războaie şi absorbţia teritoriilor vecine şi a ocupanţilor lor şi crearea unor noi graniţe cu noi vecini şi procesul a luat-o de la capăt. Urbanizarea a început conform tradiţiei sub unul din regi. oferind potenţiale agricole diferite. ascensiunea Romei nu s-a petrecut peste noapte. 1 Southern. p. oarecum conservatori şi mândri de tradiţia lor dar în acelaşi timp în stare să aprecieze concepte noi când le înţelegeau valoarea practică. 2006. samniţi sau etrusci. dar romanii au supravieţuit şi şi-au dovedit eventual supremaţia datorită organizării lor politice şi militare excepţionale. „oraşul celor şapte coline” cum este supranumit. Romanii erau un popor pragmatic şi cu picioarele pe pământ. A început ca o colecţie insignifiantă de colibe situate într-un punct potrivit de traversare a râului Tibru. cu zone climaterice diferite. Ed. nu atât de buni filosofi precum grecii dar puternici în administraţie şi justiţie. Cicero a subliniat această dualitate când a spus că romanii erau tradiţionali în timp de pace şi inovativi în timp de război1. Armatele sale au fost uneori învinse sau aproape zdrobite de sabini. a fost fondat în mod tradiţional în secolul a VIII-lea a.38 1 .

împărţite în cinci clase. Republica Romană a început să crească în sec. Provinciile cu populaţia lor constituiau material de recrutare pentru armata romană. 87 2 . infanteria grea. Relaţia Romei cu vecinii săi tribali era încordată şi oportunistă. Roma devenise o putere a cărei influenţă se răspândea şi mai multe state au apelat la ea pentru asistenţă militară împotriva duşmanilor lor3. pre-republicană. şi a atins cea mai mare întindere ca Imperiu în timpul lui Traian în sec.New York. Influenţa etruscă asupra armatei romane timpurii era considerabilă datorită faptului că însăşi Roma era condusă de regi etrusci. înarmaţi cu scuturi rotunde şi lănci lungi.Cit. care însemna „alegere” şi se referea la metoda de recrutare4. Chartagina. Celor din a doua clasă le lipsea cuirasa. III a.2004. Mathew. Penultimul rege.Encyclopedia of The Roman Empire. Sabini şi Etrusci. Cei din prima clasă îşi puteau permite să se echipeze cu un scut rotund.Chr. p. Există de asemenea o contribuţie egală de 1000 de infanterişti şi 100 de cavaleri din partea celor trei triburi ale Romei: Ramnes. În timpul acestor războaie.Chr. . reprezentând poate Latini. Imperiul era foarte variat. Al Doilea şi Al Treilea Război Punic. le dovedea asocierea cu cavaleria armatei.Op. Când s-a ivit problema dominaţiei în Sicilia. asigurându-se că dreptul la vot era legat de serviciul militar.. Introducerea falangei în Roma este legată de aşa numita constituţie serviană. conflictele care au urmat au primit numele de Primul. Servius Tullius.Facts on File Publishing. De asemenea. Se poate spune că războaiele cu Chartagina au aşezat fundaţia Imperiului Roman. Concluziile războiului cu Chartagina au fost aplicate într-o reformă a armatei. Tities şi Luceres. Sursa puterii romane era în primul rând armata. iar celor din a treia. Cavaleria se trăgea din clasa de mijloc ca şi până atunci.După absorbirea multor triburi şi state din jurul propriului teritoriu. sabie şi coif. 20-50 Southern. romanii au învăţat cum să lupte pe mare şi cum să lupte şi să-şi susţină armatele în altă ţară. Nu există nici o informaţie despre cum era organizată armata sub regi sau cum era condusă. p. din punct de vedere demografic.. Cei din a patra erau 3 4 Bunson. a reorganizat corpul electoral şi armata pe baza averii. dar o trăsătură se va dovedi constantă: era numită legio. infanteria provenea din restul populaţiei. suliţă.P. Roma a venit în contact cu principala putere mediteraneeană. II p. Armata romană din perioada regală. era constituită din circa 3000 de infanterişti şi 300 de cavaleri aleşi din membrii cei mai bogaţi ai ordinului ecvestru şi care-şi puteau permite calul şi echipamentul şi a căror nume. equites. Armatele etrusce erau organizate după modelul falangei greceşti. hopliţii. cuirasă. atât cuirasa cât şi coiful.

p.Ed. Până în 326 a.p. Deşi de obicei aveau nevoie de protecţia cavaleriei sau a unor trupe mai uşor înarmate pe flancuri. Spartanii au antrenat unităţi de aproximativ 40 de bărbaţi să se rotească pe flancuri şi să se întoarcă în unghi drept faţă de falangă sau să se întoarcă şi să se ataşeze spatelui acesteia pentru a-i spori densitatea. Falanga a fost folosită în Grecia încă din secolul al VII-lea cu succes şi a fost importată în Italia prin intermediul coloniilor greceşti.254). Nu se ştie cum acţiona falanga-legiune romană cu celelalte patru clase după ea.D. triburile au eşuat în uniune. Spartanii şi macedonienii au creat o falangă mai flexibilă antrenând grupuri de soldaţi să lupte în unităţi mai mici pentru diferite scopuri. convocările anuale au crescut de la una la două legiuni.-A.C. Hopliţii se adunau împreună de obicei în unităţi de 12 oameni pe linie.Jonathan P. iar etruscii au încercat să profite de oportunitate şi să scape de sub influenţa acesteia. plus o centurie de tâmplari şi fierari ataşaţi de prima clasă şi o centurie de trompetişti ataşaţi de a cincea. care era deja folosit de câţiva din aliaţii Romei. Roma era deseori nevoită să lupte pe mai multe fronturi şi armata a fost din nou dublată la patru legiuni. Brill. organizarea armatei s-a schimbat. Data exactă când pilum a devenit parte a echipamentului militar standard este mult discutată. Din fericire pentru romani. 1999. Erau număraţi după capete şi nu după averi. La începutul secolului IV. Chepeus rotund a fost abandonat în favoarea ovalului scutum. Macedonienii au combinat falanga cu alte unităţi înarmate diferit. Ei erau capite censi. Ei nu erau eligibili pentru armată dar în caz de urgenţă luptau în grupuri separate de armata principală5.echipaţi doar cu suliţă şi scut. de la 17 la 45 de ani.100-110 3 . creând o armată mai versatilă6.Boston. avansând ca un singur corp. Armata romană se reuneşte la Allia.. care înseamnă „o mână plină”). Sub cele cinci clase erau un număr mare de oameni cu puţine sau fără proprietăţi. în 8 rânduri. 89 Roth.Chr. falanga era o forţă militară teribilă dar care nu putea fi menţinută în formaţie strânsă pe teren accidentat. Fiecare din cele cinci clase era subdivizată în centurii de seniores peste 46 de ani. care apărau oraşul şi juniores. care mergeau la război. Fiecare 5 6 Ibidem. Triburile celtice din Galia Cisalpină ameninţă Etruria. un nume devenit sinonim cu dezastrul. A cincea clasă era compusă din oameni înarmaţi cu pietre. Ca urmare a acestei fapte. un inamic formidabil apare din nord.The Logistic of the Roman Army at War(264B. A durat patruzeci de ani pentru Roma să se recupereze după atacurile galilor. Falanga era constituită din 4000 de infanterişti şi 600 de cavaleri. Legiunea-falangă a fost împărţită în unităţi mai manevrabile sau manipule (din latinescul manipuli.

Fiecare vexillum era format din 60 de oameni şi 2 centurioni. Ofiţerii erau selectaţi la fiecare recrutare anuală. armata romană este vizibilă într-o lumină mai clară în munca documentară detaliată a istoricului grec Polybios.legiune era compusă din 5000 de luptători organizaţi pe trei linii.. Deşi acelaşi om putea să servească în aceeaşi funcţie de mai multe ori.90-91 Ibidem p.. p. El ne spune despre consuli care prezida asupra alegerii anuale a patru legiuni şi 300 de cavaleri proveniţi din cetăţeni romani şi că aceştia trimit mesaje oraşelor aliate precizând numărul de bărbaţi pe care fiecare trebuie să-l strângă precum şi data şi locaţia convocării acestora.. Tribunii erau responsabili pentru menţinerea disciplinei trupelor şi în tabără pentru supravegherea rutinelor administrative şi pentru transmiterea ordinelor consulilor către prefecţii cavaleriei şi centurioni.. 7 8 Southern. infanterie grea compusă din tineri şi ataşaţi la fiecare manipulă erau 20 de soldaţi uşor înarmaţi (leves). A treia linie era constituită din trei feluri de trupe: primii erau veteranii ( triarii). Titius Livius explică că fiecare divizie a liniei a treia era un vexillum. Aceste posturi erau foarte prestigioase din moment ce tribunii republicani conduceau legiunile şi chiar şi exconsuli îşi făcuseră serviciul militar ca şi tribuni. ceea ce ne face să credem că erau două centurii a 30 de oameni. În spatele hastati erau 15 manipule de principes. Acesta este probabil tipul de armată care a participat la războaiele samnite din 343341. Războaiele samnite au fost cele care i-au învăţat pe romani practica taberelor de marş. Ascensii se vor regăsi mai târziu în armata romană ca servitori. dar rorarii nu pot fi clasificaţi.Cit. care erau soldaţi mai bătrâni şi mai experimentaţi. Şase tribuni militari. Este foarte posibil ca şi manipulele de hastati şi principes să fi fost organizate la fel7. ceea ce a fost dezastruos la început pentru armata romană. purtând o suliţă şi o armură uşoară. Unul din primele proiecte care au fost create după sfârşitul celui de-al doilea război samnit a fost construirea Via Appia de la Roma la Capua. pe acelaşi rang. nu era garantată. 324-304 şi 298-290 a. Samniţii erau obişnuiţi să lupte pe dealuri. instalarea trupelor de pază peste noapte şi primirea raportului dimineaţă8. de obicei de rang ecvestru şi cu ceva experienţă militară erau numiţi fiecărei legiuni.Chr. Drumurile aveau o mare importanţă militară pentru manevre. În ajunul războaielor cu Hanibal. organizarea liniilor de aprovizionare şi a comunicaţiilor.92 4 . În faţă erau 15 manipule de hastati. apoi cei mai puţin experimentaţi( rorarii) şi în sfârşit ascensii. reintrarea în noua armată convocată.Op.P.

tradus colocvial ca „la fel şi eu”. 600 de bărbaţi mai în vârstă.Bărbaţii care erau eligibili să lupte erau descrişi prin formula „cives qui arma ferre possunt” însemnând „cetăţeni care pot să poarte arme”. La încheierea procedurilor. p..P. În fiecare legiune.1989. principes şi triarii îşi alegeau propriul centurion. Următoarea sarcină era administrarea jurământului tuturor soldaţilor. Ceilalţi oameni preluau jurământul prin formula „idem in me”.. când numele tuturor bărbaţilor din legiunile nou-înrolate erau scrise. Doar numărul de hastati şi principes varia în funcţie de circumstanţe10. Diferenţa de vârstă dintre velites şi celelalte trei categorii avea corespondentă şi o diferenţă de înarmare. iar cei mai tineri ca hastati şi cei mai tineri dintre toţi constituiau velites. apoi fiecare tribună alegea un om care jura să se supună ofiţerilor lui şi să le urmeze ordinele. Hastati şi principes se compuneau din 10 manipule de 120 de oameni. care era ales pentru curajul în luptă şi siguranţă mai degrabă decât pentru nesăbuinţă şi provocare. tribunii hotărau o altă zi pentru următoarea ansamblare. Bărbaţii în floarea vârstei erau desemnaţi ca principes. ceea 9 10 Davies. erau aleşi pentru linia de fund a armatei. Probabil un grup era ataşat de fiecare manipulă a celorlalte trei clase.W. Aceasta era o referire la impozitul plătit de fiecare cetăţean şi nu la capacităţile sale fizice.Cit. triarii. înglobând o a patra categorie de 1200 de velites care nu erau organizaţi în manipule ci erau împărţiţi în grupuri de 40 de bărbaţi. selectaţi din cei mai bogaţi cetăţeni.Op.. 92 5 . velites fiind trupe uşor înarmate. După numirea tribunilor.R.University of California Press.Service in the Roman Army. Hastati. Împărţirea infanteriştilor în cele patru regiuni era o procedură de durată. iar triarii erau împărţiţi în 10 manipule a 60 de oameni. Serviciul militar obligatoriu normal era de maxim 16 sezoane între 17 şi 46 de ani. cavaleria cetăţenilor era înrolată. în jur de 30-40 de ani. soldaţii care serviseră vreme de şase ani consecutiv erau trimişi acasă dar pentru următorii zece ani puteau fi convocaţi la alegere ca evocati9. Triarii rămâneau mereu în număr de 600 de oameni. Data la care velites au fost introduşi în armată este mult discutată. Nu era necesar să se servească în fiecare sezon şi exista mereu o masă de oameni care să poată fi convocaţi în caz de pericol. p.214-240 Southern. Acesta era executat de tribunii aleşi care defilau în faţa legiunilor lor. Formaţia pe trei linii se numea triplex acies. Dacă necesităţile de război cereau ca soldatul să rămână sub arme mai mult de un sezon. 300 de cavaleri pentru fiecare din cele patru legiuni. Recruţii erau împărţiţi în triburi şi bărbaţii erau aleşi în număr de patru din fiecare trib strict prin rotaţie pentru ca fiecărei legiuni să-i vină rândul să facă prima alegere.

Următoarele schimbări documentate în organizarea armatei republicane romane au fost instituite de generalul Gaius Marius. dar cavaleria aliată era de trei ori mai mare decât cavaleria cetăţenească romană.ce implica că erau bine cunoscuţi printre oameni. Erau aşezaţi de obicei în fruntea coloanei. p. Fiecare dintre cele trei linii ale legiunii îşi alegea 10 centurioni seniori (calpriores). principes şi triarii erau ajutaţi de cavaleria de 300 de cetăţeni romani împărţiţi în turmae. dar l-a redus treptat până la punctul în care statul dădea acum majoritatea. p. erau comandate de un praefecti sociorum roman. Fiecare centurion numea un optio care acţiona ca asistent şi vice-ofiţer. Alae Sociorum. Forţele aliate ataşate fiecărei armate consulare nu operau întotdeauna împreună. Polybios explică că o cincime din infanterie şi o treime din cavalerie erau alese special de prefecţii romani. aceştia erau plasaţi la coada trupelor12. care la rândul lor numeau 10 centurioni juniori (posteriores). latine şi italiene. care aveau rolul de a numi santinelele şi a asigura paza11. care erau tehnic neeligibili pentru serviciul militar. primul fiind comandantul escadronului. furnizaţi de trupele aliate. Când era singur. la fel ca centurionii legionari.. Acesta a fost o suplemmentur şi nu o recrutare anuală. Dacă un atac din spate era aşteptat. după cum sunt ele descrise de Polybios. centurionul senior comanda ambele centurii. Lui i s-a permis să se întoarcă din Africa pentru alegerile consulare din 107 a. De aceea nu 11 12 Ibidem. Odată ales. Erau la dispoziţia consulului. dar când erau amândoi prezenţi seniorul comanda jumătatea dreaptă iar juniorul jumătatea stângă a manipulei. Hastati. urmaţi de o aripă de aliaţi apoi de două legiuni şi la sfârşit o altă aripă de aliaţi. fiind cazaţi în tabere în apropierea cortului acestuia. Fiecare decurion numea un optio. dacă nu tot echipamentul militar. Îl acompaniau în marş şi puteau fi trimişi în misiuni speciale. 93 Ibidem. Trupele aliate. Marius a cerut voluntari ţintind mai ales spre capite censi.Chr. Aceşti oameni erau recunoscuţi drept războinici extraordinari. 94 6 . Numărul trupelor aliate de infanterie egala de obicei numărul de soldaţi din legiuni. Alţi ofiţeri din manipule erau signifere şi tesserarius. El nu a abolit principiul proprietăţii pentru serviciul militar. Fiecare consul comanda două din cele patru legiuni acompaniată de contingente de trupe aliate. el a manipulat obţinerea comenzii africane şi a început să recruteze nu pentru a crea noi legiuni ci pentru a umple golurile existente în rangurile armatei staţionate în Africa de nord. Din fiecare din acestea erau aleşi trei decurioni.

Oxford University Press.Ross.Roman Legionary 58B.2002.p. Exista un precedent din moment ce cohorte alcătuite din trei manipule fuseseră folosite în războiul împotriva lui Hanibal. Dreptul la cetăţenie al comunităţilor aliate le acorda latinilor şi italienilor dreptul de a servi în legiuni. Soldaţii au fost porecliţi „catârii lui Marius” deoarece fiecare soldat purta nu numai echipamentul său ci şi raţii pentru câteva zile precum şi mijloace pentru a le găti. Problema este că nici un comandant de cohortă legionară nu a fost atestat în surse.D.The Legionary. p. un mistreţ şi un cal.Osprey Publishing. de exemplu numidienii. Marius s-a asigurat că legiunile aveau acum o puternică identitate de grup.mai exista un motiv clar pentru excluderea unei mase de oameni de vârstă şi condiţie fizică potrivită13. Rezultatul a fost dispariţia Alae Sociorum şi nevoia consecventă de a găsi înlocuitori pentru aceste trupe.-A. era o practică comună să se formeze unităţi ale comunităţilor native care locuiau în jurul zonelor în care opera Imperiul Roman. Spre sfârşitul Republicii. dar numai ca aranjament temporar şi o „cohortă” în această perioadă nu avea o mărime standard. un om cu cap de taur.C. galii şi germanii erau călăreţi 13 14 Connolly. Cohortele erau destul de mari să opereze independent. Rutilius Rufus a convocat o armată şi a creat un program bazat pe exerciţii militare şi un regim fizic derivat din şcolile de gladiatori. un lup. nelegate de linii de aprovizionare imense sau zeci de oameni care obişnuiau să-şi facă veacul prin tabere şi care acum fuseseră alungaţi. Stilul pe trei linii al vechilor legiuni a fost menţinut cu patru cohorte în prima linie şi trei cohorte în a doua şi a treia linie14. Structura de comandă a fost simplificată. schimbări politice s-au petrecut când aliaţii latini şi italieni au primit dreptul la cetăţenie romană după războiul social.Peter. Romanii utilizau bine talentele specifice ale aliaţilor lor non-italieni. Fiecare legiune afişa în trecut cinci animale standard diferite: un vultur. El a schimbat formaţia manipulelor într-un sistem bazat pe cohorte. Marius alege să păstreze doar vulturul (aquila) familiar nouă din perioada Imperiului ca standard al tuturor legiunilor15. 20 Ibidem. Armatele lui Marius doreau să fie mobile şi autosuficiente.33 7 .69. dar şi destul de mici să opereze în combinaţie cu altele. Principala trăsătură a cohortei era unitatea în echipament şi pregătire. 96 15 Cowan. Marius a fost impresionat de aceste trupe şi a generalizat acest tip de antrenament la nivelul tuturor trupelor. p. iar din moment ce existau numai zece cohorte în noua structură asta ne face să credem că erau doar zece ofiţeri.2004. reminescenţe ale claselor serviene.Oxford. După reorganizarea legiunilor.

