Lucrare de licenta

Trupe de elită în Antichitate: Garda Pretoriană

CUPRINS
Lista anexelor Introducere Cap. 1 – Originile şi Evoluţia Armatei Romane Cap. 2 – Apariţia şi Evoluţia Gărzii Pretoriene Cap. 3 – Garda Pretoriană în Istoriografie 3.1 – Tacitus 3.2 – Dio Cassius 3.3 – Propaganda Cap. 4 – Garda Pretoriană: Organizare, Conducere, Echipament Cap. 5 – Rolul Politic al Gărzii Pretoriene Cap. 6 – Reflexii ale Gărzii Pretoriene în Epoca Modernă şi Contemporană Concluzii Bibliografie Anexe 1 14 21 21 24 25 29 37 54

LISTA ANEXELOR
1.Grup de soldaţi pretorieni pe Columna lui Traian 2. Desen al lui Franz Eichhorst 3. Sculptură a lui Arno Breker 4.Gata de luptă sculptură de Arno Breker

Crearea Gărzii a fost doar una dintr-o serie de reforme politice. (Lord Acton) Lucrarea de faţă reprezintă o viziune explicativă şi interpretativă asupra uneia din cele mai controversate organizaţii din istoria Imperiului Roman. în care am urmărit imaginea pretorienilor pe monumentele publice atât pe cele din epoca romană cât şi din cea modernă şi contemporană. Acestui capitol i-am adăugat o secţiune intitulată „Propaganda”. Am căutat apoi să văd care este imaginea pretorienilor reflectată în istorie şi acesta este subiectul capitolului III. militare şi sociale pe care Augustus le-a făcut cu scopul de a-şi întări puterea. modul în care era organizată dar şi diferitele schimbări înregistrate în structura ei sunt subiectul următorului capitol. formată original din nouă cohorte quingenaria. Am descoperit astfel că pretorienii nu erau văzuţi cu ochi buni din cauza poziţiei şi a influenţei de care se bucurau la Roma.INTRODUCERE „Puterea absolută corupe în mod absolut”. De aceea primul capitol al lucrării mele este o expunere a evoluţiei armatei romane de la fondarea Romei însăşi şi până la căderea Gărzii. Am subliniat în acelaşi timp felul în care imaginea soldaţilor romani în general şi a pretorienilor în special a fost folosită în ample campanii propagandistice . Garda Pretoriană s-a dorit a fi o unitate militară înfiinţată în scopul protejării persoanei imperatorului şi a familiei acestuia. Creeată de primul împărat. Garda. Octavian Augustus. Condiţiile de formare. din care doar trei campate în interiorul Romei ajunge la zenitul influenţei sale sub împăratul Tiberius şi sub conducerea prefectului pretorian Sejanus. a căror „loialitate trebuia cumpărată cu aur”. pe Tacitus şi pe Dio Cassius şi am făcut o analiză comparativă a viziunii acestora asupra Gărzii. Am încercat astfel să stabilesc un context al apariţiei Gărzii şi felul în care ea a influenţat în primul rând lumea militară romană. Tacitus este foarte virulent la adresa lui Sejanus pe care îl numeşte corupt şi trădător iar Dio Cassius îi dispreţuieşte pe aceşti „soldaţi fără onoare”. să fie campată în întregime în interiorul Romei în castra praetoria. Am ales doi istorici reprezentativi ai lumii romane.

Ultimul capitol al lucrării mele prezintă moştenirea Gărzii Pretoriene în epoca modernă şi contemporană. Am dedicat cel mai vast capitol al lucrării mele tocmai acestei influenţe. Octavian Augustus. felul unic în care erau organizaţi şi plătiţi dar şi schimbările care s-au petrecut de-a lungul secolelor de existenţă ale Gărzii în aceste aspecte sunt subiectul capitolului IV al lucrării mele. Tacitus. până la împăratul răspunzător de desfiinţarea Gărzii. Am preferat să menţionez şi domniile împăraţilor cu care Garda nu a avut prea multe contacte (în special cei din timpul „crizei secolului al III-lea”. Am împărţit acest capitol în numeroase secţiuni în care am descris domniile împăraţilor romani din perioada menţionată mai sus şi felul în care Garda a acţionat şi i-a influenţat pe aceşti împăraţi. care îşi dispută rolul de urmaşi neoficiali ai Gărzii. Am urmărit apoi să aprofundez structurile acestor organizaţii. Echipamentul specific al pretorienilor. Astăzi folosim termenul de Gardă Pretoriană de câte ori vorbim de o instituţie puternică şi influentă. fie ea de factură pozitivă sau negativă. văzută prin prisma domniilor împăraţilor romani din perioada ei de existenţă. Felul în care Garda aduce la putere împăraţi dar îi şi asasinează sau îndepărtează când aceştia refuză să le mai servească interesele m-a fascinat profund. Am făcut o paralelă la Garda Pretoriană în ceea ce priveşte modul în care aceste organizaţii funcţionează şi sunt conduse cât şi a influenţei de care acestea s-au bucurat sau continuă să se bucure în ţările lor de origine. una din perioada modernă şi patru din cea contemporană. Am realizat în fapt o scurtă istorie a Romei Imperiale de la primul împărat. Cu siguranţă Garda reprezintă una din cele mai fascinante instituţii ale lumii romane. scorpionul roşu care-l aveau drept simbol. când pretorienii nu au avut o influenţă prea mare) pentru a păstra coerenţa acestui capitol care se vrea o istorie a Gărzii ca instrument politic. Am prezentat aici cinci organizaţii.propriu-zise de la Imperiul Roman până la propaganda Partidului Nazist German sau a Partidului Fascist Italian. Constantin cel Mare. Dio Cassius sau alţi istorici de factură modernă sau contemporană au condamnat sau au admirat rolul politic pe care Garda l-a jucat de-a lungul secolelor sale de existenţă. .

p. Armatele sale au fost uneori învinse sau aproape zdrobite de sabini. Ed. 37 2 Ibidem. ABC CLIO. oarecum conservatori şi mândri de tradiţia lor dar în acelaşi timp în stare să aprecieze concepte noi când le înţelegeau valoarea practică. Râul Tibru marchează graniţa dintre Latium şi Etruria şi era navigabil până dincolo de Roma deşi era uneori periculos din cauza curenţilor rapizi şi a inundaţiilor. Urbanizarea a început conform tradiţiei sub unul din regi. Au urmat războaie şi absorbţia teritoriilor vecine şi a ocupanţilor lor şi crearea unor noi graniţe cu noi vecini şi procesul a luat-o de la capăt. A Social and Institutional History. Republica romană timpurie nu era interesată de noi achiziţii teritoriale dar era nevoită să-şi apere propriile graniţe. oferind potenţiale agricole diferite. Italia cuprinde câteva regiuni distincte. ascensiunea Romei nu s-a petrecut peste noapte. La început a avut loc în interiorul Italiei. Acesta a fost un proces care a condus inevitabil la frica şi suspiciunea vecinilor. dar romanii au supravieţuit şi şi-au dovedit eventual supremaţia datorită organizării lor politice şi militare excepţionale. Este divizată în două părţi inegale de către lanţul muntos al Apeninilor care traversează toată lungimea peninsulei. nu atât de buni filosofi precum grecii dar puternici în administraţie şi justiţie. samniţi sau etrusci. care nu fuseseră pe deplin încorporate în Imperiu2. A început ca o colecţie insignifiantă de colibe situate într-un punct potrivit de traversare a râului Tibru. 2006. Cucerirea totală a Italiei a durat câteva secole. cu zone climaterice diferite.Chr. Cicero a subliniat această dualitate când a spus că romanii erau tradiţionali în timp de pace şi inovativi în timp de război1. Pat-The Roman Army. Roma a fost fondată într-o ţară încă recunoscută pentru diversitatea sa geografică.CAPITOLUL I ORIGINILE ŞI EVOLUŢIA ARMATEI ROMANE Roma. Chiar şi în timpul lui Augustus mai existau câteva triburi alpine izolate. Etruscan Tarquinius Priscus.38 1 . care a iniţializat procesul de transformare a grupurilor de sate într-un oraş. England. „oraşul celor şapte coline” cum este supranumit. p. a fost fondat în mod tradiţional în secolul a VIII-lea a. Romanii erau un popor pragmatic şi cu picioarele pe pământ.. când multe triburi diferite au fost aduse treptat sub hegemonia Romei după fondarea Republicii. Contrar spuselor unor istorici fideli precum Titus Livius. Oxford. 1 Southern.

conflictele care au urmat au primit numele de Primul. sabie şi coif. 87 2 . Concluziile războiului cu Chartagina au fost aplicate într-o reformă a armatei.Chr. Influenţa etruscă asupra armatei romane timpurii era considerabilă datorită faptului că însăşi Roma era condusă de regi etrusci.Encyclopedia of The Roman Empire. Al Doilea şi Al Treilea Război Punic. dar o trăsătură se va dovedi constantă: era numită legio. infanteria provenea din restul populaţiei.Cit. din punct de vedere demografic. le dovedea asocierea cu cavaleria armatei. Cavaleria se trăgea din clasa de mijloc ca şi până atunci. Tities şi Luceres. Armatele etrusce erau organizate după modelul falangei greceşti. Mathew. Roma devenise o putere a cărei influenţă se răspândea şi mai multe state au apelat la ea pentru asistenţă militară împotriva duşmanilor lor3. a reorganizat corpul electoral şi armata pe baza averii. hopliţii. . Republica Romană a început să crească în sec.Op. cuirasă.P.. Servius Tullius.Chr.New York. romanii au învăţat cum să lupte pe mare şi cum să lupte şi să-şi susţină armatele în altă ţară. atât cuirasa cât şi coiful. era constituită din circa 3000 de infanterişti şi 300 de cavaleri aleşi din membrii cei mai bogaţi ai ordinului ecvestru şi care-şi puteau permite calul şi echipamentul şi a căror nume. Celor din a doua clasă le lipsea cuirasa. Cei din prima clasă îşi puteau permite să se echipeze cu un scut rotund. Introducerea falangei în Roma este legată de aşa numita constituţie serviană. Penultimul rege. Se poate spune că războaiele cu Chartagina au aşezat fundaţia Imperiului Roman. Provinciile cu populaţia lor constituiau material de recrutare pentru armata romană. Chartagina. Când s-a ivit problema dominaţiei în Sicilia. De asemenea.Facts on File Publishing. Roma a venit în contact cu principala putere mediteraneeană. Cei din a patra erau 3 4 Bunson. reprezentând poate Latini. iar celor din a treia. III a. înarmaţi cu scuturi rotunde şi lănci lungi. şi a atins cea mai mare întindere ca Imperiu în timpul lui Traian în sec. II p.După absorbirea multor triburi şi state din jurul propriului teritoriu. Relaţia Romei cu vecinii săi tribali era încordată şi oportunistă. Sursa puterii romane era în primul rând armata. p. Nu există nici o informaţie despre cum era organizată armata sub regi sau cum era condusă. suliţă. p. care însemna „alegere” şi se referea la metoda de recrutare4. equites..2004. împărţite în cinci clase. infanteria grea. Sabini şi Etrusci. Armata romană din perioada regală. 20-50 Southern. Imperiul era foarte variat. pre-republicană. În timpul acestor războaie. asigurându-se că dreptul la vot era legat de serviciul militar. Există de asemenea o contribuţie egală de 1000 de infanterişti şi 100 de cavaleri din partea celor trei triburi ale Romei: Ramnes.

iar etruscii au încercat să profite de oportunitate şi să scape de sub influenţa acesteia. Sub cele cinci clase erau un număr mare de oameni cu puţine sau fără proprietăţi. Chepeus rotund a fost abandonat în favoarea ovalului scutum. în 8 rânduri. care mergeau la război. Până în 326 a.D. Data exactă când pilum a devenit parte a echipamentului militar standard este mult discutată. Macedonienii au combinat falanga cu alte unităţi înarmate diferit.The Logistic of the Roman Army at War(264B. Roma era deseori nevoită să lupte pe mai multe fronturi şi armata a fost din nou dublată la patru legiuni.C. 1999. Brill. A durat patruzeci de ani pentru Roma să se recupereze după atacurile galilor. Erau număraţi după capete şi nu după averi. care era deja folosit de câţiva din aliaţii Romei. Spartanii şi macedonienii au creat o falangă mai flexibilă antrenând grupuri de soldaţi să lupte în unităţi mai mici pentru diferite scopuri.. Falanga a fost folosită în Grecia încă din secolul al VII-lea cu succes şi a fost importată în Italia prin intermediul coloniilor greceşti. Spartanii au antrenat unităţi de aproximativ 40 de bărbaţi să se rotească pe flancuri şi să se întoarcă în unghi drept faţă de falangă sau să se întoarcă şi să se ataşeze spatelui acesteia pentru a-i spori densitatea. un inamic formidabil apare din nord.Boston. Din fericire pentru romani.Jonathan P. Fiecare 5 6 Ibidem. care apărau oraşul şi juniores. de la 17 la 45 de ani. Nu se ştie cum acţiona falanga-legiune romană cu celelalte patru clase după ea. un nume devenit sinonim cu dezastrul. avansând ca un singur corp. creând o armată mai versatilă6. Falanga era constituită din 4000 de infanterişti şi 600 de cavaleri.254). Ei nu erau eligibili pentru armată dar în caz de urgenţă luptau în grupuri separate de armata principală5. triburile au eşuat în uniune. p. falanga era o forţă militară teribilă dar care nu putea fi menţinută în formaţie strânsă pe teren accidentat. Hopliţii se adunau împreună de obicei în unităţi de 12 oameni pe linie. A cincea clasă era compusă din oameni înarmaţi cu pietre. Ca urmare a acestei fapte. convocările anuale au crescut de la una la două legiuni.echipaţi doar cu suliţă şi scut. Fiecare din cele cinci clase era subdivizată în centurii de seniores peste 46 de ani. organizarea armatei s-a schimbat. care înseamnă „o mână plină”). Legiunea-falangă a fost împărţită în unităţi mai manevrabile sau manipule (din latinescul manipuli. Ei erau capite censi. Triburile celtice din Galia Cisalpină ameninţă Etruria. La începutul secolului IV. Deşi de obicei aveau nevoie de protecţia cavaleriei sau a unor trupe mai uşor înarmate pe flancuri. Armata romană se reuneşte la Allia.-A.Ed. plus o centurie de tâmplari şi fierari ataşaţi de prima clasă şi o centurie de trompetişti ataşaţi de a cincea.p.Chr.100-110 3 . 89 Roth.

Fiecare vexillum era format din 60 de oameni şi 2 centurioni. Este foarte posibil ca şi manipulele de hastati şi principes să fi fost organizate la fel7.90-91 Ibidem p. Acesta este probabil tipul de armată care a participat la războaiele samnite din 343341. ceea ce a fost dezastruos la început pentru armata romană. nu era garantată. Titius Livius explică că fiecare divizie a liniei a treia era un vexillum. Ofiţerii erau selectaţi la fiecare recrutare anuală.. Aceste posturi erau foarte prestigioase din moment ce tribunii republicani conduceau legiunile şi chiar şi exconsuli îşi făcuseră serviciul militar ca şi tribuni. apoi cei mai puţin experimentaţi( rorarii) şi în sfârşit ascensii. infanterie grea compusă din tineri şi ataşaţi la fiecare manipulă erau 20 de soldaţi uşor înarmaţi (leves). care erau soldaţi mai bătrâni şi mai experimentaţi. Tribunii erau responsabili pentru menţinerea disciplinei trupelor şi în tabără pentru supravegherea rutinelor administrative şi pentru transmiterea ordinelor consulilor către prefecţii cavaleriei şi centurioni.Cit.92 4 . Drumurile aveau o mare importanţă militară pentru manevre. dar rorarii nu pot fi clasificaţi. Unul din primele proiecte care au fost create după sfârşitul celui de-al doilea război samnit a fost construirea Via Appia de la Roma la Capua.Chr. Şase tribuni militari. Deşi acelaşi om putea să servească în aceeaşi funcţie de mai multe ori... 7 8 Southern. reintrarea în noua armată convocată. 324-304 şi 298-290 a. purtând o suliţă şi o armură uşoară. A treia linie era constituită din trei feluri de trupe: primii erau veteranii ( triarii). de obicei de rang ecvestru şi cu ceva experienţă militară erau numiţi fiecărei legiuni.P. Samniţii erau obişnuiţi să lupte pe dealuri. Războaiele samnite au fost cele care i-au învăţat pe romani practica taberelor de marş. El ne spune despre consuli care prezida asupra alegerii anuale a patru legiuni şi 300 de cavaleri proveniţi din cetăţeni romani şi că aceştia trimit mesaje oraşelor aliate precizând numărul de bărbaţi pe care fiecare trebuie să-l strângă precum şi data şi locaţia convocării acestora.Op.. instalarea trupelor de pază peste noapte şi primirea raportului dimineaţă8. Ascensii se vor regăsi mai târziu în armata romană ca servitori. În ajunul războaielor cu Hanibal. ceea ce ne face să credem că erau două centurii a 30 de oameni. organizarea liniilor de aprovizionare şi a comunicaţiilor. p. pe acelaşi rang.legiune era compusă din 5000 de luptători organizaţi pe trei linii. În spatele hastati erau 15 manipule de principes. În faţă erau 15 manipule de hastati. armata romană este vizibilă într-o lumină mai clară în munca documentară detaliată a istoricului grec Polybios.

iar triarii erau împărţiţi în 10 manipule a 60 de oameni. Aceasta era o referire la impozitul plătit de fiecare cetăţean şi nu la capacităţile sale fizice. Următoarea sarcină era administrarea jurământului tuturor soldaţilor. erau aleşi pentru linia de fund a armatei. În fiecare legiune. iar cei mai tineri ca hastati şi cei mai tineri dintre toţi constituiau velites. 300 de cavaleri pentru fiecare din cele patru legiuni. principes şi triarii îşi alegeau propriul centurion. Diferenţa de vârstă dintre velites şi celelalte trei categorii avea corespondentă şi o diferenţă de înarmare. Dacă necesităţile de război cereau ca soldatul să rămână sub arme mai mult de un sezon. tradus colocvial ca „la fel şi eu”. Hastati şi principes se compuneau din 10 manipule de 120 de oameni. Recruţii erau împărţiţi în triburi şi bărbaţii erau aleşi în număr de patru din fiecare trib strict prin rotaţie pentru ca fiecărei legiuni să-i vină rândul să facă prima alegere.Bărbaţii care erau eligibili să lupte erau descrişi prin formula „cives qui arma ferre possunt” însemnând „cetăţeni care pot să poarte arme”. velites fiind trupe uşor înarmate..W. Ceilalţi oameni preluau jurământul prin formula „idem in me”. La încheierea procedurilor. Doar numărul de hastati şi principes varia în funcţie de circumstanţe10.Cit. p. tribunii hotărau o altă zi pentru următoarea ansamblare.Service in the Roman Army. Data la care velites au fost introduşi în armată este mult discutată. când numele tuturor bărbaţilor din legiunile nou-înrolate erau scrise. Triarii rămâneau mereu în număr de 600 de oameni. ceea 9 10 Davies. care era ales pentru curajul în luptă şi siguranţă mai degrabă decât pentru nesăbuinţă şi provocare. Nu era necesar să se servească în fiecare sezon şi exista mereu o masă de oameni care să poată fi convocaţi în caz de pericol. Bărbaţii în floarea vârstei erau desemnaţi ca principes. înglobând o a patra categorie de 1200 de velites care nu erau organizaţi în manipule ci erau împărţiţi în grupuri de 40 de bărbaţi. Împărţirea infanteriştilor în cele patru regiuni era o procedură de durată. 92 5 . Probabil un grup era ataşat de fiecare manipulă a celorlalte trei clase. Hastati. cavaleria cetăţenilor era înrolată. p. triarii.R. Formaţia pe trei linii se numea triplex acies..Op..1989. soldaţii care serviseră vreme de şase ani consecutiv erau trimişi acasă dar pentru următorii zece ani puteau fi convocaţi la alegere ca evocati9. Serviciul militar obligatoriu normal era de maxim 16 sezoane între 17 şi 46 de ani. apoi fiecare tribună alegea un om care jura să se supună ofiţerilor lui şi să le urmeze ordinele. 600 de bărbaţi mai în vârstă. în jur de 30-40 de ani. După numirea tribunilor.University of California Press.214-240 Southern. Acesta era executat de tribunii aleşi care defilau în faţa legiunilor lor. selectaţi din cei mai bogaţi cetăţeni.P.