C..desăvârşiţi.96 Fields. 36-54 8 .. Mulţi au fost lăsaţi la vatră ca veterani. Imperiul era prea mare pentru a putea fi apărat prin chemarea câtorva legiuni pe durata unei campanii. p.Op. După eşecul primului triumvirat şi asasinarea lui Caesar. a-i hrăni.p. Pe cât posibil. pentru a evita o revoltă.Chr. Cele 28 de legiuni au fost păstrate sub arme la sfârşitul războiului civil. a-i răsplăti pentru curaj. În ultimul secol al Republicii. a-i echipa cu haine şi echipament.Cit... care serveau pentru o perioadă de timp precisă. această reorganizare fusese în mare măsură finalizată şi armata creeată rămâne în esenţă aceeaşi pentru următoarele două secole17. Guvernările provinciale cereau forţe armate rezidente care să le protejeze teritoriile şi să le apere ordinea internă. care vor fi organizate în unităţi de dimensiuni standard. Octavian preia puterea în 29 a. Trupele aliate non-italiene ale Republicii târzii nu aveau nici unul din aceste beneficii16. Nic – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B.P. Aşa că o armată permanentă a fost creată cu aparatul necesar pentru a-i plăti pe soldaţi. pentru a le insufla un simţ al datoriei şi al loialităţii şi pentru a le oferi sprijin la retragere. aşa că slujeau pe perioada campaniei drept cavalerie. Această preluare rezolva doar problemele de moment. primeau o plată regulată şi care primeau cetăţenia romană la sfârşitul stagiului militar. Trupele luptau de obicei sub proprii lideri şi erau menţinute numai până la sfârşitul războiului. La sfârşitul războiului civil existau 60 de legiuni şi un număr mare de trupe de autohtoni distribuiţi prin întreaga lume romană. Osprey Publishing. după ce avusese mai întâi grijă săşi plătească loialitatea soldaţilor din bogăţiile Egiptului. a-i disciplina.. La moartea lui Augustus în 14 a. care a început în Galia sub Iulius Caesar. Octavian avea nevoie să preia controlul total al administraţiei. Nu erau încă auxilia ale armatei imperiale. promisiunile lui Octavian faţă de trupele sale au fost onorate. Numerele unor legiuni au fost duplicate 16 17 Southern. Augustus reducând numărul legiunilor la 28 şi aşezând treptat veterani în coloniile din Italia şi din alte provincii.Chr. a-i trata. Legiunile existente au fost reconstituite sub propriul număr fără a fi diferenţiate prin nume. precum a Va Alaundae. a-i antrena. Pentru a evita situaţiile problematice care marcaseră ultimii ani ai Republicii. armata a jucat un rol masiv în ambiţiile generalilor de a obţine puterea supremă. El transformă miliţia cetăţenească într-o armată permanentă. transformă Republica în Imperiu. Nici nu se punea problema revenirii la vechiul sistem republican de a ridica trupe numai în iminenţa unui război şi apoi disocierea acestora. Fundaţiile armatei imperiale romane au fost puse acum. organizării şi conducerii armatei.

De exemplu. 98 Apud Tacitus – Analles în Southern. England. exista a III-a Augusta. Acestea fuseseră legiunile a XVII-a. două în Egipt. În teorie toţi legionarii erau cetăţeni romani. Ed.sau chiar triplicate. Distribuţia acestor legiuni sub Tiberius este descrisă într-un faimos pasaj al lui Tacitus19 în care el enumeră toate forţele armate aşa cum erau ele în 23 p. 18 19 Simkins.Chr. Existau opt legiuni pe Rhin. a III-a Cyrenaica şi a III-a Galica. putând oricând să intervină în cazul vreunui pericol în Italia. Pat-The Roman Army. Marcus Aurelius creează a II-a şi a III-a Italica. p. patru în provinciile estice şi două în rezervă în Dalmaţia. Domitian. Mărimea unei legiuni era undeva între 5000 şi 6000 de soldaţi. p. Marcus Aurelius şi Severus au fost implicaţi în lungi războaie externe sau civile. a VI-a Ferrata şi a VI-a Victrix. cea mai serioasă fiind anihilarea a trei legiuni în Germania sub guvernatorul Quintilius Varrus în 9 p. p.cit. dar după ce serveau 16 ani.. În războiul civil care l-a adus pe Vespasian la putere în 69. dar în caz de necesitate. a V-a Alaunde şi a V-a Macedonica. iar Septimius Severus pe I-a..Op. Acest termen a fost crescut la 20 de ani plus alţi 5 ani ca veterani..Chr. Numărul legiunilor nu a rămas constant de-a lungul secolelor.Osprey Publishing. Lungimea serviciului militar fusese de şase ani în timpul Republicii. Traian.Chr. A Social and Institutional History. Augustus a crescut termenul serviciului militar obligatoriu la 20 de ani. P. distincţia de cetăţeni şi non-cetăţeni se ştergea. Nu au fost reconstituite niciodată şi numerele nu au mai fost folosite niciodată în listele legionare. două în provinciile danubiene ale Moesiei şi Pannoniei. Titlul de Gemina (geamănă) însemna de obicei că rămăşiţele a două legiuni au fost combinate. Oxford.Michael. Unele legiuni au primit titluri în plus pentru performanţele pe câmpul de luptă sau loialitate dovedită împăratului (ex. a IV-a Macedonica şi a IV-a Schytica. două noi legiuni I-a şi a II-a Adiutrix au fost create din marinarii din flotă dar cinci legiuni au fost desfiinţate din cauza acţiunilor lor rebele deşi una abia fusese creată.Roman Army from Caesar to Trajan..(a XV-a Primigenia şi a XXII-a Primigenia). 98 20 Southern. Noi legiuni au fost creeate când a fost necesar: două în 39 p. a X-a Frentensis şi a X-a Gemina. (I-a Italica).2005. şi una sub Nero în 67 p. a II-a şi a III-a Severus. 101 9 . Au fost pierderi spectaculoase. ABC CLIO. Pentru câţiva ani după dezastru. două în Africa. 2006. numărul legiunilor nu a depăşit 2518. soldaţii erau numiţi veterani ale căror îndatoriri erau mult mai uşoare pentru următorii patru ani. a XVIII-a şi a XIX-a. trei în provinciile proaspăt pacificate ale Hispaniei.London. I-a Flavia Minerva)20. Semnificativ este că împăraţii care au creat noi legiuni precum Vespasian.Chr.

legionarii primeau 225 de denarii pe an. Tribunii ecveştri. care comanda în absenţa centurionului. prefectul taberei. signifer. Se fac supoziţii că ar fi putut fi doar mesageri. Cei care purtau simbolul legiunii erau aqualifer. în sec. 110 10 . De la Caesar la Domitian. mâncau şi luptau împreună. Aceştia locuiau. p. Sub Caracalla se ajunge la 750 de denarii per anum. iar sub Maximius. ca şi alţi lucrători specializaţi erau înregistraţi ca membri ai unor centurii individuale. plătiţi în trei tranşe (stipendia) în ianuarie. prima cohortă în unele legiuni era aproape dublă ca forţă. timp de peste 100 de ani. artileriştii. principales includeau pe cei din vechea armată republicană: optio. cum ar fi paza. Fiecare centurie era comandată de un centurion ai cărui ofiţeri subordonaţi. În timpul armatei imperiale romane nu existau corpuri de ingineri sau artilerie. Soldaţii care posedau o educaţie înaltă puteau fi numiţi în personalul administrativ sau clerical al ofiţerilor legionari. Oamenii care executau lucrări speciale. Inginerii. Cohortele erau conduse de şase centurioni. organizarea şi conducerea precisă a acestui grup nu este cunoscut. se sugerează că această sumă s-ar fi dublat. Scopul. fiecare a 160 în loc de 80 de oameni. Din primul secol p. tribunus laticlavus şi legaţii legionari îşi angajau un staff de clerici şi alţi asistenţi în officia lor.. immunes. plata legionarilor nu a crescut deloc. Zece contubernia constituiau o centurie care era formată din 80 de oameni. Din Republica târzie. constituită din cinci centurii în loc de şase. mai şi septembrie. că ar fi putut asigura comunicarea între legiuni sau că se poate să fi primit antrenament la fel ca şi infanteriştii. dar din păcate. equites legiones. găteau. Aceşti oameni erau numiţi principales. stipendium. care desemna 8 oameni care împărţeau acelaşi cort sau aceleaşi spaţii în baracă.Chr. Plata pentru soldaţi. eventual iscoade. Şase centurii constituiau o cohortă şi zece cohorte constituiau o legiune. nimic nu se ştie cu precizie21. a fost introdusă în timpul Republicii. care purta signum-ul centuriei şi tesserarius care se ocupa de pază. Plata ofiţerilor se 21 Ibidem. erau scutiţi de la alte îndatoriri. deşi cantitatea acesteia nu ne este cunoscută. cohorta va reprezenta unitatea tactică a legiunii.Cel mai mic grup de luptători dintr-o legiune era un contubernium. Fiecare legiune avea 120 de călăreţi. Domitian a crescut-o de la 75 de denarii pe stipendia la 100 de denarii. Se ştie că sub Augustus. III. Era cea mai strânsă unitate a armatei romane deşi nu avea nici o importanţă strategică.

Augustus trebuie să fi fost cel care a regularizat numărul de soldaţi al unei cohorte la şase centurii formate din 80 de oameni. sistemul de aprovizionare a trebuit să evolueze pentru a satisface cererea a sute de soldaţi. inclusiv mâncare şi apă pentru oameni şi animale.Peter. în funcţie de rangul ocupat. Alae de cavalerie erau formate din 512 oameni organizaţi în 16 turmae a câte 32 de călăreţi. în grânare special construite. În ceea ce priveşte proviziile. p. Alae-le şi auxiliile aveau în comun acest element. Unităţile auxiliare ale armatei romane imperiale îşi au rădăcinile în Alae Sociorum din Republica timpurie. În timp de pace exista o linie de aprovizionare bine stabilită. Proviziile locale erau larg folosite dar existau o serie de produse care veneau din toate colţurile Imperiului. Stadiile din transformarea trupelor auxiliare temporare în trupe permanente sunt destul de vagi. cai şi animale de povară staţionaţi în forturi permanente în majoritatea provinciilor.Oxford University Press. romanii Republicii au învăţat despre sistemul de aprovizionare empiric din experienţa lor de-a lungul mai multor războaie.făcea diferit. 111 Connolly. Odată cu creşterea Imperiului. romanii au fost capabili să-şi satisfacă toate necesităţile. armata romană se transformă în element colonizator în provinciile nou cucerite. Alaele erau unităţi de cavalerie alcătuite tot din necetăţeni. În campanii. care urma rutele comerciale. alae de cavalerie şi cohortele de infanterie. Distribuţia acesteia către soldaţi se făcea după reguli bine stabilite şi într-o zi anunţată în prealabil23. Socotelile militare erau ţinute metodic de membri ai corpului cleric22. Erau formate din necetăţeni romani. folosind o varietate de mijloace. Auxiliile reţin o structură organizatorică mult familiară legiunilor. Pe măsură ce Imperiul Roman se extinde. numărul unităţilor auxiliare regulate creşte. singura diferenţă fiind că erau alcătuite din necetăţeni. 154 11 . Istoria timpurie a auxilia nu este clară. dar şi de faptul că erau juniores sau seniores. p. combustibil pentru focurile de tabără şi gătit.The Roman Fort. Tacitus ne spune că provinciile din afara Italiei au contribuit cu recruţi pentru echipajele navale. romanii combinau jaful cu rechiziţionarea şi cu liniile de aprovizionare. ceea ce le garanta şi copiilor lor cetăţenia romană. Mâncarea era stocată în interiorul forturilor. Prin integrarea în alae şi auxilii.2002. 22 23 Ibidem. comandate de un centurion. care la sfârşitul serviciului militar (care ajunsese la 25 de ani sub Diocletian) primeau cetăţenia romană şi posibilitatea de a se căsători conform dreptului roman. Tinerii din aceste provincii erau înrolaţi în auxilii şi trimis în colţuri îndepărtate ale Imperiului pentru a evita eventualele revolte.

Cohortele urbane au apărut din nevoia de a avea o poliţie în interiorul Romei. etc. Cohors urbanae. 120-122 Ibidem.. Ajuns la putere în 193. toţi pretorienii erau italieni dar în secolul II recrutarea a fost extinsă la câţiva oameni din Pannonia şi Dalmaţia.. numind în schimb doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru. care fusese iniţial asamblată de Caesar 24 25 Southern. aveau o structură organizatorică mult mai lejeră. iar apoi Severus a adus trupele Iliriene.Cit. Despre mărimea Gărzii. castra praetoria în interiorul Romei. având un cuvânt greu dacă nu principal de spus în alegerea împăraţilor. comandată de un tribun. această unitate a cunoscut reorganizări masive datorită imensului rol politic pe care îl joacă. aflaţi sub conducerea lui Sejanus. şi nu aveau rol militar precum Pretorienii sau cohortele urbane. este o unitate de gardă creată cu scopul de a apăra persoana împăratului.Chr. influenţa pretorienilor atinge zenitul şi ei se mută într-o tabără. A fost creată de Augustus la scurt timp de la venirea lui la putere. aşa cum îi spune şi numele. Garda Pretoriană şi Equites Singulari Augusti. Fiecare cohortă urbană era formată din 500 de oameni. p. Erau organizate pe unităţi cu specific etnic: arcaşi numidieni. Augustus a exclus membrii ordinului senatorial de la conducerea Gărzii Pretoriene. De-a lungul timpului. care păstrau armanamentul şi echipamentul specific24. Garda Pretoriană. În fine. Aceştia erau o unitate de cavalerie de provenienţă germanică. P.Alte unităţi de necetăţeni. Alae Sociorum. Trupe cu caracter special erau cele din interiorul Romei.Op. Vigiles erau brigăzile care se ocupau cu stingerea incendiilor. asistat de şase centurioni. 114-117 12 . Sub Tiberius. Aurelian i-a mutat în 270 într-o tabără nou creată pe câmpul lui Marte. numerii. Severus desfiinţează Garda Pretoriană existentă şi o înlocuieşte cu soldaţi din propriile trupe loiale. semănând mai mult cu strămoşul lor. Această diferenţă în origini şi asocierea puternică cu împăraţii care se bazau pe suportul lor a contribuit la creşterea aroganţei pretorienilor. Ei nu aveau putere politică de iure.. dar exercitau de facto o influenţă colosală. vigiles. Erau mult mai bine plătiţi decât legionarii şi aveau un serviciu militar mai scurt. ultima unitate despre care voi vorbi este Equites Singulari Augusti. Ei vor fi desfiinţaţi ca unitate după ascensiunea lui Constantin la putere25. călăreţi gali. aceştia terorizând în secolul III locuitorii Italiei. Erau comandate de un praefectus urbi. Au fost create de Augustus în 6 a.. Numărul cohortelor a variat de la şapte sub Claudius la trei sub Severus. p. părerile sunt împărţite. Iniţial.

Dar are la bază o disciplină de fier şi o loialitate feroce faţă de comandant. Este rezultatul a secole de încercări. Erau divizaţi în două turmae conduse de un tribun. Nu se blochează în tradiţii inutile şi preia tot ceea ce este folositor de la popoarele pe care le cucereşte. Ei constituiau garda guvernatorilor. Perfect adaptabilă şi versatilă a fost cea mai longevivă instituţie a Imperiului Roman şi urme ale structurii ei organizatorice le vedem şi în ziua de azi. curaj şi devotament pe care îl privesc cu respect şi consideraţie soldaţii din toată lumea. de a se transforma conform cerinţelor. Această scurtă trecere în revistă a istoriei armatei romane ne arată complexitatea acesteia precum şi imensitatea aparatului birocratic care menţinea acest imens mecanism în mişcare. 26 Ibidem. p. la fel cum pretorienii constituiau garda împăratului26. armata romană nu s-a format peste noapte. 118 13 . Toate acestea vor face din armata romană cea mai formidabilă forţă vreme de câteva secole. eşecuri şi observaţii. precum şi un exemplu de disciplină.ca şi gardă personală. Este rodul imaginaţiei câtorva oameni străluciţi şi a sudorii câtorva mii de soldaţi curajoşi. Abilitatea armatei romane stă în capacitatea de a se adapta. Minune de organizare şi tehnică.

Cea mai mare frică a Romei republicane devenise reală: s-a revenit la sistemul monarhic. Evitând să repete greşelile predecesorului şi tatălui său vitreg.189-194 14 . Marcus Antonius şi Octavian. El a realizat că cea mai mare forţă a Romei şi singura capabilă să-l văduvească de deliciile puterii era armata28. După dezmembrarea celui de-al doilea triumvirat compus din Lepidus. Octavian Augustus şi de epoca Imperiului. El îşi concentrează toate puterile în mâna sa. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp (ed. Ca să-şi poată susţine noile reforme. tribunicia potestas şi pontificatul prin funcţia de pontifex maximus.CAPITOLUL II APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA GĂRZII PRETORIENE Istoria şi apariţia Gărzii Pretoriene se leagă de numele primului împărat. Augustus avea nevoie de puterea armatei. Roma trece de la Republică la Imperiu.)– editura Blackwell. De aceea următoarea sa mişcare a fost o reformă generală a armatei. trianomenul şi dreptul de a se căsători conform dreptului roman. Fără a intra în amănunte. Australia.189 29 Ibidem.183-184 28 Ibidem. 2007. el reorganizează armata. ceea ce le oferea copiilor lor calitatea de cetăţeni romani. Augustus este cel care dă armatei romane forma ei consacrată împărţind-o în legiuni formate din cetăţeni romani şi alae formate din necetăţeni care. 27 Gilliver. primeau cetăţenia romană. acestea trei îi asigurau controlul total şi concentrau pârghiile puterii în mâna sa. Cele trei pârghii ale puterii sale erau titlul de senator princeps. p. aducând-o sub un control mai strâns în scopul de a evita să fie înlăturat de pe tron de o eventuală revoltă a generalilor. Caesar. acesta din urmă se proclamă imperator. El modernizează armata transformând-o într-o unitate de profesionişti şi folosind-o în acelaşi timp ca metodă de colonizare rapidă a teritoriilor nou cucerite29. prin înrolare şi îndeplinirea serviciului militar. p. p. luându-i Senatului cea mai mare parte a puterii pe care o deţinuse în vremea Republicii Romane. Una din primele griji ale lui Octavian a fost să-şi întărească rapid poziţia printr-o serie de reforme care vizau mai ales organizarea politică a Romei dar şi o amplă reformă a armatei27.

L’armamento in Mille Anni Di Storia. p.Op.189 35 Ibidem . editura Gremese. ceea ce demonstra că aceste cohorte erau privite ca parte a armatei regulate32. Existau astfel contingente de arcaşi nubieni sau din Hispania. Dar Augustus a fost iniţial foarte precaut în legătură cu staţionarea unor garnizoane permanente în Roma.196 34 Mattesini. sciţi. sau grupuri de luptători sirieni. Augustus a stabilit trei tipuri diferite de unităţi pentru Roma: vigiles. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp(ed. Desigur cele mai temute erau unităţile de germanici30. Rădăcinile aceste gărzi se pot urmări înapoi în timp până în perioada Republicii când au fost formate primele cohorte pe baza infanteriei celte34. p.Chr. cu controlul şi ordinea publică31. Australia. în numele siguranţei sau a prestigiului să-şi menţină într-o formă privată. ceea ce era complet netradiţional şi sinonim cu crizele politice şi războiul civil.. Cassius Dio 55.. Principala funcţie a Gărzii Pretoriene era protecţia împăratului şi a casei imperiale. 2007. Forme embrionare ale pretorienilor sunt recognoscibile încă din perioada lui Caius Iulius Caesar. În timpul acestei perioade nu era neobişnuit ca personalităţile influente. Tot el a afirmat că 30 31 Ibidem. când Marcus Antonius şi Octavian constituie primele Cohortes Praetoriae35. propria gardă.. armamentul şi echipamentul specifice.191 32 Gilliver. Structurile de comandă şi promovările erau aceleaşi ca ale unităţilor staţionate în provincii. formate din luptători necetăţeni romani. p.195 Apud. Silvano. proveniţi din provinciile cucerite care îşi păstrau însă structura socială. Toate cele trei tipuri de unităţi (vigiles.) – editura Blackwell. p. cohortele urbane şi Garda Pretoriană) aveau organizarea militară a cohortelor armatei regulate. 2006.Alte unităţi ale armatei romane erau numerii. Roma. în general. p. Aceste unităţi nu erau organizate într-o manieră stabilă. Le Legioni Romane. Dintre acestea doar Garda Pretoriană mergea în campanii şi lupta. cu centurioni şi alţi ofiţeri juniori. un prefect senatorial al oraşului. tribuni şi un prefect comandant.196 33 Ibidem.cit. cohortele urbane şi Garda Pretoriană. fiind constituite din când în când din raţiuni personale de securitate sau în vederea unui război. Cea mai importantă din aceste unităţi era. Octavian a transformat această gardă întro structură organizată şi permanentă în zorii Imperiului în 27 sau 26 a. desigur. K.26 în Gilliver. p. Devenit imperator sub numele de Augustus. Garda Pretoriană. care urma tradiţia republicană a unei gărzi pentru cartierele generale sau praetorium33. sau în cazul cohortelor urbane.189 15 . Celelalte se ocupau.

De iure. Unii spun că aceste cohorte ar fi fost compuse din 1000 de soldaţi (cohors miliaria). Chr. de asemenea. Op.Chr. cel puţin la început. Augustus a restricţionat sensibil numărul garnizoanelor staţionate la Roma pentru a slăbi lovitura dată tradiţiei republicane care stabilea că Roma trebuie să fie liberă de soldaţi37. un tribun şi şase centurioni38. p. ca premiu din partea lui Octavian pentru valoroasa contribuţie adusă de soldaţii săi contra lui Pompei Magnus.misiunea fundamentală a Gărzii Pretoriene este de a-l apăra pe suveran 36. împăratul a început să-şi ia garda personală cu el în campanii. Există incertitudini despre mărimea acestei Gărzi.. până la Sejanus. Conduşi de prefectul pretorian Lucius Aelius Sejanus. Garda Pretoriană staţiona la sediul central al împăratului şi îl putea însoţi pe împărat dacă acesta pleca la război..) imaginea pretorienilor s-a afirmat şi s-a consolidat. De-a lungul timpului. Augustus nu se înconjura cu acest imens anturaj în frecventele sale călătorii. mişcare pe care Augustus nu ar fi permis-o. Din acest motiv. De facto. 120 de cavaleri). Cele nouă cohorte originale au fluctuat în număr şi mărime în timpul primului secol p. Este foarte probabil ca din primii pretorieni să fi făcut parte veteranii bătăliei de la Perugia din 41 a. în timp ce alţii spun că ar fi fost compuse din 500 de soldaţi (cohors quingenaria). vor rescrie istoria Romei. aceasta nu s-a întâmplat.Cit p. S.. 189 Gilliver.Cit. cohortele pretoriene sunt numite equitate. În timpul domniei lui Tiberiu (14-37 p. Sejanus a fost cel care a concentrat cohortele Gărzii într-o singură garnizoană la Roma.185 38 Mattesini. La început. Garda Pretoriană a evoluat. provenind din ordinul ecvestru (al cavalerilor).. variantele istoricilor sunt împărţite. doi incepând cu anul 2 a. Garda Pretoriană era alcătuită conform 36 37 Ibidem. Dar în practică. Op. Cohortele erau conduse astfel: doi prefecţi pretorieni. Erau conduse de un prefect pretorian. Ceilalţi erau staţionaţi. aşa că în vremea lui Domitian..Chr. Augustus şi-a stabilit Garda la cartierul său general. Augustus a recrutat doar o mie de oameni pentru serviciu în interiorul oraşului. un pas spre negarea vechilor tradiţii republicane ale unei Rome libere sau cu puţini soldaţi. p. K. Cohortele pretoriene de infanterie erau compuse din 500 de soldaţi fiecare. în jurul oraşului. erau probabil zece cohorte militare. dar unităţi ale acesteia îl însoţeau. Ca şi comandant al tuturor forţelor Romei.189-190 16 . Abia în timpul lui Domitian. alături de nişte unităţi de cavalerie (aprox.Chr. Cât despre numărul de pretorieni care compuneau o cohortă. pe împărat sau pe membri ai familiei imperiale în campanii.

Garda Pretoriană suplimenta corpuri de bodyguarzi speciali..lui Mommsen. au fost puse sub controlul a doi prefecţi de rang ecvestru şi comanda de către unul sau doi prefecţi a rămas ca normă de-a lungul istoriei Gărzii. Londra 1996. Dio Cassius. cohortele urbane sau pretoriene. vitală pentru trupe staţionate atât de aproape de centrul puterii41. durata serviciului lor a fost fixată la 12 ani şi crescută la 16 în 5 p. p. oameni foarte experimentaţi.University of Alberta Press.Chr. De la început. University press Cambridge. pentru o lună. care serviseră ca centurioni în Gardă sau poate în legiuni. în mod normal. Bonusul la retragere era de 5000 de denarii (comparativ cu 3000 primiţi de legionari). potrivit istoricului roman. când chiar şi cele mai loiale trupe romane nu puteau fi considerate de încredere. Se pare că în prima fază a principatului ei purtau togă peste uniformă chiar şi în timpul serviciului40. Chr. 2007. Spre sfârşitul domniei lui Augustus. Hans von Wees şi Michael Whitby(ed. Fiecare cohortă pretoriană asigura paza Romei pe rând. au servit ca primul cohort al unei legiuni şi s-au ridicat să fie primi pili şi apoi s-au întors la Roma să primească tribunate în vigiles. pe rând.71 Rankov. plata lor pare să fi crescut de la două la de trei ori mai mare decât cea a legionarilor. ei au fost instalaţi în castra praetoria. care au fost menţinute de împărat (şi iniţial şi de alţi senatori proeminenţi) ca o relicvă a perioadei războiului civil. preţul loialităţii lor.The Pretorian Guard-Course reader. p. Sandra.. Aceştia rămâneau la Roma chiar şi pe timp de război. în interiorul capitalei39.66 41 Bingham. Theodor.). Chr. p. vol. odată cu reforma lui Sejanus. Acesta era. Primeau de asemenea donaţii de la împărat mai des şi într-o cantitate mai mare decât legiunile. cu patru ani mai puţin decât legiunile. aceeaşi prefecţi erau printre cei mai importanţi oameni din Imperiu şi din a doua jumătate a primului secol prefectura pretoriană a devenit apogeul carierei ecvestre. despre care am vorbit şi într-un paragraf anterior. câte un an. organizaţi în unităţi paramilitare. 2009. Iniţial. În 13 a. Spre deosebire de tribunii legiunilor. tribunii pretorieni erau. Boris-Military forces în The Cambridge History of Greek and Roman Warfare. fiecare cohortă era comandată de propriul său tribun. din 12000 de oameni. Cei care se întorceau apoi în legiuni ca primi pili bis şi praefecti castrorum formau o 39 40 Mommsen. În timpul lui Tiberius. se pare. În principatul timpuriu. Veteranii principales puteau primi titlul de evocati Augusti şi puteau fi ţinuţi în rezervă. dar în 2 a. A History of Rome Under The Emperors. II: Rome from late republic to late empire. editura Routledge.100 17 . Philip Savi. de origine germanică. Această unitate a fost special privilegiată încă de la crearea ei. iar tribunul ei primea ordine de la însuşi împăratul.

p.189 18 . fie din bărbaţi de rang ecvestru. sub Tiberius. aveau un rol de poliţie specială (să nu uităm că la Roma existau cohortele urbane. cu funcţia de poliţie)45.Op. Astfel Sejanus aproape a obţinut tronul înainte de a cădea de la putere în anul 31 p. iar comandanţii lor nu au mai putut fi niciodată trecuţi cu vederea în deciziile politice ale 42 43 Tacitus. care urcaseră în grad. pe care l-au trădat pentru Otho.5 . adică din cele mai prospere şi mai romanizate părţi ale Imperiului occidental. Ca şi în legiuni. Pretorienii alungaţi s-au alăturat curând unui nou pretendent. Hispania. centurionii pretorieni erau numiţi fie din principales ai Gărzii. iar Dio Cassius 43 ne spune că la sfârşitul secolului II ei proveneau exclusiv din Italia.. când nu i-a răsplătit cum se cuvine.Chr.5 în Mommsen..Cit..Chr. Cassius Dio 75. Rolul Gărzii Pretoriene era unul dual.2. proclamându-l pe Claudius ca succesor al lui Caligula şi asigurând ascensiunea lui Galba după moartea lui Nero. iar pretorienii au fost campaţi de-a lungul istoriei lor în tabere succesive în acest loc44. editura Routledge. p. Pretorienii puteau prezenta un pericol pentru împărat însuşi dacă acesta le pierdea loialitatea. Londra 1996. noul împărat i-a executat pe centurioni şi a desfinţat cohortele înlocuindu-le cu şaisprezece noi cohorte.importantă legătură de loialitate cu împăratul. p. chiar şi de mâna celor care puteau pretinde tronul. Moştenirea anilor 68-69 p. Umbria şi Latium.66-67 45 Bingham. Prima tabără de piatră a fost construită de Claudius. Theodor. Op.Chr. Un nume care revine frecvent atunci când vorbim de pretorieni este cel al lui Sejanus. Când Otho a fost detronat de Vittelus. care a concentrat toate cele nouă cohorte într-o tabără din secţiunea de nord-est a pomeriumului. Tacitus42 ne spune că în principatul timpuriu. S. Pretorienii au realizat curând că aveau stofă de creatori de împăraţi. Vespasian. p. fiecare a 1000 de oameni aleşi din propriile sale legiuni germane. pretorienii erau recrutaţi în Etruria.Cit. care se năştea în faptul că apărau persoana împăratului de orice riscuri.74 Apud. Principales şi immunes erau similari cu cei ai legiunilor. În primul rând era un rol politic. B. Annales 4.. Tribunii pretorieni au condus conspiraţia care l-au ucis pe Caligula în 41 p. şi au devenit rapid coloana vertebrală a armatei acestuia. În al doilea rând. A History of Rome Under The Emperors. şi a fost dezertarea acestora cea care l-a silit pe Nero să se sinucidă. Macedonia şi Noricum.74 44 Rankov. a fost importanţa politică câştigată de pretorieni. prefect sub Tiberius.

Istoria Gărzii Pretoriene reflectă în mare măsură istoria Romei însăşi. Op.Chr. ci propriului său fiu. După uciderea lui Domitian într-o lovitură de palat. susţinerea Gărzii Pretoriene asigurând de obicei accesul la tron al unui candidat sau altul. în 96 p. el le-a celebrat victoriile în numeroase monumente publice. dându-le un rol proeminent în timpul războaielor din Dacia din 101-102 şi 105-106 p. De aceea prima mişcare a noului împărat a fost să desfinţeze Garda Pretoriană. uzurpatorul Maxentius. Garda l-a intimidat pe succesorul său Nerva. De asemenea. Traian. Nimic nu putea semnala mai clar importanţa Gărzii pentru noua dinastie. De-a lungul secolelor ce vor urma. Garda a rămas profund loială lui Vespasian..69 47 19 . fiindu-i profund loială împăratului Marcus Aurelius..Chr. formate din susţinătorii săi.p. Acesta din urmă a folosit-o ca forţă de elită în războaiele sale de la graniţa dunăreană şi germană.Cit. Când Vespasian a redus Garda la nouă cohorte militare. în cele din urmă. Traian l-a executat pe prefectul pretorian şi alţi ofiţeri ai Gărzii. el a dat comanda acesteia. pentru a avea asigurat suportul legiunilor din Germania în cazul unor atacuri la adresa sa. în timpul războaielor marcomanice şi a celor gotice. O ascensiune fulminantă. 46 Rankov. l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit. Domitian. nu unui ofiţer ecvestru. o epocă de glorie şi strălucire în care au dat tonul politic al celei mai mari puteri ai lumii antice şi o decădere şi apoi dispariţie datorată apariţiei influenţelor barbare şi a slăbirii principiilor care guvernaseră iniţial toată armata romană. Garda a jucat un rol foarte important.împăratului. moştenitorul tronului. Nerva a trebuit să-l adopte pe guvernatorul Germaniei Superioare. Sub următorii împăraţi.. care în 312 a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin la podul Milvian. ales de Senat.65-68 Ibidem . Pe măsură ce Roma decădea tot mai mult. chiar şi în Columna lui Traian46. până când.Chr. o dezvoltare şi o creştere rapidă şi imensă. pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi. p.. Titus. ea îşi va îndeplini cu brio rolul de creatoare de împăraţi. Când Nerva a murit doi ani mai târziu. declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui47. în 98 p. dar s-a ocupat în schimb de reabilitarea cohortelor. Titus şi fratelui şi succesorului lui Titus.. B.

puterea din umbră care genera frică şi respect. iar mai recent. însă.Şi-a lăsat. Mai mult spioni decât militari. Erau creatorii de împăraţi. chiar de preşedintele SUA. 20 . amprenta în istorie ca organizaţie cu imens rol politic şi influenţă în toate straturile societăţii iar modelul acesteia va fi preluat în epoca contemporană chiar şi de Hitler pentru garda sa personală Schutzstaffel. ascunşi printre cetăţenii Marelui Oraş. ei au fost ochii şi urechile împăratului timp de aproape patru secole.

p. Sejanus. Ed. p. Opere III – Anale. când vorbeşte de Sejanus care. Ed. p. Istoricul ne spune că sub Tiberius la Roma existau trei cohorte urbane şi nouă pretoriene. era sfetnicul împăratului. 254 51 Ibidem. 256-257 21 . p. recrutate aproape numai din Etruria şi Umbria sau din vechiul Latium şi din vechile colonii romane.CAPITOLUL III GARDA PRETORIANĂ ÎN ISTORIOGRAFIE TACITUS Tacitus îi numeşte pe pretorieni ostaşii din Roma şi spune că erau legaţi de multă vreme de împărat prin jurământ48.”50 Tacitus pune pe seama lui Sejanus otrăvirea lui Drussus.51 El face o comparaţie între nobleţea lui Tiberius. spunând că zvonurile din popor potrivit cărora Tiberius ar fi complotat cu Sejanus la uciderea lui Drussus sunt false şi că numai Sejanus poate fi acuzazt de această grozăvie. 1963. spune el. statuia lui se vede în teatru printre monumentele lui Cneus Pompeius. Bucureşti. Tacitus nu surprinde momentul înfiinţării Gărzii sub Augustus. Delimitează clar intenţiile criminale ale lui Sejanus de cele ale protectorului său. El subliniază nobleţea sufletească a lui Drussus în raport cu viclenia şi setea de putere a lui Sejanus. prin subterfugii. iar Tacitus nu vede cu ochi buni ambiţiile politice ale acestuia. Ştiinţifică. Bucureşti. prefect pretorian. Opere II – Istorii. după 48 49 Tacitus. Ştiinţifică. pe care o face prin sclavul Lygdus. i s-au dat pe mână soldaţi. Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm zeilor. Istoria începe mai degrabă cu domnia lui Tiberius surprinzând momentul de maximă autoritate al pretorienilor sub prefectul Sejanus. nepoţii lui vor fi ai familiei Drussilor. a intrat pe sub pielea împăratului 49. împăratul Tiberius. El îl citează pe Drussus. opunându-le cu viclenia lui Sejanus care. Citez: „Iată că după vrerea prefectului s-a construit şi tabăra. 253-254 50 Ibidem. care încerca să-şi vadă în acelaşi timp de treburile interne ale statului luptându-se cu senatul şi de cele externe confruntat cu ameninţări la extremităţile Imperiului. 1964. 71 Idem. ca să-i dea minte (lui Sejanus) să se mulţumească cu atât.

Bănuiţi de vicleşuguri împotriva lui Galba. mâna Liviei. ocupanţi de funcţii publice. 256-257 Ibidem.Silius şi pe Titius Sabinus. 379-380 55 Ibidem. spune el. 71 57 Ibidem. după uciderea mamei sale şi discreditarea lui Burus. 81 22 . Sejanus îi discreditează pe C. Caligula îl va numi în fruntea pretorienilor pe prietenul său Lusius Geta. Sejanus îi cere lui Tiberius. prefect al Gărzii şi soldat loial mamei sale. apropiaţi ai lui Germanicus. printr-o scrisoare. Ştiinţifică. văduva lui Drussus. p. împăratul este nevoit să-l scoată pe Sejanus ţap ispăşitor pentru a scăpa de ura poporului şi Sejanus este executat împreună cu toată familia şi susţinătorii săi. Pretorienii se raliază în jurul lui Galba55. tânărul Nero urcă pe tron. 1964. au fost îndepărtaţi tribunii pretorieni Antonius Naro şi Antonius Taurus57. Seneca. va fi nevoit să se sinucidă. ticăloşia comandantului lor. 52 53 Ibidem. Caligula îl vizitează pe acesta în tabăra Pretoriană ca să-şi întărească relaţia cu Garda. Însă în urma unui conflict cu nora sa Agrippina şi cu nepotul Nero.uciderea lui Drussus complota acum la eliminarea copiilor lui Germanicus (Claudius). ei l-au abandonat pe Nero din cauza unor vicleşuguri şi uneltiri şi nu din porniri lăuntrice şi după ce au văzut că nu primesc nici donaţia făgăduită de Galba. croindu-şi drum pe sub pielea împăratului şi spre tronul Romei. Rând pe rând. Rând pe rând. conducerea Gărzii îi este acordată lui Tigelinnus. care dorea tronul pentru el56. iar în cele din urmă Garda îl părăseşte pe Nero care se sinucide la rândul lui. Ed. p. Sejanus discreditează senatori. oameni mai mult sau mai puţin influenţi. Sub Nero. Nymphidius Sabinus. Susţinut de Burus. Pretorienii l-au susţinut pe împărat în toate nebuniile sale care au inclus incendierea Romei şi uciderea unui număr mare de creştini. p. Opere II – Istorii. împăratul nu avea destulă încredere şi plănuia să îl înlocuiască cu unul din liberţii săi54. Agrippina. p. În opinia lui Tacitus. p. mentorul lui Nero. care îi puneau în primejdie ambiţiile politice. Dar loialitatea lor se cumpăra cu sume imense de bani. mama împăratului Tiberius. Urmaşul lui Tiberius. puterea lui Sejanus asupra acestuia nu mai are nici o stavilă53. După moartea Iuliei. Iar la asta s-ar mai putea adăuga. 380 56 Tacitus. moştenitorii tronului52. Bucureşti. 307 54 Ibidem. comandanţi militari. Puterea Imperială era împărţită între consulul Titus Vinius şi perfectul pretorian Cornelius Laco. p. dar nici în Geta.

229 61 Ibidem. Nu neagă însă Gărzii rolul imens pe care îl are aceasta în luarea deciziilor amintind că ridicarea şi căderea lui Nero. p. de senatori şi chiar de împărat. Roma. fostul prefect Laco fiind ucis de un pretorian reangajat din ordinul lui Otho58. Vittelus îi execută pe toţi comandanţii pretorieni61. p. acuzându-l de nerespectarea înţelegerii pe care o avuseseră şi lupta dintre ei culminează cu incendierea Capitoliului. p. După ce Vittelus îl învinge pe Otho şi-şi asigură puterea. Conduşi de Flavius Sabinus. În războiul împotriva lui Vittelius care visa la tron. 58 59 Ibidem. Tacitus le recunoaşte pretorienilor puterea imensă de care se bucurau şi o justifică prin faptul că se aflau atât de aproape de centrul puterii. Otho adaugă armatelor sale şi Garda Pretoriană şi încredinţează conducerea opeaţiunilor primii pililor. Era cât pe ce să se întâmple o răscoală când prefectul pretorian a fost ucis de proprii soldaţi deoarece era bănuit că încerca să-l detroneze pe Otho. 229-230 23 . 119-123 60 Ibidem. al cărui protejat fusese.Conduşi de tribunul Iulius Martialis. Galba. pretorienii se răscoală împotriva lui Vittelus. Soldaţii erau ameţiţi de vin iar cei mai ticăloşi urmăreau jaful. Vittelus i-a iertat pe pretorieni şi a încercat să-i aducă sub ascultare cu daruri şi favoruri. în afara legiunilor învinse şi răspândite prin Italia. să le plătească donaţii şi să nu-i pedepsească decât pe doi din cei vinovaţi de revoltă de frică că aceştia l-ar putea îndepărta oricând de pe tron59. să le dea concedii.”60. p. cea mai mare frică a sa erau cohortele pretoriene. Îl detestă însă pe Sejanus pentru setea sa de putere şi pentru dorinţa de a prelua tronul. Felul în care Tacitus înfăţişează această revoltă ne arată o părticică din cumplita putere de care se bucura Garda: erau temuţi de populaţie. care se vede nevoit să le ţină un discurs moralizator. Antonius Novelus şi Suedius Clemens şi tribunului reinstalat Aemilius Pacensis. 85 Ibidem. Citez: „Dar acum au ieşit pe câmpul de bătaie legiunile şi flota şi lucru rar altădată. pretorienii îl ajută pe Otho să preia tronul din mâinile lui Galba. Cu ascensiunea la tron a lui Vespasian se termină istoria povestită de Tacitus. Otho sau Vittelus se datorează pretorienilor. iar în fruntea trupelor de pedeştri îl pune pe prefectul pretorian Licinius Proculus. chiar ostaşii pretorieni şi urbani. Noul împărat îl numeşte prefect pretorian pe Flavius Sabinus. Învingător.