Lui i s-a permis să se întoarcă din Africa pentru alegerile consulare din 107 a. Erau la dispoziţia consulului. Trupele aliate. Acesta a fost o suplemmentur şi nu o recrutare anuală. 93 Ibidem. dar l-a redus treptat până la punctul în care statul dădea acum majoritatea. aceştia erau plasaţi la coada trupelor12. dacă nu tot echipamentul militar. Hastati. centurionul senior comanda ambele centurii. Numărul trupelor aliate de infanterie egala de obicei numărul de soldaţi din legiuni. 94 6 . la fel ca centurionii legionari. principes şi triarii erau ajutaţi de cavaleria de 300 de cetăţeni romani împărţiţi în turmae. Marius a cerut voluntari ţintind mai ales spre capite censi. furnizaţi de trupele aliate. Fiecare decurion numea un optio. p. Alţi ofiţeri din manipule erau signifere şi tesserarius. Următoarele schimbări documentate în organizarea armatei republicane romane au fost instituite de generalul Gaius Marius. primul fiind comandantul escadronului. care la rândul lor numeau 10 centurioni juniori (posteriores). Fiecare consul comanda două din cele patru legiuni acompaniată de contingente de trupe aliate. Odată ales. care erau tehnic neeligibili pentru serviciul militar.. care aveau rolul de a numi santinelele şi a asigura paza11. fiind cazaţi în tabere în apropierea cortului acestuia. p. Alae Sociorum. el a manipulat obţinerea comenzii africane şi a început să recruteze nu pentru a crea noi legiuni ci pentru a umple golurile existente în rangurile armatei staţionate în Africa de nord. dar când erau amândoi prezenţi seniorul comanda jumătatea dreaptă iar juniorul jumătatea stângă a manipulei. Polybios explică că o cincime din infanterie şi o treime din cavalerie erau alese special de prefecţii romani.ce implica că erau bine cunoscuţi printre oameni. după cum sunt ele descrise de Polybios. erau comandate de un praefecti sociorum roman. latine şi italiene. Când era singur. Îl acompaniau în marş şi puteau fi trimişi în misiuni speciale. Erau aşezaţi de obicei în fruntea coloanei. Fiecare dintre cele trei linii ale legiunii îşi alegea 10 centurioni seniori (calpriores). Dacă un atac din spate era aşteptat. De aceea nu 11 12 Ibidem.Chr. Aceşti oameni erau recunoscuţi drept războinici extraordinari. El nu a abolit principiul proprietăţii pentru serviciul militar. dar cavaleria aliată era de trei ori mai mare decât cavaleria cetăţenească romană. urmaţi de o aripă de aliaţi apoi de două legiuni şi la sfârşit o altă aripă de aliaţi. Forţele aliate ataşate fiecărei armate consulare nu operau întotdeauna împreună. Din fiecare din acestea erau aleşi trei decurioni. Fiecare centurion numea un optio care acţiona ca asistent şi vice-ofiţer.

El a schimbat formaţia manipulelor într-un sistem bazat pe cohorte. Structura de comandă a fost simplificată. iar din moment ce existau numai zece cohorte în noua structură asta ne face să credem că erau doar zece ofiţeri. Stilul pe trei linii al vechilor legiuni a fost menţinut cu patru cohorte în prima linie şi trei cohorte în a doua şi a treia linie14. 96 15 Cowan. Rutilius Rufus a convocat o armată şi a creat un program bazat pe exerciţii militare şi un regim fizic derivat din şcolile de gladiatori. Armatele lui Marius doreau să fie mobile şi autosuficiente. Marius a fost impresionat de aceste trupe şi a generalizat acest tip de antrenament la nivelul tuturor trupelor. Rezultatul a fost dispariţia Alae Sociorum şi nevoia consecventă de a găsi înlocuitori pentru aceste trupe. Fiecare legiune afişa în trecut cinci animale standard diferite: un vultur. era o practică comună să se formeze unităţi ale comunităţilor native care locuiau în jurul zonelor în care opera Imperiul Roman.D. un lup.2004.Oxford. Soldaţii au fost porecliţi „catârii lui Marius” deoarece fiecare soldat purta nu numai echipamentul său ci şi raţii pentru câteva zile precum şi mijloace pentru a le găti.Osprey Publishing. galii şi germanii erau călăreţi 13 14 Connolly. de exemplu numidienii. un om cu cap de taur.-A.Ross. un mistreţ şi un cal.The Legionary. p. dar numai ca aranjament temporar şi o „cohortă” în această perioadă nu avea o mărime standard.33 7 . Romanii utilizau bine talentele specifice ale aliaţilor lor non-italieni. Exista un precedent din moment ce cohorte alcătuite din trei manipule fuseseră folosite în războiul împotriva lui Hanibal.Roman Legionary 58B. schimbări politice s-au petrecut când aliaţii latini şi italieni au primit dreptul la cetăţenie romană după războiul social. După reorganizarea legiunilor. Marius s-a asigurat că legiunile aveau acum o puternică identitate de grup. 20 Ibidem. Dreptul la cetăţenie al comunităţilor aliate le acorda latinilor şi italienilor dreptul de a servi în legiuni. dar şi destul de mici să opereze în combinaţie cu altele. Spre sfârşitul Republicii. Cohortele erau destul de mari să opereze independent.mai exista un motiv clar pentru excluderea unei mase de oameni de vârstă şi condiţie fizică potrivită13. reminescenţe ale claselor serviene.C.2002.Peter.69. Principala trăsătură a cohortei era unitatea în echipament şi pregătire.Oxford University Press. p. Marius alege să păstreze doar vulturul (aquila) familiar nouă din perioada Imperiului ca standard al tuturor legiunilor15. Problema este că nici un comandant de cohortă legionară nu a fost atestat în surse. nelegate de linii de aprovizionare imense sau zeci de oameni care obişnuiau să-şi facă veacul prin tabere şi care acum fuseseră alungaţi.p.

Această preluare rezolva doar problemele de moment.desăvârşiţi.. 36-54 8 .96 Fields. aşa că slujeau pe perioada campaniei drept cavalerie. a-i antrena. a-i disciplina. Trupele aliate non-italiene ale Republicii târzii nu aveau nici unul din aceste beneficii16. Aşa că o armată permanentă a fost creată cu aparatul necesar pentru a-i plăti pe soldaţi. Osprey Publishing.. La moartea lui Augustus în 14 a. a-i hrăni. Mulţi au fost lăsaţi la vatră ca veterani. Pe cât posibil. Nu erau încă auxilia ale armatei imperiale.Chr. Guvernările provinciale cereau forţe armate rezidente care să le protejeze teritoriile şi să le apere ordinea internă. care vor fi organizate în unităţi de dimensiuni standard. această reorganizare fusese în mare măsură finalizată şi armata creeată rămâne în esenţă aceeaşi pentru următoarele două secole17. a-i echipa cu haine şi echipament.C. Numerele unor legiuni au fost duplicate 16 17 Southern. Imperiul era prea mare pentru a putea fi apărat prin chemarea câtorva legiuni pe durata unei campanii. p.. Legiunile existente au fost reconstituite sub propriul număr fără a fi diferenţiate prin nume.P. Cele 28 de legiuni au fost păstrate sub arme la sfârşitul războiului civil.p. a-i răsplăti pentru curaj. Pentru a evita situaţiile problematice care marcaseră ultimii ani ai Republicii. pentru a le insufla un simţ al datoriei şi al loialităţii şi pentru a le oferi sprijin la retragere. a-i trata. El transformă miliţia cetăţenească într-o armată permanentă. promisiunile lui Octavian faţă de trupele sale au fost onorate. După eşecul primului triumvirat şi asasinarea lui Caesar. Augustus reducând numărul legiunilor la 28 şi aşezând treptat veterani în coloniile din Italia şi din alte provincii. primeau o plată regulată şi care primeau cetăţenia romană la sfârşitul stagiului militar. care a început în Galia sub Iulius Caesar. Octavian avea nevoie să preia controlul total al administraţiei. precum a Va Alaundae. armata a jucat un rol masiv în ambiţiile generalilor de a obţine puterea supremă.Cit. transformă Republica în Imperiu.Chr. Octavian preia puterea în 29 a. Nici nu se punea problema revenirii la vechiul sistem republican de a ridica trupe numai în iminenţa unui război şi apoi disocierea acestora. Nic – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B. după ce avusese mai întâi grijă săşi plătească loialitatea soldaţilor din bogăţiile Egiptului. pentru a evita o revoltă. organizării şi conducerii armatei.. În ultimul secol al Republicii.. care serveau pentru o perioadă de timp precisă.Op. Fundaţiile armatei imperiale romane au fost puse acum. La sfârşitul războiului civil existau 60 de legiuni şi un număr mare de trupe de autohtoni distribuiţi prin întreaga lume romană. Trupele luptau de obicei sub proprii lideri şi erau menţinute numai până la sfârşitul războiului.

p. 2006. a IV-a Macedonica şi a IV-a Schytica.London. ABC CLIO. p. Noi legiuni au fost creeate când a fost necesar: două în 39 p.Roman Army from Caesar to Trajan.(a XV-a Primigenia şi a XXII-a Primigenia). Titlul de Gemina (geamănă) însemna de obicei că rămăşiţele a două legiuni au fost combinate. a VI-a Ferrata şi a VI-a Victrix. P. trei în provinciile proaspăt pacificate ale Hispaniei. cea mai serioasă fiind anihilarea a trei legiuni în Germania sub guvernatorul Quintilius Varrus în 9 p.Chr. 101 9 . a III-a Cyrenaica şi a III-a Galica. a II-a şi a III-a Severus. Acest termen a fost crescut la 20 de ani plus alţi 5 ani ca veterani.Chr.sau chiar triplicate.Op. două în Egipt.. În teorie toţi legionarii erau cetăţeni romani. dar în caz de necesitate. Numărul legiunilor nu a rămas constant de-a lungul secolelor.Michael. Traian. England. două în provinciile danubiene ale Moesiei şi Pannoniei. a X-a Frentensis şi a X-a Gemina. numărul legiunilor nu a depăşit 2518.Osprey Publishing.Chr. De exemplu.cit. Augustus a crescut termenul serviciului militar obligatoriu la 20 de ani. 98 20 Southern. Domitian. Marcus Aurelius creează a II-a şi a III-a Italica. putând oricând să intervină în cazul vreunui pericol în Italia. A Social and Institutional History. Acestea fuseseră legiunile a XVII-a. Oxford. Marcus Aurelius şi Severus au fost implicaţi în lungi războaie externe sau civile. p.. (I-a Italica). şi una sub Nero în 67 p. exista a III-a Augusta. distincţia de cetăţeni şi non-cetăţeni se ştergea. Mărimea unei legiuni era undeva între 5000 şi 6000 de soldaţi. 98 Apud Tacitus – Analles în Southern. Ed. 18 19 Simkins. Distribuţia acestor legiuni sub Tiberius este descrisă într-un faimos pasaj al lui Tacitus19 în care el enumeră toate forţele armate aşa cum erau ele în 23 p. Unele legiuni au primit titluri în plus pentru performanţele pe câmpul de luptă sau loialitate dovedită împăratului (ex. patru în provinciile estice şi două în rezervă în Dalmaţia.Chr.. Existau opt legiuni pe Rhin.. Pentru câţiva ani după dezastru. Lungimea serviciului militar fusese de şase ani în timpul Republicii. iar Septimius Severus pe I-a. dar după ce serveau 16 ani. soldaţii erau numiţi veterani ale căror îndatoriri erau mult mai uşoare pentru următorii patru ani. I-a Flavia Minerva)20. a XVIII-a şi a XIX-a. Semnificativ este că împăraţii care au creat noi legiuni precum Vespasian. Au fost pierderi spectaculoase. două în Africa. a V-a Alaunde şi a V-a Macedonica. două noi legiuni I-a şi a II-a Adiutrix au fost create din marinarii din flotă dar cinci legiuni au fost desfiinţate din cauza acţiunilor lor rebele deşi una abia fusese creată. Pat-The Roman Army. Nu au fost reconstituite niciodată şi numerele nu au mai fost folosite niciodată în listele legionare. În războiul civil care l-a adus pe Vespasian la putere în 69.2005.

că ar fi putut asigura comunicarea între legiuni sau că se poate să fi primit antrenament la fel ca şi infanteriştii.Chr. ca şi alţi lucrători specializaţi erau înregistraţi ca membri ai unor centurii individuale. cum ar fi paza. plătiţi în trei tranşe (stipendia) în ianuarie. mâncau şi luptau împreună. mai şi septembrie. deşi cantitatea acesteia nu ne este cunoscută. găteau. Se fac supoziţii că ar fi putut fi doar mesageri. care desemna 8 oameni care împărţeau acelaşi cort sau aceleaşi spaţii în baracă. iar sub Maximius. Inginerii. nimic nu se ştie cu precizie21. signifer. dar din păcate. cohorta va reprezenta unitatea tactică a legiunii. Sub Caracalla se ajunge la 750 de denarii per anum. Cohortele erau conduse de şase centurioni. care purta signum-ul centuriei şi tesserarius care se ocupa de pază. timp de peste 100 de ani. fiecare a 160 în loc de 80 de oameni. constituită din cinci centurii în loc de şase. Aceştia locuiau. stipendium. De la Caesar la Domitian. Scopul. eventual iscoade. Zece contubernia constituiau o centurie care era formată din 80 de oameni. immunes. erau scutiţi de la alte îndatoriri. legionarii primeau 225 de denarii pe an. Şase centurii constituiau o cohortă şi zece cohorte constituiau o legiune. tribunus laticlavus şi legaţii legionari îşi angajau un staff de clerici şi alţi asistenţi în officia lor. Fiecare centurie era comandată de un centurion ai cărui ofiţeri subordonaţi. principales includeau pe cei din vechea armată republicană: optio. prefectul taberei. se sugerează că această sumă s-ar fi dublat. În timpul armatei imperiale romane nu existau corpuri de ingineri sau artilerie. Plata ofiţerilor se 21 Ibidem. Oamenii care executau lucrări speciale. Era cea mai strânsă unitate a armatei romane deşi nu avea nici o importanţă strategică. Domitian a crescut-o de la 75 de denarii pe stipendia la 100 de denarii.. plata legionarilor nu a crescut deloc. organizarea şi conducerea precisă a acestui grup nu este cunoscut. 110 10 . Din primul secol p. prima cohortă în unele legiuni era aproape dublă ca forţă. Din Republica târzie. a fost introdusă în timpul Republicii. Plata pentru soldaţi. p. III. Fiecare legiune avea 120 de călăreţi. Tribunii ecveştri. care comanda în absenţa centurionului. în sec. Aceşti oameni erau numiţi principales. artileriştii. Se ştie că sub Augustus. Cei care purtau simbolul legiunii erau aqualifer. equites legiones.Cel mai mic grup de luptători dintr-o legiune era un contubernium. Soldaţii care posedau o educaţie înaltă puteau fi numiţi în personalul administrativ sau clerical al ofiţerilor legionari.

Distribuţia acesteia către soldaţi se făcea după reguli bine stabilite şi într-o zi anunţată în prealabil23. inclusiv mâncare şi apă pentru oameni şi animale. singura diferenţă fiind că erau alcătuite din necetăţeni. Alae de cavalerie erau formate din 512 oameni organizaţi în 16 turmae a câte 32 de călăreţi. Mâncarea era stocată în interiorul forturilor. Unităţile auxiliare ale armatei romane imperiale îşi au rădăcinile în Alae Sociorum din Republica timpurie. Proviziile locale erau larg folosite dar existau o serie de produse care veneau din toate colţurile Imperiului. comandate de un centurion. romanii au fost capabili să-şi satisfacă toate necesităţile. care urma rutele comerciale. alae de cavalerie şi cohortele de infanterie. Prin integrarea în alae şi auxilii. Tinerii din aceste provincii erau înrolaţi în auxilii şi trimis în colţuri îndepărtate ale Imperiului pentru a evita eventualele revolte. în funcţie de rangul ocupat. Istoria timpurie a auxilia nu este clară. Alaele erau unităţi de cavalerie alcătuite tot din necetăţeni. romanii combinau jaful cu rechiziţionarea şi cu liniile de aprovizionare. combustibil pentru focurile de tabără şi gătit. Alae-le şi auxiliile aveau în comun acest element.2002. Odată cu creşterea Imperiului. 22 23 Ibidem. 154 11 . armata romană se transformă în element colonizator în provinciile nou cucerite. În timp de pace exista o linie de aprovizionare bine stabilită. numărul unităţilor auxiliare regulate creşte. ceea ce le garanta şi copiilor lor cetăţenia romană. Auxiliile reţin o structură organizatorică mult familiară legiunilor. Pe măsură ce Imperiul Roman se extinde.Oxford University Press.The Roman Fort. În campanii. în grânare special construite. 111 Connolly. Tacitus ne spune că provinciile din afara Italiei au contribuit cu recruţi pentru echipajele navale. p. care la sfârşitul serviciului militar (care ajunsese la 25 de ani sub Diocletian) primeau cetăţenia romană şi posibilitatea de a se căsători conform dreptului roman. folosind o varietate de mijloace. sistemul de aprovizionare a trebuit să evolueze pentru a satisface cererea a sute de soldaţi. Socotelile militare erau ţinute metodic de membri ai corpului cleric22. cai şi animale de povară staţionaţi în forturi permanente în majoritatea provinciilor.făcea diferit. romanii Republicii au învăţat despre sistemul de aprovizionare empiric din experienţa lor de-a lungul mai multor războaie. Erau formate din necetăţeni romani. p. În ceea ce priveşte proviziile. Stadiile din transformarea trupelor auxiliare temporare în trupe permanente sunt destul de vagi.Peter. dar şi de faptul că erau juniores sau seniores. Augustus trebuie să fi fost cel care a regularizat numărul de soldaţi al unei cohorte la şase centurii formate din 80 de oameni.

120-122 Ibidem. numerii. ultima unitate despre care voi vorbi este Equites Singulari Augusti. Sub Tiberius. Au fost create de Augustus în 6 a. Garda Pretoriană şi Equites Singulari Augusti.Alte unităţi de necetăţeni. În fine. Iniţial. p. Aurelian i-a mutat în 270 într-o tabără nou creată pe câmpul lui Marte. părerile sunt împărţite. care păstrau armanamentul şi echipamentul specific24. vigiles. Ei vor fi desfiinţaţi ca unitate după ascensiunea lui Constantin la putere25. p. Garda Pretoriană.Op. aceştia terorizând în secolul III locuitorii Italiei. având un cuvânt greu dacă nu principal de spus în alegerea împăraţilor. asistat de şase centurioni. 114-117 12 . Erau mult mai bine plătiţi decât legionarii şi aveau un serviciu militar mai scurt. această unitate a cunoscut reorganizări masive datorită imensului rol politic pe care îl joacă. Augustus a exclus membrii ordinului senatorial de la conducerea Gărzii Pretoriene. care fusese iniţial asamblată de Caesar 24 25 Southern. influenţa pretorienilor atinge zenitul şi ei se mută într-o tabără. iar apoi Severus a adus trupele Iliriene.. aflaţi sub conducerea lui Sejanus. Cohors urbanae. etc. De-a lungul timpului... Fiecare cohortă urbană era formată din 500 de oameni. Severus desfiinţează Garda Pretoriană existentă şi o înlocuieşte cu soldaţi din propriile trupe loiale. Numărul cohortelor a variat de la şapte sub Claudius la trei sub Severus. Aceştia erau o unitate de cavalerie de provenienţă germanică. semănând mai mult cu strămoşul lor.. şi nu aveau rol militar precum Pretorienii sau cohortele urbane. numind în schimb doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru. este o unitate de gardă creată cu scopul de a apăra persoana împăratului. aşa cum îi spune şi numele. Erau comandate de un praefectus urbi. Ei nu aveau putere politică de iure. Cohortele urbane au apărut din nevoia de a avea o poliţie în interiorul Romei. P. Erau organizate pe unităţi cu specific etnic: arcaşi numidieni. Această diferenţă în origini şi asocierea puternică cu împăraţii care se bazau pe suportul lor a contribuit la creşterea aroganţei pretorienilor.Cit. castra praetoria în interiorul Romei. Ajuns la putere în 193.Chr. comandată de un tribun. Vigiles erau brigăzile care se ocupau cu stingerea incendiilor. dar exercitau de facto o influenţă colosală. Trupe cu caracter special erau cele din interiorul Romei. călăreţi gali. Alae Sociorum. aveau o structură organizatorică mult mai lejeră. Despre mărimea Gărzii. toţi pretorienii erau italieni dar în secolul II recrutarea a fost extinsă la câţiva oameni din Pannonia şi Dalmaţia. A fost creată de Augustus la scurt timp de la venirea lui la putere.

26 Ibidem. Este rezultatul a secole de încercări. 118 13 . Toate acestea vor face din armata romană cea mai formidabilă forţă vreme de câteva secole. Ei constituiau garda guvernatorilor. Perfect adaptabilă şi versatilă a fost cea mai longevivă instituţie a Imperiului Roman şi urme ale structurii ei organizatorice le vedem şi în ziua de azi. curaj şi devotament pe care îl privesc cu respect şi consideraţie soldaţii din toată lumea. precum şi un exemplu de disciplină. eşecuri şi observaţii. Erau divizaţi în două turmae conduse de un tribun. Minune de organizare şi tehnică. Dar are la bază o disciplină de fier şi o loialitate feroce faţă de comandant. de a se transforma conform cerinţelor. Nu se blochează în tradiţii inutile şi preia tot ceea ce este folositor de la popoarele pe care le cucereşte. armata romană nu s-a format peste noapte. Această scurtă trecere în revistă a istoriei armatei romane ne arată complexitatea acesteia precum şi imensitatea aparatului birocratic care menţinea acest imens mecanism în mişcare. la fel cum pretorienii constituiau garda împăratului26. p. Abilitatea armatei romane stă în capacitatea de a se adapta.ca şi gardă personală. Este rodul imaginaţiei câtorva oameni străluciţi şi a sudorii câtorva mii de soldaţi curajoşi.

Cea mai mare frică a Romei republicane devenise reală: s-a revenit la sistemul monarhic. Ca să-şi poată susţine noile reforme. 27 Gilliver.189-194 14 . acestea trei îi asigurau controlul total şi concentrau pârghiile puterii în mâna sa.189 29 Ibidem.183-184 28 Ibidem. p. tribunicia potestas şi pontificatul prin funcţia de pontifex maximus.)– editura Blackwell. Evitând să repete greşelile predecesorului şi tatălui său vitreg. acesta din urmă se proclamă imperator. De aceea următoarea sa mişcare a fost o reformă generală a armatei. p. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp (ed. Una din primele griji ale lui Octavian a fost să-şi întărească rapid poziţia printr-o serie de reforme care vizau mai ales organizarea politică a Romei dar şi o amplă reformă a armatei27.CAPITOLUL II APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA GĂRZII PRETORIENE Istoria şi apariţia Gărzii Pretoriene se leagă de numele primului împărat. Caesar. El îşi concentrează toate puterile în mâna sa. primeau cetăţenia romană. Australia. aducând-o sub un control mai strâns în scopul de a evita să fie înlăturat de pe tron de o eventuală revoltă a generalilor. După dezmembrarea celui de-al doilea triumvirat compus din Lepidus. el reorganizează armata. trianomenul şi dreptul de a se căsători conform dreptului roman. El a realizat că cea mai mare forţă a Romei şi singura capabilă să-l văduvească de deliciile puterii era armata28. Augustus este cel care dă armatei romane forma ei consacrată împărţind-o în legiuni formate din cetăţeni romani şi alae formate din necetăţeni care. 2007. p. Augustus avea nevoie de puterea armatei. luându-i Senatului cea mai mare parte a puterii pe care o deţinuse în vremea Republicii Romane. Octavian Augustus şi de epoca Imperiului. Marcus Antonius şi Octavian. Cele trei pârghii ale puterii sale erau titlul de senator princeps. El modernizează armata transformând-o într-o unitate de profesionişti şi folosind-o în acelaşi timp ca metodă de colonizare rapidă a teritoriilor nou cucerite29. Fără a intra în amănunte. ceea ce le oferea copiilor lor calitatea de cetăţeni romani. Roma trece de la Republică la Imperiu. prin înrolare şi îndeplinirea serviciului militar.

Roma.Alte unităţi ale armatei romane erau numerii. desigur. p.cit. sau în cazul cohortelor urbane. Celelalte se ocupau.Op. tribuni şi un prefect comandant. propria gardă.189 35 Ibidem .189 15 . p. Toate cele trei tipuri de unităţi (vigiles.) – editura Blackwell.196 34 Mattesini. Cassius Dio 55. Australia. L’armamento in Mille Anni Di Storia. proveniţi din provinciile cucerite care îşi păstrau însă structura socială. Garda Pretoriană. care urma tradiţia republicană a unei gărzi pentru cartierele generale sau praetorium33. Desigur cele mai temute erau unităţile de germanici30. 2006. fiind constituite din când în când din raţiuni personale de securitate sau în vederea unui război. p. în numele siguranţei sau a prestigiului să-şi menţină într-o formă privată. p.196 33 Ibidem. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp(ed. K. armamentul şi echipamentul specifice. Dar Augustus a fost iniţial foarte precaut în legătură cu staţionarea unor garnizoane permanente în Roma. Augustus a stabilit trei tipuri diferite de unităţi pentru Roma: vigiles. Le Legioni Romane. cu controlul şi ordinea publică31.191 32 Gilliver. cu centurioni şi alţi ofiţeri juniori.. un prefect senatorial al oraşului. Aceste unităţi nu erau organizate într-o manieră stabilă. când Marcus Antonius şi Octavian constituie primele Cohortes Praetoriae35. editura Gremese. sau grupuri de luptători sirieni. cohortele urbane şi Garda Pretoriană) aveau organizarea militară a cohortelor armatei regulate. Forme embrionare ale pretorienilor sunt recognoscibile încă din perioada lui Caius Iulius Caesar. Tot el a afirmat că 30 31 Ibidem.. În timpul acestei perioade nu era neobişnuit ca personalităţile influente.. Structurile de comandă şi promovările erau aceleaşi ca ale unităţilor staţionate în provincii. Silvano. Existau astfel contingente de arcaşi nubieni sau din Hispania. p. formate din luptători necetăţeni romani. Octavian a transformat această gardă întro structură organizată şi permanentă în zorii Imperiului în 27 sau 26 a. ceea ce era complet netradiţional şi sinonim cu crizele politice şi războiul civil. în general. Rădăcinile aceste gărzi se pot urmări înapoi în timp până în perioada Republicii când au fost formate primele cohorte pe baza infanteriei celte34. Cea mai importantă din aceste unităţi era. Principala funcţie a Gărzii Pretoriene era protecţia împăratului şi a casei imperiale. 2007. Devenit imperator sub numele de Augustus. p. cohortele urbane şi Garda Pretoriană.Chr.26 în Gilliver.195 Apud. ceea ce demonstra că aceste cohorte erau privite ca parte a armatei regulate32. sciţi. Dintre acestea doar Garda Pretoriană mergea în campanii şi lupta.

Garda Pretoriană a evoluat. aşa că în vremea lui Domitian. Cât despre numărul de pretorieni care compuneau o cohortă.Cit p. în timp ce alţii spun că ar fi fost compuse din 500 de soldaţi (cohors quingenaria).Chr. În timpul domniei lui Tiberiu (14-37 p. un tribun şi şase centurioni38. variantele istoricilor sunt împărţite. S. Cohortele erau conduse astfel: doi prefecţi pretorieni. Augustus a recrutat doar o mie de oameni pentru serviciu în interiorul oraşului. Sejanus a fost cel care a concentrat cohortele Gărzii într-o singură garnizoană la Roma. în jurul oraşului. La început. Este foarte probabil ca din primii pretorieni să fi făcut parte veteranii bătăliei de la Perugia din 41 a. Unii spun că aceste cohorte ar fi fost compuse din 1000 de soldaţi (cohors miliaria). Abia în timpul lui Domitian.. Dar în practică. K. Op. mişcare pe care Augustus nu ar fi permis-o.. De-a lungul timpului.. aceasta nu s-a întâmplat. Op. Augustus nu se înconjura cu acest imens anturaj în frecventele sale călătorii. De facto. cel puţin la început. Cele nouă cohorte originale au fluctuat în număr şi mărime în timpul primului secol p. ca premiu din partea lui Octavian pentru valoroasa contribuţie adusă de soldaţii săi contra lui Pompei Magnus.Cit. Cohortele pretoriene de infanterie erau compuse din 500 de soldaţi fiecare. dar unităţi ale acesteia îl însoţeau. p. De iure. până la Sejanus.Chr.misiunea fundamentală a Gărzii Pretoriene este de a-l apăra pe suveran 36. de asemenea. provenind din ordinul ecvestru (al cavalerilor). 120 de cavaleri). împăratul a început să-şi ia garda personală cu el în campanii. un pas spre negarea vechilor tradiţii republicane ale unei Rome libere sau cu puţini soldaţi.) imaginea pretorienilor s-a afirmat şi s-a consolidat. Există incertitudini despre mărimea acestei Gărzi.185 38 Mattesini. Garda Pretoriană era alcătuită conform 36 37 Ibidem. erau probabil zece cohorte militare.. cohortele pretoriene sunt numite equitate. Augustus a restricţionat sensibil numărul garnizoanelor staţionate la Roma pentru a slăbi lovitura dată tradiţiei republicane care stabilea că Roma trebuie să fie liberă de soldaţi37. doi incepând cu anul 2 a.189-190 16 . 189 Gilliver. Ca şi comandant al tuturor forţelor Romei. Chr. alături de nişte unităţi de cavalerie (aprox. Erau conduse de un prefect pretorian. Ceilalţi erau staţionaţi. Garda Pretoriană staţiona la sediul central al împăratului şi îl putea însoţi pe împărat dacă acesta pleca la război. Conduşi de prefectul pretorian Lucius Aelius Sejanus.. Din acest motiv. Augustus şi-a stabilit Garda la cartierul său general. p. vor rescrie istoria Romei. pe împărat sau pe membri ai familiei imperiale în campanii.Chr.

pentru o lună. fiecare cohortă era comandată de propriul său tribun.71 Rankov.. când chiar şi cele mai loiale trupe romane nu puteau fi considerate de încredere. au servit ca primul cohort al unei legiuni şi s-au ridicat să fie primi pili şi apoi s-au întors la Roma să primească tribunate în vigiles. Cei care se întorceau apoi în legiuni ca primi pili bis şi praefecti castrorum formau o 39 40 Mommsen. Garda Pretoriană suplimenta corpuri de bodyguarzi speciali. editura Routledge. se pare. de origine germanică. odată cu reforma lui Sejanus. 2009. p. II: Rome from late republic to late empire. cu patru ani mai puţin decât legiunile. câte un an. ei au fost instalaţi în castra praetoria. aceeaşi prefecţi erau printre cei mai importanţi oameni din Imperiu şi din a doua jumătate a primului secol prefectura pretoriană a devenit apogeul carierei ecvestre. Boris-Military forces în The Cambridge History of Greek and Roman Warfare. Chr. vitală pentru trupe staţionate atât de aproape de centrul puterii41. Sandra. Philip Savi. care serviseră ca centurioni în Gardă sau poate în legiuni. au fost puse sub controlul a doi prefecţi de rang ecvestru şi comanda de către unul sau doi prefecţi a rămas ca normă de-a lungul istoriei Gărzii. Spre sfârşitul domniei lui Augustus. care au fost menţinute de împărat (şi iniţial şi de alţi senatori proeminenţi) ca o relicvă a perioadei războiului civil. Bonusul la retragere era de 5000 de denarii (comparativ cu 3000 primiţi de legionari). în interiorul capitalei39. plata lor pare să fi crescut de la două la de trei ori mai mare decât cea a legionarilor.The Pretorian Guard-Course reader. din 12000 de oameni. Londra 1996. organizaţi în unităţi paramilitare. Spre deosebire de tribunii legiunilor. Aceştia rămâneau la Roma chiar şi pe timp de război. cohortele urbane sau pretoriene. în mod normal. Se pare că în prima fază a principatului ei purtau togă peste uniformă chiar şi în timpul serviciului40. preţul loialităţii lor. vol.lui Mommsen. În timpul lui Tiberius.100 17 . Primeau de asemenea donaţii de la împărat mai des şi într-o cantitate mai mare decât legiunile. Acesta era. În principatul timpuriu. În 13 a. p. p.Chr. oameni foarte experimentaţi. pe rând. potrivit istoricului roman.. tribunii pretorieni erau. Theodor. durata serviciului lor a fost fixată la 12 ani şi crescută la 16 în 5 p.66 41 Bingham. Iniţial.University of Alberta Press. Veteranii principales puteau primi titlul de evocati Augusti şi puteau fi ţinuţi în rezervă. Fiecare cohortă pretoriană asigura paza Romei pe rând. De la început. A History of Rome Under The Emperors. iar tribunul ei primea ordine de la însuşi împăratul. Hans von Wees şi Michael Whitby(ed. 2007. dar în 2 a. Chr.). University press Cambridge. Dio Cassius. despre care am vorbit şi într-un paragraf anterior. Această unitate a fost special privilegiată încă de la crearea ei.

Un nume care revine frecvent atunci când vorbim de pretorieni este cel al lui Sejanus. prefect sub Tiberius. În primul rând era un rol politic. Moştenirea anilor 68-69 p.66-67 45 Bingham. fiecare a 1000 de oameni aleşi din propriile sale legiuni germane. Rolul Gărzii Pretoriene era unul dual. Astfel Sejanus aproape a obţinut tronul înainte de a cădea de la putere în anul 31 p. Vespasian. Principales şi immunes erau similari cu cei ai legiunilor. a fost importanţa politică câştigată de pretorieni. p. care urcaseră în grad. Tacitus42 ne spune că în principatul timpuriu. S.Cit. Hispania.Chr. Op.. şi au devenit rapid coloana vertebrală a armatei acestuia.p..74 Apud. Prima tabără de piatră a fost construită de Claudius. chiar şi de mâna celor care puteau pretinde tronul.2. centurionii pretorieni erau numiţi fie din principales ai Gărzii. aveau un rol de poliţie specială (să nu uităm că la Roma existau cohortele urbane. cu funcţia de poliţie)45.74 44 Rankov.Chr. care a concentrat toate cele nouă cohorte într-o tabără din secţiunea de nord-est a pomeriumului. Macedonia şi Noricum..Op. Londra 1996. p. adică din cele mai prospere şi mai romanizate părţi ale Imperiului occidental. sub Tiberius. Când Otho a fost detronat de Vittelus. proclamându-l pe Claudius ca succesor al lui Caligula şi asigurând ascensiunea lui Galba după moartea lui Nero. Pretorienii puteau prezenta un pericol pentru împărat însuşi dacă acesta le pierdea loialitatea. editura Routledge. iar pretorienii au fost campaţi de-a lungul istoriei lor în tabere succesive în acest loc44.importantă legătură de loialitate cu împăratul.5 . Cassius Dio 75. iar comandanţii lor nu au mai putut fi niciodată trecuţi cu vederea în deciziile politice ale 42 43 Tacitus.. care se năştea în faptul că apărau persoana împăratului de orice riscuri. p. când nu i-a răsplătit cum se cuvine. Umbria şi Latium. iar Dio Cassius 43 ne spune că la sfârşitul secolului II ei proveneau exclusiv din Italia.5 în Mommsen. Theodor. A History of Rome Under The Emperors.Cit. Tribunii pretorieni au condus conspiraţia care l-au ucis pe Caligula în 41 p. Annales 4. pretorienii erau recrutaţi în Etruria. Pretorienii au realizat curând că aveau stofă de creatori de împăraţi. şi a fost dezertarea acestora cea care l-a silit pe Nero să se sinucidă. În al doilea rând.189 18 . pe care l-au trădat pentru Otho. B. noul împărat i-a executat pe centurioni şi a desfinţat cohortele înlocuindu-le cu şaisprezece noi cohorte. Ca şi în legiuni. Pretorienii alungaţi s-au alăturat curând unui nou pretendent. fie din bărbaţi de rang ecvestru.Chr.

Chr.Cit.p.Chr. pentru a avea asigurat suportul legiunilor din Germania în cazul unor atacuri la adresa sa. ea îşi va îndeplini cu brio rolul de creatoare de împăraţi. Când Vespasian a redus Garda la nouă cohorte militare.. De asemenea.69 47 19 . Traian. până când. ci propriului său fiu.. declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui47. o epocă de glorie şi strălucire în care au dat tonul politic al celei mai mari puteri ai lumii antice şi o decădere şi apoi dispariţie datorată apariţiei influenţelor barbare şi a slăbirii principiilor care guvernaseră iniţial toată armata romană. Nerva a trebuit să-l adopte pe guvernatorul Germaniei Superioare. ales de Senat. el le-a celebrat victoriile în numeroase monumente publice. chiar şi în Columna lui Traian46. l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit. Sub următorii împăraţi. o dezvoltare şi o creştere rapidă şi imensă. Garda a rămas profund loială lui Vespasian.. Nimic nu putea semnala mai clar importanţa Gărzii pentru noua dinastie. 46 Rankov. moştenitorul tronului. Pe măsură ce Roma decădea tot mai mult. în timpul războaielor marcomanice şi a celor gotice. nu unui ofiţer ecvestru. pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi. Traian l-a executat pe prefectul pretorian şi alţi ofiţeri ai Gărzii. O ascensiune fulminantă. în 96 p. p. Garda a jucat un rol foarte important. uzurpatorul Maxentius.împăratului. în cele din urmă. formate din susţinătorii săi. Domitian. De-a lungul secolelor ce vor urma. După uciderea lui Domitian într-o lovitură de palat. Acesta din urmă a folosit-o ca forţă de elită în războaiele sale de la graniţa dunăreană şi germană. în 98 p. susţinerea Gărzii Pretoriene asigurând de obicei accesul la tron al unui candidat sau altul. De aceea prima mişcare a noului împărat a fost să desfinţeze Garda Pretoriană. Garda l-a intimidat pe succesorul său Nerva. Când Nerva a murit doi ani mai târziu. dându-le un rol proeminent în timpul războaielor din Dacia din 101-102 şi 105-106 p. el a dat comanda acesteia. fiindu-i profund loială împăratului Marcus Aurelius. Titus şi fratelui şi succesorului lui Titus.65-68 Ibidem .Chr. Titus. Op.. care în 312 a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin la podul Milvian. B. Istoria Gărzii Pretoriene reflectă în mare măsură istoria Romei însăşi.. dar s-a ocupat în schimb de reabilitarea cohortelor.

chiar de preşedintele SUA. Erau creatorii de împăraţi. Mai mult spioni decât militari. însă.Şi-a lăsat. iar mai recent. ei au fost ochii şi urechile împăratului timp de aproape patru secole. amprenta în istorie ca organizaţie cu imens rol politic şi influenţă în toate straturile societăţii iar modelul acesteia va fi preluat în epoca contemporană chiar şi de Hitler pentru garda sa personală Schutzstaffel. puterea din umbră care genera frică şi respect. ascunşi printre cetăţenii Marelui Oraş. 20 .

ca să-i dea minte (lui Sejanus) să se mulţumească cu atât. Bucureşti. 1963. împăratul Tiberius. prin subterfugii. a intrat pe sub pielea împăratului 49. i s-au dat pe mână soldaţi. p. Tacitus nu surprinde momentul înfiinţării Gărzii sub Augustus. opunându-le cu viclenia lui Sejanus care. Opere II – Istorii. Citez: „Iată că după vrerea prefectului s-a construit şi tabăra. p. 254 51 Ibidem. El subliniază nobleţea sufletească a lui Drussus în raport cu viclenia şi setea de putere a lui Sejanus. Ştiinţifică. Bucureşti. El îl citează pe Drussus. Opere III – Anale. Istoria începe mai degrabă cu domnia lui Tiberius surprinzând momentul de maximă autoritate al pretorienilor sub prefectul Sejanus. Delimitează clar intenţiile criminale ale lui Sejanus de cele ale protectorului său. prefect pretorian. spune el. Ed. era sfetnicul împăratului. 1964.CAPITOLUL III GARDA PRETORIANĂ ÎN ISTORIOGRAFIE TACITUS Tacitus îi numeşte pe pretorieni ostaşii din Roma şi spune că erau legaţi de multă vreme de împărat prin jurământ48. 253-254 50 Ibidem. când vorbeşte de Sejanus care. p.”50 Tacitus pune pe seama lui Sejanus otrăvirea lui Drussus. iar Tacitus nu vede cu ochi buni ambiţiile politice ale acestuia. Sejanus. statuia lui se vede în teatru printre monumentele lui Cneus Pompeius. recrutate aproape numai din Etruria şi Umbria sau din vechiul Latium şi din vechile colonii romane. pe care o face prin sclavul Lygdus. Istoricul ne spune că sub Tiberius la Roma existau trei cohorte urbane şi nouă pretoriene. Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm zeilor. după 48 49 Tacitus. Ed. nepoţii lui vor fi ai familiei Drussilor. care încerca să-şi vadă în acelaşi timp de treburile interne ale statului luptându-se cu senatul şi de cele externe confruntat cu ameninţări la extremităţile Imperiului. 71 Idem. spunând că zvonurile din popor potrivit cărora Tiberius ar fi complotat cu Sejanus la uciderea lui Drussus sunt false şi că numai Sejanus poate fi acuzazt de această grozăvie.51 El face o comparaţie între nobleţea lui Tiberius. 256-257 21 . Ştiinţifică. p.