Lui Tacitus îi datorăm una din cele mai obiective viziuni asupra Gărzii dintre toţi istoricii romani. când pretorienilor li se oferă o tabără în interiorul Romei. p. începuturile Gărzii nu sunt surprinse. Geta and Caracalla. Dio Cassius scrie o istorie a Romei de la începuturi până în 229. Spre de deosebire de Tacitus. creearea şi stabilizarea acesteia. atitudinea istoricului faţă de Gardă se schimbă. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. Macrinus. Parfrots Book Company Troy. DIO CASSIUS La fel ca şi Tacitus. dar în primele sale cărţi de la creearea ei şi până la domnia lui Nero. Acest negativism poate fi legat şi de relaţia pe care Dio Cassius ca om politic o avea cu Garda şi care se deteriorase până la nivelul în care Garda îi ceruse moartea. el nu insistă pe perioada de apogeu a Gărzii în vremea lui Tiberius şi Sejanus. 2004. el nu intră în amănunte privind activitatea acesteia ci dă doar detalii despre felul în care era organizată şi modalităţi de recrutare62. New York. A fost foarte preţuit de împăratul Septimius Severus. descrierile sunt mai detaliate şi începând cu Commodus devin foarte precise. După aceea. III. vol. Până la perioada lui Iulius Caesar istoria este mai lapidară. După domnia lui Nero. consul şi proconsul în Africa şi Pannonia. El nu priveşte cu ochi buni îmfiinţarea Gărzii. p. Din operele sale putem afla că Garda era compusă din nouă cohorte quingenaria şi că membrii săi erau recrutaţi în majoritate din interiorul Italiei63. Opera sa este împărţită în 6 cărţi. 62 Cassius. devenind din ce în ce mai negativă cu privire la influenţa pe care aceasta o avea asupra împăratului şi a lumii politice romane.Deoarece îşi începe opera cu domnia lui Tiberius. Elagabalus and Alexander Severus . Dio. 117 24 . ci doar perioada ei de mare glorie sub Sejanus. Dio Cassius este primul istoric roman care surprinde începuturile Gărzii. Dio Cassius a fost senator. guvernator al Smirnei. Dio Cassius a fost protejat însă de împăratul Septimius Severus care îi preţuia foarte mult abilităţile politice şi oratorice. 115 63 Ibidem.

90-110 66 Idem. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. vol. Însă în ceea ce priveşte exactitatea informaţiilor privind organizarea. Geta and Caracalla. Geta and Caracalla. 50-110 65 Ibidem. Elagabalus and Alexander Severus. Macrinus. p. PROPAGANDA De-a lungul istoriei umanităţii. conducerea. Şi-a manifestat din nou dezgustul faţă de asasinarea lui Pertinax de către Gardă şi a salutat decizia lui Severus de a desfiinţa Garda şi a o recrea din legiunile dunărene deşi va intra în conflict cu aceasta nouă gardă. la auzul unei pungi cu galbeni.Istoricul vorbeşte foarte acid despre rolul Gărzii în sinuciderea lui Nero şi critică rolul masiv jucat de aceasta în numirea şi mai apoi asasinarea lui Galba. A salutat în lucrările sale acţiunile lui Vespasian şi Titus de a reduce dimensiunile şi de a modifica structura etnică a Gărzii. cărţile acestuia acoperind cea mai mare parte a existenţei acesteia şi perioada de sublimă glorie a pretorienilor. echipamentul şi activitatea pretorienilor. Otho şi Vittelus64. Macrinus. p. Respectul de care un individ se bucura în societate era direct proporţional cu funcţia pe care acesta o ocupa în instrumentele de război ale societăţii sale. Pe 64 Idem. recunoscută fiind atitudinea negativă a istoricului la adresa Gărzii precum şi conflictul personal pe care l-a avut cu aceasta. Dar informaţiile acestuia trebuie preluate cu grijă şi în spirit obiectiv. Va deplânge asasinarea lui Elagabalus şi-l va avertiza pe Alexandru Severus despre pericolul care-l reprezintă „aceşti bărbaţi care-şi schimbă atât de uşor. IV. loialitatea”66. În cărţile în care a descris domnia următorilor împăraţi a amintit mai puţin despre Gardă şi rolul acesteia. care va încerca să-l asasineze. p. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. meseria armelor a fost privită mereu ca fiind una din cele mai onorabile meserii. care i-a cerut chiar moartea. 115-131 25 . VI. Dio Cassius reprezintă cea mai importantă sursă istoriografică în ceea ce priveşte Garda Pretoriană. nu ne permitem să ne îndoim de acest istoric de origine greacă deoarece majoritatea informaţiilor transmise de el au fost deja confirmate prin scrierile altor istorici sau descoperiri arheologice. Elagabalus and Alexander Severus. considerându-le măsuri necesare şi salutare65. vol.

dacă îl putem numi aşa. el trebuia să-şi dovedească 67 Istvan. De la polis-ul grecesc în care calităţile de bărbat. În primă instanţă. Odată cu instaurarea Imperiului şi cu reformele făcute de Augustus. un bărbat puternic şi onorabil. ajungem în lumea romană. meseria de soldat nu era o carieră permanentă. tipul caracteristic pentru acest intrument era soldatul din Garda Pretoriană. locuiau în tabere relativ confortabile şi primeau o bucată de pamânt să o cultive la terminarea serviciului militar. Aceştia erau bine plătiţi. Fabian. efectivele legiunilor trebuiau refăcute tot timpul. de îndată ce intrau în rândul veteranilor. Primul ar fi idealizarea imaginii soldatului roman. care era arătat ca un exemplu de bărbaţie şi curaj. 2009. Revenind la primul instrument. Tîrgu Mureş. cetăţean şi soldat erau interdependente. Din cauza războaielor aproape permanente pe care le purtau. Război şi Societate în Lumea Antică – note de curs. pe lângă lotul de pământ dat în mod obişnuit veteranilor şi calitatea de cetăţean roman68. un civilizator. Universitatea Petru Maior. A intra în rândurile armatei. imaginea soldatului. p. în timpul Republicii. aparatul de propagandă al Imperiului Roman. Era selectat pentru curaj şi abilităţile de luptător şi trebuia să dovedească calităţi deosebite pentru a i se permite onoarea de a servi în garda personală a împăratului. Originea sa era pură deoarece pretorienii erau recrutaţi aproape în totalitate din peninsula Italică. a ajuns sa fie idealizată. Aceste două instrumente se adresau mai mult celor care erau deja cetăţeni romani67. a războinicului prin excelenţă.parcursul secolelor. se creează 28 de legiuni permanente şi meseria armelor devine astfel o carieră. avansând mai apoi în funcţie şi retragerea la vatră ca veteran după îndeplinirea serviciului militar obligatoriu a cărui durată a variat în timp erau privite ca acte onorabile de către bărbaţii Imperiului. Al treilea şi cel mai inteligent instrument de propagandă a fost transformarea armatei în agent civilizator. p. El se adresa necetăţenilor. De asemenea. facând din ea centrul unor ample campanii de propagandă. Al doilea intrument a fost creearea unui sistem de recompense pentru soldaţi. Astfel. iar la sfârşitul serviciului militar primeau. Aici intră în funcţiune. Pentru a atrage noi voluntari şi a menţine numărul trupelor constant. 30-96 68 Ibidem. necetăţenii din provincii puteau intra în armată în auxillia şi alae. Imperiul s-a folosit de trei instrumente propagandistice. 40-56 26 . idealizarea imaginii soldatului. aducând cu el pax romana în provinciile în care era detaşat.

Odată cu creearea noţiunii de „război drept” de către Sf. meseria armelor şi imaginea soldatului s-au degradat datorită atitudinii negative faţă de război pe care a avut-o religia creştină in perioda ei timpurie. Louis Michel. desigur. Fresca de pe „Columna lui Traian” (vezi anexa 1 ) prezentând un grup de pretorieni în aşteptare este foarte grăitoare pentru topicul discutat. violenţa potenţială şi să stăpânească dorinţele69. Martin.Bernard. asemănătoare cu sobrietatea păzitorilor din cetatea platonică. influenţate nemijlocit de statuile monumentale ale împăratului echipat în comandant suprem. simbolul Gărzii.114-118 27 . Un grup de bărbaţi înalţi. singura admisă în inima puterii imperiale. Devenită un subiect sensibil în prima parte a Evului Mediu. Capul nu este plecat. apoi a celei de „război sfânt” de către papalitate şi concomitent cu evoluţia clasei cavalereşti. bine clădiţi după toate standardele frumuseţii romane. pretorienii îşi declară în mod vizibil autoritatea faţă de celelalte unităţi ale armatei şi loialitatea unică îndreptată doar spre persoana împăratului. unde legăturile reciproce care-l unesc pe soldat cu căpetenia Imperiului devin vizibile în chip limpede. Scorpionul roşu. Conscription et Armee de Metier. În încercarea lor de a creea armate puternice ei redesenează imaginea luptătorului prin excelenţă reînviind modelul 69 Boene. Ambii încarnează o forţă ce se vrea liniştită.loialitatea pentru că servea într-unul din cele mai ameninţatoare unităţi armate. în măsură să canalizeze către obiectivele cuvenite thymos-ul. bărbia este uşor ridicată. aşteptând în uniformele lor să-şi primească ordinele dar fără nimic din aerul de servitudine al legionarilor. Umanismul şi Renaşterea redescoperă soldatul roman şi mai ales pretorianul ca ideal de frumuseţe masculină. Augustin şi. Cele mai cunoscute cazuri sunt. meseria armelor redevine onorabilă. Pe monumentele romane. Conştienţi de propria superioritate. p. cel al Partidului Fascist din Italia şi cel al Partidului Nazist din Germania. Însă revitalizarea deplină a imaginii soldatului şi mai ales a pretorianului ca ideal de onoare se petrece în epoca contemporană odată cu accederea la putere în mai multe state din Europa a unor regimuri de extremă dreaptă. FEDN.Ed. se reflectă acea „autoritate a soldatului” care îşi află expresia cea mai evidentă în sculpturile în relief ale unor militari cu platoşă.Paris. este folosit până azi ca să demonstreze puterea şi curajul unităţii militare care îl foloseşte.1991. sigură pe sine.

în Italia. 190-195 28 . dictatorul Benito Mussolini creează un ideal militar bazându-se pe imaginea soldatului roman în general şi a pretorienilor în special. Desenele lui Franz Eichhorst (vezi anexa 2 ) sau sculpturile lui Arno Breker (vezi anexa 3 ) vor părea foarte familiare unui cunoscător al artei greco-romane. conştientizarea propriei valori. numite „fasci di combatimento” aveau la bază tocmai această imagine idealizată a pretorianului roman. această imagine greşită fiind întreţinută de cinematografie. Adelin. p. La fel cum odinioară pretorienii erau cea mai elitistă unitate a armatei romane. Celebrele unităţi care au dat mai târziu numele partidului condus de Mussolini şi a curentului politic iniţiat de acesta. Arta Nazistă. 139-143 Ibidem. De asemenea. mândria reţinută. cu creasta din pene sau păr de cal este asociat azi în mod greşit cu toţi soldaţii romani deşi era strict apanajul Gărzii. privirea pierdută undeva în zare.roman. nu ar trebui să ne surprindă faptul că multe unităţi militare din toate armatele lumii arborează cu mândrie acvila legionară sau scorpionul roşu pretorian ca simbol al unităţii militare în cauză. a superiorităţii asupra celorlalţi71. Coiful Pretorian specific. Aceeaşi bărbie uşor ridicată. Bucureşti. simbolul legiunilor romane şi folosirea ei în toate manifestările propagandistice atât în Italia cât şi in Germania era o practică comună. la fel soldaţii germani trebuie să-şi polizeze abilităţile ca să fie demni să-l apere pe führer70. Corint. destinată protecţiei persoanei împăratului. 2002. curaj şi onoare. Creeată în mod artficial sau nu. La fel. p. Restellini. Atitudinea personajului din sculptura „Gata de luptă” a lui Arno Breker (vezi anexa 4) este foarte asemănătoare cu cea a pretorienilor de pe „Columna lui Traian”. în special a soldatului pretorian ca ideal de forţă. De aceea. 70 71 Guyot. Ed. iar imaginea acestora în cinematografie şi în arta civilă şi militară sunt motive recurente. imaginea soldatului roman. în general şi a pretorienilor în special este foarte puternică în epoca contemporană fiind considerată un ideal prin excelenţă. preluarea acvilei. Patrick.

CAPITOLUL IV GARDA PRETORIANĂ. ORGANIZARE, CONDUCERE, ECHIPAMENT
În 28 a.Chr., concomitent cu celelalte reforme precum stabilirea unei armate permanente, Augustus hotărăşte înfiinţarea unei gărzi pentru el şi familia sa. Această gardă era constituită din 9 cohorte. Există dezbateri între istorici în ceea ce priveşte mărimea unei cohorte pretoriene. În timpul lui Augustus erau cel mai probabil formate din 480 de oameni la fel ca şi cohortele quingenare ale legiunilor sau ale auxiliilor, deşi unii istorici insistă că au fost formate din 1000 de oameni încă de la început. La o dată necunoscută, înainte de anul 47 p.Chr. au mai fost adăugate trei cohorte celor 9 originale şi în 69 p.Chr., în timpul scurtei sale domnii, Vitellius i-a trecut în rezervă pe pretorieni şi şi-a creeat o nouă gardă presupus a fi formată din 16 cohorte a câte 1000 de oameni. Această nouă forţă a avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a putea fi organizată şi campată înainte ca Vespasian să vină la putere şi să reducă garda pretoriană la nivelul ei original din timpul lui Augustus, adică 9 cohorte de 480 de oameni. Domitian a creeat a zecea cohortă dar părerile sunt împărţite dacă el a şi crescut sau nu mărimea cohortei72. După asasinarea împăraţilor Commodus şi Pertinax, pretorienii s-au „vândut” celui care părea să aibă cele mai mari şanse la tron, Didius Iulianus, care a fost însă împărat doar pentru două luni după ce le-a asigurat pretorienilor o donaţie generoasă. Când Septimius Severus devine împărat în iunie 193, el a desfiinţat Garda Pretoriană originală şi a reconstituito cu soldaţi loiali din propriile sale legiuni şi a crescut forţa cohortei la 1000 de oameni. Garda Pretoriană şi-a găsit sfârşitul în mâinile lui Constantin, care a abolit-o în 312 pentru că luptase de partea rivalului său, Maxentiu73. Augustus a exclus ordinul senatorial de la comanda Pretorienilor, numind doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru în anul 2 a.Chr., pe acelaşi principiu de colegialitate ca şi consulii astfel încât să se supravegheze unul pe celălalt, notoriul Sejanus fiind prima excepţie de la

72

Southern, Pat,– The Roman Army – A Social and Institutional History, Ed. ABCClo, Oxford, England, 2006, p.115-117 73 Ibidem, p.117

29

această regulă. Astfel, Pretorienii nu se bucurau de putere politică directă dar exercitau o influenţă enormă şi acordul lor era esenţial pentru orice nou candidat la tron74. Cohortele pretoriene erau numărate de la I la IX, adâugându-se X sub Domitian şi erau comandate de tribuni. Fiecare cohortă era divizată în 10 centurii comandate, ca şi în legiuni, de centurioni. Seniorul centurion al Gărzii era trecenarius şi adjunctul la comandă era princeps castrorum. Titlul de trecenarius era indicativ al funcţiei sale de a comanda 300 de gărzi imperiale călare, speculatores, o forţă de cavalerie de elită încorporată în Gardă şi care formau garda specială a împăratului distinctă de gărzile călare, equites singulares Augusti75. Un simplu soldat în Garda Pretoriană putea ajunge uşor centurion în legiuni. Un excenturion din Gardă avea avantaje chiar mai mari, putând ajunge la rangul de primus pilus în legiune şi se putea întoarce la Roma pentru a prelua o varietate de funcţii în diferitele forţe militare din oraş. Unii din ei puteau progresa într-o carieră administrativă devenind procuratorii imperiali în provincii76. Baza de recrutare pentru Garda Pretoriană a fost în primă instanţă Italia, dar în secolul II recrutarea a fost deschisă pentru câţiva bărbaţi din Pannonia şi Dalmaţia. Apoi Severus înlocuieşte fosta Gardă Pretoriană cu una formată din soldaţi din propriile sale trupe germanice provenite din Ilyricum. Această diferenţă în origini şi asocierea foarte puternică pe care o aveau cu împăratul se poate să fi dus la creşterea aroganţei pretorienilor în secolul III, aceştia ajungând să terorizeze locuitorii Italiei. La origine, când au fost creeate de Augustus, doar trei cohorte pretoriene puteau fi în Roma în acelaşi timp, celelalte şase fiind staţionate în diferite oraşe de pe teritoriul Italiei. Totuşi, sub împăratul Tiberius, când influenţa prefectului pretorian Sejanus se afla la zenit, toate cohortele pretoriene au fost cazate în tabăra nou construită pentru ei, castra praetorie, la periferia nord-estică a Romei. Suprafaţa de 16,7 hectare a castra praetoria pare să contrazică părerea acelor istorici care susţineau că aceste cohorte pretoriene erau formate dintr-o mie de oameni, fiind mult prea mică pentru a găzdui un număr atât de mare de soldaţi77. În castra praetoria membrii gărzii urmau acelaşi antrenament ca şi cel al legionarilor şi din secolul II p.Chr. îl vor însoţi pe împărat în diverse războaie, dar fără a avea funcţii tactice.
74 75

Ibidem, p.116-117 Ibidem, p. 117 76 Ibidem, p. 116 77 Ibidem, p. 116

30

Statutul şi plata pretorienilor erau mult mai ridicate decât ale soldaţilor din legiuni sau auxilii. Existau posibilităţi de avansare în carieră mult mai ridicate, aşa cum am menţionat mai devreme. Cât despre soldă, ea a fost stabilită la începutul secolului I p.Chr. la 375 de denarii, pe când legionarii primeau doar 225 de denarii. Această diferenţă s-a mărit şi mai mult sub Domitian, care a crescut plata legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. De fiecare dată când un împărat făcea o donaţie trupelor, pretorienii primeau întotdeauna mult mai mult decât soldaţii din legiuni şi auxilii. În curând s-a stabilit obiceiul de a se plăti un dar în bani pretorienilor la ascensiunea pe tron a unui nou împărat sau la orice ocazie specială precum o victorie militară sau promovarea unui membru al familiei imperiale. Drept urmare, membrii Gărzii şi ofiţerii acumulau într-o perioadă relativ scurtă o mică avere. Durata serviciului militar pentru pretorieni era de 16 ani spre deosebire de 20 de ani şi mai apoi 25 de ani serviţi în legiuni sau auxilii. Astfel, membrii Gărzii şi ofiţerii puteau avansa spre posturi militare superioare cât erau încă în floarea vârstei(30-40 de ani)78. În ceea ce priveşte echipamentul Gărzii Pretoriene, acesta era mult mai elaborat decât cel al legionarilor şi reflecta rolul pe care aceştia în jucau în Imperiul Roman. Un aspect mult discutat de către istorici este cel al armurii şi al dotărilor armate care îi caracterizau pe pretorieni şi care îi făceau să se distingă faţă de legionari sau faţă de alţi militari romani. În realitate, atunci când pretorienii erau implicaţi în bătălie sau participau la alte genuri de operaţiuni militare, echipamentul lor nu diferea prea mult faţă de cel standard purtat de legionari. În esenţă, putem spune că pretorienii dispuneau de un anumit tip de „uniformă” (armura, casca, tunica, încălţămintea, etc.)79. Putem face o distincţie între o armură grea, de război şi o armură uşoară purtată când pretorienii se aflau campaţi la Roma pe timp de pace. O distincţie ulterioară se va face în fuziunea dintre departamente (infanterie, cavalerie) precum şi între epocile istorice de referinţă (secolele I, II, III şi IV)80. Aspectul poate cel mai original este reprezentat de legătura cu tradiţia. Pretorienii prezintă un echipament încărcat, oarecum clasic. Referirea la trecut era puternic resimţită în cadrul armatei şi chiar dacă fusese constituită oficial la începutul epocii imperiale, Garda
78 79