Urmaşul lui Tiberius. p. Susţinut de Burus. 52 53 Ibidem. Ştiinţifică.uciderea lui Drussus complota acum la eliminarea copiilor lui Germanicus (Claudius). va fi nevoit să se sinucidă. 256-257 Ibidem. 71 57 Ibidem. dar nici în Geta. ocupanţi de funcţii publice. printr-o scrisoare. Iar la asta s-ar mai putea adăuga. Bucureşti. După moartea Iuliei. Seneca. mentorul lui Nero. Caligula îl va numi în fruntea pretorienilor pe prietenul său Lusius Geta. 307 54 Ibidem. Ed. Sejanus discreditează senatori. prefect al Gărzii şi soldat loial mamei sale. Pretorienii l-au susţinut pe împărat în toate nebuniile sale care au inclus incendierea Romei şi uciderea unui număr mare de creştini. Puterea Imperială era împărţită între consulul Titus Vinius şi perfectul pretorian Cornelius Laco. care îi puneau în primejdie ambiţiile politice. ticăloşia comandantului lor. 1964. împăratul este nevoit să-l scoată pe Sejanus ţap ispăşitor pentru a scăpa de ura poporului şi Sejanus este executat împreună cu toată familia şi susţinătorii săi. moştenitorii tronului52. mâna Liviei. croindu-şi drum pe sub pielea împăratului şi spre tronul Romei. p. Dar loialitatea lor se cumpăra cu sume imense de bani. Sub Nero. Însă în urma unui conflict cu nora sa Agrippina şi cu nepotul Nero. conducerea Gărzii îi este acordată lui Tigelinnus. În opinia lui Tacitus. tânărul Nero urcă pe tron. p.Silius şi pe Titius Sabinus. ei l-au abandonat pe Nero din cauza unor vicleşuguri şi uneltiri şi nu din porniri lăuntrice şi după ce au văzut că nu primesc nici donaţia făgăduită de Galba. Agrippina. Bănuiţi de vicleşuguri împotriva lui Galba. Pretorienii se raliază în jurul lui Galba55. apropiaţi ai lui Germanicus. mama împăratului Tiberius. Opere II – Istorii. după uciderea mamei sale şi discreditarea lui Burus. Sejanus îi discreditează pe C. au fost îndepărtaţi tribunii pretorieni Antonius Naro şi Antonius Taurus57. 380 56 Tacitus. p. spune el. văduva lui Drussus. Caligula îl vizitează pe acesta în tabăra Pretoriană ca să-şi întărească relaţia cu Garda. care dorea tronul pentru el56. comandanţi militari. Rând pe rând. p. 379-380 55 Ibidem. p. Nymphidius Sabinus. puterea lui Sejanus asupra acestuia nu mai are nici o stavilă53. iar în cele din urmă Garda îl părăseşte pe Nero care se sinucide la rândul lui. oameni mai mult sau mai puţin influenţi. împăratul nu avea destulă încredere şi plănuia să îl înlocuiască cu unul din liberţii săi54. Sejanus îi cere lui Tiberius. 81 22 . Rând pe rând.

Cu ascensiunea la tron a lui Vespasian se termină istoria povestită de Tacitus. În războiul împotriva lui Vittelius care visa la tron.”60. 85 Ibidem. După ce Vittelus îl învinge pe Otho şi-şi asigură puterea. pretorienii îl ajută pe Otho să preia tronul din mâinile lui Galba. p. cea mai mare frică a sa erau cohortele pretoriene. chiar ostaşii pretorieni şi urbani. Antonius Novelus şi Suedius Clemens şi tribunului reinstalat Aemilius Pacensis. p.Conduşi de tribunul Iulius Martialis. să le dea concedii. Felul în care Tacitus înfăţişează această revoltă ne arată o părticică din cumplita putere de care se bucura Garda: erau temuţi de populaţie. de senatori şi chiar de împărat. al cărui protejat fusese. 58 59 Ibidem. să le plătească donaţii şi să nu-i pedepsească decât pe doi din cei vinovaţi de revoltă de frică că aceştia l-ar putea îndepărta oricând de pe tron59. Tacitus le recunoaşte pretorienilor puterea imensă de care se bucurau şi o justifică prin faptul că se aflau atât de aproape de centrul puterii. Soldaţii erau ameţiţi de vin iar cei mai ticăloşi urmăreau jaful. acuzându-l de nerespectarea înţelegerii pe care o avuseseră şi lupta dintre ei culminează cu incendierea Capitoliului. Galba. Roma. fostul prefect Laco fiind ucis de un pretorian reangajat din ordinul lui Otho58. Otho sau Vittelus se datorează pretorienilor. 119-123 60 Ibidem. Învingător. Era cât pe ce să se întâmple o răscoală când prefectul pretorian a fost ucis de proprii soldaţi deoarece era bănuit că încerca să-l detroneze pe Otho. în afara legiunilor învinse şi răspândite prin Italia. 229 61 Ibidem. Nu neagă însă Gărzii rolul imens pe care îl are aceasta în luarea deciziilor amintind că ridicarea şi căderea lui Nero. Otho adaugă armatelor sale şi Garda Pretoriană şi încredinţează conducerea opeaţiunilor primii pililor. Îl detestă însă pe Sejanus pentru setea sa de putere şi pentru dorinţa de a prelua tronul. p. Conduşi de Flavius Sabinus. Vittelus îi execută pe toţi comandanţii pretorieni61. Citez: „Dar acum au ieşit pe câmpul de bătaie legiunile şi flota şi lucru rar altădată. Noul împărat îl numeşte prefect pretorian pe Flavius Sabinus. 229-230 23 . care se vede nevoit să le ţină un discurs moralizator. pretorienii se răscoală împotriva lui Vittelus. iar în fruntea trupelor de pedeştri îl pune pe prefectul pretorian Licinius Proculus. p. Vittelus i-a iertat pe pretorieni şi a încercat să-i aducă sub ascultare cu daruri şi favoruri.

Dio Cassius a fost protejat însă de împăratul Septimius Severus care îi preţuia foarte mult abilităţile politice şi oratorice. Din operele sale putem afla că Garda era compusă din nouă cohorte quingenaria şi că membrii săi erau recrutaţi în majoritate din interiorul Italiei63. guvernator al Smirnei. 2004.Deoarece îşi începe opera cu domnia lui Tiberius. Elagabalus and Alexander Severus . p. 117 24 . DIO CASSIUS La fel ca şi Tacitus. Parfrots Book Company Troy. el nu insistă pe perioada de apogeu a Gărzii în vremea lui Tiberius şi Sejanus. Macrinus. Dio Cassius scrie o istorie a Romei de la începuturi până în 229. Acest negativism poate fi legat şi de relaţia pe care Dio Cassius ca om politic o avea cu Garda şi care se deteriorase până la nivelul în care Garda îi ceruse moartea. atitudinea istoricului faţă de Gardă se schimbă. Lui Tacitus îi datorăm una din cele mai obiective viziuni asupra Gărzii dintre toţi istoricii romani. consul şi proconsul în Africa şi Pannonia. dar în primele sale cărţi de la creearea ei şi până la domnia lui Nero. el nu intră în amănunte privind activitatea acesteia ci dă doar detalii despre felul în care era organizată şi modalităţi de recrutare62. 115 63 Ibidem. Până la perioada lui Iulius Caesar istoria este mai lapidară. Dio. p. Spre de deosebire de Tacitus. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. A fost foarte preţuit de împăratul Septimius Severus. Opera sa este împărţită în 6 cărţi. devenind din ce în ce mai negativă cu privire la influenţa pe care aceasta o avea asupra împăratului şi a lumii politice romane. III. începuturile Gărzii nu sunt surprinse. 62 Cassius. După aceea. El nu priveşte cu ochi buni îmfiinţarea Gărzii. vol. descrierile sunt mai detaliate şi începând cu Commodus devin foarte precise. ci doar perioada ei de mare glorie sub Sejanus. Geta and Caracalla. Dio Cassius a fost senator. New York. Dio Cassius este primul istoric roman care surprinde începuturile Gărzii. când pretorienilor li se oferă o tabără în interiorul Romei. creearea şi stabilizarea acesteia. După domnia lui Nero.

vol. Elagabalus and Alexander Severus. vol. Şi-a manifestat din nou dezgustul faţă de asasinarea lui Pertinax de către Gardă şi a salutat decizia lui Severus de a desfiinţa Garda şi a o recrea din legiunile dunărene deşi va intra în conflict cu aceasta nouă gardă. echipamentul şi activitatea pretorienilor. PROPAGANDA De-a lungul istoriei umanităţii. cărţile acestuia acoperind cea mai mare parte a existenţei acesteia şi perioada de sublimă glorie a pretorienilor. Macrinus. loialitatea”66. 115-131 25 . p. p. la auzul unei pungi cu galbeni. Dar informaţiile acestuia trebuie preluate cu grijă şi în spirit obiectiv. conducerea. 90-110 66 Idem. Pe 64 Idem. Elagabalus and Alexander Severus. Otho şi Vittelus64. În cărţile în care a descris domnia următorilor împăraţi a amintit mai puţin despre Gardă şi rolul acesteia. Respectul de care un individ se bucura în societate era direct proporţional cu funcţia pe care acesta o ocupa în instrumentele de război ale societăţii sale. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus.Istoricul vorbeşte foarte acid despre rolul Gărzii în sinuciderea lui Nero şi critică rolul masiv jucat de aceasta în numirea şi mai apoi asasinarea lui Galba. recunoscută fiind atitudinea negativă a istoricului la adresa Gărzii precum şi conflictul personal pe care l-a avut cu aceasta. Macrinus. Geta and Caracalla. care va încerca să-l asasineze. IV. care i-a cerut chiar moartea. p. Geta and Caracalla. considerându-le măsuri necesare şi salutare65. meseria armelor a fost privită mereu ca fiind una din cele mai onorabile meserii. nu ne permitem să ne îndoim de acest istoric de origine greacă deoarece majoritatea informaţiilor transmise de el au fost deja confirmate prin scrierile altor istorici sau descoperiri arheologice. Însă în ceea ce priveşte exactitatea informaţiilor privind organizarea. A salutat în lucrările sale acţiunile lui Vespasian şi Titus de a reduce dimensiunile şi de a modifica structura etnică a Gărzii. Va deplânge asasinarea lui Elagabalus şi-l va avertiza pe Alexandru Severus despre pericolul care-l reprezintă „aceşti bărbaţi care-şi schimbă atât de uşor. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. VI. 50-110 65 Ibidem. Dio Cassius reprezintă cea mai importantă sursă istoriografică în ceea ce priveşte Garda Pretoriană.

Odată cu instaurarea Imperiului şi cu reformele făcute de Augustus. p. 30-96 68 Ibidem. Revenind la primul instrument. p. aparatul de propagandă al Imperiului Roman. Al treilea şi cel mai inteligent instrument de propagandă a fost transformarea armatei în agent civilizator. Aici intră în funcţiune. care era arătat ca un exemplu de bărbaţie şi curaj. în timpul Republicii. Al doilea intrument a fost creearea unui sistem de recompense pentru soldaţi. Originea sa era pură deoarece pretorienii erau recrutaţi aproape în totalitate din peninsula Italică. idealizarea imaginii soldatului. un civilizator. A intra în rândurile armatei. Război şi Societate în Lumea Antică – note de curs. efectivele legiunilor trebuiau refăcute tot timpul. avansând mai apoi în funcţie şi retragerea la vatră ca veteran după îndeplinirea serviciului militar obligatoriu a cărui durată a variat în timp erau privite ca acte onorabile de către bărbaţii Imperiului. el trebuia să-şi dovedească 67 Istvan. 40-56 26 . Universitatea Petru Maior. a ajuns sa fie idealizată. dacă îl putem numi aşa. cetăţean şi soldat erau interdependente. Tîrgu Mureş. un bărbat puternic şi onorabil. ajungem în lumea romană. iar la sfârşitul serviciului militar primeau. pe lângă lotul de pământ dat în mod obişnuit veteranilor şi calitatea de cetăţean roman68. imaginea soldatului. De asemenea. Fabian. De la polis-ul grecesc în care calităţile de bărbat. Era selectat pentru curaj şi abilităţile de luptător şi trebuia să dovedească calităţi deosebite pentru a i se permite onoarea de a servi în garda personală a împăratului.parcursul secolelor. necetăţenii din provincii puteau intra în armată în auxillia şi alae. El se adresa necetăţenilor. În primă instanţă. Imperiul s-a folosit de trei instrumente propagandistice. tipul caracteristic pentru acest intrument era soldatul din Garda Pretoriană. Primul ar fi idealizarea imaginii soldatului roman. Pentru a atrage noi voluntari şi a menţine numărul trupelor constant. a războinicului prin excelenţă. facând din ea centrul unor ample campanii de propagandă. meseria de soldat nu era o carieră permanentă. aducând cu el pax romana în provinciile în care era detaşat. locuiau în tabere relativ confortabile şi primeau o bucată de pamânt să o cultive la terminarea serviciului militar. Astfel. de îndată ce intrau în rândul veteranilor. se creează 28 de legiuni permanente şi meseria armelor devine astfel o carieră. Din cauza războaielor aproape permanente pe care le purtau. 2009. Aceste două instrumente se adresau mai mult celor care erau deja cetăţeni romani67. Aceştia erau bine plătiţi.

Fresca de pe „Columna lui Traian” (vezi anexa 1 ) prezentând un grup de pretorieni în aşteptare este foarte grăitoare pentru topicul discutat. Odată cu creearea noţiunii de „război drept” de către Sf. p.1991. Capul nu este plecat. singura admisă în inima puterii imperiale. pretorienii îşi declară în mod vizibil autoritatea faţă de celelalte unităţi ale armatei şi loialitatea unică îndreptată doar spre persoana împăratului. Însă revitalizarea deplină a imaginii soldatului şi mai ales a pretorianului ca ideal de onoare se petrece în epoca contemporană odată cu accederea la putere în mai multe state din Europa a unor regimuri de extremă dreaptă. Devenită un subiect sensibil în prima parte a Evului Mediu.Bernard. Cele mai cunoscute cazuri sunt. Conscription et Armee de Metier. Conştienţi de propria superioritate. Scorpionul roşu.Ed. Umanismul şi Renaşterea redescoperă soldatul roman şi mai ales pretorianul ca ideal de frumuseţe masculină. bine clădiţi după toate standardele frumuseţii romane. violenţa potenţială şi să stăpânească dorinţele69. Martin. FEDN. se reflectă acea „autoritate a soldatului” care îşi află expresia cea mai evidentă în sculpturile în relief ale unor militari cu platoşă. influenţate nemijlocit de statuile monumentale ale împăratului echipat în comandant suprem. cel al Partidului Fascist din Italia şi cel al Partidului Nazist din Germania. În încercarea lor de a creea armate puternice ei redesenează imaginea luptătorului prin excelenţă reînviind modelul 69 Boene. meseria armelor şi imaginea soldatului s-au degradat datorită atitudinii negative faţă de război pe care a avut-o religia creştină in perioda ei timpurie. bărbia este uşor ridicată. este folosit până azi ca să demonstreze puterea şi curajul unităţii militare care îl foloseşte.Paris.loialitatea pentru că servea într-unul din cele mai ameninţatoare unităţi armate. asemănătoare cu sobrietatea păzitorilor din cetatea platonică. simbolul Gărzii. în măsură să canalizeze către obiectivele cuvenite thymos-ul. Louis Michel. unde legăturile reciproce care-l unesc pe soldat cu căpetenia Imperiului devin vizibile în chip limpede. Augustin şi. Pe monumentele romane. Un grup de bărbaţi înalţi.114-118 27 . aşteptând în uniformele lor să-şi primească ordinele dar fără nimic din aerul de servitudine al legionarilor. desigur. apoi a celei de „război sfânt” de către papalitate şi concomitent cu evoluţia clasei cavalereşti. sigură pe sine. meseria armelor redevine onorabilă. Ambii încarnează o forţă ce se vrea liniştită.

2002. Restellini. numite „fasci di combatimento” aveau la bază tocmai această imagine idealizată a pretorianului roman. Arta Nazistă. destinată protecţiei persoanei împăratului. preluarea acvilei. această imagine greşită fiind întreţinută de cinematografie. 190-195 28 .roman. la fel soldaţii germani trebuie să-şi polizeze abilităţile ca să fie demni să-l apere pe führer70. Bucureşti. Patrick. 70 71 Guyot. dictatorul Benito Mussolini creează un ideal militar bazându-se pe imaginea soldatului roman în general şi a pretorienilor în special. în general şi a pretorienilor în special este foarte puternică în epoca contemporană fiind considerată un ideal prin excelenţă. La fel cum odinioară pretorienii erau cea mai elitistă unitate a armatei romane. Corint. Coiful Pretorian specific. p. p. conştientizarea propriei valori. iar imaginea acestora în cinematografie şi în arta civilă şi militară sunt motive recurente. De aceea. în Italia. imaginea soldatului roman. privirea pierdută undeva în zare. Ed. Creeată în mod artficial sau nu. Adelin. Atitudinea personajului din sculptura „Gata de luptă” a lui Arno Breker (vezi anexa 4) este foarte asemănătoare cu cea a pretorienilor de pe „Columna lui Traian”. cu creasta din pene sau păr de cal este asociat azi în mod greşit cu toţi soldaţii romani deşi era strict apanajul Gărzii. simbolul legiunilor romane şi folosirea ei în toate manifestările propagandistice atât în Italia cât şi in Germania era o practică comună. curaj şi onoare. în special a soldatului pretorian ca ideal de forţă. Aceeaşi bărbie uşor ridicată. Desenele lui Franz Eichhorst (vezi anexa 2 ) sau sculpturile lui Arno Breker (vezi anexa 3 ) vor părea foarte familiare unui cunoscător al artei greco-romane. 139-143 Ibidem. La fel. nu ar trebui să ne surprindă faptul că multe unităţi militare din toate armatele lumii arborează cu mândrie acvila legionară sau scorpionul roşu pretorian ca simbol al unităţii militare în cauză. a superiorităţii asupra celorlalţi71. De asemenea. mândria reţinută. Celebrele unităţi care au dat mai târziu numele partidului condus de Mussolini şi a curentului politic iniţiat de acesta.

CAPITOLUL IV GARDA PRETORIANĂ. ORGANIZARE, CONDUCERE, ECHIPAMENT
În 28 a.Chr., concomitent cu celelalte reforme precum stabilirea unei armate permanente, Augustus hotărăşte înfiinţarea unei gărzi pentru el şi familia sa. Această gardă era constituită din 9 cohorte. Există dezbateri între istorici în ceea ce priveşte mărimea unei cohorte pretoriene. În timpul lui Augustus erau cel mai probabil formate din 480 de oameni la fel ca şi cohortele quingenare ale legiunilor sau ale auxiliilor, deşi unii istorici insistă că au fost formate din 1000 de oameni încă de la început. La o dată necunoscută, înainte de anul 47 p.Chr. au mai fost adăugate trei cohorte celor 9 originale şi în 69 p.Chr., în timpul scurtei sale domnii, Vitellius i-a trecut în rezervă pe pretorieni şi şi-a creeat o nouă gardă presupus a fi formată din 16 cohorte a câte 1000 de oameni. Această nouă forţă a avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a putea fi organizată şi campată înainte ca Vespasian să vină la putere şi să reducă garda pretoriană la nivelul ei original din timpul lui Augustus, adică 9 cohorte de 480 de oameni. Domitian a creeat a zecea cohortă dar părerile sunt împărţite dacă el a şi crescut sau nu mărimea cohortei72. După asasinarea împăraţilor Commodus şi Pertinax, pretorienii s-au „vândut” celui care părea să aibă cele mai mari şanse la tron, Didius Iulianus, care a fost însă împărat doar pentru două luni după ce le-a asigurat pretorienilor o donaţie generoasă. Când Septimius Severus devine împărat în iunie 193, el a desfiinţat Garda Pretoriană originală şi a reconstituito cu soldaţi loiali din propriile sale legiuni şi a crescut forţa cohortei la 1000 de oameni. Garda Pretoriană şi-a găsit sfârşitul în mâinile lui Constantin, care a abolit-o în 312 pentru că luptase de partea rivalului său, Maxentiu73. Augustus a exclus ordinul senatorial de la comanda Pretorienilor, numind doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru în anul 2 a.Chr., pe acelaşi principiu de colegialitate ca şi consulii astfel încât să se supravegheze unul pe celălalt, notoriul Sejanus fiind prima excepţie de la

72

Southern, Pat,– The Roman Army – A Social and Institutional History, Ed. ABCClo, Oxford, England, 2006, p.115-117 73 Ibidem, p.117

29

această regulă. Astfel, Pretorienii nu se bucurau de putere politică directă dar exercitau o influenţă enormă şi acordul lor era esenţial pentru orice nou candidat la tron74. Cohortele pretoriene erau numărate de la I la IX, adâugându-se X sub Domitian şi erau comandate de tribuni. Fiecare cohortă era divizată în 10 centurii comandate, ca şi în legiuni, de centurioni. Seniorul centurion al Gărzii era trecenarius şi adjunctul la comandă era princeps castrorum. Titlul de trecenarius era indicativ al funcţiei sale de a comanda 300 de gărzi imperiale călare, speculatores, o forţă de cavalerie de elită încorporată în Gardă şi care formau garda specială a împăratului distinctă de gărzile călare, equites singulares Augusti75. Un simplu soldat în Garda Pretoriană putea ajunge uşor centurion în legiuni. Un excenturion din Gardă avea avantaje chiar mai mari, putând ajunge la rangul de primus pilus în legiune şi se putea întoarce la Roma pentru a prelua o varietate de funcţii în diferitele forţe militare din oraş. Unii din ei puteau progresa într-o carieră administrativă devenind procuratorii imperiali în provincii76. Baza de recrutare pentru Garda Pretoriană a fost în primă instanţă Italia, dar în secolul II recrutarea a fost deschisă pentru câţiva bărbaţi din Pannonia şi Dalmaţia. Apoi Severus înlocuieşte fosta Gardă Pretoriană cu una formată din soldaţi din propriile sale trupe germanice provenite din Ilyricum. Această diferenţă în origini şi asocierea foarte puternică pe care o aveau cu împăratul se poate să fi dus la creşterea aroganţei pretorienilor în secolul III, aceştia ajungând să terorizeze locuitorii Italiei. La origine, când au fost creeate de Augustus, doar trei cohorte pretoriene puteau fi în Roma în acelaşi timp, celelalte şase fiind staţionate în diferite oraşe de pe teritoriul Italiei. Totuşi, sub împăratul Tiberius, când influenţa prefectului pretorian Sejanus se afla la zenit, toate cohortele pretoriene au fost cazate în tabăra nou construită pentru ei, castra praetorie, la periferia nord-estică a Romei. Suprafaţa de 16,7 hectare a castra praetoria pare să contrazică părerea acelor istorici care susţineau că aceste cohorte pretoriene erau formate dintr-o mie de oameni, fiind mult prea mică pentru a găzdui un număr atât de mare de soldaţi77. În castra praetoria membrii gărzii urmau acelaşi antrenament ca şi cel al legionarilor şi din secolul II p.Chr. îl vor însoţi pe împărat în diverse războaie, dar fără a avea funcţii tactice.
74 75

Ibidem, p.116-117 Ibidem, p. 117 76 Ibidem, p. 116 77 Ibidem, p. 116

30

Statutul şi plata pretorienilor erau mult mai ridicate decât ale soldaţilor din legiuni sau auxilii. Existau posibilităţi de avansare în carieră mult mai ridicate, aşa cum am menţionat mai devreme. Cât despre soldă, ea a fost stabilită la începutul secolului I p.Chr. la 375 de denarii, pe când legionarii primeau doar 225 de denarii. Această diferenţă s-a mărit şi mai mult sub Domitian, care a crescut plata legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. De fiecare dată când un împărat făcea o donaţie trupelor, pretorienii primeau întotdeauna mult mai mult decât soldaţii din legiuni şi auxilii. În curând s-a stabilit obiceiul de a se plăti un dar în bani pretorienilor la ascensiunea pe tron a unui nou împărat sau la orice ocazie specială precum o victorie militară sau promovarea unui membru al familiei imperiale. Drept urmare, membrii Gărzii şi ofiţerii acumulau într-o perioadă relativ scurtă o mică avere. Durata serviciului militar pentru pretorieni era de 16 ani spre deosebire de 20 de ani şi mai apoi 25 de ani serviţi în legiuni sau auxilii. Astfel, membrii Gărzii şi ofiţerii puteau avansa spre posturi militare superioare cât erau încă în floarea vârstei(30-40 de ani)78. În ceea ce priveşte echipamentul Gărzii Pretoriene, acesta era mult mai elaborat decât cel al legionarilor şi reflecta rolul pe care aceştia în jucau în Imperiul Roman. Un aspect mult discutat de către istorici este cel al armurii şi al dotărilor armate care îi caracterizau pe pretorieni şi care îi făceau să se distingă faţă de legionari sau faţă de alţi militari romani. În realitate, atunci când pretorienii erau implicaţi în bătălie sau participau la alte genuri de operaţiuni militare, echipamentul lor nu diferea prea mult faţă de cel standard purtat de legionari. În esenţă, putem spune că pretorienii dispuneau de un anumit tip de „uniformă” (armura, casca, tunica, încălţămintea, etc.)79. Putem face o distincţie între o armură grea, de război şi o armură uşoară purtată când pretorienii se aflau campaţi la Roma pe timp de pace. O distincţie ulterioară se va face în fuziunea dintre departamente (infanterie, cavalerie) precum şi între epocile istorice de referinţă (secolele I, II, III şi IV)80. Aspectul poate cel mai original este reprezentat de legătura cu tradiţia. Pretorienii prezintă un echipament încărcat, oarecum clasic. Referirea la trecut era puternic resimţită în cadrul armatei şi chiar dacă fusese constituită oficial la începutul epocii imperiale, Garda
78 79

Ibidem, p. 115-116 Mattesini, Silvano, Le Legioni Romane – L’armamento in Mille Anni di Storia, Ed. Gremese, Roma, 2006, p. 190 80 Ibidem, p. 190

31

Culoarea roşie pare mai plauzibilă şi datorită faptului că roşii erau şi tunicile lictorilor. ei erau cei care simbolizau caracterul de continuitate. fără probe arheologice efective din unele basoreliefuri ca cel de pe Arcul lui Claudiu din 51 p. pumnalul şi pilumul (suliţa clasică) erau în schimb armele ofensive. dar după cum am mai spus. În basoreliefuri se observă în unele cazuri că armura este de tip muscular ca cea a ofiţerilor din legiuni (poate din bronz sau chiar din piele) iar tunica este îmbrăcată pe deasupra de armură. pe laturile căştii erau poziţionate două pene. p. rămăşiţă a războinicilor romani din secolul trecut. spre deosebire de cel rectangular al legiunilor imperiale. La nivel de ipoteză este probabil că aveau şi un al doilea tip de echipament pe care îl putem defini ca un alt tip de uniformă.81 În timpul campaniilor şi războaielor. Fasciile erau cele care simbolizau autoritatea magistraţilor în perioada Republicii. nu s-au găsit dovezi arheologice care să susţină această afirmaţie. dar armamentul ofensiv rămâne acelaşi 81 Ibidem. athenian) romanizat cu o creastă vizibilă în vârf. Culorile cele mai probabile de a fi fost folosite sunt albul şi roşul (aceasta din urmă a fost folosită probabil şi în cazul altor uniforme). Gladiusul. De aceea pretorienii purtau o cască de tip Montefortino ca şi soldaţii lui Caesar şi de multe ori purtau o lorica hamata. Culoarea crestei şi a penelor era albă.Chr. funcţionari care purtau fasciile. adică un fel de cămaşă de fier în locuri mult mai tipicei şi mai răspânditei în Imperiul timpuriu lorica segmentata. Defapt purtau un coif de tip attic (grec. Creasta putea să fie din păr de cal sau din pene probabil de culoare roşie sau albastră. Acesta se poate deduce. au fost avansate mai multe ipoteze. În orice caz. Funcţionalitatea şi siguranţa erau elementele prioritare şi de aceea pretorienii purtau în aceste situaţii căşti de tip italic sau galic în diversele lor variante. Scutul era oval şi convex. în care pretorienii purtau un alt tip de echipament. clasicul baston din lemn de stejar) pe când cea a celorlaţi ofiţeri era dispusă longitudinal. echipamentul nu era probabil diferit de cel al legionarilor.Pretoriană aminteşte de Republica romană şi acest aspect este puternic evocat în imaginea exterioară a membrilor acesteia. În ceea ce priveşte culoarea tunicii. 190 32 . Ceilalţi ofiţeri purtau un baston lung cu capăt sferic care simboliza demnitatea de a conduce. centurionii se distingeau prin creasta transversală (şi prin faptul că purtau vinca. faptul că Republica s-a transformat în Imperiu. Lorica segmentata ia locul loricei hamata. Când îl escortau pe Imperator.

spatha. 192 33 . brache. În secolul III. ci este tot mai evidentă prezenţa elementelor barbare romanizate. pilum. ei aveau contus. Aspectul general era orientalizat. de aceeaşi culoare cu pantalonii numiţi blache pe care îi purtau cavalerii. Locul loricei segmenatata sau hamata este luat acum de o armură din solzi de metal (lorica squamata) care este prezentă din timpul lui Marcus Aurelius. Solzii erau plăci de fier poleite cu bronz şi lipite apoi pe un corset de piele. Pentru cavalerie discursul era diferit. dovadă clară a influenţei parţilor asupra lumii militare romane. 82 83 Ibidem.82.) era făcută dintr-o plasă de zale de fier ca să nu împiedice mişcările ca cea segmentată. Calul se călărea fără scări şi echilibrul călăreţului era dat de patru coarne aflate la fiecare colţ al şeii care îl ajutau pe cavaler să meargă în galop sau să lupte fără să-şi piardă echilibrul. simboluri solare. Tunica era albă. În picioare purtau clasicele sandale şi talveţii. un tip de lance scoasă din uz pentru infanterie dar folosită încă de cavalerie iar gladiusul era înlocuit de o armă mai lungă. Cohortele nu mai sunt compuse acum aproape exclusiv din elemente italice. Tunica prezintă mâneci lungi. de culoare albastră sau roşie care proteja pielea de frecarea armurii. iar ocazional. etc. echipamentul pretorienilor (ca şi cel al legionarilor. Casca era un model clasic tipic acesteia. iar în ceremoniile oficiale un fel de coturni (calceus). semilune. Armura (cel puţin în secolele I şi II p. Împreună garantau o bună protecţie şi o mai mare libertate de mişcare. Harnaşamentul calului era foarte valoros pentru a sublinia rangul superior al pretorienilor faţă de ceilalţi cavaleri din legiuni sau din alae83. de altfel) se schimbă substanţial. p. necesari atât pentru perioadele de iarnă cât şi pentru comoditatea călăreţului când se urca pe cal. La gât purtau o eşarfă numită focale. Schimbările sociale şi politice survenite în sânul Imperiului se reflectă şi în înfăţişarea Gărzii Pretoriene. Scutul avea o formă poligonală pe care era pictat scorpionul.Chr. 191 Ibidem.(gladius. casca de factură imperială prezintă margini mai rotunjite şi are acum o protecţie pentru ceafă mai mare. p. Astfel atât legionarii cât şi pretorienii se îndepărtează tot mai mult de imaginea clasică a soldatului roman din secolul I şi II. pretorienii aveau un scorpion imprimat pe tunică şi pe scuturi (de culoare albastră sau roşie) care erau de asemenea bogat decorate cu semne de factură astrologică: stele. La nivelul armamentului. Din punct de vedere simbolic. pumnal).

mereu de formă ovală nu mai este convex. Speculatores.. pretorienii care au luptat de partea lui Maxentiu purtau căşti de tip Intercissa de tip romano-sassanid şi scuturi rotunde. Şi armele ofensive se schimbă. p. mult mai mare. P. Transportau mesaje secrete.purtaţi înainte doar de cavaleri sau doar în timp de iarnă sunt acum purtaţi de toată lumea şi acoperă piciorul până la gambă. la fel ca cei folosiţi de populaţiile germanice sau celtice. comparativ numeric decât turmaele de 300 de cavaleri ataşaţi unei legiuni. de multe ori îl însoţeau pe acesta la întâlnirile cu Senatul sau îl consiliau în rezolvarea unor chestiuni oficiale. p. Spre sfârşitul existenţei lor (300-312 p. Aceşti cavaleri aveau un rang superior şi un statut mai elevat chiar şi printre ceilalţi pretorieni. 192 87 Southern. Astfel. Scutul. Pilumul este abandonat definitiv şi înlocuit de lance. duceau la bun sfârşit misiuni de spionaj şi chair asasinate. În timpul lui Hadrian. constituiau corpul de bodiguarzi al împăratului. a luat locul clasicului gladius85. cit. locul lor în aceste misiuni va fi luat de frumentarii. ci are o formă de pară prin cele două adâncituri din laterale. Când Augustus creează Garda din cele nouă cohorte quingenaria la fiecare cohortă era ataşată o unitate formată din 120 de cavaleri.Chr. Sandalele militare au fost înlocuite cu încălţăminte de tip civil din piele. Un aspect foarte controversat în ceea ce priveşte Garda Pretoriană îl reprezintă cavaleria. Puterea şi 84 85 Ibidem. seniorul centurionilor. 192 Ibidem. Armura este probabil tot cea din plăci de oţel. care are un rol mai defensiv. 192 86 Ibidem. lungă şi dreaptă. pe lângă rolul de bodyguarzi ai împăratului mai îndeplineau şi diferite servicii pentru acesta. p.117 34 . care are rolul de a ţine inamicul la distanţă. o forţă de cavalerie de elită conduşi de trecenarius. Doar cavalerii care exercitau acum rolul de protecţie în locul legiunilor îşi puteau permite echipamente mai bune şi mai scumpe86. care era deschisă în jurul gleznei84. Era campat într-o tabără specială în jurul reşedinţei împăratului şi a familiei sale şi nu în tabăra pretoriană de la periferia Romei87. Căştile din secolul IV sunt de o calitate mai proastă faţă de perioada clasică. p.). semn clar al decadenţei economice şi tehnice a Imperiului.. Tribunii şi centurionii cohortelor pretoriene ajungeau de cele mai multe ori să îndeplinească rolul de sfetnici neoficiali ai împăratului şi de aceea. un grup de 300 de gărzi imperiale călare. O spadă similară spatha-ei de cavalerie. Op. singurul care îl însoţea pe acesta peste tot. speculatores.

în inima puterii imperiale. Această regulă exista încă din timpul Republicii. dar le menţine în afara graniţelor Italiei.115-117 35 . fie înlocuind Garda cu oameni aleşi din proprii susţinători (această înlocuire se putea face în totalitate. London. Baza de recrutare se va lărgi spre câţiva soldaţi din Pannonia. care ca număr se apropia de cel al unei legiuni. De aceea existau doi paşi pe care fiecare nou împărat căuta să-i îndeplinească pentru a accede la dar şi pentru a menţine tronul. p. deşi a permanentizat existenţa armatei ca instituţie. Theodor. Routdledge. p. Aceasta a doua metodă de consolidare a puterii prin înlocuirea Gărzii Pretoriene presupune că împăratul respectiv avea de partea sa destule legiuni încât să îl ferească de o eventuală revoltă a pretorienilor. cum au făcut Vespasian şi Titus. Ilyricum şi Dalmaţia. să apere graniţele Imperiului. 86-87 89 Southern. în timp ce reforma lui Augustus. crescând astfel în mod inconştient influenţa pretorienilor ca unică forţă militară nu numai în Roma ci şi în întreaga Italie88. Pretorienii se aflau campaţi la Roma. aceea de a desfiinţa legiunile odată atinse graniţele Italiei. Mai exista şi problema locaţiei. sau mai degrabă cumpărarea sprijinului Gărzii Pretoriene pentru a accede la tron. P..influenţa de care se bucurau ofiţerii Gărzii Pretoriene era de necontestat. Dându-le conducerea 88 Mommsen. donaţii şi favoruri pretorienilor. sau doar la nivel de ofiţeri. Augustus nu mai desfiinţează legiunile. urma pasul al doilea şi anume consolidarea puterii. Primul pas era obţinerea. A History of Rome Under the Emperors. a pus legiunile în afara Italiei în provincii. deoarece nici un cetăţean roman nu ar fi permis unui barbar romanizat să facă parte din forţa militară cu cea mai mare influenţă în viaţa politică a Marelui Oraş. cum fac majoritatea împăraţilor cu domnii mai lungi de 5 ani). 1996. De aceea la început Italia va constitui unica bază de recrutare pentru Garda Pretoriană. abia în secolul III când neîncrederea în soldaţii romani crescuse odată cu elevarea rolului cavaleriei de origine germanică şi scăderea rolului infanteriei legiunilor89. Op.. Odată ajunşi acolo. Mişcarea pur politică a lui Augustus de a acorda conducerea Gărzii Pretoriene unui prefect de rang ecvestru a fost în fapt o lovitură dată ordinului senatorial şi familiilor de patricieni din Roma de la care emanase puterea în vechea Republică. ci le permanentizează existenţa într-o armată regulată. Ed. cit. Aceasta se putea face pe două căi: fie continuând să acorde daruri. dar ca forţă militară militară atingeau probabil valoarea a patru-cinci legiuni.

bucurându-se de o influenţă imensă asupra împăratului Tiberius. Opere III – Anale. influenţă care i-a atras ura contemporanilor91. al doilea om în stat după împărat. De asemenea. p. funcţia de prefect pretorian reprezenta apogeul unei cariere de rang ecvestru. de la înfiinţarea lor în timpul lui Augustus şi până la dispariţia lor în timpul lui Constantin. deşi au suferit multe schimbări de organizare şi echipament. în esenţă fondul pretorienilor a rămas acelaşi: o forţă militară puternică şi bine organizată. În concluzie.Gărzii Pretoriene. făcând-o astfel capabilă să exercite o influenţă majoră în toate deciziile luate la cele mai înalte niveluri ale Imperiului Roman. Bucureşti. Ed. 115 Tacitus. în materie de putere politică (chiar dacă neoficial). 253-254 36 . 1964. când împăratul era influenţabil iar puterea prefectului pretorian era la apogeu. unica campată în inima puterii imperiale. acesta fiind. Ştiinţifică şi pedagogică. uneori chiar primul. Augustus mută sceptrul puterii în mâinile ordinului ecvestru. care fusese până atunci mereu în umbra celui senatorial90. 90 91 Ibidem. de exemplu cazul lui Sejanus care aproape a ajuns împărat. p.

116 94 Ibidem. Celelalte legiuni care formau armata permanentă creeată tot de Augustus se aflau în diferite provincii ale Imperiului Roman şi conform unei vechi legi din timpul Republicii nu aveau dreptul să intre în Roma92. ci în diferite oraşe din Italia. militare şi sociale menite să-i întărească puterea personală a acestuia şi să facă trecerea de la Republică spre Principat ca formă de organizare politică. Octavian Augustus.Chr. doar un grup restrâns (trei cohorte după unii istorici sau doar 300 de soldaţi după alţii). temându-se de această forţă militară pe care el însuşi o instituise94. Pretorienii erau organizaţi în nouă cohorte quingenaria (a câte aproximativ 500 de soldaţi) 93. ei fiind o unitate nou creeată care abia acum începea să-şi consolideze autoritatea. 1996. Era singura unitate militară campată în interiorul Italiei. p. Se antrenau ca şi legionarii. A History of Rome Under the Emperors. excluzând ordinul senatorial din această funcţie. În acest context al schimbării. Theodor. iar serviciul militar la 16 ani.CAPITOLUL V ROLUL POLITIC AL GĂRZII PRETORIENE Creearea Gărzii Pretoriene petrecute în timpul lui Augustus a făcut parte dintr-o serie de reforme politice. 117 37 . rolul politic al pretorienilor nu se manifestă încă. De asemenea. are meritul de a fi creeat Garda Pretoriană în 27 sau 29 a. Sub Augustus. p.CHR.) Primul împărat. London. pretorienii nu sunt încă campaţi în Roma. 92 93 Mommsen. AUGUSTUS (29-14 A. Ed. Garda Pretoriană a servit atât ca organism militar dar mai ales ca instrument politic. cu scopul de a proteja persoana împăratului atât pe timp de pace cât şi când acesta participa în campanii militare. fiind campaţi la cartierul general al împăratului. centrul puterii. împăratul îi ţinea deocamdată la distanţă de Roma. Routdledge. p. Plata acestora a fost stabilită la 375 de denarii pe an. Sub Augustus. O primă sclipire a viitoarei influenţe politice pe care pretorienii o vor exercita în viitor este vizibilă în faptul că Augustus numeşte doi prefecţi de rang ecvestru la conducerea acestora. 115 Ibidem.