Ibidem, p. 115-116 Mattesini, Silvano, Le Legioni Romane – L’armamento in Mille Anni di Storia, Ed. Gremese, Roma, 2006, p. 190 80 Ibidem, p. 190

31

Acesta se poate deduce. Culorile cele mai probabile de a fi fost folosite sunt albul şi roşul (aceasta din urmă a fost folosită probabil şi în cazul altor uniforme). În orice caz. centurionii se distingeau prin creasta transversală (şi prin faptul că purtau vinca. pe laturile căştii erau poziţionate două pene. 190 32 . Lorica segmentata ia locul loricei hamata. adică un fel de cămaşă de fier în locuri mult mai tipicei şi mai răspânditei în Imperiul timpuriu lorica segmentata. Defapt purtau un coif de tip attic (grec. în care pretorienii purtau un alt tip de echipament. Când îl escortau pe Imperator.81 În timpul campaniilor şi războaielor. Scutul era oval şi convex. Creasta putea să fie din păr de cal sau din pene probabil de culoare roşie sau albastră. nu s-au găsit dovezi arheologice care să susţină această afirmaţie. clasicul baston din lemn de stejar) pe când cea a celorlaţi ofiţeri era dispusă longitudinal. faptul că Republica s-a transformat în Imperiu. Gladiusul. Culoarea roşie pare mai plauzibilă şi datorită faptului că roşii erau şi tunicile lictorilor. echipamentul nu era probabil diferit de cel al legionarilor. au fost avansate mai multe ipoteze. funcţionari care purtau fasciile. pumnalul şi pilumul (suliţa clasică) erau în schimb armele ofensive.Chr. fără probe arheologice efective din unele basoreliefuri ca cel de pe Arcul lui Claudiu din 51 p. În ceea ce priveşte culoarea tunicii. Culoarea crestei şi a penelor era albă. rămăşiţă a războinicilor romani din secolul trecut. În basoreliefuri se observă în unele cazuri că armura este de tip muscular ca cea a ofiţerilor din legiuni (poate din bronz sau chiar din piele) iar tunica este îmbrăcată pe deasupra de armură. Ceilalţi ofiţeri purtau un baston lung cu capăt sferic care simboliza demnitatea de a conduce. dar după cum am mai spus. De aceea pretorienii purtau o cască de tip Montefortino ca şi soldaţii lui Caesar şi de multe ori purtau o lorica hamata. ei erau cei care simbolizau caracterul de continuitate. p. La nivel de ipoteză este probabil că aveau şi un al doilea tip de echipament pe care îl putem defini ca un alt tip de uniformă. spre deosebire de cel rectangular al legiunilor imperiale. Funcţionalitatea şi siguranţa erau elementele prioritare şi de aceea pretorienii purtau în aceste situaţii căşti de tip italic sau galic în diversele lor variante.Pretoriană aminteşte de Republica romană şi acest aspect este puternic evocat în imaginea exterioară a membrilor acesteia. dar armamentul ofensiv rămâne acelaşi 81 Ibidem. Fasciile erau cele care simbolizau autoritatea magistraţilor în perioada Republicii. athenian) romanizat cu o creastă vizibilă în vârf.

Pentru cavalerie discursul era diferit. Calul se călărea fără scări şi echilibrul călăreţului era dat de patru coarne aflate la fiecare colţ al şeii care îl ajutau pe cavaler să meargă în galop sau să lupte fără să-şi piardă echilibrul. Harnaşamentul calului era foarte valoros pentru a sublinia rangul superior al pretorienilor faţă de ceilalţi cavaleri din legiuni sau din alae83. echipamentul pretorienilor (ca şi cel al legionarilor. simboluri solare. La gât purtau o eşarfă numită focale. Aspectul general era orientalizat. Scutul avea o formă poligonală pe care era pictat scorpionul. Locul loricei segmenatata sau hamata este luat acum de o armură din solzi de metal (lorica squamata) care este prezentă din timpul lui Marcus Aurelius. Tunica era albă. 82 83 Ibidem. brache. 192 33 . de culoare albastră sau roşie care proteja pielea de frecarea armurii. ei aveau contus.) era făcută dintr-o plasă de zale de fier ca să nu împiedice mişcările ca cea segmentată. Împreună garantau o bună protecţie şi o mai mare libertate de mişcare. Cohortele nu mai sunt compuse acum aproape exclusiv din elemente italice. pumnal). semilune. Tunica prezintă mâneci lungi. p. necesari atât pentru perioadele de iarnă cât şi pentru comoditatea călăreţului când se urca pe cal. Din punct de vedere simbolic. etc. În secolul III. spatha. iar în ceremoniile oficiale un fel de coturni (calceus). Armura (cel puţin în secolele I şi II p. de aceeaşi culoare cu pantalonii numiţi blache pe care îi purtau cavalerii. p. pilum. În picioare purtau clasicele sandale şi talveţii. casca de factură imperială prezintă margini mai rotunjite şi are acum o protecţie pentru ceafă mai mare. dovadă clară a influenţei parţilor asupra lumii militare romane. Casca era un model clasic tipic acesteia. de altfel) se schimbă substanţial. un tip de lance scoasă din uz pentru infanterie dar folosită încă de cavalerie iar gladiusul era înlocuit de o armă mai lungă. 191 Ibidem. La nivelul armamentului.Chr. ci este tot mai evidentă prezenţa elementelor barbare romanizate. Schimbările sociale şi politice survenite în sânul Imperiului se reflectă şi în înfăţişarea Gărzii Pretoriene.(gladius. Astfel atât legionarii cât şi pretorienii se îndepărtează tot mai mult de imaginea clasică a soldatului roman din secolul I şi II.82. pretorienii aveau un scorpion imprimat pe tunică şi pe scuturi (de culoare albastră sau roşie) care erau de asemenea bogat decorate cu semne de factură astrologică: stele. Solzii erau plăci de fier poleite cu bronz şi lipite apoi pe un corset de piele. iar ocazional.

lungă şi dreaptă.purtaţi înainte doar de cavaleri sau doar în timp de iarnă sunt acum purtaţi de toată lumea şi acoperă piciorul până la gambă. care era deschisă în jurul gleznei84. Aceşti cavaleri aveau un rang superior şi un statut mai elevat chiar şi printre ceilalţi pretorieni. ci are o formă de pară prin cele două adâncituri din laterale. semn clar al decadenţei economice şi tehnice a Imperiului. p.117 34 . Puterea şi 84 85 Ibidem. mereu de formă ovală nu mai este convex. Şi armele ofensive se schimbă. cit..Chr. Astfel. pe lângă rolul de bodyguarzi ai împăratului mai îndeplineau şi diferite servicii pentru acesta. O spadă similară spatha-ei de cavalerie. 192 86 Ibidem. P. p. Spre sfârşitul existenţei lor (300-312 p. p. duceau la bun sfârşit misiuni de spionaj şi chair asasinate. p. Transportau mesaje secrete. Pilumul este abandonat definitiv şi înlocuit de lance. Doar cavalerii care exercitau acum rolul de protecţie în locul legiunilor îşi puteau permite echipamente mai bune şi mai scumpe86. Scutul. care are un rol mai defensiv. Sandalele militare au fost înlocuite cu încălţăminte de tip civil din piele. la fel ca cei folosiţi de populaţiile germanice sau celtice. comparativ numeric decât turmaele de 300 de cavaleri ataşaţi unei legiuni. 192 87 Southern. Un aspect foarte controversat în ceea ce priveşte Garda Pretoriană îl reprezintă cavaleria. Op. a luat locul clasicului gladius85. speculatores. un grup de 300 de gărzi imperiale călare. Căştile din secolul IV sunt de o calitate mai proastă faţă de perioada clasică.. singurul care îl însoţea pe acesta peste tot. Armura este probabil tot cea din plăci de oţel. Când Augustus creează Garda din cele nouă cohorte quingenaria la fiecare cohortă era ataşată o unitate formată din 120 de cavaleri. Speculatores. seniorul centurionilor. Era campat într-o tabără specială în jurul reşedinţei împăratului şi a familiei sale şi nu în tabăra pretoriană de la periferia Romei87. de multe ori îl însoţeau pe acesta la întâlnirile cu Senatul sau îl consiliau în rezolvarea unor chestiuni oficiale. pretorienii care au luptat de partea lui Maxentiu purtau căşti de tip Intercissa de tip romano-sassanid şi scuturi rotunde.). locul lor în aceste misiuni va fi luat de frumentarii. care are rolul de a ţine inamicul la distanţă. mult mai mare. 192 Ibidem. o forţă de cavalerie de elită conduşi de trecenarius. În timpul lui Hadrian. Tribunii şi centurionii cohortelor pretoriene ajungeau de cele mai multe ori să îndeplinească rolul de sfetnici neoficiali ai împăratului şi de aceea. constituiau corpul de bodiguarzi al împăratului.

1996. deşi a permanentizat existenţa armatei ca instituţie. aceea de a desfiinţa legiunile odată atinse graniţele Italiei. fie înlocuind Garda cu oameni aleşi din proprii susţinători (această înlocuire se putea face în totalitate.influenţa de care se bucurau ofiţerii Gărzii Pretoriene era de necontestat. crescând astfel în mod inconştient influenţa pretorienilor ca unică forţă militară nu numai în Roma ci şi în întreaga Italie88. dar ca forţă militară militară atingeau probabil valoarea a patru-cinci legiuni. A History of Rome Under the Emperors. urma pasul al doilea şi anume consolidarea puterii. Ed. London. dar le menţine în afara graniţelor Italiei. Ilyricum şi Dalmaţia.. a pus legiunile în afara Italiei în provincii.115-117 35 . De aceea existau doi paşi pe care fiecare nou împărat căuta să-i îndeplinească pentru a accede la dar şi pentru a menţine tronul. cit. Mişcarea pur politică a lui Augustus de a acorda conducerea Gărzii Pretoriene unui prefect de rang ecvestru a fost în fapt o lovitură dată ordinului senatorial şi familiilor de patricieni din Roma de la care emanase puterea în vechea Republică. Theodor. ci le permanentizează existenţa într-o armată regulată. să apere graniţele Imperiului. Această regulă exista încă din timpul Republicii. Aceasta se putea face pe două căi: fie continuând să acorde daruri. Routdledge. Mai exista şi problema locaţiei. p. cum au făcut Vespasian şi Titus. Aceasta a doua metodă de consolidare a puterii prin înlocuirea Gărzii Pretoriene presupune că împăratul respectiv avea de partea sa destule legiuni încât să îl ferească de o eventuală revoltă a pretorienilor. Baza de recrutare se va lărgi spre câţiva soldaţi din Pannonia.. Dându-le conducerea 88 Mommsen. Pretorienii se aflau campaţi la Roma. 86-87 89 Southern. Odată ajunşi acolo. Augustus nu mai desfiinţează legiunile. Op. în inima puterii imperiale. care ca număr se apropia de cel al unei legiuni. Primul pas era obţinerea. în timp ce reforma lui Augustus. sau doar la nivel de ofiţeri. P. deoarece nici un cetăţean roman nu ar fi permis unui barbar romanizat să facă parte din forţa militară cu cea mai mare influenţă în viaţa politică a Marelui Oraş. donaţii şi favoruri pretorienilor. sau mai degrabă cumpărarea sprijinului Gărzii Pretoriene pentru a accede la tron. p. cum fac majoritatea împăraţilor cu domnii mai lungi de 5 ani). abia în secolul III când neîncrederea în soldaţii romani crescuse odată cu elevarea rolului cavaleriei de origine germanică şi scăderea rolului infanteriei legiunilor89. De aceea la început Italia va constitui unica bază de recrutare pentru Garda Pretoriană.

Bucureşti. Ştiinţifică şi pedagogică. acesta fiind. al doilea om în stat după împărat. 1964. 90 91 Ibidem. în esenţă fondul pretorienilor a rămas acelaşi: o forţă militară puternică şi bine organizată.Gărzii Pretoriene. făcând-o astfel capabilă să exercite o influenţă majoră în toate deciziile luate la cele mai înalte niveluri ale Imperiului Roman. Opere III – Anale. Augustus mută sceptrul puterii în mâinile ordinului ecvestru. de exemplu cazul lui Sejanus care aproape a ajuns împărat. 253-254 36 . p. uneori chiar primul. De asemenea. influenţă care i-a atras ura contemporanilor91. care fusese până atunci mereu în umbra celui senatorial90. deşi au suferit multe schimbări de organizare şi echipament. când împăratul era influenţabil iar puterea prefectului pretorian era la apogeu. de la înfiinţarea lor în timpul lui Augustus şi până la dispariţia lor în timpul lui Constantin. bucurându-se de o influenţă imensă asupra împăratului Tiberius. Ed. unica campată în inima puterii imperiale. funcţia de prefect pretorian reprezenta apogeul unei cariere de rang ecvestru. p. 115 Tacitus. în materie de putere politică (chiar dacă neoficial). În concluzie.

115 Ibidem. iar serviciul militar la 16 ani. rolul politic al pretorienilor nu se manifestă încă. Routdledge. 117 37 . AUGUSTUS (29-14 A.) Primul împărat. are meritul de a fi creeat Garda Pretoriană în 27 sau 29 a. doar un grup restrâns (trei cohorte după unii istorici sau doar 300 de soldaţi după alţii). pretorienii nu sunt încă campaţi în Roma. London.CAPITOLUL V ROLUL POLITIC AL GĂRZII PRETORIENE Creearea Gărzii Pretoriene petrecute în timpul lui Augustus a făcut parte dintr-o serie de reforme politice. 116 94 Ibidem. Pretorienii erau organizaţi în nouă cohorte quingenaria (a câte aproximativ 500 de soldaţi) 93. Se antrenau ca şi legionarii. p. ei fiind o unitate nou creeată care abia acum începea să-şi consolideze autoritatea. cu scopul de a proteja persoana împăratului atât pe timp de pace cât şi când acesta participa în campanii militare. împăratul îi ţinea deocamdată la distanţă de Roma.Chr. Sub Augustus. O primă sclipire a viitoarei influenţe politice pe care pretorienii o vor exercita în viitor este vizibilă în faptul că Augustus numeşte doi prefecţi de rang ecvestru la conducerea acestora. De asemenea. Era singura unitate militară campată în interiorul Italiei. p. Theodor. Plata acestora a fost stabilită la 375 de denarii pe an. ci în diferite oraşe din Italia. excluzând ordinul senatorial din această funcţie. Celelalte legiuni care formau armata permanentă creeată tot de Augustus se aflau în diferite provincii ale Imperiului Roman şi conform unei vechi legi din timpul Republicii nu aveau dreptul să intre în Roma92. A History of Rome Under the Emperors.CHR. Ed. 1996. Octavian Augustus. fiind campaţi la cartierul general al împăratului. p. centrul puterii. militare şi sociale menite să-i întărească puterea personală a acestuia şi să facă trecerea de la Republică spre Principat ca formă de organizare politică. În acest context al schimbării. temându-se de această forţă militară pe care el însuşi o instituise94. Sub Augustus. Garda Pretoriană a servit atât ca organism militar dar mai ales ca instrument politic. 92 93 Mommsen.

pe tron urcă Tiberius. însă de Germanicus.CHR. Neîndoielnic era la fel de aristocrat ca şi Augustus sau Ginta Iulio-Claudiană. Profitând de încrederea de care se bucura în faţa împăratului. p. provenit dintr-o familie umilă de rang ecvestru. fiul comandantului Gărzii Pretoriene95. Tiberius era mult mai potrivit pentru cazarmă decât pentru Forum. Alte revolte vor urma pe Rhin şi pe Dunăre. Abilitatea extraordinară. La începutul domniei sale. atât datorită respectului de care se bucura în rândul trupelor ca general cât şi datorită faptului că a trimis pentru a negocia sfârşitul revoltei pe fiul său Drussus şi pe un tânăr ofiţer. Asta îi creşte şi mai mult influenţa lui Sejanus. Domnia lui Tiberius a fost marcată de relaţia acestuia cu omul său de încredere. Sejanus. care îşi creştea astfel influenţa atât în rândul trupelor cât şi al populaţiei. Militar prin excelenţă. fiul şi urmaşul lui Tiberius. iar Sejanus va prelua conducerea Gărzii de la acesta96.) Tiberius era un membru al înaltei aristocraţii. imensul talent politic şi loialitatea feroce faţă de Tiberius sunt câteva din calităţile care-l definesc. pe care-l vedea ca un rival şi pe care-l va elimina convingându-i propria soţie să-l asasineze.La moartea lui Augustus în 14 a.Chr.CHR. dar nu a încercat niciodată să-l elimine pe împărat. A. Sejanus a trecut primul test odată cu înăbuşirea revoltei de pe Dunăre din 14 p. Lucius Aelius Sejanus. principalul contracandidat la preluarea puterii. El a aspirat la putere urmărind chiar să-i succeadă la tron lui Tiberius. Acesta a fost un experiment periculos pentru Tiberius şi va marca momentul de început al asceniunii spre putere al lui Sejanus.. p.1963. 126 Ibidem.Chr. deşi Augustus introdusese doi prefecţi în această funcţie. 128 38 .. Sejanus îşi arogă dreptul de a numi toţi ofiţerii Gărzii. TIBERIUS (14 A. Claudii Nerones. s-a confruntat atât cu nelinişti politice cât şi cu o revoltă militară pe care a reuşit însă să o stingă rapid. Sejanus: Whose Conspiracy?. Nu a avut o relaţie la fel de bună cu Drussus. înăbuşite. Fiul fostului prefect al Gărzii Pretoriene sub Augustus (Strabo). – 37 P. Tatăl său va deveni guvernator al Egiptului. Trăise în anturajul familiei imperiale încă de la vârsta de 4 ani.Oxford University Press. 95 96 Boddington. Tiberius leagă şi mai mult familia imperială de cea a lui Sejanus căsătorind o fiică a lui Sejanus cu un fiu al lui Claudius. care îl numise unic prefect pretorian.

Warriors:Gladiators 100 b.) A fost declarat împărat de către Senat la 18 martie 41. Th. p.Oxford. p.. La conducerea Gărzii va fi numit Macro. Unii istorici consideră că a fost vorba de o conspiraţie a ofiţerilor seniori ai Gărzii într-o încercare de a-şi manifesta influenţa de care beneficia.Cit. când era la doar un pas de a fi numit sucesorul acestuia.C. mai ales că sunt campaţi acum chiar în Roma. pe care-l va susţine cu consimţământul populaţiei când acesta se va declara împărat la moartea lui Tiberius98.. câţiva ofiţeri juniori ai Gărzii vor organiza o lovitură de palat.-A. succesorul lui Sejanus la conducerea Gărzii va fi ca şi acesta conducător unic fără un coleg cu care să împartă puterea potrivit regulii augustane. 133-134 99 Wisdom. În replică la uciderea prefectului lor şi la actele tot mai sângeroase la care se deda împăratul. 128 Ibidem. Are o aventură cu soţia lui Macro şi pentru a evita complicaţiile. Slab şi fără calităţile necesare unui împărat. Acesta a cultivat o prietenie apropiată cu Gaius Caligula. Conspiratorii.2001. Sub Sejanus. doi tribuni. O lovitură de palat şi o conspiraţie îl vor îndepărta pe Sejanus atât de la conducerea Gărzii Pretoriene cât şi din favorurile împăratului. Op. 135-136 39 . în inima puterii imperiale. Cert este că Garda Pretoriană poartă responsabilitatea îndepărtării celui de-al treilea împărat99. Cassius Chaerea şi Sabinus. Sejanus ordonă construirea unei castra praetoria la periferia nord-estică a Romei şi mută întreg contingentul Gărzii Pretoriene în interiorul oraşului. Alţii consideră că a fost doar o răzbunare a celor doi ofiţeri care fuseseră deseori ţinta glumelor crude ale împăratului.200. se scufundă în proiecte ireale care consumă imense resurse fără rezultate vizibile şi în crime sângeroase pentru a-şi satisface propriul ego. un ofiţer senior al acesteia. Garda Pretoriană prinde pentru prima oară gustul jocurilor politice. Macro.CHR.D.Profitând de enorma influenţă politică de care se bucura.Osprey Publishing. p. Sthepen . urmărind să folosească Garda pentru satisfacerea propriilor ambiţii politice97. GAIUS CALIGULA (41-54 P. îl vor înjunghia pe Caligula. care moare la 24 ianuarie 41. CLAUDIUS (41 – 54) 97 98 Mommsen. ordonă executarea ambilor.

Nu va reuşi să împiedice însă asasinarea vărului lui Nero. Op. singurul care putea emite pretenţii la tron şi în a cărui moarte va fi implicată şi Agrippina102. Garda a fost purificată de orice ofiţeri care nu erau de partea lui Nero101. Messalina. 1983 Mommsen. Britannicus. va aranja să fie numit prefect al Gărzii Afranius Burrus în locul fostului prefect fidel soţiei împăratului. Burrus era însă devotat Agrippinei. În acelaşi timp. 154 40 . care şi-a apărat cu succes propriile interese100. Amsterdam. trupe nonmilitare: cohortele urbane (un fel de unităţi de poliţie). câteva cohorte şi cei doi ofiţeri care-l asasinaseră pe Caligula se opuneau la Roma Senatului. Nero o acuză pe aceasta că a încercat să-l otrăvească şi vrea să o execute dar este împiedicat de Burrus.Pe tron urcă Tiberius Claudius Germanicus cu sprijinul Gărzii Pretoriene. Astfel. Cit. – Suetonius. În acelaşi timp. vigiles şi gladiatorii imperiali. Claudius era ţinut prizonier în tabăra pretorienilor. 147 102 Ibidem.B. vechea aristocraţie republicană reprezentată de Senat a fost învinsă nu de armată ci de Gardă. împământenind acest obicei al darului în bani către soldaţii pretorieni la urcarea pe tron al unui nou împărat. care dorea puterea pentru fiul său. 100 101 Baldwin. Agrippina. Cei doi ofiţeri pretorieni responsabili de moartea lui Caligula au fost executaţi. p. Claudius era un împărat slab şi laş.Th. Nero îşi descrie ascendenţa într-o manieră destul de extraordinară: se numeşte pe sine nu fiu al Agrippinei. ci nepot al lui Germanicus (Claudius). Burrus îl prezintă pe Nero Gărzii. Ea va atrage Garda de partea sa. Garda a acceptat înţelegerea.. În cele din urmă aceştia ajung la o înţelegere şi Claudius este de acurd să plătească 15000 de sesterţi fiecărui soldat al Gărzii. Senatul dorea să le opună pretorienilor celelalte trupe aflate în Roma. Acesta o câştigă de partea sa cu ajutorul unor donaţii generoase. strănepot al lui Tiberius şi străstrănepot al lui Augustus.. Nero. Cea mai influentă va fi nepoata sa. iar sub conducerea sa au guvernat de fapt servitorii şi femeile. NERO (54-68) La moartea lui Claudius în 54. p.

dar refuză şi se pune la dispoziţia Senatului. 154-158 105 Ibidem. Nero nu-şi poate susţine domnia în faţa legiunilor provinciale şi Garda îl abandonează. profitând de confuzie şi de simpatia de care se bucura în rândul Gărzii. p. Deşi susţinut de Gardă. aşa cum făcuse Tiberius cu Sejanus. Legiunile germane urmau să-i ia locul. OTHO (68-69) Servicius Sulpicius Galba obţine numirea ca împărat. În disperare de cauză şi din cauza vârstei înaintate. p. p. dar adevăratul motiv al căderii sale a fost persecutarea clasei nobiliare romane. Îşi lansează imediat regimul de autoritate asupra Gărzii. Marcus Salvinius Otho. În aceste condiţii. 159 41 . dar dovezile clare în acest sens lipsesc. unul din comandanţii Gărzii ajunge chiar să fie proclamat împărat de o parte din regiunile romane răsculate. îi lipseau contactele şi sprijinul armatei. Deoarece acesta se bucura de calitatea de unic comandant al Gărzii. a legiunilor şi a faptului că Galba nu era legat în nici un fel de fosta familie imperială au dus la căderea sa. urmărind să atace Garda şi privilegiile acesteia. După ce-şi va asasina mama sub pretextul că mesagerul trimis de aceasta a încercat să-l ucidă. Galba doreşte să-şi adopte un urmaş. care refuzase să-i îndeplinească ordinul de a o executa pe Agrippina.Primii opt ani din domnia lui Nero au fost marcaţi de o guvernare judicioasă şi înţeleaptă. Nemulţumirea Gărzii. fără să le plătească acestora darurile pe care le ceruseră. Persecutarea creştinilor ca urmare a unei serii de catastrofe naturale care s-au abătut asupra Romei a fost mişcarea care l-a pus pe Nero în istorie. Aceştia au fost Sofonius Tigellinus şi Faenius Rufus. GALBA. VITELLIUS. căruia în ciuda originii şi educaţiei sale strălucite. Rufus. Nero va încerca mai întâi să-l elimine pe Burrus. Tigellinus demisionează. Nero nu va încerca să-l elimine pe Burrus direct. La conducerea Gărzii au fost aduşi de data aceasta doi prefecţi conform regulilor impuse de Augustus. Roma este în haos104. în persoana lui Lucius Calpurnius Piso. Există zvonuri că Nero l-ar fi otrăvit pe Burrus. Nero se sinucide şi cu el ia sfârşit dinastia Iulio-Claudiană. Garda este invitată să aleagă un nou împărat105. care-şi câştigase averea în timpul 103 104 Ibidem. acesta din urmă devenind adevărata forţă din spatele regimului lui Nero103.154 Ibidem. Trupele îl aleseseră ca împărat pe Vitellius şi doreau să pornească o campanie spre Italia.

160-161 Ibidem. iar ceilalţi membri se raliază şi ei în scurt timp mai mult din ură pentru Galba şi ca răzbunare pentru zgârcenia acestuia. fiu al împăratului şi co-regent la acea vreme107. Vespasian este proclamat prima dată împărat pe 11 iulie 69 de către armatele din Egipt. Vitellius devine împărat pe 19 aprilie 69. comandant al Gărzii a fost Licinius Clemens. împotriva revoltei evreilor este trimis Flavius Vespasianus. p. Aşa că în cele din urmă.lui Nero. Erupţia vulcanului Vezuviu îngroapă Pompei şi Herculaneum. 106 107 Ibidem. În est. Numărul de soldaţi a fost probabil redus de la cele 16 cohorte a câte 1000 de oameni stabilite de Vitellius la 10 cohorte quingenaria. Vespasian reuşeşte să înfrângă trupele şi Garda lui Vitellius şi să fie recunoscut ca împărat în întreg Imperiul Roman. Mai rămânea să se decidă conflictul dintre Otho şi Vitellius. El a sesizat potenţialul pericol care exista în comandantul Gărzii. Deşi scurtă. Galba şi Piso au fost ucişi în piaţa publică şi Otho preia tronul. dar mai ales din soldaţi din propriile-i trupe. p. Şi-a numit propriile rude pe acest post. Iniţial a fost împărat în est. apare în peisajul puterii. Ca măsură represivă. În cele din urmă. Otho renunţă la tron. În primă instanţă. Acesta prelungindu-se. acesta desfiinţează Garda şi toate trupele din interiorul Romei şi creează o nouă garnizoană din legiunile loiale lui: 16 cohorte pretoriene şi 4 cohorte urbane a 1000 de oameni fiecare106. 173-175 42 . Vespasian era foarte conştient de faptul că nu era numărul cel care conta ci întărirea garnizoanei din capitală. formând-o din voluntari din Italia. Lui i-au urmat Titus. la moartea tatălui său. trădând Garda şi legiunile care-l susţinuseră. Se finalizează Colosseum-ul. 14 ofiţeri ai Gărzii îl proclamă pe Otho împărat. TITUS ŞI DOMITIAN (79-81 ŞI 81-96) Titus urcă pe tron în 79. Cu o popularitate crescută. domnia sa este înfloritoare. VESPASIAN (69-79) Vespasian a repus Garda în vechile ei drepturi. L-au susţinut apoi trupele din Asia Minor şi Grecia.

Domitian este asasinat în urma unei lovituri de palat şi pe tron urcă Nerva108.Oxford University Press. Pe plan intern a fost respectat şi ascultat. Sub domnia sa. el îi execută pe ofiţerii Gărzii. p. Îl numeşte succesor pe Hadrian110. care-l numise deja succesor. Nerva este proclamat împărat de prefectul pretorian. În 93 este exilat de Domitian pentru câteva luni în Tarent după care revine în capitală. Creează un Imperiu imens.Domitian urcă pe tron la moartea fratelui său.Este primul din cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. La urcarea pe tron. Garda îi va rămâne profund loială.Guard Prefect of Trajan and Hadrian. p. TRAIAN (98-117) Marcus Ulpius Nerva Traianus a fost al doilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni” ai Imperiului Roman şi unul dintre cei mai importanţi. La asasinarea lui Domitian pe 18 septembrie 96. însă foarte greu de apărat. din cauza deselor războaie pe care le purta. 150-270 43 . 185-190 Ibidem. 234-243 110 Syme. în provinciile mărginaşe izbucnesc revolte. Garda neîndrăznind să-i ameninţe autoritatea.1989. iar imediat după moartea sa. Ca şi tatălui şi fratelui său. Cucereşte Dacia. Presat de aceeaşi Gardă care-l adusese la putere. pe 27 octombrie 97 este obligat să-l adopte şi să-l desemneze co-regent şi succesor la tron pe Ulpius Traianus. mai ales datorită faptului că măreşte solda legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii.R. Phartia şi Mesopotamia şi duce Garda cu el în aceste războaie. HADRIAN (117-138) 108 109 Ibidem. care se răsculaseră împotriva tatălui său adoptiv. guvernatorul Germaniei Superioare şi unul din cei mai talentaţi oameni ai imepriului109. NERVA (96-98) Nerva este unul din beneficiarii regimului lui Nero şi al dinastiei Flaviilor. Imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă.. temându-se de o rebeliune a acestora. Traian a fost primul împărat non-italian urcat pe tronul Romei.

Evită conflictele şi nu sfidează Garda Pretoriană. Lucius Verus. dar aceştia aparţineau Gărzii şi erau limitaţi în scop şi putere.. Este ultimul dintre cei „cinci împăraţi buni”. erau folosiţi mesageri speciali şi asasini din rândul Gărzii Pretoriene.Publius Aelius Traianus Hadrianus a fost al treilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. fratele său prin adopţie şi co-împărat. În acelaşi timp. p. Politica sa internă a fost calmă. Frumentarii şi-au câştigat rapid ura societăţii şi asocierea cu şefii acestui serviciu putea aduce grave repercusiuni111. Moare în 180 în urma unei boli infecţioase. În 177 şi-l asociază la tron pe fiul său Commodus. Era fiul consularului Aurelius Fulvius. Op. Hadrian este cel care a înfiinţat frumentarii. 111 112 Ibidem. Renunţă la unele din cuceririle predecesorului său pentru menţinerea păcii. nu a avut probleme cu Garda. 276-279 Mommsen. Este adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 cu condiţia să-i adopte la rândul său ca urmaşi pe Marcus Aurelius şi Lucius Aurelius Verus. se confruntă cu eşecuri militare şi moare de ciumă în 169. p. ANTONINUS PIUS (138-161) A fost cel de-al patrulea din cei „cinci împăraţi buni”. A devenit consul în 120 şi guvernator al provinciei Asia. 279 113 Ibidem. pentru scurt timp. un fel de serviciu secret al Imperiului Roman. 305 44 . speculatores.Th. El se confruntă cu revolte din partea triburilor germanice şi britanice. Triumfurile militare ale lui Marcus Aurelius asupra sarmaţilor şi marcomanilor îl fac erou.. iar revoltele au fost înăbuşite de generalii săi112. MARCUS AURELIUS (161-180) ŞI LUCIUS VERUS (161-169) Marcus Aurelius devine împărat la moartea lui Antoninus Pius în 161. dar este ucis de un centurion113. În urma revoltei din Egipt. o ia cu el în război. Sub el se petrece organizarea provinciilor cucerite de Traian. aici se proclamă împărat Avidius Cassius.Cit. p. Încă din vremea lui Titus.

ura dintre cei doi fraţi va aduce la asasinarea lui Geta în acelaşi an. devine împărat cumpărând tronul de la pretorieni. Siriei. Nerecunoscut de Grada Pretoriană. nu şi de legiuni care-l vor elimina114. ELAGABALUS (218-222) ŞI ALEXANDRU SEVER (222-235) Septimius Severus este proclamat împărat la 3 aprilie 193 de legiunile de la Dunăre şi este recunoscut de Senat în iunie. El se remarcase în războailele cu marcomanii şi fusese guvernator al Moesiilor. Africii şi prefect al Romei. nemulţumită de severiatea măsurilor luate de acesta şi de politica lui economică austeră.289-299 45 . fiul său minor pe care şi-l asociase la tron. care l-au vândut celui care a dat mai mult. o desfiinţează şi o recreează din soldaţi din legiunile danubiene. fiind asasinat la 28 martie 193 de Garda Pretoriană. Daciei. împăratul este ucis în aprilie 217 în timpul unei campanii în Mesopotamia. Domneşte o scurtă perioadă. Didius Iulianus.Oppellius Macrinus cu largi ambiţii politice. Macrinus este primul reprezentant al ordinului ecvestru care urcă pe tronul imperial şi primul prefect pretorian (în afara lui Titus care avea deja calitatea de moştenitor al tronului când fusese numit prefect pretorian) care atinge culmea puterii imperiale. SEPTIMIUS SEVERUS (193-211). Pertinax este ales împărat. păstrează loialitatea Gărzii Pretoriene de care se bucurase şi tatăl său. 114 Ibidem. p. Deveniţi co-împăraţi la moartea tatălui lor. Caracalla dă edictul cunoscut sub numele de Constitutio Antoninia prin care cetăţenia romană este acordată majorităţii locuitorilor din Imperiu. Moare ca urmare a unei conspiraţii şi cu el se stinge dinastia Antoninilor. A fost recunoscut de către pretorieni şi de către Senat. un senator foarte bogat din Galia. În acelaşi timp la conducerea Gărzii ajunge M. Dinastia Septimilor se reinstaurează pe tron în persoana lui Elagabalus. Pune bazele dinastiei Septimilor. CARACALLA ŞI GETA (211-217). Politica sa provoacă reacţii şi este ucis împreună cu Diadumenianus.COMMODUS (177-192). La instigările sale. La moartea lui Commodus. PERTINAX(192-193) ŞI DIDIUS IULIANUS (193) Commodus. Moare în Britannia în 211. Britanniei. Îi urmează fii săi Caracalla şi Geta. deşi crud şi nepriceput în arta politicii. MACRINUS (217-218).

Alexandru Sever este proclamat împărat la vârsta de 13 ani de către pretorienii care-l asasinaseră pe Elagabalus. împăratul se şi căsătoreşte cu fiica acestuia. MAXIMIAN TRACUL (235-238) ŞI ANUL CELOR PATRU ÎMPĂRAŢI (238) Maximian Tracul este primul împărat de origine barbară. p. Nemulţumiţi de anarhia care domnea în Imperiu.313 46 . adevăratul conducător al Imperiului era Timesitheus. guvernatorul Africii. Iulia Mamea.Elagabalus este proclamat împărat de legiunile din Siria şi îl numeşte succesor pe vărul său Alexandru. împăratul şi mama sa sunt ucişi de soldaţi. El a crescut salariile soldaţilor. care primeşte titlul de Augusta. Gordian al II-lea şi a obţinut sprijinul Senatului. În realitate. În 238. urmărind să le câştige loialitatea. oameni din rândul lor. profitând de absenţa împăratului care se afla în Pannonia. iar Gordian al III-lea devine împărat116. Tranquilina. În 240. acest împărat militar. dar criza se adâncea. Cei doi Gordieni sunt ucişi de fideli ai lui Maximian. pretorienii îi asasinează atât pe Maximian cât şi pe Pupenius şi Balbinius. care-l proclamă împărat pe Maximian Tracul.304 Ibidem. familiile nobiliare au condus în realitate Imperiul. dar la revolta populaţiei sunt nevoiţi să-l asocieze la tron pe nepotul minor al lui Gordian I. dar este înfrânt. funcţia de prefect 115 116 Ibidem. GORDIAN AL III-LEA (238-244) ŞI FILIP ARABUL (244-249) În timpul domniei lui Gordian al III-lea. Gordian I s-a proclamat împărat împreună cu fiul său. începe criza secolului III. Relaţiile cu armata şi cu Garda Pretoriană devin încordate în favoarea celor cu Senatul. Gordian al III-lea. prefectul pretorian. p. Odată cu urcarea sa pe tron. De altfel. Maximian atacă Italia de Nord. Cu Alexandru Sever ia sfârşit dinastia Severilor (Septimilor). În timpul pregătirilor de război cu alamanii. un oarecare Sabinius se revoltă şi se declară împărat în Africa de Vest. La moartea lui Timesitheus. Nemulţumită de asasinarea lui Macrinus şi de condiţiile impuse de noul împărat. Autoritatea reală era exercitată de mama sa. Garda Pretoriană îl asasinează pe acesta împreună cu mama sa în martie 222115. Senatul îi alege împăraţi pe Pupenius şi Balbinus.

În timpul conflictelor cu goţii. pe Sibannicus. La moartea lui Gordian an III-lea. fiind recunoscut de Senat. pe Iotapinus în Siria şi el ucis de propriile trupe. fiul mai mic al fostului împărat Decius este proclamat împărat. care sfârşeşte ucis de soldaţi. 313-330 47 . Volsianus. curăţind astfel calea pentru ascensiunea lui Decius. care-l ucide pe fiul lui Filip Arabul. care fusese numit co-împărat de tatăl său. La fel face şi Licinianus la Roma. 117 Ibidem. Se presupune. Decius. Prea puţină influenţă a avut Garda sub domnia acestui împărat soldat. uzurpatorul de pe Dunăre este recunoscut drept împărat117. un sirian foarte ambiţios. uzurpator pe Rhin şi pe Sponsianus. pe tron urcă Trebonianus Gallus. Hostilian. Trebonianus îl adoptă pe acesta şi îl numeşte co-împărat ca şi pe fiul său natural. uzurpator în Moesia. odată ce vestea căderii lui Filip Arabul ajunge la Roma. Decius obţine sprijinul Gărzii. p. Rând pe rând apar uzurpatori care se declară împăraţi în diferite provincii ale Imperiului. La moartea lui Decius. guvernatorul Moesiei este proclamat împărat pe Dunăre de către legiunile sale şi Filip pleacă să-l întîlnească pe uzurpator la Verona. la Roma.IUNIE 251) ŞI TREBONIANUS GALLUS (251-253) Domnia lui Decius a fost scurtă. Volsianus. Filip al II-lea Junior sunt executaţi. Acesta era de origine siriană şi devenise membru al Gărzii sub Alexandru Severus. Titus Iulius Priscus se declară împărat la Philippolis sub protecţie gotă. fiind ucis în luptele cu goţii. Filip Arabul devine împărat. care domneşte împreună cu fiul său. care şi el fusese sirian. deşi nu există dovezi istorice clare că acesta l-ar fi asasinat pe împărat. Herennius Etruscus. fie asasinat de gărzile sale şi la Roma întreaga familie şi fiul său. Decius. Pentru a evita un război civil. Roma sărbătoreşte 1000 de ani de la formare. Filip moare fie în luptă. El nu reuşeşte să menţină însă puterea prea mult. moare şi fiul său.pretorian o ia Filip Arabul. dar este executat după câteva zile. în 248. Îl avem astfel pe Pacatianus în Moesia. Filip al II-lea Junior. Sub domnia sa. care se bucura de sprijinul maselor largi datorită acţiunilor sale de a ajuta populaţia lovită de ciumă a Romei şi a Italiei. dar plină de revolte. DECIUS (249. În acelaşi timp. Filip Arabul este al doilea împărat care ajunge la tron de pe poziţia de prefect pretorian. Odată cu Decius.