CHR. provenit dintr-o familie umilă de rang ecvestru.Chr. Asta îi creşte şi mai mult influenţa lui Sejanus. p. dar nu a încercat niciodată să-l elimine pe împărat. pe care-l vedea ca un rival şi pe care-l va elimina convingându-i propria soţie să-l asasineze. care îşi creştea astfel influenţa atât în rândul trupelor cât şi al populaţiei. Militar prin excelenţă. însă de Germanicus.La moartea lui Augustus în 14 a. Tiberius leagă şi mai mult familia imperială de cea a lui Sejanus căsătorind o fiică a lui Sejanus cu un fiu al lui Claudius. fiul comandantului Gărzii Pretoriene95.) Tiberius era un membru al înaltei aristocraţii. – 37 P. Lucius Aelius Sejanus. 126 Ibidem. pe tron urcă Tiberius. Sejanus. care îl numise unic prefect pretorian. Abilitatea extraordinară. Claudii Nerones. atât datorită respectului de care se bucura în rândul trupelor ca general cât şi datorită faptului că a trimis pentru a negocia sfârşitul revoltei pe fiul său Drussus şi pe un tânăr ofiţer. Neîndoielnic era la fel de aristocrat ca şi Augustus sau Ginta Iulio-Claudiană. Domnia lui Tiberius a fost marcată de relaţia acestuia cu omul său de încredere. 128 38 . s-a confruntat atât cu nelinişti politice cât şi cu o revoltă militară pe care a reuşit însă să o stingă rapid. TIBERIUS (14 A. Nu a avut o relaţie la fel de bună cu Drussus. Alte revolte vor urma pe Rhin şi pe Dunăre.. Tatăl său va deveni guvernator al Egiptului.1963. principalul contracandidat la preluarea puterii. A. 95 96 Boddington. Sejanus a trecut primul test odată cu înăbuşirea revoltei de pe Dunăre din 14 p.Oxford University Press. Sejanus: Whose Conspiracy?. fiul şi urmaşul lui Tiberius. Tiberius era mult mai potrivit pentru cazarmă decât pentru Forum. La începutul domniei sale. Acesta a fost un experiment periculos pentru Tiberius şi va marca momentul de început al asceniunii spre putere al lui Sejanus. Fiul fostului prefect al Gărzii Pretoriene sub Augustus (Strabo). p. înăbuşite. Sejanus îşi arogă dreptul de a numi toţi ofiţerii Gărzii.. iar Sejanus va prelua conducerea Gărzii de la acesta96. Trăise în anturajul familiei imperiale încă de la vârsta de 4 ani.Chr. El a aspirat la putere urmărind chiar să-i succeadă la tron lui Tiberius. imensul talent politic şi loialitatea feroce faţă de Tiberius sunt câteva din calităţile care-l definesc. Profitând de încrederea de care se bucura în faţa împăratului.CHR. deşi Augustus introdusese doi prefecţi în această funcţie.

Alţii consideră că a fost doar o răzbunare a celor doi ofiţeri care fuseseră deseori ţinta glumelor crude ale împăratului. Sub Sejanus. când era la doar un pas de a fi numit sucesorul acestuia.-A. Op. Slab şi fără calităţile necesare unui împărat. Sejanus ordonă construirea unei castra praetoria la periferia nord-estică a Romei şi mută întreg contingentul Gărzii Pretoriene în interiorul oraşului. succesorul lui Sejanus la conducerea Gărzii va fi ca şi acesta conducător unic fără un coleg cu care să împartă puterea potrivit regulii augustane. 128 Ibidem. p. urmărind să folosească Garda pentru satisfacerea propriilor ambiţii politice97. Sthepen ..2001. Acesta a cultivat o prietenie apropiată cu Gaius Caligula. îl vor înjunghia pe Caligula. Garda Pretoriană prinde pentru prima oară gustul jocurilor politice.) A fost declarat împărat de către Senat la 18 martie 41. La conducerea Gărzii va fi numit Macro. în inima puterii imperiale. care moare la 24 ianuarie 41. 133-134 99 Wisdom. 135-136 39 . Cassius Chaerea şi Sabinus. doi tribuni. GAIUS CALIGULA (41-54 P.CHR. Unii istorici consideră că a fost vorba de o conspiraţie a ofiţerilor seniori ai Gărzii într-o încercare de a-şi manifesta influenţa de care beneficia. Cert este că Garda Pretoriană poartă responsabilitatea îndepărtării celui de-al treilea împărat99. mai ales că sunt campaţi acum chiar în Roma.Cit. se scufundă în proiecte ireale care consumă imense resurse fără rezultate vizibile şi în crime sângeroase pentru a-şi satisface propriul ego. În replică la uciderea prefectului lor şi la actele tot mai sângeroase la care se deda împăratul. Are o aventură cu soţia lui Macro şi pentru a evita complicaţiile. câţiva ofiţeri juniori ai Gărzii vor organiza o lovitură de palat. Th. pe care-l va susţine cu consimţământul populaţiei când acesta se va declara împărat la moartea lui Tiberius98.D.C. Macro. O lovitură de palat şi o conspiraţie îl vor îndepărta pe Sejanus atât de la conducerea Gărzii Pretoriene cât şi din favorurile împăratului. un ofiţer senior al acesteia.Osprey Publishing. ordonă executarea ambilor. p..Warriors:Gladiators 100 b. Conspiratorii.Profitând de enorma influenţă politică de care se bucura. p. CLAUDIUS (41 – 54) 97 98 Mommsen.200.Oxford.

În acelaşi timp. Britannicus.. Nero. Amsterdam.Pe tron urcă Tiberius Claudius Germanicus cu sprijinul Gărzii Pretoriene. ci nepot al lui Germanicus (Claudius). În cele din urmă aceştia ajung la o înţelegere şi Claudius este de acurd să plătească 15000 de sesterţi fiecărui soldat al Gărzii. Garda a acceptat înţelegerea. Senatul dorea să le opună pretorienilor celelalte trupe aflate în Roma. Agrippina. singurul care putea emite pretenţii la tron şi în a cărui moarte va fi implicată şi Agrippina102. Messalina. Nero îşi descrie ascendenţa într-o manieră destul de extraordinară: se numeşte pe sine nu fiu al Agrippinei. 147 102 Ibidem.Th. p. 100 101 Baldwin.B. vigiles şi gladiatorii imperiali. NERO (54-68) La moartea lui Claudius în 54. Cei doi ofiţeri pretorieni responsabili de moartea lui Caligula au fost executaţi. care şi-a apărat cu succes propriile interese100. p. câteva cohorte şi cei doi ofiţeri care-l asasinaseră pe Caligula se opuneau la Roma Senatului. Op. Cit. Nero o acuză pe aceasta că a încercat să-l otrăvească şi vrea să o execute dar este împiedicat de Burrus. – Suetonius. Claudius era un împărat slab şi laş. va aranja să fie numit prefect al Gărzii Afranius Burrus în locul fostului prefect fidel soţiei împăratului. Burrus îl prezintă pe Nero Gărzii. Acesta o câştigă de partea sa cu ajutorul unor donaţii generoase. 1983 Mommsen. Claudius era ţinut prizonier în tabăra pretorienilor. Cea mai influentă va fi nepoata sa. împământenind acest obicei al darului în bani către soldaţii pretorieni la urcarea pe tron al unui nou împărat.. Nu va reuşi să împiedice însă asasinarea vărului lui Nero. Burrus era însă devotat Agrippinei. Garda a fost purificată de orice ofiţeri care nu erau de partea lui Nero101. trupe nonmilitare: cohortele urbane (un fel de unităţi de poliţie). 154 40 . În acelaşi timp. Astfel. strănepot al lui Tiberius şi străstrănepot al lui Augustus. iar sub conducerea sa au guvernat de fapt servitorii şi femeile. vechea aristocraţie republicană reprezentată de Senat a fost învinsă nu de armată ci de Gardă. Ea va atrage Garda de partea sa. care dorea puterea pentru fiul său.

Există zvonuri că Nero l-ar fi otrăvit pe Burrus. 154-158 105 Ibidem. Garda este invitată să aleagă un nou împărat105. îi lipseau contactele şi sprijinul armatei.154 Ibidem. profitând de confuzie şi de simpatia de care se bucura în rândul Gărzii. Roma este în haos104. În aceste condiţii. Nero va încerca mai întâi să-l elimine pe Burrus. Îşi lansează imediat regimul de autoritate asupra Gărzii. unul din comandanţii Gărzii ajunge chiar să fie proclamat împărat de o parte din regiunile romane răsculate. La conducerea Gărzii au fost aduşi de data aceasta doi prefecţi conform regulilor impuse de Augustus. După ce-şi va asasina mama sub pretextul că mesagerul trimis de aceasta a încercat să-l ucidă. Legiunile germane urmau să-i ia locul. Marcus Salvinius Otho. dar refuză şi se pune la dispoziţia Senatului. Nero se sinucide şi cu el ia sfârşit dinastia Iulio-Claudiană. Persecutarea creştinilor ca urmare a unei serii de catastrofe naturale care s-au abătut asupra Romei a fost mişcarea care l-a pus pe Nero în istorie. OTHO (68-69) Servicius Sulpicius Galba obţine numirea ca împărat. Trupele îl aleseseră ca împărat pe Vitellius şi doreau să pornească o campanie spre Italia. p. aşa cum făcuse Tiberius cu Sejanus. fără să le plătească acestora darurile pe care le ceruseră. Rufus. a legiunilor şi a faptului că Galba nu era legat în nici un fel de fosta familie imperială au dus la căderea sa. care refuzase să-i îndeplinească ordinul de a o executa pe Agrippina. Nero nu va încerca să-l elimine pe Burrus direct. în persoana lui Lucius Calpurnius Piso. Deoarece acesta se bucura de calitatea de unic comandant al Gărzii.Primii opt ani din domnia lui Nero au fost marcaţi de o guvernare judicioasă şi înţeleaptă. Tigellinus demisionează. p. 159 41 . VITELLIUS. care-şi câştigase averea în timpul 103 104 Ibidem. Nemulţumirea Gărzii. Aceştia au fost Sofonius Tigellinus şi Faenius Rufus. dar dovezile clare în acest sens lipsesc. căruia în ciuda originii şi educaţiei sale strălucite. urmărind să atace Garda şi privilegiile acesteia. GALBA. acesta din urmă devenind adevărata forţă din spatele regimului lui Nero103. În disperare de cauză şi din cauza vârstei înaintate. Nero nu-şi poate susţine domnia în faţa legiunilor provinciale şi Garda îl abandonează. dar adevăratul motiv al căderii sale a fost persecutarea clasei nobiliare romane. Deşi susţinut de Gardă. p. Galba doreşte să-şi adopte un urmaş.

Vespasian era foarte conştient de faptul că nu era numărul cel care conta ci întărirea garnizoanei din capitală. Galba şi Piso au fost ucişi în piaţa publică şi Otho preia tronul. Vespasian este proclamat prima dată împărat pe 11 iulie 69 de către armatele din Egipt. Lui i-au urmat Titus. L-au susţinut apoi trupele din Asia Minor şi Grecia. Cu o popularitate crescută. la moartea tatălui său. acesta desfiinţează Garda şi toate trupele din interiorul Romei şi creează o nouă garnizoană din legiunile loiale lui: 16 cohorte pretoriene şi 4 cohorte urbane a 1000 de oameni fiecare106. În cele din urmă. trădând Garda şi legiunile care-l susţinuseră. Iniţial a fost împărat în est. Erupţia vulcanului Vezuviu îngroapă Pompei şi Herculaneum. Se finalizează Colosseum-ul. Deşi scurtă. 173-175 42 . Ca măsură represivă. Aşa că în cele din urmă. domnia sa este înfloritoare. 160-161 Ibidem. fiu al împăratului şi co-regent la acea vreme107. p. 14 ofiţeri ai Gărzii îl proclamă pe Otho împărat. Acesta prelungindu-se. VESPASIAN (69-79) Vespasian a repus Garda în vechile ei drepturi.lui Nero. dar mai ales din soldaţi din propriile-i trupe. iar ceilalţi membri se raliază şi ei în scurt timp mai mult din ură pentru Galba şi ca răzbunare pentru zgârcenia acestuia. El a sesizat potenţialul pericol care exista în comandantul Gărzii. 106 107 Ibidem. p. formând-o din voluntari din Italia. Vitellius devine împărat pe 19 aprilie 69. În est. Şi-a numit propriile rude pe acest post. Numărul de soldaţi a fost probabil redus de la cele 16 cohorte a câte 1000 de oameni stabilite de Vitellius la 10 cohorte quingenaria. împotriva revoltei evreilor este trimis Flavius Vespasianus. Otho renunţă la tron. În primă instanţă. Vespasian reuşeşte să înfrângă trupele şi Garda lui Vitellius şi să fie recunoscut ca împărat în întreg Imperiul Roman. comandant al Gărzii a fost Licinius Clemens. Mai rămânea să se decidă conflictul dintre Otho şi Vitellius. TITUS ŞI DOMITIAN (79-81 ŞI 81-96) Titus urcă pe tron în 79. apare în peisajul puterii.

TRAIAN (98-117) Marcus Ulpius Nerva Traianus a fost al doilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni” ai Imperiului Roman şi unul dintre cei mai importanţi. Sub domnia sa. care se răsculaseră împotriva tatălui său adoptiv.. mai ales datorită faptului că măreşte solda legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii.Domitian urcă pe tron la moartea fratelui său. Cucereşte Dacia.Oxford University Press. Ca şi tatălui şi fratelui său. 150-270 43 .Guard Prefect of Trajan and Hadrian. Traian a fost primul împărat non-italian urcat pe tronul Romei. 234-243 110 Syme.Este primul din cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”.R. Pe plan intern a fost respectat şi ascultat. pe 27 octombrie 97 este obligat să-l adopte şi să-l desemneze co-regent şi succesor la tron pe Ulpius Traianus. Nerva este proclamat împărat de prefectul pretorian. 185-190 Ibidem. Domitian este asasinat în urma unei lovituri de palat şi pe tron urcă Nerva108. însă foarte greu de apărat. guvernatorul Germaniei Superioare şi unul din cei mai talentaţi oameni ai imepriului109. în provinciile mărginaşe izbucnesc revolte. HADRIAN (117-138) 108 109 Ibidem. În 93 este exilat de Domitian pentru câteva luni în Tarent după care revine în capitală. temându-se de o rebeliune a acestora. el îi execută pe ofiţerii Gărzii. Imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă. care-l numise deja succesor. Creează un Imperiu imens. La urcarea pe tron. p. Garda îi va rămâne profund loială.1989. iar imediat după moartea sa. Presat de aceeaşi Gardă care-l adusese la putere. Îl numeşte succesor pe Hadrian110. La asasinarea lui Domitian pe 18 septembrie 96. p. din cauza deselor războaie pe care le purta. Garda neîndrăznind să-i ameninţe autoritatea. NERVA (96-98) Nerva este unul din beneficiarii regimului lui Nero şi al dinastiei Flaviilor. Phartia şi Mesopotamia şi duce Garda cu el în aceste războaie.

Th. Frumentarii şi-au câştigat rapid ura societăţii şi asocierea cu şefii acestui serviciu putea aduce grave repercusiuni111. dar aceştia aparţineau Gărzii şi erau limitaţi în scop şi putere. 276-279 Mommsen. erau folosiţi mesageri speciali şi asasini din rândul Gărzii Pretoriene. Sub el se petrece organizarea provinciilor cucerite de Traian. Este adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 cu condiţia să-i adopte la rândul său ca urmaşi pe Marcus Aurelius şi Lucius Aurelius Verus. 111 112 Ibidem. Încă din vremea lui Titus. Renunţă la unele din cuceririle predecesorului său pentru menţinerea păcii. p. În acelaşi timp. El se confruntă cu revolte din partea triburilor germanice şi britanice.Cit. se confruntă cu eşecuri militare şi moare de ciumă în 169. p. În 177 şi-l asociază la tron pe fiul său Commodus. aici se proclamă împărat Avidius Cassius. Op. p. o ia cu el în război..Publius Aelius Traianus Hadrianus a fost al treilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. Este ultimul dintre cei „cinci împăraţi buni”. fratele său prin adopţie şi co-împărat. Era fiul consularului Aurelius Fulvius. ANTONINUS PIUS (138-161) A fost cel de-al patrulea din cei „cinci împăraţi buni”.. Moare în 180 în urma unei boli infecţioase. 279 113 Ibidem. Politica sa internă a fost calmă. 305 44 . Evită conflictele şi nu sfidează Garda Pretoriană. A devenit consul în 120 şi guvernator al provinciei Asia. pentru scurt timp. nu a avut probleme cu Garda. Triumfurile militare ale lui Marcus Aurelius asupra sarmaţilor şi marcomanilor îl fac erou. speculatores. iar revoltele au fost înăbuşite de generalii săi112. dar este ucis de un centurion113. MARCUS AURELIUS (161-180) ŞI LUCIUS VERUS (161-169) Marcus Aurelius devine împărat la moartea lui Antoninus Pius în 161. un fel de serviciu secret al Imperiului Roman. Hadrian este cel care a înfiinţat frumentarii. În urma revoltei din Egipt. Lucius Verus.

Moare în Britannia în 211. Politica sa provoacă reacţii şi este ucis împreună cu Diadumenianus. Domneşte o scurtă perioadă. 114 Ibidem. A fost recunoscut de către pretorieni şi de către Senat. Britanniei. păstrează loialitatea Gărzii Pretoriene de care se bucurase şi tatăl său. ura dintre cei doi fraţi va aduce la asasinarea lui Geta în acelaşi an. Daciei.Oppellius Macrinus cu largi ambiţii politice. Didius Iulianus. MACRINUS (217-218). ELAGABALUS (218-222) ŞI ALEXANDRU SEVER (222-235) Septimius Severus este proclamat împărat la 3 aprilie 193 de legiunile de la Dunăre şi este recunoscut de Senat în iunie. fiind asasinat la 28 martie 193 de Garda Pretoriană. În acelaşi timp la conducerea Gărzii ajunge M. Caracalla dă edictul cunoscut sub numele de Constitutio Antoninia prin care cetăţenia romană este acordată majorităţii locuitorilor din Imperiu. Pertinax este ales împărat. deşi crud şi nepriceput în arta politicii. Africii şi prefect al Romei. CARACALLA ŞI GETA (211-217).COMMODUS (177-192). nu şi de legiuni care-l vor elimina114. SEPTIMIUS SEVERUS (193-211). fiul său minor pe care şi-l asociase la tron. Deveniţi co-împăraţi la moartea tatălui lor. care l-au vândut celui care a dat mai mult. Dinastia Septimilor se reinstaurează pe tron în persoana lui Elagabalus. Nerecunoscut de Grada Pretoriană. La moartea lui Commodus. devine împărat cumpărând tronul de la pretorieni. o desfiinţează şi o recreează din soldaţi din legiunile danubiene. PERTINAX(192-193) ŞI DIDIUS IULIANUS (193) Commodus. p. Siriei. un senator foarte bogat din Galia. Pune bazele dinastiei Septimilor. nemulţumită de severiatea măsurilor luate de acesta şi de politica lui economică austeră. Îi urmează fii săi Caracalla şi Geta. Macrinus este primul reprezentant al ordinului ecvestru care urcă pe tronul imperial şi primul prefect pretorian (în afara lui Titus care avea deja calitatea de moştenitor al tronului când fusese numit prefect pretorian) care atinge culmea puterii imperiale.289-299 45 . împăratul este ucis în aprilie 217 în timpul unei campanii în Mesopotamia. Moare ca urmare a unei conspiraţii şi cu el se stinge dinastia Antoninilor. El se remarcase în războailele cu marcomanii şi fusese guvernator al Moesiilor. La instigările sale.

313 46 . În 238. urmărind să le câştige loialitatea. Relaţiile cu armata şi cu Garda Pretoriană devin încordate în favoarea celor cu Senatul. Nemulţumită de asasinarea lui Macrinus şi de condiţiile impuse de noul împărat. începe criza secolului III. La moartea lui Timesitheus. care primeşte titlul de Augusta. oameni din rândul lor.Elagabalus este proclamat împărat de legiunile din Siria şi îl numeşte succesor pe vărul său Alexandru. Iulia Mamea. Cu Alexandru Sever ia sfârşit dinastia Severilor (Septimilor). Nemulţumiţi de anarhia care domnea în Imperiu. dar criza se adâncea. dar este înfrânt. adevăratul conducător al Imperiului era Timesitheus. Autoritatea reală era exercitată de mama sa. Senatul îi alege împăraţi pe Pupenius şi Balbinus. În timpul pregătirilor de război cu alamanii. profitând de absenţa împăratului care se afla în Pannonia. Gordian al III-lea. De altfel. un oarecare Sabinius se revoltă şi se declară împărat în Africa de Vest. În 240. prefectul pretorian. În realitate. acest împărat militar. împăratul se şi căsătoreşte cu fiica acestuia. iar Gordian al III-lea devine împărat116. Maximian atacă Italia de Nord. Garda Pretoriană îl asasinează pe acesta împreună cu mama sa în martie 222115. p. Gordian I s-a proclamat împărat împreună cu fiul său. dar la revolta populaţiei sunt nevoiţi să-l asocieze la tron pe nepotul minor al lui Gordian I. Odată cu urcarea sa pe tron. împăratul şi mama sa sunt ucişi de soldaţi. El a crescut salariile soldaţilor.304 Ibidem. funcţia de prefect 115 116 Ibidem. Gordian al II-lea şi a obţinut sprijinul Senatului. guvernatorul Africii. pretorienii îi asasinează atât pe Maximian cât şi pe Pupenius şi Balbinius. Tranquilina. care-l proclamă împărat pe Maximian Tracul. GORDIAN AL III-LEA (238-244) ŞI FILIP ARABUL (244-249) În timpul domniei lui Gordian al III-lea. familiile nobiliare au condus în realitate Imperiul. MAXIMIAN TRACUL (235-238) ŞI ANUL CELOR PATRU ÎMPĂRAŢI (238) Maximian Tracul este primul împărat de origine barbară. Cei doi Gordieni sunt ucişi de fideli ai lui Maximian. Alexandru Sever este proclamat împărat la vârsta de 13 ani de către pretorienii care-l asasinaseră pe Elagabalus. p.