Şi-i asociază la domnie pe fiii săi. fiind luat chiar prizonier o perioadă. Acesta îl va ucide pe co-împăratul Salonius şi Galia va fi provincie secesionistă până la cucerirea ei de către Aurelian în 274. Sunt învinşi definitiv abia în 264. După ce respinge atacurile alamanilor în Galia. Deşi numit Augustus de către Senat. GALLIENUS (253-258). Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acesta. Valerian. 118 Ibidem. dar este ucis de roxolani. influenţa Gărzii Pretoriene ca unitate militară legată de Roma scade. Gallienus înlătură ordinul senatorial de la conducerea legiunilor şi accelerează pătrunderea unităţilor auxiliare de barbari în armată. Trebonianus strânge trupe pentru a-l înfrunta pe uzurpator. Macrianus Major. În aceste condiţii. Ingenuus se proclamă împărat în Pannonia. fiul său Gallienus îşi asociază la domnie pe cei doi fii ai săi. Postumus se declară împărat. Macrianus Minor. deoarece politica imperială se face din ce în ce mai puţin la Roma şi din ce în ce mai mult în provincii. Hostilian moare de ciumă în 251. Aemilianus este ucis de propriile lui trupe şi Valerian devine împărat118. Ajuns pe tron.313-330 48 . CLAUDIUS AL II-LEA (268270) ŞI QUINTILIUS Valerian şi-l asociază la domnie pe fiul său Gallienus. Regalianus se declară stră-nepot al lui Decebal şi se proclamă împărat în Dacia. p. Quietus şi Balista. se proclamă împărat. dar este învins de Aureolus. Împăratul a fost nevoit să facă faţă multor atacuri din partea perşilor. Însă Valerian al II-lea este ucis în 258 iar Salonius în 260. Aemilianus. Gallienus este ucis de o conjuraţie a generalilor în 268 în timp ce-l asedia la Mediolanum pe uzurpatorul Aureolus. Volsianus. de către armată. Sub presiunea evenimentelor în această criză adâncită a secolului III. dar este ucis împreună cu fiul său. pe Rhin. În est. Nu se cunoaşte nici data nici cauzele exacte ale morţii sale. Uzurpatorul Aemilian a avut o viaţă scurtă. VALERIAN (253-259). Sub domnia lui Valerian se proclamă împărat un anume Uranus Antonius în Siria. Piso se declară împărat în Tesalia iar Mussius Aemilianus în Egipt. guvernatorul Moesiei Superior şi al Pannoniei se declară împărat şi porneşte spre Roma.În 251. În timpul lui Gallienus există numeroase revolte şi se proclamă numeroşi împăraţi în provincii. loial împăratului defunct. fost general al lui Valerian se declară împărat în Siria.

p. Garda Pretoriană nu reuşeşte să restabilească echilibrul într-o lume care nu se mai baza pe influenţă politică ci pe forţă militară. MARCUS CLAUDIUS TACITUS (275-276). Venirea sa pe tron este semnul clar al revigorării influenţei politice a Gărzii care scăzuse foarte mult în perioada de apogeu a crizei secolului III. Tetricus I rezistă până în 274. MARCUS AURELIUS PROBUS (276-282). AURELIAN (270-275). Guvernează fără Senat. În Galia se proclamă împărat Laelius. pe Proculus în Galia şi pe Bonosus la Köln. 119 Ibidem.La moartea sa. dar este asasinat în 261. Marcus Claudius Tacitus este ales împărat dar moare la scurt timp după aceea. Îl însoţeşte într-o expediţie în Persia şi îl asasinează în 275. Este urmat la tron de fratele său Flavianus. Îi urmează Quintilinius care moare în acelaşi an fără să lase prea multe urme119. părţi din Galia şi Persia). Doboară trei uzurpatori: pe Iulius Saturnius în Siria.325-327 49 . Trupele lui Probus trec de partea lui Carus şi acesta este asasinat de proprii soldaţi în 282. ca un suveran oriental. Postumus se proclamă împărat. care este asasinat însă în 276 de trupele sale care-l preferă pe Probus. CARUS (282-283) ŞI CARINUS (283-284) Aurelian urcă pe tronul unui Imperiu dezmembrat căruia i se vede nevoit să-i traseze noi graniţe. Marcus Aurelius Probus este ratificat de către Senat după ce-i învinge pe goţi. Carus moare lovit de fulger în 283. Victorianus rezistă până în 271 dar este înlăturat de Domitianus care se proclamă împărat în Galia. Sub el. Îi învinge pe goţi punând stavilă atacurilor acestora pentru câteva decenii. Pleacă în campanie doar ca să afle că în lipsa sa prefectul pretorian Marcus Aurelius Carus a fost numit împărat. Claudius al II-lea este proclamat împărat la moartea lui Gallienus la Mediolanum. Moare din cauza unei plăgi. În 281 se afla la Roma celebrându-şi triumful. criza Imperiului se adânceşte şi sub atacurile barbarilor apar tot mai multe revolte. Garda îşi recâştigă mare parte din autoritatea şubrezită de criza secolului III. Carus este cel de-al treilea împărat ridicat la conducerea Imperiului de pe funcţia de prefect pretorian. ucis de trupe la fel ca şi Marius în 269. abandonând provinciile limitrofe (Dacia.

Maximian. 120 121 Ibidem. Îl numeşte co-împărat pe tovarăşul său de arme. Blackwell. Imperiul depăşeşte pe plan intern şi extern criza secolului III. Dorind să-şi întărească propriile reforme care separau puterea politică de cea militară. Maxenţiu. În timpul domniei lui Diocletian. cedând locul celei de-a doua tetrarhii. CONSTANTIU I (305-306). Instaurează tetrarhia ca formă de guvernare a Imperiului. 587-607 50 .). Garda se vede redusă la rolul de simplu instrument militar de importanţă minoră fără nici o influenţă politică şi fiind mult prea redusă ca mărime ca să joace vreun rol militar major121.Îi urmează la tron Carinus. p. deşi abdică împreună cu Diocletian la 1 mai 305. DIOCLETIAN (284-305) Diocletian devine împărat după uciderea lui Carinus de către trupele sale. Acesteia i se adaugă şi o reducere numerică semnificativă. Reformele sale şi faptul că desparte puterea politică de cea militară cauzează o reducere masivă a puterii politice a Gărzii. Deşi îl învinge pe uzurpatorul Diocletian. Diocletian abdică împreună cu Maximian la 1 mai 305. Oxford. MAXIMIAN (286-305). Paula.David (ed. Ed. ucis însă într-o campanie împotriva perşilor.S. se proclamă împărat din nou în 310. care domneşte împreună cu fratele său Numerianus. p. Carinus este ucis de trupele sale pe râul Margus120. Christians in The Roman Empire in the First Three Centuries în Potter. A Companion to The Roman Empire. GALLERIUS (305-311) ŞI MAXENŢIU (306-312) Maximian.270-324 Frederiksen. Fiul său. urcase pe tron la Roma în 306. un sistem colegial compus din doi Auguşti cărora li se subordonează doi Caesari. Maximian intră în conflict cu Constantin cel Mare şi este înfrânt de acesta fiind nevoit să se sinucidă.

Constantin o desfiinţează definitiv spunând că devenise nimic mai mult decât o bandă de tâlhari şi asasini. CONSTANTIN CEL MARE (306-337) Este promovat la rangul de Caesar în 293. Frumentarii erau cel mai temut şi cel mai urât instrument politic al Imperiului. Gallerius moare în 311. Moare la Eboracum în 306. fiind ucis în luptă122. Şi-au atras astfel o ură puternică atât din partea populaţiei cât şi a armatei şi a claselor superioare.The Ruin f the Roman Empire. Reunifică Imperiul. în bătălia de la podul Milvian. i se asigura acesteia o nouă şi 122 123 Ibidem.James. Îi urmează Constantin cel Mare în vest şi Gallerius în est. Prin legarea frumentarii-lor de Gardă. p.Constantiu I a fost împărat în Imperiul de vest şi tatăl lui Constantin cel Mare. spionaj şi erau la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Roma şi în provincii. Se ocupau de asasinate. Maxenţiu este fiul lui Maximian şi ginerele lui Gallerius. supărat pe Garda care-l susţinuse pe acesta din urmă. Reuşeşte să obţină sprijinul Gărzii. Aceştia fiind cei mai urâţi oameni din Imperiu. Domnia lui Constantin pune capăt istoriei de mai bine de trei secole a Gărzii Pretoriene123.Harper Collins’s E-books.587-607 O’Donnell. Se asociază cu Licinius pentru a-l înfrânge pe Maxenţiu dar intră în conflict şi cu acesta şi îl învinge în cele din urmă în două mari bătălii la Adrianopol şi Crysopolis în 324. Garda s-a bazat pe forţa sa militară şi pe faptul că era singura unitate militară căreia îi era permis să staţioneze în inima puterii imperiale pentru a-şi exercita presiunea politică. capătă o cu totul nouă nuanţă a puterii.327-331 51 . După înfrângerea lui Maxenţiu. fiind proclamat împărat la Roma. care fusese proclamat împărat de legiunile din Britannia. Frumentarii erau strâns legaţi de Gardă. prefectul pretorian fiind de cele mai multe ori şi conducătorul acestora. Intră însă în conflict cu Constantin. asocierea cu conducătorii acestui serviciu putea avea puternice repercusiuni. p. De la creearea sa şi până în secolul III. Dar odată cu stabilirea frumentarii-lor de către împăratul Hadrian. În secolul al III-lea. Cohortele pretoriene îl însoţesc la podul Milvian în bătălia împotriva lui Constantin pe care însă o va pierde.

Adevărata ei forţă venea din faptul că se afla atât de aproape de centrul puterii imperiale. Simplă unitate militară acum. Cauzele decăderii Gărzii sunt similare cu cele ale căderii Imperiului Roman în sine: o fragmentare a puterii politice. ceea ce-i permitea să exercite o influenţă pe care legiunile. când jocurile se fac în provincii cu ajutorul forţei militare a legiunilor şi împăraţii autoproclamaţi ajunşi la Roma aduc cu ei legiunile care le-au netezit drumul spre putere. nemaiavând astfel nevoie de aprobarea Gărzii. din nouă cohorte de elită. Dar în acelaşi timp i se şi şubrezea poziţia din cauza urii cumplite de care aveau parte frumentarii peste tot în Imperiu. cea mai mare parte a împăraţilor au atins această calitate cu sprijinul sau din bunăvoinţa Gărzii. fapt deranjant pentru nobilimea romană.teribilă forţă politică. Forţa Gărzii nu venea neapărat din puterea ei militară. deşi era formată numeric. în medie. iar valoric atingea nivelul a patru-cinci legiuni. tăindu-i aşadar cea mai mare parte a puterii. care o jefuiesc de rolul ei politic prin desfiinţarea frumentarii-lor şi prin interzicerea accesului militarilor la viaţa politică. un centru de putere în sine şi apogeul puterii ordinului ecvestru. Vreme de mai bine de trei secole. De aceea puterea politică a Gărzii scade treptat în timpul crizei din secolul III. Garda Pretoriană a fost forţa ascunsă din spatele împăraţilor romani. erau prea departe de Roma pentru a o putea exercita. Începând însă cu epoca modernă. Deşi doar trei prefecţi pretorieni au urcat efectiv pe tronul Romei. Istoria Gărzii e scrisă cu sânge în cărţile Romei ca instituţia care a asasinat cei mai mulţi împăraţi din istoria Imperiului. Diocletian dorea prin această mişcare să mai dea încă o lovitură Gărzii pe care o slăbise deja numeric şi prin reformele sale care separau politicul de militar. Frumentarii au fost desfiinţaţi de Diocletian datorită abuzurilor şi reputaţiei proaste pe care o aveau. cu toată forţa lor militară. mutarea centrului de greutate spre periferii şi pătrunderea barbarilor în structurile de comandă. care o desfiinţează imediat ce urcă pe tron. Lovitura de graţie dată Gărzii vine însă înainte de desfiinţarea efectivă a acesteia de către Constantin. Cei care au sfidat-o au avut grijă să se asigure că au în spate destule legiuni cât să le protejeze tronul. Garda Pretoriană va deveni model atât pentru gărzi personale ale unor împăraţi. cât şi 52 . Garda face o mişcare greşită susţinându-l pe Maxentiu. fapt ce-l înfurie pe Constantin. preşedinţi sau conducători. prin reformele lui Diocletian.

Moştenirea pretoriană este peste tot în jurul nostru. care domină azi lumea contemporană. Metodele de lucru şi organizare ale Gărzii le vom regăsi astăzi în majoritatea serviciilor de spionaj dar şi în organizarea unor corpuri de armată sau unităţi paramilitare.tipar de organizare şi funcţionalitate pentru diverse servicii secrete şi de spionaj. 53 .

Glenn. SS a crescut dintr-o mică unitate paramilitară într-o forţă deosebit de puternică care i-a servit drept gardă personală führerului. Sub Himmler. Devenise o forţă de peste 100000 de oameni (atât pe liniile frontului cât şi ca poliţie politică) care a reuşit să exercite în cadrul celui De-al Treilea Reich o influenţă politică la fel de mare ca cea a Wehrmacht-ului. drept „unitate-scut” partidului nazist. El creează Schutzstaffel (unitatea de protecţie abreviată SS şi simbolizată prin două rune ). dar mai cu seamă în cea contemporană s-a produs un puternic reviriment al imaginii idealizate a soldatului roman în general şi a celui pretorian în special. p. un model pentru viziunea nazistă a rasei conducătoare125. The Secrets of SS. SS-ul a fost responsabil pentru crimele înfăptuite de nazişti în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial124. 33 Ibidem. Unul din primii care şi-a creeat o astfel de grupare a fost dictatorul german Adolf Hitler. Hitler a folosit SS pentru a creea o clasă de bărbaţi care pretindeau a fi superiori în puritate rasială şi abilităţi atât faţă de celelalte grupuri naţionale cât chiar şi faţă de ceilalţi germani. care erau semi-independente şi o ameninţare astfel la adresa hegemoniei lui Hitler asupra Partidului Nazist. în epoca modernă. Harper Collins’s e-books. p. Deşi iniţial a fost mai redusă numeric decât Sturmabteilung („Detaşamentele Furtunii”) abreviate SA şi conduse de Ernst Röhm. Garda Pretoriană a fost scoasă din praful istoriei şi readusă în actualitate prin creearea unor unităţi militare sau paramilitare care îi imitau structura de organizare şi comandă şi în unele cazuri şi scopul. opunându-se astfel SA. 124 125 Infield. Creând poliţii de elită şi alte unităţi militare precum Waffen-SS. SS îşi selecta membrii potrivit ideologiei naziste.CAPITOLUL VI REFLEXII ALE GĂRZII PRETORIENE ÎN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ Aşa cum am mai menţionat în subcapitolul despre propagandă. 33 54 . Construită pe ideologia nazistă şi aflată sub comanda lui Heinrich Himmler. SS a crescut în mărime şi putere datorită loialităţii sale exclusive către Hitler. armata germană regulară.

Himmler. SS se distinge de alte ramuri militare germane de Partidul Naţional Socialist şi de oficialii de stat germani prin structură organizatorică. aripa politică. Aceste acţiuni au pus efectiv SS deasupra legii. Pe măsură ce Partidul Nazist a monopolizat puterea politică în Germania. p. Uniformele negre specifice SS au fost creeate de Carl Oilbistech şi Walter Hech. poliţia secretă a statului. insigna unităţii şi uniforme proprii. SS a creeat şi condus Serviciul de Securitate. unităţile SS au operat împreună cu cele ale armatei germane obişnuite. Acesta a fost înlocuit de Erhard Heiden. p. Naziştii priveau SS ca o unitate de elită. iar din 1944 Waffen SS a început să poarte uniforme de camuflaj. Brigăzile morţii ale SS. create de adjunctul său Heyndrich au ucis numeroşi civili necombatanţi. purta uniforme negre. posturi cheie din guvern printre care cele de aplicare a legii au fost absorbite în SS în timp ce multe organizaţii ale SS au devenit de facto agenţii guvernamentale. 35 Ibidem. în special evrei. cu tot personalul acesteia selectat (la început) pe principii de puritate rasială şi loialitate faţă de partid. iar Waffen SS. liderul SS a fost şi arhitectul şef al Soluţiei Finale. 39 55 . ofiţerii candidaţi trebuiau să-şi dovedească ascendenţa germană până la 1750 şi să dovedească că nu aveau strămoşi evrei. În perioada timpurie a SS. şi SS era împărţit în două: Allgemeine SS. O scurtă incursiune în istoria SS ne arată că aceasta s-a format în 1925. aripa militară au evoluat într-o a doua armată germană alături de Wermacht127. s-a renunţat la regulamentul cu privire la aceasta. Mai târziu. Einsatzgruppen. În stadiile finale ale războiului. Acestea au fost înlocuite apoi cu unele gri-deschis cu însemnele SS pe guler. La fel ca şi Garda Pretoriană care avea cohortele propriuzise drept aripă militară şi speculatores şi mai târziu frumentarii drept aripă politică. „Garda Pretoriană” a Partidului. când condiţiile de război au făcut imposibilă confirmarea ascendenţei candidaţilor. unităţile SS au ajuns să domine Wermacht pentru a elimina ameninţările la adresa hotărârilor lui Hitler văzute ca fiind din ce în ce mai nebuneşti de către armatele sale126. drept gardă personală a lui Hitler sub conducerea unui jurnalist numit Berchthold. în ţările ocupate de Germania în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Himmler a fost responsabil pentru creearea şi funcţionarea lagărelor de concentrare şi a 126 127 Ibidem.În timpul războiului. Pentru a menţine puterea politică şi securitatea Partidului Nazist (şi mai târziu naţiunea). Sichesheitsdienst sau SD şi a preluat Geheime Staatspolizei (Gestapo).