La moartea lui Decius. Decius. pe Sibannicus. guvernatorul Moesiei este proclamat împărat pe Dunăre de către legiunile sale şi Filip pleacă să-l întîlnească pe uzurpator la Verona. Filip al II-lea Junior sunt executaţi. Roma sărbătoreşte 1000 de ani de la formare.pretorian o ia Filip Arabul. dar este executat după câteva zile. 117 Ibidem. Volsianus. uzurpator pe Rhin şi pe Sponsianus. odată ce vestea căderii lui Filip Arabul ajunge la Roma. Filip moare fie în luptă. pe tron urcă Trebonianus Gallus. Trebonianus îl adoptă pe acesta şi îl numeşte co-împărat ca şi pe fiul său natural. Decius obţine sprijinul Gărzii. care şi el fusese sirian. Filip al II-lea Junior. moare şi fiul său. Rând pe rând apar uzurpatori care se declară împăraţi în diferite provincii ale Imperiului. Hostilian. El nu reuşeşte să menţină însă puterea prea mult. Sub domnia sa. care se bucura de sprijinul maselor largi datorită acţiunilor sale de a ajuta populaţia lovită de ciumă a Romei şi a Italiei. care sfârşeşte ucis de soldaţi. care domneşte împreună cu fiul său. pe Iotapinus în Siria şi el ucis de propriile trupe. curăţind astfel calea pentru ascensiunea lui Decius. uzurpator în Moesia. p. Prea puţină influenţă a avut Garda sub domnia acestui împărat soldat. la Roma. În acelaşi timp. Volsianus. Acesta era de origine siriană şi devenise membru al Gărzii sub Alexandru Severus.IUNIE 251) ŞI TREBONIANUS GALLUS (251-253) Domnia lui Decius a fost scurtă. fiind recunoscut de Senat. fiind ucis în luptele cu goţii. fie asasinat de gărzile sale şi la Roma întreaga familie şi fiul său. Pentru a evita un război civil. 313-330 47 . Decius. fiul mai mic al fostului împărat Decius este proclamat împărat. La moartea lui Gordian an III-lea. în 248. dar plină de revolte. uzurpatorul de pe Dunăre este recunoscut drept împărat117. La fel face şi Licinianus la Roma. Filip Arabul este al doilea împărat care ajunge la tron de pe poziţia de prefect pretorian. deşi nu există dovezi istorice clare că acesta l-ar fi asasinat pe împărat. Titus Iulius Priscus se declară împărat la Philippolis sub protecţie gotă. Se presupune. Herennius Etruscus. DECIUS (249. Filip Arabul devine împărat. Odată cu Decius. care-l ucide pe fiul lui Filip Arabul. care fusese numit co-împărat de tatăl său. un sirian foarte ambiţios. Îl avem astfel pe Pacatianus în Moesia. În timpul conflictelor cu goţii.

influenţa Gărzii Pretoriene ca unitate militară legată de Roma scade. se proclamă împărat. dar este învins de Aureolus. Uzurpatorul Aemilian a avut o viaţă scurtă. Macrianus Minor. Acesta îl va ucide pe co-împăratul Salonius şi Galia va fi provincie secesionistă până la cucerirea ei de către Aurelian în 274. Quietus şi Balista. pe Rhin. Ingenuus se proclamă împărat în Pannonia. Însă Valerian al II-lea este ucis în 258 iar Salonius în 260. Sunt învinşi definitiv abia în 264. Hostilian moare de ciumă în 251. dar este ucis împreună cu fiul său. Gallienus este ucis de o conjuraţie a generalilor în 268 în timp ce-l asedia la Mediolanum pe uzurpatorul Aureolus. Aemilianus este ucis de propriile lui trupe şi Valerian devine împărat118. Aemilianus. Gallienus înlătură ordinul senatorial de la conducerea legiunilor şi accelerează pătrunderea unităţilor auxiliare de barbari în armată. guvernatorul Moesiei Superior şi al Pannoniei se declară împărat şi porneşte spre Roma. În est. Piso se declară împărat în Tesalia iar Mussius Aemilianus în Egipt. Macrianus Major.În 251. p. CLAUDIUS AL II-LEA (268270) ŞI QUINTILIUS Valerian şi-l asociază la domnie pe fiul său Gallienus. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acesta. Volsianus. dar este ucis de roxolani. Ajuns pe tron. 118 Ibidem. Valerian. Regalianus se declară stră-nepot al lui Decebal şi se proclamă împărat în Dacia. fost general al lui Valerian se declară împărat în Siria. Trebonianus strânge trupe pentru a-l înfrunta pe uzurpator. Nu se cunoaşte nici data nici cauzele exacte ale morţii sale. de către armată.313-330 48 . GALLIENUS (253-258). loial împăratului defunct. deoarece politica imperială se face din ce în ce mai puţin la Roma şi din ce în ce mai mult în provincii. În aceste condiţii. După ce respinge atacurile alamanilor în Galia. VALERIAN (253-259). Sub domnia lui Valerian se proclamă împărat un anume Uranus Antonius în Siria. Deşi numit Augustus de către Senat. Împăratul a fost nevoit să facă faţă multor atacuri din partea perşilor. Şi-i asociază la domnie pe fiii săi. Sub presiunea evenimentelor în această criză adâncită a secolului III. În timpul lui Gallienus există numeroase revolte şi se proclamă numeroşi împăraţi în provincii. fiul său Gallienus îşi asociază la domnie pe cei doi fii ai săi. Postumus se declară împărat. fiind luat chiar prizonier o perioadă.

Garda Pretoriană nu reuşeşte să restabilească echilibrul într-o lume care nu se mai baza pe influenţă politică ci pe forţă militară. Claudius al II-lea este proclamat împărat la moartea lui Gallienus la Mediolanum. Îi învinge pe goţi punând stavilă atacurilor acestora pentru câteva decenii. Pleacă în campanie doar ca să afle că în lipsa sa prefectul pretorian Marcus Aurelius Carus a fost numit împărat. Doboară trei uzurpatori: pe Iulius Saturnius în Siria. Venirea sa pe tron este semnul clar al revigorării influenţei politice a Gărzii care scăzuse foarte mult în perioada de apogeu a crizei secolului III. abandonând provinciile limitrofe (Dacia. Marcus Aurelius Probus este ratificat de către Senat după ce-i învinge pe goţi. Îl însoţeşte într-o expediţie în Persia şi îl asasinează în 275. Moare din cauza unei plăgi.325-327 49 . pe Proculus în Galia şi pe Bonosus la Köln. Carus este cel de-al treilea împărat ridicat la conducerea Imperiului de pe funcţia de prefect pretorian. Victorianus rezistă până în 271 dar este înlăturat de Domitianus care se proclamă împărat în Galia. ucis de trupe la fel ca şi Marius în 269. 119 Ibidem. criza Imperiului se adânceşte şi sub atacurile barbarilor apar tot mai multe revolte. Îi urmează Quintilinius care moare în acelaşi an fără să lase prea multe urme119. AURELIAN (270-275). Postumus se proclamă împărat. MARCUS AURELIUS PROBUS (276-282). Este urmat la tron de fratele său Flavianus. Garda îşi recâştigă mare parte din autoritatea şubrezită de criza secolului III. CARUS (282-283) ŞI CARINUS (283-284) Aurelian urcă pe tronul unui Imperiu dezmembrat căruia i se vede nevoit să-i traseze noi graniţe. Tetricus I rezistă până în 274. ca un suveran oriental. părţi din Galia şi Persia). Carus moare lovit de fulger în 283. Trupele lui Probus trec de partea lui Carus şi acesta este asasinat de proprii soldaţi în 282. care este asasinat însă în 276 de trupele sale care-l preferă pe Probus. Guvernează fără Senat.La moartea sa. Marcus Claudius Tacitus este ales împărat dar moare la scurt timp după aceea. dar este asasinat în 261. Sub el. p. În Galia se proclamă împărat Laelius. În 281 se afla la Roma celebrându-şi triumful. MARCUS CLAUDIUS TACITUS (275-276).

Paula. Oxford. GALLERIUS (305-311) ŞI MAXENŢIU (306-312) Maximian. Imperiul depăşeşte pe plan intern şi extern criza secolului III. DIOCLETIAN (284-305) Diocletian devine împărat după uciderea lui Carinus de către trupele sale.Îi urmează la tron Carinus. Instaurează tetrarhia ca formă de guvernare a Imperiului. p. Maxenţiu. Reformele sale şi faptul că desparte puterea politică de cea militară cauzează o reducere masivă a puterii politice a Gărzii. deşi abdică împreună cu Diocletian la 1 mai 305.S. Îl numeşte co-împărat pe tovarăşul său de arme. Fiul său. Maximian intră în conflict cu Constantin cel Mare şi este înfrânt de acesta fiind nevoit să se sinucidă. cedând locul celei de-a doua tetrarhii. Garda se vede redusă la rolul de simplu instrument militar de importanţă minoră fără nici o influenţă politică şi fiind mult prea redusă ca mărime ca să joace vreun rol militar major121. A Companion to The Roman Empire. care domneşte împreună cu fratele său Numerianus. Diocletian abdică împreună cu Maximian la 1 mai 305. p. un sistem colegial compus din doi Auguşti cărora li se subordonează doi Caesari. În timpul domniei lui Diocletian.). MAXIMIAN (286-305). Deşi îl învinge pe uzurpatorul Diocletian. Maximian. Dorind să-şi întărească propriile reforme care separau puterea politică de cea militară. Christians in The Roman Empire in the First Three Centuries în Potter. se proclamă împărat din nou în 310. Ed. Blackwell. 587-607 50 . Carinus este ucis de trupele sale pe râul Margus120.David (ed. Acesteia i se adaugă şi o reducere numerică semnificativă. ucis însă într-o campanie împotriva perşilor.270-324 Frederiksen. urcase pe tron la Roma în 306. 120 121 Ibidem. CONSTANTIU I (305-306).

327-331 51 . În secolul al III-lea.587-607 O’Donnell. Dar odată cu stabilirea frumentarii-lor de către împăratul Hadrian. Gallerius moare în 311. spionaj şi erau la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Roma şi în provincii. fiind ucis în luptă122. Prin legarea frumentarii-lor de Gardă. i se asigura acesteia o nouă şi 122 123 Ibidem. Cohortele pretoriene îl însoţesc la podul Milvian în bătălia împotriva lui Constantin pe care însă o va pierde. Maxenţiu este fiul lui Maximian şi ginerele lui Gallerius. De la creearea sa şi până în secolul III. Domnia lui Constantin pune capăt istoriei de mai bine de trei secole a Gărzii Pretoriene123. Se asociază cu Licinius pentru a-l înfrânge pe Maxenţiu dar intră în conflict şi cu acesta şi îl învinge în cele din urmă în două mari bătălii la Adrianopol şi Crysopolis în 324. Frumentarii erau cel mai temut şi cel mai urât instrument politic al Imperiului. CONSTANTIN CEL MARE (306-337) Este promovat la rangul de Caesar în 293. Aceştia fiind cei mai urâţi oameni din Imperiu. Frumentarii erau strâns legaţi de Gardă. Îi urmează Constantin cel Mare în vest şi Gallerius în est. Se ocupau de asasinate. Constantin o desfiinţează definitiv spunând că devenise nimic mai mult decât o bandă de tâlhari şi asasini. prefectul pretorian fiind de cele mai multe ori şi conducătorul acestora. După înfrângerea lui Maxenţiu. Reunifică Imperiul. fiind proclamat împărat la Roma. Şi-au atras astfel o ură puternică atât din partea populaţiei cât şi a armatei şi a claselor superioare. în bătălia de la podul Milvian. supărat pe Garda care-l susţinuse pe acesta din urmă.The Ruin f the Roman Empire. care fusese proclamat împărat de legiunile din Britannia. Intră însă în conflict cu Constantin. asocierea cu conducătorii acestui serviciu putea avea puternice repercusiuni.Harper Collins’s E-books. Moare la Eboracum în 306. p. Reuşeşte să obţină sprijinul Gărzii.James.Constantiu I a fost împărat în Imperiul de vest şi tatăl lui Constantin cel Mare. capătă o cu totul nouă nuanţă a puterii. Garda s-a bazat pe forţa sa militară şi pe faptul că era singura unitate militară căreia îi era permis să staţioneze în inima puterii imperiale pentru a-şi exercita presiunea politică. p.

Forţa Gărzii nu venea neapărat din puterea ei militară. mutarea centrului de greutate spre periferii şi pătrunderea barbarilor în structurile de comandă. tăindu-i aşadar cea mai mare parte a puterii. Adevărata ei forţă venea din faptul că se afla atât de aproape de centrul puterii imperiale. prin reformele lui Diocletian. cea mai mare parte a împăraţilor au atins această calitate cu sprijinul sau din bunăvoinţa Gărzii. Garda Pretoriană a fost forţa ascunsă din spatele împăraţilor romani.teribilă forţă politică. deşi era formată numeric. erau prea departe de Roma pentru a o putea exercita. De aceea puterea politică a Gărzii scade treptat în timpul crizei din secolul III. Istoria Gărzii e scrisă cu sânge în cărţile Romei ca instituţia care a asasinat cei mai mulţi împăraţi din istoria Imperiului. un centru de putere în sine şi apogeul puterii ordinului ecvestru. din nouă cohorte de elită. Cei care au sfidat-o au avut grijă să se asigure că au în spate destule legiuni cât să le protejeze tronul. Cauzele decăderii Gărzii sunt similare cu cele ale căderii Imperiului Roman în sine: o fragmentare a puterii politice. nemaiavând astfel nevoie de aprobarea Gărzii. Începând însă cu epoca modernă. cât şi 52 . Simplă unitate militară acum. iar valoric atingea nivelul a patru-cinci legiuni. fapt deranjant pentru nobilimea romană. când jocurile se fac în provincii cu ajutorul forţei militare a legiunilor şi împăraţii autoproclamaţi ajunşi la Roma aduc cu ei legiunile care le-au netezit drumul spre putere. fapt ce-l înfurie pe Constantin. ceea ce-i permitea să exercite o influenţă pe care legiunile. Diocletian dorea prin această mişcare să mai dea încă o lovitură Gărzii pe care o slăbise deja numeric şi prin reformele sale care separau politicul de militar. Deşi doar trei prefecţi pretorieni au urcat efectiv pe tronul Romei. cu toată forţa lor militară. Vreme de mai bine de trei secole. Frumentarii au fost desfiinţaţi de Diocletian datorită abuzurilor şi reputaţiei proaste pe care o aveau. preşedinţi sau conducători. Garda face o mişcare greşită susţinându-l pe Maxentiu. Garda Pretoriană va deveni model atât pentru gărzi personale ale unor împăraţi. care o desfiinţează imediat ce urcă pe tron. care o jefuiesc de rolul ei politic prin desfiinţarea frumentarii-lor şi prin interzicerea accesului militarilor la viaţa politică. Dar în acelaşi timp i se şi şubrezea poziţia din cauza urii cumplite de care aveau parte frumentarii peste tot în Imperiu. în medie. Lovitura de graţie dată Gărzii vine însă înainte de desfiinţarea efectivă a acesteia de către Constantin.

tipar de organizare şi funcţionalitate pentru diverse servicii secrete şi de spionaj. care domină azi lumea contemporană. Moştenirea pretoriană este peste tot în jurul nostru. Metodele de lucru şi organizare ale Gărzii le vom regăsi astăzi în majoritatea serviciilor de spionaj dar şi în organizarea unor corpuri de armată sau unităţi paramilitare. 53 .

SS-ul a fost responsabil pentru crimele înfăptuite de nazişti în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial124. Construită pe ideologia nazistă şi aflată sub comanda lui Heinrich Himmler. Harper Collins’s e-books. care erau semi-independente şi o ameninţare astfel la adresa hegemoniei lui Hitler asupra Partidului Nazist. SS a crescut dintr-o mică unitate paramilitară într-o forţă deosebit de puternică care i-a servit drept gardă personală führerului.CAPITOLUL VI REFLEXII ALE GĂRZII PRETORIENE ÎN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ Aşa cum am mai menţionat în subcapitolul despre propagandă. opunându-se astfel SA. El creează Schutzstaffel (unitatea de protecţie abreviată SS şi simbolizată prin două rune ). Deşi iniţial a fost mai redusă numeric decât Sturmabteilung („Detaşamentele Furtunii”) abreviate SA şi conduse de Ernst Röhm. Glenn. p. Devenise o forţă de peste 100000 de oameni (atât pe liniile frontului cât şi ca poliţie politică) care a reuşit să exercite în cadrul celui De-al Treilea Reich o influenţă politică la fel de mare ca cea a Wehrmacht-ului. 33 Ibidem. SS îşi selecta membrii potrivit ideologiei naziste. Unul din primii care şi-a creeat o astfel de grupare a fost dictatorul german Adolf Hitler. Garda Pretoriană a fost scoasă din praful istoriei şi readusă în actualitate prin creearea unor unităţi militare sau paramilitare care îi imitau structura de organizare şi comandă şi în unele cazuri şi scopul. SS a crescut în mărime şi putere datorită loialităţii sale exclusive către Hitler. un model pentru viziunea nazistă a rasei conducătoare125. drept „unitate-scut” partidului nazist. 33 54 . dar mai cu seamă în cea contemporană s-a produs un puternic reviriment al imaginii idealizate a soldatului roman în general şi a celui pretorian în special. The Secrets of SS. Creând poliţii de elită şi alte unităţi militare precum Waffen-SS. p. Sub Himmler. Hitler a folosit SS pentru a creea o clasă de bărbaţi care pretindeau a fi superiori în puritate rasială şi abilităţi atât faţă de celelalte grupuri naţionale cât chiar şi faţă de ceilalţi germani. armata germană regulară. 124 125 Infield. în epoca modernă.

unităţile SS au ajuns să domine Wermacht pentru a elimina ameninţările la adresa hotărârilor lui Hitler văzute ca fiind din ce în ce mai nebuneşti de către armatele sale126. în special evrei. şi SS era împărţit în două: Allgemeine SS. În stadiile finale ale războiului. 39 55 . Himmler. p. Acesta a fost înlocuit de Erhard Heiden. „Garda Pretoriană” a Partidului. insigna unităţii şi uniforme proprii. Aceste acţiuni au pus efectiv SS deasupra legii. În perioada timpurie a SS. La fel ca şi Garda Pretoriană care avea cohortele propriuzise drept aripă militară şi speculatores şi mai târziu frumentarii drept aripă politică. drept gardă personală a lui Hitler sub conducerea unui jurnalist numit Berchthold. Pe măsură ce Partidul Nazist a monopolizat puterea politică în Germania. Pentru a menţine puterea politică şi securitatea Partidului Nazist (şi mai târziu naţiunea). iar din 1944 Waffen SS a început să poarte uniforme de camuflaj. Sichesheitsdienst sau SD şi a preluat Geheime Staatspolizei (Gestapo). posturi cheie din guvern printre care cele de aplicare a legii au fost absorbite în SS în timp ce multe organizaţii ale SS au devenit de facto agenţii guvernamentale. iar Waffen SS. Mai târziu. aripa politică. poliţia secretă a statului. purta uniforme negre. unităţile SS au operat împreună cu cele ale armatei germane obişnuite. create de adjunctul său Heyndrich au ucis numeroşi civili necombatanţi. Himmler a fost responsabil pentru creearea şi funcţionarea lagărelor de concentrare şi a 126 127 Ibidem. Naziştii priveau SS ca o unitate de elită. aripa militară au evoluat într-o a doua armată germană alături de Wermacht127. O scurtă incursiune în istoria SS ne arată că aceasta s-a format în 1925. Einsatzgruppen. Uniformele negre specifice SS au fost creeate de Carl Oilbistech şi Walter Hech. s-a renunţat la regulamentul cu privire la aceasta. 35 Ibidem. liderul SS a fost şi arhitectul şef al Soluţiei Finale. ofiţerii candidaţi trebuiau să-şi dovedească ascendenţa germană până la 1750 şi să dovedească că nu aveau strămoşi evrei. cu tot personalul acesteia selectat (la început) pe principii de puritate rasială şi loialitate faţă de partid. Acestea au fost înlocuite apoi cu unele gri-deschis cu însemnele SS pe guler.În timpul războiului. când condiţiile de război au făcut imposibilă confirmarea ascendenţei candidaţilor. SS se distinge de alte ramuri militare germane de Partidul Naţional Socialist şi de oficialii de stat germani prin structură organizatorică. SS a creeat şi condus Serviciul de Securitate. în ţările ocupate de Germania în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Brigăzile morţii ale SS. p.