Cei mai puternici oameni din SS erau liderii politici şi ai SS împărţiţi pe trei niveluri: liderii regulari. Waffen SS purtau uniforme similare celor armatei normale. 1984. SS a fost considerat doar un batalion al SA. Sistemul de comandă era unic şi nu-l copia pe nici unul din cele existente în armata germană129. supus”). Pe 6 ianuarie 1929. Înainte de 1932. Cit. 128 129 Koehl. Mottoul SS era „Treu. Nu există însă un grup unic care să fie văzut ca o continuare a SS şi cele mai multe grupuri de acest gen din zilele noastre sunt organizate haotic şi fără o agendă clară130. protejate de legiuni SS şi în care munceau şi locuiau soldaţi-lucrători SS. „Totenkopf”.Op. numărând nu mai mult de 280 de oameni.lagărelor de exterminare în care milioane de oameni au murit din cauza tratamentului inuman. stârnind frică în rândul populaţiei128. The Black Corps.. SS număra deja 52 000 de membri. Unii lideri SS au reuşit să fugă în ţări din America Centrală şi de Sud. SS purta aceeaşi uniformă ca SA. p. Între 1925 şi 1929. După război. peste 200 000 de membri. Gehorsam” („Loial. În ceea ce priveşte autoritatea şi acţiunile sale. Robert Lewis.. La sfârşitul războiului. Visul măreţ al lui Himmler era ca aceşti lideri supremi să devină eventual Guvernator SS ai Lebensraum care urma să fie condus de Lorzi SS. La fel ca ilustrul său predecesor. p. 57 56 . excepţie făcând insigna Totenkopf. extenuării. Himmler poate fi cu uşurinţă comparat cu Sejanus. mai multe grupuri neo-naziste îşi dispută onoarea de a fi succesoarele SS. de genocid şi de comiterea de crime de război şi de crime împotriva umanităţii. malnutriţiei sau a experimentelor medicale. G. Mai târziu au adoptat uniforma neagră în întregime. University of Wisconsin Press. cu excepţia unei cravate negre şi a unei caschete negre cu capul de mort. iar până la sfârşitul anului 1933. Mottoul lor era „Meine Erhe heilst Treue” („Onoarea mea este loialitatea”). viteaz. liderii înalţi şi liderii supremi. Aceştia din urmă aveau în mod normal rangul de SS Gruppenführer sau mai înalt şi răspundeau direct lui Himmler în problemele ce priveau SS şi aria lor de responsabilitate.89 130 Infield. 67 Ibidem. Hitler îl numeşte pe Himmler lider al SS şi până la sfârşitul lui 1932. Täpfer. el a adus organizaţia pe care o conducea la cel mai înalt grad de putere şi influenţă. acţiunile lor au fost condamnate de tribunalul de la Nürenberg. p. În zilele nostre. judecătorii procesului de la Nürenberg au declarat SS şi subunităţile sale drept organizaţii criminale responsabile de implementarea de politici rasiale.

garda personală a lui Mussolini. Organizaţia îşi găseşte sfârşitul în 1943 odată cu încheierea Armistiţiului Italian care scoate Italia din Al Doilea Război Mondial şi îi îndepărtează pe fascişti de la putere131. în 27-29 octombrie 1922. Cămăşile Negre erau împărţiţi la fel ca Garda Pretoriană în cohorte. Inspirată de Cămăşile Roşii ale lui Garibaldi. squadriste au fost reorganizate în milizia. artilerie precum şi batalioane de marinari132. În 1922.113-121 57 .O altă unitate militară contemporană care a copiat din structurile şi imaginea Gărzii Pretoriene au fost Cămăşile Negre italiene. cavalerie.114-156 Bell. Cămăşile Negre fasciste au fost organizate de Benito Mussolini drept unelte militare ale mişcărilor sale politice. foşti ofiţeri sau membri ai corpului special Arditi (tineri proprietari de pământ. manipule şi escadroane. Franţa lui Napoleon prezintă şi ea o orgamnizaţie militară care ne duce cu gându la Gardă. Metodele lor au devenit mai dure pe măsură ce puterea lui Mussolini creşte şi ei foloseau violenţa şi intimidarea împotriva adversarilor acestuia. Celebrul Batalion M ne aduce aminte de grupurile de speculatores sau frumentarii ale Gărzii. Camisas Dorados în Mexic. Legiunea Argintie a Americii.. odată cu Armistiţiul Italian. Houghton Miffin Court. Cămăşile Negre mai erau cunoscute şi sub numele de MVSN. o organizaţie paramilitară fascistă care a acţionat din perioada imediat următoare sfârşitului Primului Război Mondial şi până la sfârşitul Celui De-Al Doilea Război Mondial. 2007. La vremea în care Mussolini a organizat „Marşul spre Roma”. Falanga Espagnola în Spania lui Franco şi Garda de Fier în România interbelică. Garda era împărţită în personal. iar în 1923 au devenit MVSN care a rezistat până în 1943. Cămăşile Negre numărau în jur de 200 000 de membri. The Life of Benito Mussolini. p. Harper Collins’s e-books. comandant general. p. echivalenţi cu generalii de armată. Fondatorii acestei grupări paramilitare au fost intelelctuali naţionalişti. O unitate specială a acestora era Batalion M. 131 132 Sarfatti. Benito Mussolini era liderul. dar funcţiile executive erau ocupate de şefi de staff. Garda Imperială (Garde Impérale) a fost la origine un grup restrâns de soldaţi de elită ai armatei franceze aflaţi sub comanda directă a lui Napoleon. The First Total War. infanterie. Glasgow. Plino Salgada în Brazilia. Milizia Volontaria per la Sicurenzza Nazionale ( Miliţia Voluntară de Securitate Naţională). centurii. Margherita G. Acţiona ca şi corp de gardă şi rezervă tactică şi era folosită cu grijă în bătălie. David. care se opuneau organizaţiilor ţărăneşti şi muncitoreşti). Alte organizaţii creeate după aceleaşi principii ca şi Cămăşile Negre şi în principiu deci Garda Pretoriană sunt: Uniunea Fascistă Britanică.

Pe timpul invaziei lui Napoleon în Rusia în 1812. 113-157 58 . Garda s-a retras fără ordine. Garda de Mijloc a dispărut complet dar Garda Veche şi unele părţi din Garda Tânără au asigurat retragerea armatei franceze înainte să fie anihilaţi aproape complet de artileria britanică şi prusacă133. La fel ca şi pretorienii pentru împăratul roman. Securitatea avea 11 000 de membri agenţi şi peste o jumătate de milion de informatori la o populaţie de 22 000 000 în 1985. În România. crescuse până la 100 000 de soldaţi. Sub regimul lui Ceauşescu. Departamentul Securităţii Statale. dar curând s-a ordonat ca toţi foştii membri ai acestei poliţii regale să fie arestaţi şi locul lor în cadrul 133 134 Ibidem. cavalerie şi infanterie ca oricare alt corp al armatei franceze. p. A jucat un rol important în punctul culminant al bătăliei de la Waterloo. Motto-ul Gărzii Imperiale franceze era „Le Garde meurt mais. Garda napoleoniană îşi are originea în Garda Consulară creeată pe 28 noiembrie 1799 din unirea Gărzii Directoriale cu Grenadierii Legislaturii. Securitatea. p. Complet depăşită numeric şi sub focul armatelor britanice. Garda de Mijloc şi Garda Tânără. a jucat rolul Gărzii Pretoriene a dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a Partidului Comunist Român. sub numele său complet.O altă diviziune exista între veteranii experimentaţi şi soldaţii mai tineri şi mai puţin experimentaţi: Garda Veche. Au fost aruncaţi în luptă în ultimul minut să câştige o bătălie deja pierdută. la creeare. Securitatea a fost unul din cele mai mari şi mai brutale forţe de poliţie secretă din Europa de Est. Napoleon a avut mare grijă de Garda sa. Pentru prima şi singura dată în istoria sa. numindu-i „Nemuritorii”. Iniţial. ne se rend pas. Ei primeau solde mai mari. a început să se retragă. A fost înfiinţată pe 30 August 1948 cu ajutorul NKVD-ului sovietic. care a menţinut-o în favorurile sale până la anihilarea sa completă în timpul bătăliei de la Waterloo134. Garda număra 8000 de oameni. Ceilalţi soldaţi francezi se refereau la Garda Imperială a lui Napoleon. hrană şi echipament mai bune şi toţi membrii ei erau cu un grad mai înalţi decât soldaţii armatei obişnuite. Garda Imperială era o trupă de elită şi un mijloc de întărire al puterii foarte apreciat de Napoleon.” („Garda moare dar nu se predă”). mulţi membri ai Securităţii erau foşti membri ai Poliţiei de Securitate Regale. În 1804. 113-121 Ibidem. În proporţie cu populaţia României. mai ales de Garda Veche. Garda avea propria sa artilerie.

Şi-a crescut rolul social. Securitatea nu s-a dat înapoi de la nimic. deţinători ai unor afaceri de succes şi milionari în România sunt suspectaţi sau s-a confirmat că au făcut parte din cele mai înalte structuri de conducere sau că au fost colaboratori ai Securităţii136.Securităţii să fie luat de membri ardenţi ai Partidului Comunist pentru a se asigura loialitatea totală în cadrul organizaţiei135. IRGH a preluat un rol important în aproape fiecare aspect al societăţii iraniene. The New York Times. forţându-i să dea informaţii chiar despre membri ai familiilor lor. Ca mulţi tineri iranieni. De la a iradia lideri ai minerilor care organizau proteste până la a se prezenta în cabinete ginecologice sau a obliga femeile să meargă la controale pentru a se asigura că natalitatea continuă să crească. actualul preşedinte al Iranului. Securitatea a instaurat în România un regim de teroare nemaivăzut nici chiar în Europa de Est. Astăzi un număr mare de indivizi bogaţi. militar şi economic sub preşedenţia lui Ahmadinejad în special în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009 şi în perioada de imediat după alegeri când a suprimat protestul populaţiei. 20 59 .. Vladimir. Din moment ce la origini este o miliţie creeată şi condusă pe baze ideologice. comunicaţii şi are o influenţă politică şi economică considerabilă. În anii recenţi. Instalând microfoane peste tot şi obligând numeroase persoane să devină informatori. A fost fondată după revoluţia iraniană şi numără în jur de 125 000 de membri. Mahmoud Ahmadinejad a fost un membru al Gărzii Musulmane în Basj. Metoda de acţiune a Securităţii era teroare. În Iran avem Corpul de Gardă Revoluţionar Islamic. Securitate Internă. A fost abolită la sfârşitul lui 1989 odată cu căderea lui Nicolae Ceauşescu. 2003. Berkley. Comisia Naţională pentru Vize şi Paşapoarte. o ramură a armatei iraniene numită şi Sepah sau IRGH. în timpul războiului dintre Iran şi Irak din 1980-1988. gaze. Această acţiune i-a făcut pe mulţi analişti să tragă concluzia că puterea politică a Gărzii Musulmane a depăşit-o chiar şi pe cea a sistemului 135 Smith. politic. December 12 2006 136 Tismăneanu. Controlează şi miliţia paramilitară Basj care are un număr de 90 000 de membri şi care în ultimii ani s-a dezvoltat într-un imperiu financiar multimiliardar. Este activ în petrol. Craig S. Comandantul şef al Gărzii Musulmane este Mohammed Ali Jafari care a fost precedat de Yahya Rahim Safavi. University of California Press. la fel ca şi Garda Pretoriană în perioada ei de apogeu. p. Se ocupa de: Contraspionaj. Penitenciare. Eastern Europe Struggles to Purge Security Services . toate se aflau în mâna Securităţii. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. IRGH a devenit un conglomerat foarte vast pe baze militare.

nu acelaşi lucru îl putem spune despre loialitatea lor care nu este îndreptată spre preşedintele şi conducătorul statului iranian. această funcţie reprezentând o sursă a corupţiei foarte răspândite în cadrul acestei organizaţii137. Acestea sunt doar câteva din organizaţiile militare. cu timpul rolul ei a evoluat şi a ajuns să ocupe un loc în fiecare domeniu al societăţii iraniene. dar nu au dovezi clare în acest sens. De la structuri de organizare şi conducere similare până la scop şi funcţionalitate sau chiar elemente de echipament. 175-176 Ibidem. toate acestea au fost preluate în epoca modernă. IRGH controlează şi graniţele Iranului. Un asemenea uz al termenului este deseori peiorativ.clerical şiit. p. Această Forţă Quds poate fi comparată din punct de vedere al rolului ei şi al activităţii pe care o desfăşoară cu speculatores ai Gărzii Pretoriene138. 175-177 60 . deşi iniţial au fost creeaţi ca o forţă loială Ayatollahului Rukollah Khomeni în 1979139. menit să indice că cei care îl urmează pe cel în cauză sunt fie fanatici sau extremişti şi/sau acesta este tiranic şi paranoic. Astăzi. 137 138 Ervand. Dacă din punct de vedere al influenţei politice şi al forţei militare o putem lesne compara cu o variantă modernă a Gărzii Pretoriene romane. Ei sunt suspicioşi faţă de conducători ai forţei Quds că ar putea fi implicaţi în recentele atacuri teroriste din Pakistan. 2008. SUA a descris-o ca o organizaţie teroristă care susţine militanţi în Irak. Este o unitate operaţională specială care are între 2000 şi 5000 de membri şi care se ocupă de acţiuni peste graniţă. Abraham. p. History of Modern Iran. dovedind funcţionalitatea conceptului care este Garda Pretoriană chiar şi la mai bine de un mileniu şi jumătate de la dispariţia acesteia. Liban şi Afganistan. Columbia University Press. Ei răspund direct ramurii clericale a guvernului fiind aşadar o metodă de impunere a legii islamice. paramilitare sau politice care au moştenit în epoca modernă şi contemporană caracteristici definitorii a ceea ce a fost cândva Garda Pretoriană a Imperiului Roman. Deşi scopul iniţial al IRGH era menţinerea securităţii. p. O unitate specială a IRGH este Forţa Quds descrisă uneori ca succesoare a Gărzilor Imperiale ale Şahului. termenul de „Garda Pretoriană” a ajuns să fie folosit şi în contexte nemilitare: de exemplu un om de afaceri sau un politician poate avea un mic grup de asociaţi care îl urmează şi pe care un jurnalist ar putea să-i descrie drept „Gardă Pretoriană”. 177 139 Ibidem.

iar John Stockwell. Rome: Total War” sau „Travian”. 61 . de referinţe şi trimiteri la Garda Pretoriană ne lovim constant. fost membru al CIA şi-a intitulat „Garda Pretoriană” cartea sa despre aspectele negative ale politicii externe ale SUA. Cert este că. o imagine romanţată a pretorienilor este redată în filmul „Gladiatorul” din 2000 şi în jocuri video precum „Civilisation IV.Termenul de „pretorianism” este folosit pentru a descrie practicarea unei dictaturi militare. într-un sens mai mult sau mai puţin pozitiv. putând astfel să constatăm importanţa acestei organizaţii. Într-o altă notă.

Susţinători sau opozanţi ai împăratului. deoarece lipsesc sursele unei cercetări istorice complete. Corint. Prin răsuciri de soartă.” („Dicţionar de termeni politici” Ed. Vor constitui una din cele mai controversate organizaţii din istoria Romei. adevărul istoric despre pretorieni este greu de desprins de ficţiunea literară. au reuşit să ajungă în câteva decenii de la înfiinţare. obiect de polemică între istorici şi de fascinaţie pentru pasionaţii de istorie militară sau de istoria Imperiului Roman.CONCLUZII „Puterea politică reprezintă totalitatea mijloacelor prin care anumiţi indivizi sau grupuri reuşesc să-i domine pe alţii. pretorienii şi-au săpat adânc numele în istoria Romei Imperiale. Obiectul multor mitizări în cinematografie şi în literatură. îşi definesc şi îşi realizează scopurile şi interesele personale. Detestaţi şi admiraţi în acelaşi timp. ei au asigurat echilibrul politic la Roma vreme de mai bine de trei secole. şi-au croit un drum pătat cu sângele asasinatelor şi şi-au impus în politica Romei voinţa aşa cum n-a mai făcut-o nici o altă instituţie deţinătoare de iure a vreunei puteri politice. mânuitori abili ai iţelor influenţei. Militari de elită şi politicieni abili. . puterea din umbră care mişca toate iţele Imperiului Roman. dar şi prin geniul unor conducători abili. un singur cuvânt poate descrie cu precizie această organizaţie şi anume „fascinant”. Bucureşti. 2004) Nimic nu ilustrează mai clar cele trei secole şi jumătate de istorie a Gărzii Pretoriene decât definiţia de mai sus. Dar pe baza surselor de care dispunem. pe faţă sau din umbră. chiar dacă se confruntă cu opoziţie sau rezistenţă.

Universitatea Petru Maior. James J. 1963 – Opere III – Anale. Patrick Restellini – Arta Nazistă. Jane Penrose (ed. Ed. III-VI) 3. Bucureşti.C. Columbia University Press. Sarfatti – The Life of Benito Mussolini. Corint. Tîrgu Mureş.D. Brill. Bernard Boëne et Michel Louis Martin (ed. History of Modern Iran. Harper Collins’s e-books 12. Adelin Guyot.BIBLIOGRAFIE IZVOARE: 1. 235). Jonathan P.-A. Bucureşti.) – A Companion to the Roman Empire. 2005 13. Elagabalus and Alexander Severus. 2002 6. Victoria Australia. Dio Cassius – Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed In Greek During the Reigns of Septimius Severus. Ed. 1964 LUCRĂRI GENERALE 4. FEDN. London. Ştiinţifică. Potter (ed. 2004 (vol. 2008 5. Glenn Infield – The Secrets of SS.) – Conscription et Armée de Métier. Amsterdam. 1991 7. Osprey Publishing. Hougton Miffin Course. Ed. 2007 8. Macrinus. Abraham Ervand. Ştiinţifică. Blackwell Publishing. Ed. Margherita G. 1983 2. Harper Collins’s e-books . Boston 1999 14. Parfrots Book Company Troy. Roth – The Logistics of the Roman Army at War (264 B. New York.) – Rome and Her Enemies: And Empire Created and Destroyed by War. Baldwin – Suetonius. Bucureşti. Istvan Fabian – Război şi Societate în Lumea Antică – Note de Curs. Harper Collins’s e-books 10. B. Tacitus – Opere II – Istorii. Geta and Caracalla. Ed. 2009 11. O’Donnell – The Ruin of the Roman Empire. 2006 9. David Bell – The First Total War. David S. Paris.

Cambridge University Press. 1980 . University of California Press. Blackwell Publishing. Boddington – Sejanus: Whose Conspiracy. Philip Savi. Osprey Publishing. England.) – A Companion to the Roman Army. 200. England. Nic Fields – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B.. Hans van Wees and Michael Whitby (ed.C. ABC CLIO Publishing. Oxford University Press. Pat Southern – The Roman Army – A Social and Institutional History. Oxford University Press. 1989 29.D. Australia. Osprey Publishing. Oxford. 69.I: Greece. London. – A. 1984 23.D. 2000 – The Roman Fort.C. Osprey Publishing. Peter Connolly – The Legionary. Davies – Service in the Roman Army. Michael Simkins – Roman Army from Caesar to Trajan. A. Ross Cowan – Roman Legionary 58 B. New York . England.15. University of Wisconsin Press. Facts on File Publishing. Victoria. Routdledge Publishing. R. W. 2002 21. Paul Erdkamp (ed. 2005 17. Oxford. Theodor Mommsen – A History of Rome Under the Emperors. Oxford University Press . Stephen Wisdom – Warriors: Gladiators 100B.C. Osprey Publishing. 2008 – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. II: Rome from Late Republic to Late Empire.1963 28. Matthew Bunson – Encyclopedia of the Roman Empire. Robert Lewis Cohel – The Black Corps.-A. 2009 22. 2003 LUCRĂRI DE SPECIALITATE 27. Oxford University Press. 2006 20. London & New York. R. Vladimir Tismăneanu – Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. 2001 25. University of California Press. 2005 26. 2007 19. Syme – Guard Prefect of Trajan and Hadrian. the Hellenistic World and the Rise of Rome. Oxford.2002 16. Oxford 2008 18. Cambridge University Press.) – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. 2003 24.

Craig S.30. December 12. 2009 31. 2006 . Silvano Mattesini – Legioni Romane. Gremese. Smith – Eastern Europe Struggles to Purge Security Services. Sandra Bingham – The Pretorian Guard . Roma 2006 ARTICOLE GENERALE 32. University of Alberta Press. The New York Times.Course Reader. L’Armamento nel Mille Anni di Storia. Ed.

ANEXA 1 – GRUP DE SOLDAŢI PRETORIENI PE COLUMNA LUI TRAIAN .

ANEXA 2 – DESEN AL LUI FRANZ EICHHORST .

ANEXA 3 – SCULPTURĂ A LUI ARNO BREKER .

ANEXA 4 – GATA DE LUPTĂ DE ARNO BREKER .