Unii lideri SS au reuşit să fugă în ţări din America Centrală şi de Sud. 67 Ibidem. 1984. Robert Lewis. liderii înalţi şi liderii supremi. el a adus organizaţia pe care o conducea la cel mai înalt grad de putere şi influenţă. „Totenkopf”. SS a fost considerat doar un batalion al SA. Mottoul lor era „Meine Erhe heilst Treue” („Onoarea mea este loialitatea”). Hitler îl numeşte pe Himmler lider al SS şi până la sfârşitul lui 1932. Nu există însă un grup unic care să fie văzut ca o continuare a SS şi cele mai multe grupuri de acest gen din zilele noastre sunt organizate haotic şi fără o agendă clară130. peste 200 000 de membri. 128 129 Koehl. Sistemul de comandă era unic şi nu-l copia pe nici unul din cele existente în armata germană129. p. cu excepţia unei cravate negre şi a unei caschete negre cu capul de mort. În zilele nostre. extenuării. malnutriţiei sau a experimentelor medicale. numărând nu mai mult de 280 de oameni. Gehorsam” („Loial. excepţie făcând insigna Totenkopf. p. Între 1925 şi 1929. Täpfer. de genocid şi de comiterea de crime de război şi de crime împotriva umanităţii. stârnind frică în rândul populaţiei128. University of Wisconsin Press. Pe 6 ianuarie 1929. SS purta aceeaşi uniformă ca SA.. 57 56 . În ceea ce priveşte autoritatea şi acţiunile sale. judecătorii procesului de la Nürenberg au declarat SS şi subunităţile sale drept organizaţii criminale responsabile de implementarea de politici rasiale. Himmler poate fi cu uşurinţă comparat cu Sejanus. SS număra deja 52 000 de membri. La sfârşitul războiului. Înainte de 1932.lagărelor de exterminare în care milioane de oameni au murit din cauza tratamentului inuman. G. Aceştia din urmă aveau în mod normal rangul de SS Gruppenführer sau mai înalt şi răspundeau direct lui Himmler în problemele ce priveau SS şi aria lor de responsabilitate. Cit. La fel ca ilustrul său predecesor. protejate de legiuni SS şi în care munceau şi locuiau soldaţi-lucrători SS. The Black Corps. Visul măreţ al lui Himmler era ca aceşti lideri supremi să devină eventual Guvernator SS ai Lebensraum care urma să fie condus de Lorzi SS. Mai târziu au adoptat uniforma neagră în întregime. p. iar până la sfârşitul anului 1933. Mottoul SS era „Treu.Op. mai multe grupuri neo-naziste îşi dispută onoarea de a fi succesoarele SS. Waffen SS purtau uniforme similare celor armatei normale. acţiunile lor au fost condamnate de tribunalul de la Nürenberg. supus”). viteaz. După război.89 130 Infield. Cei mai puternici oameni din SS erau liderii politici şi ai SS împărţiţi pe trei niveluri: liderii regulari..

. echivalenţi cu generalii de armată. Houghton Miffin Court. Cămăşile Negre erau împărţiţi la fel ca Garda Pretoriană în cohorte. Celebrul Batalion M ne aduce aminte de grupurile de speculatores sau frumentarii ale Gărzii. David. În 1922. The Life of Benito Mussolini. manipule şi escadroane. infanterie. odată cu Armistiţiul Italian. în 27-29 octombrie 1922. Garda Imperială (Garde Impérale) a fost la origine un grup restrâns de soldaţi de elită ai armatei franceze aflaţi sub comanda directă a lui Napoleon. artilerie precum şi batalioane de marinari132. Legiunea Argintie a Americii. squadriste au fost reorganizate în milizia. Organizaţia îşi găseşte sfârşitul în 1943 odată cu încheierea Armistiţiului Italian care scoate Italia din Al Doilea Război Mondial şi îi îndepărtează pe fascişti de la putere131. Franţa lui Napoleon prezintă şi ea o orgamnizaţie militară care ne duce cu gându la Gardă. Margherita G. dar funcţiile executive erau ocupate de şefi de staff.114-156 Bell. La vremea în care Mussolini a organizat „Marşul spre Roma”. O unitate specială a acestora era Batalion M. Cămăşile Negre mai erau cunoscute şi sub numele de MVSN. Alte organizaţii creeate după aceleaşi principii ca şi Cămăşile Negre şi în principiu deci Garda Pretoriană sunt: Uniunea Fascistă Britanică. The First Total War. Inspirată de Cămăşile Roşii ale lui Garibaldi. Acţiona ca şi corp de gardă şi rezervă tactică şi era folosită cu grijă în bătălie. 2007. Camisas Dorados în Mexic. foşti ofiţeri sau membri ai corpului special Arditi (tineri proprietari de pământ. Cămăşile Negre fasciste au fost organizate de Benito Mussolini drept unelte militare ale mişcărilor sale politice. iar în 1923 au devenit MVSN care a rezistat până în 1943. Harper Collins’s e-books. Benito Mussolini era liderul. Fondatorii acestei grupări paramilitare au fost intelelctuali naţionalişti. Milizia Volontaria per la Sicurenzza Nazionale ( Miliţia Voluntară de Securitate Naţională).113-121 57 . 131 132 Sarfatti. cavalerie. Falanga Espagnola în Spania lui Franco şi Garda de Fier în România interbelică.O altă unitate militară contemporană care a copiat din structurile şi imaginea Gărzii Pretoriene au fost Cămăşile Negre italiene. comandant general. Garda era împărţită în personal. Plino Salgada în Brazilia. centurii. garda personală a lui Mussolini. Metodele lor au devenit mai dure pe măsură ce puterea lui Mussolini creşte şi ei foloseau violenţa şi intimidarea împotriva adversarilor acestuia. care se opuneau organizaţiilor ţărăneşti şi muncitoreşti). p. Cămăşile Negre numărau în jur de 200 000 de membri. o organizaţie paramilitară fascistă care a acţionat din perioada imediat următoare sfârşitului Primului Război Mondial şi până la sfârşitul Celui De-Al Doilea Război Mondial. Glasgow. p.

Au fost aruncaţi în luptă în ultimul minut să câştige o bătălie deja pierdută. a jucat rolul Gărzii Pretoriene a dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a Partidului Comunist Român. A jucat un rol important în punctul culminant al bătăliei de la Waterloo. care a menţinut-o în favorurile sale până la anihilarea sa completă în timpul bătăliei de la Waterloo134. mulţi membri ai Securităţii erau foşti membri ai Poliţiei de Securitate Regale. A fost înfiinţată pe 30 August 1948 cu ajutorul NKVD-ului sovietic. Departamentul Securităţii Statale. la creeare. Ei primeau solde mai mari. În 1804. Ceilalţi soldaţi francezi se refereau la Garda Imperială a lui Napoleon. Garda de Mijloc şi Garda Tânără. p. La fel ca şi pretorienii pentru împăratul roman.O altă diviziune exista între veteranii experimentaţi şi soldaţii mai tineri şi mai puţin experimentaţi: Garda Veche.” („Garda moare dar nu se predă”). În România. Complet depăşită numeric şi sub focul armatelor britanice. Garda Imperială era o trupă de elită şi un mijloc de întărire al puterii foarte apreciat de Napoleon. Napoleon a avut mare grijă de Garda sa. Pentru prima şi singura dată în istoria sa. Garda s-a retras fără ordine. hrană şi echipament mai bune şi toţi membrii ei erau cu un grad mai înalţi decât soldaţii armatei obişnuite. Sub regimul lui Ceauşescu. sub numele său complet. crescuse până la 100 000 de soldaţi. p. dar curând s-a ordonat ca toţi foştii membri ai acestei poliţii regale să fie arestaţi şi locul lor în cadrul 133 134 Ibidem. Pe timpul invaziei lui Napoleon în Rusia în 1812. În proporţie cu populaţia României. 113-157 58 . ne se rend pas. Motto-ul Gărzii Imperiale franceze era „Le Garde meurt mais. Garda avea propria sa artilerie. a început să se retragă. mai ales de Garda Veche. Securitatea avea 11 000 de membri agenţi şi peste o jumătate de milion de informatori la o populaţie de 22 000 000 în 1985. Garda de Mijloc a dispărut complet dar Garda Veche şi unele părţi din Garda Tânără au asigurat retragerea armatei franceze înainte să fie anihilaţi aproape complet de artileria britanică şi prusacă133. Garda număra 8000 de oameni. 113-121 Ibidem. Iniţial. numindu-i „Nemuritorii”. Securitatea. Garda napoleoniană îşi are originea în Garda Consulară creeată pe 28 noiembrie 1799 din unirea Gărzii Directoriale cu Grenadierii Legislaturii. cavalerie şi infanterie ca oricare alt corp al armatei franceze. Securitatea a fost unul din cele mai mari şi mai brutale forţe de poliţie secretă din Europa de Est.

Ca mulţi tineri iranieni. Controlează şi miliţia paramilitară Basj care are un număr de 90 000 de membri şi care în ultimii ani s-a dezvoltat într-un imperiu financiar multimiliardar. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. Din moment ce la origini este o miliţie creeată şi condusă pe baze ideologice. Securitate Internă. The New York Times. 2003. Berkley. deţinători ai unor afaceri de succes şi milionari în România sunt suspectaţi sau s-a confirmat că au făcut parte din cele mai înalte structuri de conducere sau că au fost colaboratori ai Securităţii136. Eastern Europe Struggles to Purge Security Services .Securităţii să fie luat de membri ardenţi ai Partidului Comunist pentru a se asigura loialitatea totală în cadrul organizaţiei135. December 12 2006 136 Tismăneanu. politic. toate se aflau în mâna Securităţii. forţându-i să dea informaţii chiar despre membri ai familiilor lor. A fost fondată după revoluţia iraniană şi numără în jur de 125 000 de membri. În anii recenţi. În Iran avem Corpul de Gardă Revoluţionar Islamic.. IRGH a preluat un rol important în aproape fiecare aspect al societăţii iraniene. actualul preşedinte al Iranului. Metoda de acţiune a Securităţii era teroare. Această acţiune i-a făcut pe mulţi analişti să tragă concluzia că puterea politică a Gărzii Musulmane a depăşit-o chiar şi pe cea a sistemului 135 Smith. comunicaţii şi are o influenţă politică şi economică considerabilă. gaze. Securitatea nu s-a dat înapoi de la nimic. Este activ în petrol. la fel ca şi Garda Pretoriană în perioada ei de apogeu. A fost abolită la sfârşitul lui 1989 odată cu căderea lui Nicolae Ceauşescu. Craig S. Se ocupa de: Contraspionaj. University of California Press. militar şi economic sub preşedenţia lui Ahmadinejad în special în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009 şi în perioada de imediat după alegeri când a suprimat protestul populaţiei. o ramură a armatei iraniene numită şi Sepah sau IRGH. Şi-a crescut rolul social. Mahmoud Ahmadinejad a fost un membru al Gărzii Musulmane în Basj. Astăzi un număr mare de indivizi bogaţi. p. De la a iradia lideri ai minerilor care organizau proteste până la a se prezenta în cabinete ginecologice sau a obliga femeile să meargă la controale pentru a se asigura că natalitatea continuă să crească. în timpul războiului dintre Iran şi Irak din 1980-1988. Penitenciare. Comisia Naţională pentru Vize şi Paşapoarte. IRGH a devenit un conglomerat foarte vast pe baze militare. 20 59 . Comandantul şef al Gărzii Musulmane este Mohammed Ali Jafari care a fost precedat de Yahya Rahim Safavi. Securitatea a instaurat în România un regim de teroare nemaivăzut nici chiar în Europa de Est. Instalând microfoane peste tot şi obligând numeroase persoane să devină informatori. Vladimir.

clerical şiit. paramilitare sau politice care au moştenit în epoca modernă şi contemporană caracteristici definitorii a ceea ce a fost cândva Garda Pretoriană a Imperiului Roman. această funcţie reprezentând o sursă a corupţiei foarte răspândite în cadrul acestei organizaţii137. dar nu au dovezi clare în acest sens. 137 138 Ervand. Este o unitate operaţională specială care are între 2000 şi 5000 de membri şi care se ocupă de acţiuni peste graniţă. 175-177 60 . SUA a descris-o ca o organizaţie teroristă care susţine militanţi în Irak. toate acestea au fost preluate în epoca modernă. 2008. Acestea sunt doar câteva din organizaţiile militare. cu timpul rolul ei a evoluat şi a ajuns să ocupe un loc în fiecare domeniu al societăţii iraniene. History of Modern Iran. 177 139 Ibidem. p. Această Forţă Quds poate fi comparată din punct de vedere al rolului ei şi al activităţii pe care o desfăşoară cu speculatores ai Gărzii Pretoriene138. dovedind funcţionalitatea conceptului care este Garda Pretoriană chiar şi la mai bine de un mileniu şi jumătate de la dispariţia acesteia. De la structuri de organizare şi conducere similare până la scop şi funcţionalitate sau chiar elemente de echipament. Ei răspund direct ramurii clericale a guvernului fiind aşadar o metodă de impunere a legii islamice. O unitate specială a IRGH este Forţa Quds descrisă uneori ca succesoare a Gărzilor Imperiale ale Şahului. Abraham. p. deşi iniţial au fost creeaţi ca o forţă loială Ayatollahului Rukollah Khomeni în 1979139. nu acelaşi lucru îl putem spune despre loialitatea lor care nu este îndreptată spre preşedintele şi conducătorul statului iranian. termenul de „Garda Pretoriană” a ajuns să fie folosit şi în contexte nemilitare: de exemplu un om de afaceri sau un politician poate avea un mic grup de asociaţi care îl urmează şi pe care un jurnalist ar putea să-i descrie drept „Gardă Pretoriană”. Dacă din punct de vedere al influenţei politice şi al forţei militare o putem lesne compara cu o variantă modernă a Gărzii Pretoriene romane. IRGH controlează şi graniţele Iranului. p. 175-176 Ibidem. Astăzi. Ei sunt suspicioşi faţă de conducători ai forţei Quds că ar putea fi implicaţi în recentele atacuri teroriste din Pakistan. Deşi scopul iniţial al IRGH era menţinerea securităţii. Columbia University Press. menit să indice că cei care îl urmează pe cel în cauză sunt fie fanatici sau extremişti şi/sau acesta este tiranic şi paranoic. Liban şi Afganistan. Un asemenea uz al termenului este deseori peiorativ.

într-un sens mai mult sau mai puţin pozitiv. Rome: Total War” sau „Travian”. de referinţe şi trimiteri la Garda Pretoriană ne lovim constant. iar John Stockwell. o imagine romanţată a pretorienilor este redată în filmul „Gladiatorul” din 2000 şi în jocuri video precum „Civilisation IV.Termenul de „pretorianism” este folosit pentru a descrie practicarea unei dictaturi militare. fost membru al CIA şi-a intitulat „Garda Pretoriană” cartea sa despre aspectele negative ale politicii externe ale SUA. putând astfel să constatăm importanţa acestei organizaţii. 61 . Într-o altă notă. Cert este că.

Susţinători sau opozanţi ai împăratului. un singur cuvânt poate descrie cu precizie această organizaţie şi anume „fascinant”. Bucureşti.” („Dicţionar de termeni politici” Ed. 2004) Nimic nu ilustrează mai clar cele trei secole şi jumătate de istorie a Gărzii Pretoriene decât definiţia de mai sus. puterea din umbră care mişca toate iţele Imperiului Roman. Corint.CONCLUZII „Puterea politică reprezintă totalitatea mijloacelor prin care anumiţi indivizi sau grupuri reuşesc să-i domine pe alţii. Vor constitui una din cele mai controversate organizaţii din istoria Romei. adevărul istoric despre pretorieni este greu de desprins de ficţiunea literară. Prin răsuciri de soartă. au reuşit să ajungă în câteva decenii de la înfiinţare. deoarece lipsesc sursele unei cercetări istorice complete. şi-au croit un drum pătat cu sângele asasinatelor şi şi-au impus în politica Romei voinţa aşa cum n-a mai făcut-o nici o altă instituţie deţinătoare de iure a vreunei puteri politice. . chiar dacă se confruntă cu opoziţie sau rezistenţă. Obiectul multor mitizări în cinematografie şi în literatură. Militari de elită şi politicieni abili. pretorienii şi-au săpat adânc numele în istoria Romei Imperiale. dar şi prin geniul unor conducători abili. îşi definesc şi îşi realizează scopurile şi interesele personale. Dar pe baza surselor de care dispunem. mânuitori abili ai iţelor influenţei. ei au asigurat echilibrul politic la Roma vreme de mai bine de trei secole. pe faţă sau din umbră. obiect de polemică între istorici şi de fascinaţie pentru pasionaţii de istorie militară sau de istoria Imperiului Roman. Detestaţi şi admiraţi în acelaşi timp.

Brill. 1964 LUCRĂRI GENERALE 4. 2004 (vol. Bernard Boëne et Michel Louis Martin (ed.D. Patrick Restellini – Arta Nazistă. 2002 6. O’Donnell – The Ruin of the Roman Empire. Hougton Miffin Course. Margherita G. Elagabalus and Alexander Severus. B. Bucureşti. Harper Collins’s e-books . Tîrgu Mureş. FEDN. Jonathan P. Glenn Infield – The Secrets of SS. Harper Collins’s e-books 12. Ştiinţifică. Amsterdam. Victoria Australia. 1983 2. New York. Ed. Parfrots Book Company Troy. Ed. Potter (ed. 1991 7. London. David S. Ed. Corint.C. Macrinus. Boston 1999 14. Osprey Publishing.) – Rome and Her Enemies: And Empire Created and Destroyed by War. 1963 – Opere III – Anale. Universitatea Petru Maior. History of Modern Iran. 2007 8. III-VI) 3.) – A Companion to the Roman Empire. 2008 5. 2009 11. Ştiinţifică. Columbia University Press. Sarfatti – The Life of Benito Mussolini. Ed.BIBLIOGRAFIE IZVOARE: 1. Ed. Geta and Caracalla. Paris. 2006 9. Roth – The Logistics of the Roman Army at War (264 B. Adelin Guyot. David Bell – The First Total War. Bucureşti. Istvan Fabian – Război şi Societate în Lumea Antică – Note de Curs. 2005 13. Dio Cassius – Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed In Greek During the Reigns of Septimius Severus. Abraham Ervand. Baldwin – Suetonius. Blackwell Publishing. Jane Penrose (ed. Tacitus – Opere II – Istorii. James J. Bucureşti.-A. 235). Harper Collins’s e-books 10.) – Conscription et Armée de Métier.

England. Robert Lewis Cohel – The Black Corps. England. New York . Hans van Wees and Michael Whitby (ed. 2005 26. II: Rome from Late Republic to Late Empire. 200. Cambridge University Press. Oxford. 2003 24. Peter Connolly – The Legionary. Oxford University Press.I: Greece. Oxford 2008 18. 69. 2005 17. 2002 21. England.15. Davies – Service in the Roman Army. London. 2001 25. University of Wisconsin Press. 1989 29.2002 16. Syme – Guard Prefect of Trajan and Hadrian. Paul Erdkamp (ed. ABC CLIO Publishing.C.D. Osprey Publishing.-A..1963 28. Michael Simkins – Roman Army from Caesar to Trajan. 1984 23. University of California Press. 1980 . Cambridge University Press. W. Vladimir Tismăneanu – Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. London & New York. Oxford. Oxford University Press.C. 2009 22. Australia. Ross Cowan – Roman Legionary 58 B.) – A Companion to the Roman Army. Oxford University Press . 2000 – The Roman Fort. Philip Savi.) – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. – A. R. Osprey Publishing. Oxford University Press. the Hellenistic World and the Rise of Rome. University of California Press. Boddington – Sejanus: Whose Conspiracy. Nic Fields – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B. Theodor Mommsen – A History of Rome Under the Emperors. R.D. 2007 19. A. Victoria. Oxford. Routdledge Publishing. Stephen Wisdom – Warriors: Gladiators 100B. Blackwell Publishing.C. Matthew Bunson – Encyclopedia of the Roman Empire. 2006 20. Osprey Publishing. Facts on File Publishing. 2008 – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. 2003 LUCRĂRI DE SPECIALITATE 27. Pat Southern – The Roman Army – A Social and Institutional History. Osprey Publishing.

Ed. December 12. L’Armamento nel Mille Anni di Storia.Course Reader. 2009 31.30. University of Alberta Press. Craig S. Smith – Eastern Europe Struggles to Purge Security Services. Roma 2006 ARTICOLE GENERALE 32. Silvano Mattesini – Legioni Romane. The New York Times. Sandra Bingham – The Pretorian Guard . Gremese. 2006 .

ANEXA 1 – GRUP DE SOLDAŢI PRETORIENI PE COLUMNA LUI TRAIAN .

ANEXA 2 – DESEN AL LUI FRANZ EICHHORST .

ANEXA 3 – SCULPTURĂ A LUI ARNO BREKER .

ANEXA 4 – GATA DE LUPTĂ DE ARNO BREKER .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful