Lucrare de licenta

Trupe de elită în Antichitate: Garda Pretoriană

CUPRINS
Lista anexelor Introducere Cap. 1 – Originile şi Evoluţia Armatei Romane Cap. 2 – Apariţia şi Evoluţia Gărzii Pretoriene Cap. 3 – Garda Pretoriană în Istoriografie 3.1 – Tacitus 3.2 – Dio Cassius 3.3 – Propaganda Cap. 4 – Garda Pretoriană: Organizare, Conducere, Echipament Cap. 5 – Rolul Politic al Gărzii Pretoriene Cap. 6 – Reflexii ale Gărzii Pretoriene în Epoca Modernă şi Contemporană Concluzii Bibliografie Anexe 1 14 21 21 24 25 29 37 54

LISTA ANEXELOR
1.Grup de soldaţi pretorieni pe Columna lui Traian 2. Desen al lui Franz Eichhorst 3. Sculptură a lui Arno Breker 4.Gata de luptă sculptură de Arno Breker

INTRODUCERE „Puterea absolută corupe în mod absolut”. din care doar trei campate în interiorul Romei ajunge la zenitul influenţei sale sub împăratul Tiberius şi sub conducerea prefectului pretorian Sejanus. Tacitus este foarte virulent la adresa lui Sejanus pe care îl numeşte corupt şi trădător iar Dio Cassius îi dispreţuieşte pe aceşti „soldaţi fără onoare”. să fie campată în întregime în interiorul Romei în castra praetoria. Acestui capitol i-am adăugat o secţiune intitulată „Propaganda”. Condiţiile de formare. Am încercat astfel să stabilesc un context al apariţiei Gărzii şi felul în care ea a influenţat în primul rând lumea militară romană. modul în care era organizată dar şi diferitele schimbări înregistrate în structura ei sunt subiectul următorului capitol. De aceea primul capitol al lucrării mele este o expunere a evoluţiei armatei romane de la fondarea Romei însăşi şi până la căderea Gărzii. Crearea Gărzii a fost doar una dintr-o serie de reforme politice. Am descoperit astfel că pretorienii nu erau văzuţi cu ochi buni din cauza poziţiei şi a influenţei de care se bucurau la Roma. Am subliniat în acelaşi timp felul în care imaginea soldaţilor romani în general şi a pretorienilor în special a fost folosită în ample campanii propagandistice . pe Tacitus şi pe Dio Cassius şi am făcut o analiză comparativă a viziunii acestora asupra Gărzii. militare şi sociale pe care Augustus le-a făcut cu scopul de a-şi întări puterea. Garda Pretoriană s-a dorit a fi o unitate militară înfiinţată în scopul protejării persoanei imperatorului şi a familiei acestuia. a căror „loialitate trebuia cumpărată cu aur”. Garda. Am căutat apoi să văd care este imaginea pretorienilor reflectată în istorie şi acesta este subiectul capitolului III. (Lord Acton) Lucrarea de faţă reprezintă o viziune explicativă şi interpretativă asupra uneia din cele mai controversate organizaţii din istoria Imperiului Roman. în care am urmărit imaginea pretorienilor pe monumentele publice atât pe cele din epoca romană cât şi din cea modernă şi contemporană. Creeată de primul împărat. formată original din nouă cohorte quingenaria. Am ales doi istorici reprezentativi ai lumii romane. Octavian Augustus.

scorpionul roşu care-l aveau drept simbol. Astăzi folosim termenul de Gardă Pretoriană de câte ori vorbim de o instituţie puternică şi influentă. Am împărţit acest capitol în numeroase secţiuni în care am descris domniile împăraţilor romani din perioada menţionată mai sus şi felul în care Garda a acţionat şi i-a influenţat pe aceşti împăraţi.propriu-zise de la Imperiul Roman până la propaganda Partidului Nazist German sau a Partidului Fascist Italian. Constantin cel Mare. Am realizat în fapt o scurtă istorie a Romei Imperiale de la primul împărat. Dio Cassius sau alţi istorici de factură modernă sau contemporană au condamnat sau au admirat rolul politic pe care Garda l-a jucat de-a lungul secolelor sale de existenţă. Am făcut o paralelă la Garda Pretoriană în ceea ce priveşte modul în care aceste organizaţii funcţionează şi sunt conduse cât şi a influenţei de care acestea s-au bucurat sau continuă să se bucure în ţările lor de origine. Am urmărit apoi să aprofundez structurile acestor organizaţii. Tacitus. una din perioada modernă şi patru din cea contemporană. Ultimul capitol al lucrării mele prezintă moştenirea Gărzii Pretoriene în epoca modernă şi contemporană. Octavian Augustus. până la împăratul răspunzător de desfiinţarea Gărzii. Am prezentat aici cinci organizaţii. văzută prin prisma domniilor împăraţilor romani din perioada ei de existenţă. . când pretorienii nu au avut o influenţă prea mare) pentru a păstra coerenţa acestui capitol care se vrea o istorie a Gărzii ca instrument politic. Echipamentul specific al pretorienilor. felul unic în care erau organizaţi şi plătiţi dar şi schimbările care s-au petrecut de-a lungul secolelor de existenţă ale Gărzii în aceste aspecte sunt subiectul capitolului IV al lucrării mele. Am dedicat cel mai vast capitol al lucrării mele tocmai acestei influenţe. Cu siguranţă Garda reprezintă una din cele mai fascinante instituţii ale lumii romane. Felul în care Garda aduce la putere împăraţi dar îi şi asasinează sau îndepărtează când aceştia refuză să le mai servească interesele m-a fascinat profund. fie ea de factură pozitivă sau negativă. Am preferat să menţionez şi domniile împăraţilor cu care Garda nu a avut prea multe contacte (în special cei din timpul „crizei secolului al III-lea”. care îşi dispută rolul de urmaşi neoficiali ai Gărzii.

oarecum conservatori şi mândri de tradiţia lor dar în acelaşi timp în stare să aprecieze concepte noi când le înţelegeau valoarea practică. Ed. care nu fuseseră pe deplin încorporate în Imperiu2. oferind potenţiale agricole diferite. 2006. ABC CLIO. ascensiunea Romei nu s-a petrecut peste noapte. p. Contrar spuselor unor istorici fideli precum Titus Livius. a fost fondat în mod tradiţional în secolul a VIII-lea a. Republica romană timpurie nu era interesată de noi achiziţii teritoriale dar era nevoită să-şi apere propriile graniţe. cu zone climaterice diferite. p. Este divizată în două părţi inegale de către lanţul muntos al Apeninilor care traversează toată lungimea peninsulei. Chiar şi în timpul lui Augustus mai existau câteva triburi alpine izolate. Armatele sale au fost uneori învinse sau aproape zdrobite de sabini.CAPITOLUL I ORIGINILE ŞI EVOLUŢIA ARMATEI ROMANE Roma.Chr. La început a avut loc în interiorul Italiei. „oraşul celor şapte coline” cum este supranumit. England. A Social and Institutional History. Urbanizarea a început conform tradiţiei sub unul din regi. când multe triburi diferite au fost aduse treptat sub hegemonia Romei după fondarea Republicii. Pat-The Roman Army. Râul Tibru marchează graniţa dintre Latium şi Etruria şi era navigabil până dincolo de Roma deşi era uneori periculos din cauza curenţilor rapizi şi a inundaţiilor. Romanii erau un popor pragmatic şi cu picioarele pe pământ.38 1 . care a iniţializat procesul de transformare a grupurilor de sate într-un oraş. Cucerirea totală a Italiei a durat câteva secole. Etruscan Tarquinius Priscus. Roma a fost fondată într-o ţară încă recunoscută pentru diversitatea sa geografică. samniţi sau etrusci. Italia cuprinde câteva regiuni distincte. Acesta a fost un proces care a condus inevitabil la frica şi suspiciunea vecinilor. 37 2 Ibidem. nu atât de buni filosofi precum grecii dar puternici în administraţie şi justiţie. 1 Southern. dar romanii au supravieţuit şi şi-au dovedit eventual supremaţia datorită organizării lor politice şi militare excepţionale. Oxford.. Au urmat războaie şi absorbţia teritoriilor vecine şi a ocupanţilor lor şi crearea unor noi graniţe cu noi vecini şi procesul a luat-o de la capăt. Cicero a subliniat această dualitate când a spus că romanii erau tradiţionali în timp de pace şi inovativi în timp de război1. A început ca o colecţie insignifiantă de colibe situate într-un punct potrivit de traversare a râului Tibru.

În timpul acestor războaie. reprezentând poate Latini. Influenţa etruscă asupra armatei romane timpurii era considerabilă datorită faptului că însăşi Roma era condusă de regi etrusci. conflictele care au urmat au primit numele de Primul. atât cuirasa cât şi coiful. era constituită din circa 3000 de infanterişti şi 300 de cavaleri aleşi din membrii cei mai bogaţi ai ordinului ecvestru şi care-şi puteau permite calul şi echipamentul şi a căror nume. din punct de vedere demografic. Chartagina. Cavaleria se trăgea din clasa de mijloc ca şi până atunci. Servius Tullius. Roma a venit în contact cu principala putere mediteraneeană. împărţite în cinci clase.Chr. p. dar o trăsătură se va dovedi constantă: era numită legio. Tities şi Luceres. Se poate spune că războaiele cu Chartagina au aşezat fundaţia Imperiului Roman. Cei din a patra erau 3 4 Bunson. Există de asemenea o contribuţie egală de 1000 de infanterişti şi 100 de cavaleri din partea celor trei triburi ale Romei: Ramnes. sabie şi coif. Cei din prima clasă îşi puteau permite să se echipeze cu un scut rotund. Mathew. hopliţii.Chr.New York.Op.Facts on File Publishing.P. înarmaţi cu scuturi rotunde şi lănci lungi.Cit. Sursa puterii romane era în primul rând armata. 87 2 . infanteria grea. equites. Armata romană din perioada regală. p. De asemenea. a reorganizat corpul electoral şi armata pe baza averii. şi a atins cea mai mare întindere ca Imperiu în timpul lui Traian în sec. Nu există nici o informaţie despre cum era organizată armata sub regi sau cum era condusă. Când s-a ivit problema dominaţiei în Sicilia.2004.. Penultimul rege. romanii au învăţat cum să lupte pe mare şi cum să lupte şi să-şi susţină armatele în altă ţară. III a. Relaţia Romei cu vecinii săi tribali era încordată şi oportunistă. 20-50 Southern. cuirasă. II p. Roma devenise o putere a cărei influenţă se răspândea şi mai multe state au apelat la ea pentru asistenţă militară împotriva duşmanilor lor3. Armatele etrusce erau organizate după modelul falangei greceşti. Al Doilea şi Al Treilea Război Punic. pre-republicană. Provinciile cu populaţia lor constituiau material de recrutare pentru armata romană. . le dovedea asocierea cu cavaleria armatei..După absorbirea multor triburi şi state din jurul propriului teritoriu. Republica Romană a început să crească în sec. Imperiul era foarte variat. suliţă. asigurându-se că dreptul la vot era legat de serviciul militar. iar celor din a treia. Celor din a doua clasă le lipsea cuirasa. Introducerea falangei în Roma este legată de aşa numita constituţie serviană.Encyclopedia of The Roman Empire. care însemna „alegere” şi se referea la metoda de recrutare4. Concluziile războiului cu Chartagina au fost aplicate într-o reformă a armatei. Sabini şi Etrusci. infanteria provenea din restul populaţiei.

La începutul secolului IV. Armata romană se reuneşte la Allia. care era deja folosit de câţiva din aliaţii Romei. organizarea armatei s-a schimbat. care mergeau la război.-A. un nume devenit sinonim cu dezastrul. Ei nu erau eligibili pentru armată dar în caz de urgenţă luptau în grupuri separate de armata principală5. plus o centurie de tâmplari şi fierari ataşaţi de prima clasă şi o centurie de trompetişti ataşaţi de a cincea.254). Din fericire pentru romani. Deşi de obicei aveau nevoie de protecţia cavaleriei sau a unor trupe mai uşor înarmate pe flancuri.Ed. Sub cele cinci clase erau un număr mare de oameni cu puţine sau fără proprietăţi.Boston. convocările anuale au crescut de la una la două legiuni. A cincea clasă era compusă din oameni înarmaţi cu pietre. Brill. Falanga a fost folosită în Grecia încă din secolul al VII-lea cu succes şi a fost importată în Italia prin intermediul coloniilor greceşti. triburile au eşuat în uniune. Falanga era constituită din 4000 de infanterişti şi 600 de cavaleri. Spartanii au antrenat unităţi de aproximativ 40 de bărbaţi să se rotească pe flancuri şi să se întoarcă în unghi drept faţă de falangă sau să se întoarcă şi să se ataşeze spatelui acesteia pentru a-i spori densitatea. avansând ca un singur corp. Erau număraţi după capete şi nu după averi. Data exactă când pilum a devenit parte a echipamentului militar standard este mult discutată. p. Triburile celtice din Galia Cisalpină ameninţă Etruria. A durat patruzeci de ani pentru Roma să se recupereze după atacurile galilor. falanga era o forţă militară teribilă dar care nu putea fi menţinută în formaţie strânsă pe teren accidentat.C.Jonathan P. Roma era deseori nevoită să lupte pe mai multe fronturi şi armata a fost din nou dublată la patru legiuni. care înseamnă „o mână plină”). Fiecare 5 6 Ibidem. un inamic formidabil apare din nord. Macedonienii au combinat falanga cu alte unităţi înarmate diferit.p.100-110 3 . 1999. Chepeus rotund a fost abandonat în favoarea ovalului scutum. care apărau oraşul şi juniores. Ca urmare a acestei fapte. iar etruscii au încercat să profite de oportunitate şi să scape de sub influenţa acesteia. Hopliţii se adunau împreună de obicei în unităţi de 12 oameni pe linie. creând o armată mai versatilă6. Legiunea-falangă a fost împărţită în unităţi mai manevrabile sau manipule (din latinescul manipuli.Chr. Spartanii şi macedonienii au creat o falangă mai flexibilă antrenând grupuri de soldaţi să lupte în unităţi mai mici pentru diferite scopuri. Până în 326 a. Fiecare din cele cinci clase era subdivizată în centurii de seniores peste 46 de ani.. de la 17 la 45 de ani. în 8 rânduri. Nu se ştie cum acţiona falanga-legiune romană cu celelalte patru clase după ea.The Logistic of the Roman Army at War(264B.echipaţi doar cu suliţă şi scut. Ei erau capite censi.D. 89 Roth.

p. Deşi acelaşi om putea să servească în aceeaşi funcţie de mai multe ori. 7 8 Southern. Titius Livius explică că fiecare divizie a liniei a treia era un vexillum. care erau soldaţi mai bătrâni şi mai experimentaţi. În faţă erau 15 manipule de hastati.. armata romană este vizibilă într-o lumină mai clară în munca documentară detaliată a istoricului grec Polybios. ceea ce ne face să credem că erau două centurii a 30 de oameni. Acesta este probabil tipul de armată care a participat la războaiele samnite din 343341. nu era garantată..Chr. dar rorarii nu pot fi clasificaţi. organizarea liniilor de aprovizionare şi a comunicaţiilor. Tribunii erau responsabili pentru menţinerea disciplinei trupelor şi în tabără pentru supravegherea rutinelor administrative şi pentru transmiterea ordinelor consulilor către prefecţii cavaleriei şi centurioni. Este foarte posibil ca şi manipulele de hastati şi principes să fi fost organizate la fel7. reintrarea în noua armată convocată. purtând o suliţă şi o armură uşoară.P. Fiecare vexillum era format din 60 de oameni şi 2 centurioni. Războaiele samnite au fost cele care i-au învăţat pe romani practica taberelor de marş. Samniţii erau obişnuiţi să lupte pe dealuri. ceea ce a fost dezastruos la început pentru armata romană.legiune era compusă din 5000 de luptători organizaţi pe trei linii. În spatele hastati erau 15 manipule de principes.. În ajunul războaielor cu Hanibal. A treia linie era constituită din trei feluri de trupe: primii erau veteranii ( triarii).Cit. de obicei de rang ecvestru şi cu ceva experienţă militară erau numiţi fiecărei legiuni. Şase tribuni militari. apoi cei mai puţin experimentaţi( rorarii) şi în sfârşit ascensii. El ne spune despre consuli care prezida asupra alegerii anuale a patru legiuni şi 300 de cavaleri proveniţi din cetăţeni romani şi că aceştia trimit mesaje oraşelor aliate precizând numărul de bărbaţi pe care fiecare trebuie să-l strângă precum şi data şi locaţia convocării acestora. Drumurile aveau o mare importanţă militară pentru manevre. 324-304 şi 298-290 a. pe acelaşi rang. infanterie grea compusă din tineri şi ataşaţi la fiecare manipulă erau 20 de soldaţi uşor înarmaţi (leves). Aceste posturi erau foarte prestigioase din moment ce tribunii republicani conduceau legiunile şi chiar şi exconsuli îşi făcuseră serviciul militar ca şi tribuni.90-91 Ibidem p.92 4 . instalarea trupelor de pază peste noapte şi primirea raportului dimineaţă8. Ascensii se vor regăsi mai târziu în armata romană ca servitori.Op.. Ofiţerii erau selectaţi la fiecare recrutare anuală. Unul din primele proiecte care au fost create după sfârşitul celui de-al doilea război samnit a fost construirea Via Appia de la Roma la Capua.

cavaleria cetăţenilor era înrolată.University of California Press.Service in the Roman Army. p. Recruţii erau împărţiţi în triburi şi bărbaţii erau aleşi în număr de patru din fiecare trib strict prin rotaţie pentru ca fiecărei legiuni să-i vină rândul să facă prima alegere. 600 de bărbaţi mai în vârstă. ceea 9 10 Davies. La încheierea procedurilor. selectaţi din cei mai bogaţi cetăţeni. iar triarii erau împărţiţi în 10 manipule a 60 de oameni.. tradus colocvial ca „la fel şi eu”. când numele tuturor bărbaţilor din legiunile nou-înrolate erau scrise. Serviciul militar obligatoriu normal era de maxim 16 sezoane între 17 şi 46 de ani. iar cei mai tineri ca hastati şi cei mai tineri dintre toţi constituiau velites. Dacă necesităţile de război cereau ca soldatul să rămână sub arme mai mult de un sezon.1989. Hastati şi principes se compuneau din 10 manipule de 120 de oameni. tribunii hotărau o altă zi pentru următoarea ansamblare. erau aleşi pentru linia de fund a armatei. 92 5 ..Bărbaţii care erau eligibili să lupte erau descrişi prin formula „cives qui arma ferre possunt” însemnând „cetăţeni care pot să poarte arme”. înglobând o a patra categorie de 1200 de velites care nu erau organizaţi în manipule ci erau împărţiţi în grupuri de 40 de bărbaţi. Aceasta era o referire la impozitul plătit de fiecare cetăţean şi nu la capacităţile sale fizice. principes şi triarii îşi alegeau propriul centurion.Op. apoi fiecare tribună alegea un om care jura să se supună ofiţerilor lui şi să le urmeze ordinele. Formaţia pe trei linii se numea triplex acies.W. Acesta era executat de tribunii aleşi care defilau în faţa legiunilor lor. Triarii rămâneau mereu în număr de 600 de oameni. Nu era necesar să se servească în fiecare sezon şi exista mereu o masă de oameni care să poată fi convocaţi în caz de pericol. velites fiind trupe uşor înarmate.214-240 Southern.P. În fiecare legiune. 300 de cavaleri pentru fiecare din cele patru legiuni.. Probabil un grup era ataşat de fiecare manipulă a celorlalte trei clase. care era ales pentru curajul în luptă şi siguranţă mai degrabă decât pentru nesăbuinţă şi provocare. Ceilalţi oameni preluau jurământul prin formula „idem in me”.Cit. Data la care velites au fost introduşi în armată este mult discutată. triarii. p. Bărbaţii în floarea vârstei erau desemnaţi ca principes. Diferenţa de vârstă dintre velites şi celelalte trei categorii avea corespondentă şi o diferenţă de înarmare. Hastati. După numirea tribunilor. în jur de 30-40 de ani. Doar numărul de hastati şi principes varia în funcţie de circumstanţe10. Împărţirea infanteriştilor în cele patru regiuni era o procedură de durată. soldaţii care serviseră vreme de şase ani consecutiv erau trimişi acasă dar pentru următorii zece ani puteau fi convocaţi la alegere ca evocati9.R. Următoarea sarcină era administrarea jurământului tuturor soldaţilor.

latine şi italiene.Chr. p. 94 6 . Trupele aliate. Hastati. fiind cazaţi în tabere în apropierea cortului acestuia. p. furnizaţi de trupele aliate. Fiecare consul comanda două din cele patru legiuni acompaniată de contingente de trupe aliate. dar l-a redus treptat până la punctul în care statul dădea acum majoritatea. 93 Ibidem. Fiecare centurion numea un optio care acţiona ca asistent şi vice-ofiţer. el a manipulat obţinerea comenzii africane şi a început să recruteze nu pentru a crea noi legiuni ci pentru a umple golurile existente în rangurile armatei staţionate în Africa de nord. urmaţi de o aripă de aliaţi apoi de două legiuni şi la sfârşit o altă aripă de aliaţi. Fiecare dintre cele trei linii ale legiunii îşi alegea 10 centurioni seniori (calpriores).. primul fiind comandantul escadronului. Aceşti oameni erau recunoscuţi drept războinici extraordinari.ce implica că erau bine cunoscuţi printre oameni. Erau la dispoziţia consulului. Când era singur. Alae Sociorum. Odată ales. Forţele aliate ataşate fiecărei armate consulare nu operau întotdeauna împreună. la fel ca centurionii legionari. Îl acompaniau în marş şi puteau fi trimişi în misiuni speciale. Acesta a fost o suplemmentur şi nu o recrutare anuală. care erau tehnic neeligibili pentru serviciul militar. care la rândul lor numeau 10 centurioni juniori (posteriores). după cum sunt ele descrise de Polybios. Următoarele schimbări documentate în organizarea armatei republicane romane au fost instituite de generalul Gaius Marius. De aceea nu 11 12 Ibidem. Dacă un atac din spate era aşteptat. El nu a abolit principiul proprietăţii pentru serviciul militar. principes şi triarii erau ajutaţi de cavaleria de 300 de cetăţeni romani împărţiţi în turmae. Fiecare decurion numea un optio. dacă nu tot echipamentul militar. Marius a cerut voluntari ţintind mai ales spre capite censi. Numărul trupelor aliate de infanterie egala de obicei numărul de soldaţi din legiuni. aceştia erau plasaţi la coada trupelor12. Erau aşezaţi de obicei în fruntea coloanei. Polybios explică că o cincime din infanterie şi o treime din cavalerie erau alese special de prefecţii romani. care aveau rolul de a numi santinelele şi a asigura paza11. Din fiecare din acestea erau aleşi trei decurioni. dar cavaleria aliată era de trei ori mai mare decât cavaleria cetăţenească romană. dar când erau amândoi prezenţi seniorul comanda jumătatea dreaptă iar juniorul jumătatea stângă a manipulei. Alţi ofiţeri din manipule erau signifere şi tesserarius. erau comandate de un praefecti sociorum roman. Lui i s-a permis să se întoarcă din Africa pentru alegerile consulare din 107 a. centurionul senior comanda ambele centurii.

C.p. galii şi germanii erau călăreţi 13 14 Connolly. Armatele lui Marius doreau să fie mobile şi autosuficiente. un om cu cap de taur. El a schimbat formaţia manipulelor într-un sistem bazat pe cohorte.Oxford University Press.33 7 .-A. Rutilius Rufus a convocat o armată şi a creat un program bazat pe exerciţii militare şi un regim fizic derivat din şcolile de gladiatori.The Legionary. dar şi destul de mici să opereze în combinaţie cu altele.Peter.2004.69.Roman Legionary 58B. un lup. p. un mistreţ şi un cal.Osprey Publishing. Marius a fost impresionat de aceste trupe şi a generalizat acest tip de antrenament la nivelul tuturor trupelor. era o practică comună să se formeze unităţi ale comunităţilor native care locuiau în jurul zonelor în care opera Imperiul Roman.mai exista un motiv clar pentru excluderea unei mase de oameni de vârstă şi condiţie fizică potrivită13. Dreptul la cetăţenie al comunităţilor aliate le acorda latinilor şi italienilor dreptul de a servi în legiuni. Principala trăsătură a cohortei era unitatea în echipament şi pregătire.D. dar numai ca aranjament temporar şi o „cohortă” în această perioadă nu avea o mărime standard. 96 15 Cowan. de exemplu numidienii. 20 Ibidem.2002.Oxford. Rezultatul a fost dispariţia Alae Sociorum şi nevoia consecventă de a găsi înlocuitori pentru aceste trupe. Problema este că nici un comandant de cohortă legionară nu a fost atestat în surse.Ross. Spre sfârşitul Republicii. Marius alege să păstreze doar vulturul (aquila) familiar nouă din perioada Imperiului ca standard al tuturor legiunilor15. reminescenţe ale claselor serviene. Soldaţii au fost porecliţi „catârii lui Marius” deoarece fiecare soldat purta nu numai echipamentul său ci şi raţii pentru câteva zile precum şi mijloace pentru a le găti. Marius s-a asigurat că legiunile aveau acum o puternică identitate de grup. Structura de comandă a fost simplificată. Cohortele erau destul de mari să opereze independent. După reorganizarea legiunilor. iar din moment ce existau numai zece cohorte în noua structură asta ne face să credem că erau doar zece ofiţeri. nelegate de linii de aprovizionare imense sau zeci de oameni care obişnuiau să-şi facă veacul prin tabere şi care acum fuseseră alungaţi. Romanii utilizau bine talentele specifice ale aliaţilor lor non-italieni. Stilul pe trei linii al vechilor legiuni a fost menţinut cu patru cohorte în prima linie şi trei cohorte în a doua şi a treia linie14. schimbări politice s-au petrecut când aliaţii latini şi italieni au primit dreptul la cetăţenie romană după războiul social. Exista un precedent din moment ce cohorte alcătuite din trei manipule fuseseră folosite în războiul împotriva lui Hanibal. p. Fiecare legiune afişa în trecut cinci animale standard diferite: un vultur.

desăvârşiţi. Fundaţiile armatei imperiale romane au fost puse acum. pentru a le insufla un simţ al datoriei şi al loialităţii şi pentru a le oferi sprijin la retragere. Această preluare rezolva doar problemele de moment.. Pe cât posibil. a-i răsplăti pentru curaj. care a început în Galia sub Iulius Caesar. a-i hrăni.P. Osprey Publishing. Nici nu se punea problema revenirii la vechiul sistem republican de a ridica trupe numai în iminenţa unui război şi apoi disocierea acestora. Numerele unor legiuni au fost duplicate 16 17 Southern.Op.. Trupele aliate non-italiene ale Republicii târzii nu aveau nici unul din aceste beneficii16. p.. Imperiul era prea mare pentru a putea fi apărat prin chemarea câtorva legiuni pe durata unei campanii. Octavian preia puterea în 29 a. a-i echipa cu haine şi echipament.Cit. Legiunile existente au fost reconstituite sub propriul număr fără a fi diferenţiate prin nume. Octavian avea nevoie să preia controlul total al administraţiei. precum a Va Alaundae. Augustus reducând numărul legiunilor la 28 şi aşezând treptat veterani în coloniile din Italia şi din alte provincii. Aşa că o armată permanentă a fost creată cu aparatul necesar pentru a-i plăti pe soldaţi. promisiunile lui Octavian faţă de trupele sale au fost onorate.p. În ultimul secol al Republicii. La sfârşitul războiului civil existau 60 de legiuni şi un număr mare de trupe de autohtoni distribuiţi prin întreaga lume romană. Nu erau încă auxilia ale armatei imperiale. 36-54 8 .C. a-i trata. a-i antrena. după ce avusese mai întâi grijă săşi plătească loialitatea soldaţilor din bogăţiile Egiptului. această reorganizare fusese în mare măsură finalizată şi armata creeată rămâne în esenţă aceeaşi pentru următoarele două secole17. Guvernările provinciale cereau forţe armate rezidente care să le protejeze teritoriile şi să le apere ordinea internă. aşa că slujeau pe perioada campaniei drept cavalerie. armata a jucat un rol masiv în ambiţiile generalilor de a obţine puterea supremă.96 Fields. a-i disciplina. transformă Republica în Imperiu. Mulţi au fost lăsaţi la vatră ca veterani. pentru a evita o revoltă. Trupele luptau de obicei sub proprii lideri şi erau menţinute numai până la sfârşitul războiului. organizării şi conducerii armatei. După eşecul primului triumvirat şi asasinarea lui Caesar.Chr. Nic – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B.. La moartea lui Augustus în 14 a.. primeau o plată regulată şi care primeau cetăţenia romană la sfârşitul stagiului militar. El transformă miliţia cetăţenească într-o armată permanentă. care vor fi organizate în unităţi de dimensiuni standard.Chr. Pentru a evita situaţiile problematice care marcaseră ultimii ani ai Republicii. Cele 28 de legiuni au fost păstrate sub arme la sfârşitul războiului civil. care serveau pentru o perioadă de timp precisă.

două în provinciile danubiene ale Moesiei şi Pannoniei. două în Egipt. P. putând oricând să intervină în cazul vreunui pericol în Italia. Lungimea serviciului militar fusese de şase ani în timpul Republicii. Pat-The Roman Army. În teorie toţi legionarii erau cetăţeni romani. (I-a Italica). 101 9 . Acestea fuseseră legiunile a XVII-a. a XVIII-a şi a XIX-a. Marcus Aurelius şi Severus au fost implicaţi în lungi războaie externe sau civile. Noi legiuni au fost creeate când a fost necesar: două în 39 p. patru în provinciile estice şi două în rezervă în Dalmaţia..Op. distincţia de cetăţeni şi non-cetăţeni se ştergea. Au fost pierderi spectaculoase. I-a Flavia Minerva)20. p. Traian. Oxford. p. Distribuţia acestor legiuni sub Tiberius este descrisă într-un faimos pasaj al lui Tacitus19 în care el enumeră toate forţele armate aşa cum erau ele în 23 p.cit. a VI-a Ferrata şi a VI-a Victrix.Osprey Publishing. 98 Apud Tacitus – Analles în Southern. iar Septimius Severus pe I-a. Numărul legiunilor nu a rămas constant de-a lungul secolelor. Marcus Aurelius creează a II-a şi a III-a Italica.(a XV-a Primigenia şi a XXII-a Primigenia). trei în provinciile proaspăt pacificate ale Hispaniei.Chr. Augustus a crescut termenul serviciului militar obligatoriu la 20 de ani. Mărimea unei legiuni era undeva între 5000 şi 6000 de soldaţi. a IV-a Macedonica şi a IV-a Schytica. exista a III-a Augusta. şi una sub Nero în 67 p.Michael. p. De exemplu. England.Chr. Nu au fost reconstituite niciodată şi numerele nu au mai fost folosite niciodată în listele legionare. ABC CLIO. 2006. dar în caz de necesitate.. două în Africa. Pentru câţiva ani după dezastru. a V-a Alaunde şi a V-a Macedonica. Acest termen a fost crescut la 20 de ani plus alţi 5 ani ca veterani.. dar după ce serveau 16 ani.2005.Chr. Ed.Chr. a III-a Cyrenaica şi a III-a Galica. Semnificativ este că împăraţii care au creat noi legiuni precum Vespasian. două noi legiuni I-a şi a II-a Adiutrix au fost create din marinarii din flotă dar cinci legiuni au fost desfiinţate din cauza acţiunilor lor rebele deşi una abia fusese creată. numărul legiunilor nu a depăşit 2518. Domitian. soldaţii erau numiţi veterani ale căror îndatoriri erau mult mai uşoare pentru următorii patru ani.Roman Army from Caesar to Trajan. Titlul de Gemina (geamănă) însemna de obicei că rămăşiţele a două legiuni au fost combinate.sau chiar triplicate. 98 20 Southern. A Social and Institutional History.. a X-a Frentensis şi a X-a Gemina. Unele legiuni au primit titluri în plus pentru performanţele pe câmpul de luptă sau loialitate dovedită împăratului (ex. cea mai serioasă fiind anihilarea a trei legiuni în Germania sub guvernatorul Quintilius Varrus în 9 p. a II-a şi a III-a Severus. În războiul civil care l-a adus pe Vespasian la putere în 69. 18 19 Simkins. Existau opt legiuni pe Rhin.London.

Tribunii ecveştri. Zece contubernia constituiau o centurie care era formată din 80 de oameni. erau scutiţi de la alte îndatoriri. Scopul. Aceştia locuiau. p. În timpul armatei imperiale romane nu existau corpuri de ingineri sau artilerie. Şase centurii constituiau o cohortă şi zece cohorte constituiau o legiune. Se fac supoziţii că ar fi putut fi doar mesageri. în sec. mai şi septembrie. Oamenii care executau lucrări speciale. cohorta va reprezenta unitatea tactică a legiunii. Era cea mai strânsă unitate a armatei romane deşi nu avea nici o importanţă strategică. deşi cantitatea acesteia nu ne este cunoscută. Plata pentru soldaţi. iar sub Maximius. eventual iscoade. Cei care purtau simbolul legiunii erau aqualifer. care desemna 8 oameni care împărţeau acelaşi cort sau aceleaşi spaţii în baracă.Chr. ca şi alţi lucrători specializaţi erau înregistraţi ca membri ai unor centurii individuale. găteau. III. Cohortele erau conduse de şase centurioni. prima cohortă în unele legiuni era aproape dublă ca forţă. Se ştie că sub Augustus. plata legionarilor nu a crescut deloc. că ar fi putut asigura comunicarea între legiuni sau că se poate să fi primit antrenament la fel ca şi infanteriştii. Plata ofiţerilor se 21 Ibidem. prefectul taberei. care purta signum-ul centuriei şi tesserarius care se ocupa de pază. Fiecare centurie era comandată de un centurion ai cărui ofiţeri subordonaţi. Sub Caracalla se ajunge la 750 de denarii per anum. nimic nu se ştie cu precizie21. care comanda în absenţa centurionului. se sugerează că această sumă s-ar fi dublat. legionarii primeau 225 de denarii pe an. artileriştii. signifer. plătiţi în trei tranşe (stipendia) în ianuarie. dar din păcate. fiecare a 160 în loc de 80 de oameni. immunes. Inginerii. constituită din cinci centurii în loc de şase. organizarea şi conducerea precisă a acestui grup nu este cunoscut. a fost introdusă în timpul Republicii. equites legiones. Aceşti oameni erau numiţi principales. mâncau şi luptau împreună. Fiecare legiune avea 120 de călăreţi. stipendium. 110 10 . cum ar fi paza. timp de peste 100 de ani.Cel mai mic grup de luptători dintr-o legiune era un contubernium. Din Republica târzie. principales includeau pe cei din vechea armată republicană: optio. Soldaţii care posedau o educaţie înaltă puteau fi numiţi în personalul administrativ sau clerical al ofiţerilor legionari. De la Caesar la Domitian. tribunus laticlavus şi legaţii legionari îşi angajau un staff de clerici şi alţi asistenţi în officia lor. Din primul secol p. Domitian a crescut-o de la 75 de denarii pe stipendia la 100 de denarii..

Auxiliile reţin o structură organizatorică mult familiară legiunilor. Alaele erau unităţi de cavalerie alcătuite tot din necetăţeni.Oxford University Press. care urma rutele comerciale. ceea ce le garanta şi copiilor lor cetăţenia romană. p. Distribuţia acesteia către soldaţi se făcea după reguli bine stabilite şi într-o zi anunţată în prealabil23. Pe măsură ce Imperiul Roman se extinde. romanii combinau jaful cu rechiziţionarea şi cu liniile de aprovizionare. Unităţile auxiliare ale armatei romane imperiale îşi au rădăcinile în Alae Sociorum din Republica timpurie. p. Tinerii din aceste provincii erau înrolaţi în auxilii şi trimis în colţuri îndepărtate ale Imperiului pentru a evita eventualele revolte. Odată cu creşterea Imperiului. 22 23 Ibidem. numărul unităţilor auxiliare regulate creşte. sistemul de aprovizionare a trebuit să evolueze pentru a satisface cererea a sute de soldaţi. folosind o varietate de mijloace.făcea diferit. romanii au fost capabili să-şi satisfacă toate necesităţile. armata romană se transformă în element colonizator în provinciile nou cucerite. Tacitus ne spune că provinciile din afara Italiei au contribuit cu recruţi pentru echipajele navale. inclusiv mâncare şi apă pentru oameni şi animale. în grânare special construite.Peter. Alae-le şi auxiliile aveau în comun acest element. În ceea ce priveşte proviziile. romanii Republicii au învăţat despre sistemul de aprovizionare empiric din experienţa lor de-a lungul mai multor războaie. Proviziile locale erau larg folosite dar existau o serie de produse care veneau din toate colţurile Imperiului. comandate de un centurion. 111 Connolly. Stadiile din transformarea trupelor auxiliare temporare în trupe permanente sunt destul de vagi. Mâncarea era stocată în interiorul forturilor. singura diferenţă fiind că erau alcătuite din necetăţeni. Socotelile militare erau ţinute metodic de membri ai corpului cleric22. Augustus trebuie să fi fost cel care a regularizat numărul de soldaţi al unei cohorte la şase centurii formate din 80 de oameni. Prin integrarea în alae şi auxilii. dar şi de faptul că erau juniores sau seniores. cai şi animale de povară staţionaţi în forturi permanente în majoritatea provinciilor. combustibil pentru focurile de tabără şi gătit. În timp de pace exista o linie de aprovizionare bine stabilită. care la sfârşitul serviciului militar (care ajunsese la 25 de ani sub Diocletian) primeau cetăţenia romană şi posibilitatea de a se căsători conform dreptului roman. 154 11 . în funcţie de rangul ocupat. Istoria timpurie a auxilia nu este clară. Erau formate din necetăţeni romani. Alae de cavalerie erau formate din 512 oameni organizaţi în 16 turmae a câte 32 de călăreţi.The Roman Fort.2002. alae de cavalerie şi cohortele de infanterie. În campanii.

numind în schimb doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru. Cohors urbanae. Aceştia erau o unitate de cavalerie de provenienţă germanică. asistat de şase centurioni. toţi pretorienii erau italieni dar în secolul II recrutarea a fost extinsă la câţiva oameni din Pannonia şi Dalmaţia. 120-122 Ibidem. Aurelian i-a mutat în 270 într-o tabără nou creată pe câmpul lui Marte. Severus desfiinţează Garda Pretoriană existentă şi o înlocuieşte cu soldaţi din propriile trupe loiale. Ei vor fi desfiinţaţi ca unitate după ascensiunea lui Constantin la putere25.. A fost creată de Augustus la scurt timp de la venirea lui la putere. vigiles. comandată de un tribun. având un cuvânt greu dacă nu principal de spus în alegerea împăraţilor. În fine. iar apoi Severus a adus trupele Iliriene. părerile sunt împărţite. Vigiles erau brigăzile care se ocupau cu stingerea incendiilor. etc. Cohortele urbane au apărut din nevoia de a avea o poliţie în interiorul Romei. ultima unitate despre care voi vorbi este Equites Singulari Augusti. Erau mult mai bine plătiţi decât legionarii şi aveau un serviciu militar mai scurt. Ajuns la putere în 193.. Augustus a exclus membrii ordinului senatorial de la conducerea Gărzii Pretoriene. aveau o structură organizatorică mult mai lejeră. De-a lungul timpului. aşa cum îi spune şi numele. semănând mai mult cu strămoşul lor. şi nu aveau rol militar precum Pretorienii sau cohortele urbane. p. Erau organizate pe unităţi cu specific etnic: arcaşi numidieni. Sub Tiberius.Op. Alae Sociorum. care păstrau armanamentul şi echipamentul specific24.. Ei nu aveau putere politică de iure. Despre mărimea Gărzii. p. Au fost create de Augustus în 6 a. călăreţi gali. Această diferenţă în origini şi asocierea puternică cu împăraţii care se bazau pe suportul lor a contribuit la creşterea aroganţei pretorienilor. numerii.. Iniţial. dar exercitau de facto o influenţă colosală. Fiecare cohortă urbană era formată din 500 de oameni. aflaţi sub conducerea lui Sejanus. influenţa pretorienilor atinge zenitul şi ei se mută într-o tabără.Chr. P. Erau comandate de un praefectus urbi. este o unitate de gardă creată cu scopul de a apăra persoana împăratului. 114-117 12 . aceştia terorizând în secolul III locuitorii Italiei. castra praetoria în interiorul Romei.Alte unităţi de necetăţeni.Cit. Garda Pretoriană şi Equites Singulari Augusti. această unitate a cunoscut reorganizări masive datorită imensului rol politic pe care îl joacă. Garda Pretoriană. care fusese iniţial asamblată de Caesar 24 25 Southern. Trupe cu caracter special erau cele din interiorul Romei. Numărul cohortelor a variat de la şapte sub Claudius la trei sub Severus.

la fel cum pretorienii constituiau garda împăratului26. de a se transforma conform cerinţelor. p. armata romană nu s-a format peste noapte. Nu se blochează în tradiţii inutile şi preia tot ceea ce este folositor de la popoarele pe care le cucereşte. Această scurtă trecere în revistă a istoriei armatei romane ne arată complexitatea acesteia precum şi imensitatea aparatului birocratic care menţinea acest imens mecanism în mişcare. Toate acestea vor face din armata romană cea mai formidabilă forţă vreme de câteva secole. Minune de organizare şi tehnică. 26 Ibidem. Erau divizaţi în două turmae conduse de un tribun. 118 13 .ca şi gardă personală. eşecuri şi observaţii. Este rodul imaginaţiei câtorva oameni străluciţi şi a sudorii câtorva mii de soldaţi curajoşi. Perfect adaptabilă şi versatilă a fost cea mai longevivă instituţie a Imperiului Roman şi urme ale structurii ei organizatorice le vedem şi în ziua de azi. precum şi un exemplu de disciplină. curaj şi devotament pe care îl privesc cu respect şi consideraţie soldaţii din toată lumea. Este rezultatul a secole de încercări. Ei constituiau garda guvernatorilor. Abilitatea armatei romane stă în capacitatea de a se adapta. Dar are la bază o disciplină de fier şi o loialitate feroce faţă de comandant.

Octavian Augustus şi de epoca Imperiului. După dezmembrarea celui de-al doilea triumvirat compus din Lepidus. p. p. el reorganizează armata. luându-i Senatului cea mai mare parte a puterii pe care o deţinuse în vremea Republicii Romane. primeau cetăţenia romană. tribunicia potestas şi pontificatul prin funcţia de pontifex maximus. El îşi concentrează toate puterile în mâna sa. p. ceea ce le oferea copiilor lor calitatea de cetăţeni romani. Augustus avea nevoie de puterea armatei. Una din primele griji ale lui Octavian a fost să-şi întărească rapid poziţia printr-o serie de reforme care vizau mai ales organizarea politică a Romei dar şi o amplă reformă a armatei27. Augustus este cel care dă armatei romane forma ei consacrată împărţind-o în legiuni formate din cetăţeni romani şi alae formate din necetăţeni care. trianomenul şi dreptul de a se căsători conform dreptului roman. Ca să-şi poată susţine noile reforme.189 29 Ibidem.189-194 14 . Fără a intra în amănunte. El a realizat că cea mai mare forţă a Romei şi singura capabilă să-l văduvească de deliciile puterii era armata28. Cele trei pârghii ale puterii sale erau titlul de senator princeps.)– editura Blackwell.183-184 28 Ibidem. aducând-o sub un control mai strâns în scopul de a evita să fie înlăturat de pe tron de o eventuală revoltă a generalilor. acesta din urmă se proclamă imperator. De aceea următoarea sa mişcare a fost o reformă generală a armatei. Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp (ed. Roma trece de la Republică la Imperiu. acestea trei îi asigurau controlul total şi concentrau pârghiile puterii în mâna sa. 2007. El modernizează armata transformând-o într-o unitate de profesionişti şi folosind-o în acelaşi timp ca metodă de colonizare rapidă a teritoriilor nou cucerite29. Evitând să repete greşelile predecesorului şi tatălui său vitreg. Australia. Caesar. 27 Gilliver. prin înrolare şi îndeplinirea serviciului militar.CAPITOLUL II APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA GĂRZII PRETORIENE Istoria şi apariţia Gărzii Pretoriene se leagă de numele primului împărat. Cea mai mare frică a Romei republicane devenise reală: s-a revenit la sistemul monarhic. Marcus Antonius şi Octavian.

Kate-The Augustan Reform and the Imperial Army în A Companion To The Roman Army Paul Erdkamp(ed. Tot el a afirmat că 30 31 Ibidem. 2006. desigur.26 în Gilliver. Rădăcinile aceste gărzi se pot urmări înapoi în timp până în perioada Republicii când au fost formate primele cohorte pe baza infanteriei celte34. cu centurioni şi alţi ofiţeri juniori. în general.Chr.196 33 Ibidem.) – editura Blackwell. sciţi. fiind constituite din când în când din raţiuni personale de securitate sau în vederea unui război... Principala funcţie a Gărzii Pretoriene era protecţia împăratului şi a casei imperiale.189 35 Ibidem . propria gardă.196 34 Mattesini.191 32 Gilliver. Silvano. cohortele urbane şi Garda Pretoriană) aveau organizarea militară a cohortelor armatei regulate. p. un prefect senatorial al oraşului. Dintre acestea doar Garda Pretoriană mergea în campanii şi lupta. p. Aceste unităţi nu erau organizate într-o manieră stabilă. proveniţi din provinciile cucerite care îşi păstrau însă structura socială. L’armamento in Mille Anni Di Storia. Roma. Toate cele trei tipuri de unităţi (vigiles. sau grupuri de luptători sirieni. ceea ce demonstra că aceste cohorte erau privite ca parte a armatei regulate32. 2007. p. Octavian a transformat această gardă întro structură organizată şi permanentă în zorii Imperiului în 27 sau 26 a.Alte unităţi ale armatei romane erau numerii. care urma tradiţia republicană a unei gărzi pentru cartierele generale sau praetorium33. p. cohortele urbane şi Garda Pretoriană. Augustus a stabilit trei tipuri diferite de unităţi pentru Roma: vigiles.189 15 . când Marcus Antonius şi Octavian constituie primele Cohortes Praetoriae35. cu controlul şi ordinea publică31. Devenit imperator sub numele de Augustus.. Structurile de comandă şi promovările erau aceleaşi ca ale unităţilor staţionate în provincii. în numele siguranţei sau a prestigiului să-şi menţină într-o formă privată. Existau astfel contingente de arcaşi nubieni sau din Hispania. Garda Pretoriană. Le Legioni Romane. ceea ce era complet netradiţional şi sinonim cu crizele politice şi războiul civil.195 Apud. În timpul acestei perioade nu era neobişnuit ca personalităţile influente. p. sau în cazul cohortelor urbane. Celelalte se ocupau. Desigur cele mai temute erau unităţile de germanici30. Dar Augustus a fost iniţial foarte precaut în legătură cu staţionarea unor garnizoane permanente în Roma.cit. tribuni şi un prefect comandant. Cea mai importantă din aceste unităţi era. K. formate din luptători necetăţeni romani. armamentul şi echipamentul specifice. p. Forme embrionare ale pretorienilor sunt recognoscibile încă din perioada lui Caius Iulius Caesar. Australia. editura Gremese.Op. Cassius Dio 55.

. un tribun şi şase centurioni38.. variantele istoricilor sunt împărţite.. doi incepând cu anul 2 a. În timpul domniei lui Tiberiu (14-37 p. K.. Există incertitudini despre mărimea acestei Gărzi. ca premiu din partea lui Octavian pentru valoroasa contribuţie adusă de soldaţii săi contra lui Pompei Magnus.Cit p. 189 Gilliver. Dar în practică. Unii spun că aceste cohorte ar fi fost compuse din 1000 de soldaţi (cohors miliaria). p.) imaginea pretorienilor s-a afirmat şi s-a consolidat. Garda Pretoriană a evoluat. pe împărat sau pe membri ai familiei imperiale în campanii. cel puţin la început. aşa că în vremea lui Domitian. Augustus nu se înconjura cu acest imens anturaj în frecventele sale călătorii. Op. de asemenea. Cohortele pretoriene de infanterie erau compuse din 500 de soldaţi fiecare.185 38 Mattesini. alături de nişte unităţi de cavalerie (aprox. până la Sejanus. p. De iure.Chr. cohortele pretoriene sunt numite equitate. în jurul oraşului. Erau conduse de un prefect pretorian. Augustus şi-a stabilit Garda la cartierul său general.. De facto. Ceilalţi erau staţionaţi. Este foarte probabil ca din primii pretorieni să fi făcut parte veteranii bătăliei de la Perugia din 41 a. 120 de cavaleri). Sejanus a fost cel care a concentrat cohortele Gărzii într-o singură garnizoană la Roma. Cele nouă cohorte originale au fluctuat în număr şi mărime în timpul primului secol p. Conduşi de prefectul pretorian Lucius Aelius Sejanus. Garda Pretoriană staţiona la sediul central al împăratului şi îl putea însoţi pe împărat dacă acesta pleca la război. dar unităţi ale acesteia îl însoţeau. aceasta nu s-a întâmplat. împăratul a început să-şi ia garda personală cu el în campanii.misiunea fundamentală a Gărzii Pretoriene este de a-l apăra pe suveran 36. Cohortele erau conduse astfel: doi prefecţi pretorieni.Cit.Chr. Din acest motiv. Op. La început. Augustus a recrutat doar o mie de oameni pentru serviciu în interiorul oraşului. Ca şi comandant al tuturor forţelor Romei. provenind din ordinul ecvestru (al cavalerilor). erau probabil zece cohorte militare. Chr. S. în timp ce alţii spun că ar fi fost compuse din 500 de soldaţi (cohors quingenaria). De-a lungul timpului.189-190 16 . Augustus a restricţionat sensibil numărul garnizoanelor staţionate la Roma pentru a slăbi lovitura dată tradiţiei republicane care stabilea că Roma trebuie să fie liberă de soldaţi37. vor rescrie istoria Romei. un pas spre negarea vechilor tradiţii republicane ale unei Rome libere sau cu puţini soldaţi. Garda Pretoriană era alcătuită conform 36 37 Ibidem.Chr. Cât despre numărul de pretorieni care compuneau o cohortă. Abia în timpul lui Domitian. mişcare pe care Augustus nu ar fi permis-o.

Veteranii principales puteau primi titlul de evocati Augusti şi puteau fi ţinuţi în rezervă. câte un an. Această unitate a fost special privilegiată încă de la crearea ei. Theodor. oameni foarte experimentaţi.100 17 . fiecare cohortă era comandată de propriul său tribun. au servit ca primul cohort al unei legiuni şi s-au ridicat să fie primi pili şi apoi s-au întors la Roma să primească tribunate în vigiles. preţul loialităţii lor. în interiorul capitalei39. ei au fost instalaţi în castra praetoria. p. iar tribunul ei primea ordine de la însuşi împăratul. durata serviciului lor a fost fixată la 12 ani şi crescută la 16 în 5 p. din 12000 de oameni. despre care am vorbit şi într-un paragraf anterior. p. A History of Rome Under The Emperors. Philip Savi. în mod normal. dar în 2 a. cu patru ani mai puţin decât legiunile. de origine germanică. odată cu reforma lui Sejanus. au fost puse sub controlul a doi prefecţi de rang ecvestru şi comanda de către unul sau doi prefecţi a rămas ca normă de-a lungul istoriei Gărzii. p. plata lor pare să fi crescut de la două la de trei ori mai mare decât cea a legionarilor. vol. Sandra.71 Rankov. Acesta era. Chr. care au fost menţinute de împărat (şi iniţial şi de alţi senatori proeminenţi) ca o relicvă a perioadei războiului civil. Cei care se întorceau apoi în legiuni ca primi pili bis şi praefecti castrorum formau o 39 40 Mommsen. cohortele urbane sau pretoriene. pentru o lună. Boris-Military forces în The Cambridge History of Greek and Roman Warfare. 2009. editura Routledge. Hans von Wees şi Michael Whitby(ed. În principatul timpuriu.66 41 Bingham. Spre sfârşitul domniei lui Augustus.lui Mommsen.The Pretorian Guard-Course reader. potrivit istoricului roman.). Se pare că în prima fază a principatului ei purtau togă peste uniformă chiar şi în timpul serviciului40. Fiecare cohortă pretoriană asigura paza Romei pe rând.University of Alberta Press. Bonusul la retragere era de 5000 de denarii (comparativ cu 3000 primiţi de legionari). Iniţial. organizaţi în unităţi paramilitare. Garda Pretoriană suplimenta corpuri de bodyguarzi speciali. se pare. University press Cambridge. În timpul lui Tiberius. Dio Cassius. care serviseră ca centurioni în Gardă sau poate în legiuni.Chr. În 13 a. când chiar şi cele mai loiale trupe romane nu puteau fi considerate de încredere. Aceştia rămâneau la Roma chiar şi pe timp de război. Chr. Londra 1996. Primeau de asemenea donaţii de la împărat mai des şi într-o cantitate mai mare decât legiunile. Spre deosebire de tribunii legiunilor. 2007.. pe rând. II: Rome from late republic to late empire. vitală pentru trupe staţionate atât de aproape de centrul puterii41. tribunii pretorieni erau.. aceeaşi prefecţi erau printre cei mai importanţi oameni din Imperiu şi din a doua jumătate a primului secol prefectura pretoriană a devenit apogeul carierei ecvestre. De la început.

Chr. În al doilea rând. Astfel Sejanus aproape a obţinut tronul înainte de a cădea de la putere în anul 31 p..66-67 45 Bingham. iar pretorienii au fost campaţi de-a lungul istoriei lor în tabere succesive în acest loc44. A History of Rome Under The Emperors. Tacitus42 ne spune că în principatul timpuriu. care urcaseră în grad. Pretorienii puteau prezenta un pericol pentru împărat însuşi dacă acesta le pierdea loialitatea. noul împărat i-a executat pe centurioni şi a desfinţat cohortele înlocuindu-le cu şaisprezece noi cohorte. care se năştea în faptul că apărau persoana împăratului de orice riscuri. când nu i-a răsplătit cum se cuvine. Umbria şi Latium. Principales şi immunes erau similari cu cei ai legiunilor. Theodor. pretorienii erau recrutaţi în Etruria. Moştenirea anilor 68-69 p. editura Routledge.74 Apud.Cit. Pretorienii au realizat curând că aveau stofă de creatori de împăraţi. aveau un rol de poliţie specială (să nu uităm că la Roma existau cohortele urbane. cu funcţia de poliţie)45. Londra 1996.189 18 . p. prefect sub Tiberius. adică din cele mai prospere şi mai romanizate părţi ale Imperiului occidental..importantă legătură de loialitate cu împăratul. şi au devenit rapid coloana vertebrală a armatei acestuia. sub Tiberius. Tribunii pretorieni au condus conspiraţia care l-au ucis pe Caligula în 41 p. Op. În primul rând era un rol politic. p.5 în Mommsen. p. Hispania. Pretorienii alungaţi s-au alăturat curând unui nou pretendent.p.Chr..Chr.. pe care l-au trădat pentru Otho. şi a fost dezertarea acestora cea care l-a silit pe Nero să se sinucidă. Vespasian. Ca şi în legiuni. Prima tabără de piatră a fost construită de Claudius. care a concentrat toate cele nouă cohorte într-o tabără din secţiunea de nord-est a pomeriumului. iar comandanţii lor nu au mai putut fi niciodată trecuţi cu vederea în deciziile politice ale 42 43 Tacitus.Op. Cassius Dio 75.Cit. Macedonia şi Noricum. Un nume care revine frecvent atunci când vorbim de pretorieni este cel al lui Sejanus. proclamându-l pe Claudius ca succesor al lui Caligula şi asigurând ascensiunea lui Galba după moartea lui Nero. a fost importanţa politică câştigată de pretorieni. fie din bărbaţi de rang ecvestru. S. centurionii pretorieni erau numiţi fie din principales ai Gărzii. Annales 4.74 44 Rankov. iar Dio Cassius 43 ne spune că la sfârşitul secolului II ei proveneau exclusiv din Italia. chiar şi de mâna celor care puteau pretinde tronul.5 . B.2. Rolul Gărzii Pretoriene era unul dual. fiecare a 1000 de oameni aleşi din propriile sale legiuni germane. Când Otho a fost detronat de Vittelus.

De-a lungul secolelor ce vor urma.. Traian. fiindu-i profund loială împăratului Marcus Aurelius. în 96 p.p. ci propriului său fiu. Domitian. uzurpatorul Maxentius. De asemenea. Când Nerva a murit doi ani mai târziu.Chr. în cele din urmă. care în 312 a suferit o înfrângere zdrobitoare în lupta cu Constantin la podul Milvian. 46 Rankov. Când Vespasian a redus Garda la nouă cohorte militare. o dezvoltare şi o creştere rapidă şi imensă. declarând că devenise nimic mai mult decât o bandă de trădători pe care nu te poţi bizui47.65-68 Ibidem . După uciderea lui Domitian într-o lovitură de palat. pretorienii au gravitat în jurul unor împăraţi din ce în ce mai slabi. până când. Sub următorii împăraţi. Titus. O ascensiune fulminantă.Cit. el a dat comanda acesteia. Istoria Gărzii Pretoriene reflectă în mare măsură istoria Romei însăşi. ales de Senat. Garda a rămas profund loială lui Vespasian. formate din susţinătorii săi.împăratului. Nimic nu putea semnala mai clar importanţa Gărzii pentru noua dinastie. nu unui ofiţer ecvestru. Titus şi fratelui şi succesorului lui Titus. chiar şi în Columna lui Traian46.. De aceea prima mişcare a noului împărat a fost să desfinţeze Garda Pretoriană.69 47 19 .. Acesta din urmă a folosit-o ca forţă de elită în războaiele sale de la graniţa dunăreană şi germană. ea îşi va îndeplini cu brio rolul de creatoare de împăraţi. Garda l-a intimidat pe succesorul său Nerva. în timpul războaielor marcomanice şi a celor gotice. Op.Chr. pentru a avea asigurat suportul legiunilor din Germania în cazul unor atacuri la adresa sa.Chr. el le-a celebrat victoriile în numeroase monumente publice.. moştenitorul tronului. dându-le un rol proeminent în timpul războaielor din Dacia din 101-102 şi 105-106 p. dar s-a ocupat în schimb de reabilitarea cohortelor. Nerva a trebuit să-l adopte pe guvernatorul Germaniei Superioare. susţinerea Gărzii Pretoriene asigurând de obicei accesul la tron al unui candidat sau altul. p. Garda a jucat un rol foarte important. Pe măsură ce Roma decădea tot mai mult. o epocă de glorie şi strălucire în care au dat tonul politic al celei mai mari puteri ai lumii antice şi o decădere şi apoi dispariţie datorată apariţiei influenţelor barbare şi a slăbirii principiilor care guvernaseră iniţial toată armata romană. Traian l-a executat pe prefectul pretorian şi alţi ofiţeri ai Gărzii.. în 98 p. l-au sprijinit pe candidatul nepotrivit. B.

amprenta în istorie ca organizaţie cu imens rol politic şi influenţă în toate straturile societăţii iar modelul acesteia va fi preluat în epoca contemporană chiar şi de Hitler pentru garda sa personală Schutzstaffel. însă. chiar de preşedintele SUA. 20 . iar mai recent. ei au fost ochii şi urechile împăratului timp de aproape patru secole. puterea din umbră care genera frică şi respect. Erau creatorii de împăraţi.Şi-a lăsat. ascunşi printre cetăţenii Marelui Oraş. Mai mult spioni decât militari.

spunând că zvonurile din popor potrivit cărora Tiberius ar fi complotat cu Sejanus la uciderea lui Drussus sunt false şi că numai Sejanus poate fi acuzazt de această grozăvie. Bucureşti. spune el. pe care o face prin sclavul Lygdus. Opere III – Anale. 1964.51 El face o comparaţie între nobleţea lui Tiberius. 256-257 21 . Ed. i s-au dat pe mână soldaţi. Ed. Istoricul ne spune că sub Tiberius la Roma existau trei cohorte urbane şi nouă pretoriene. Opere II – Istorii. opunându-le cu viclenia lui Sejanus care. p. împăratul Tiberius. statuia lui se vede în teatru printre monumentele lui Cneus Pompeius. p. p. Ştiinţifică. Citez: „Iată că după vrerea prefectului s-a construit şi tabăra. Delimitează clar intenţiile criminale ale lui Sejanus de cele ale protectorului său. iar Tacitus nu vede cu ochi buni ambiţiile politice ale acestuia. ca să-i dea minte (lui Sejanus) să se mulţumească cu atât. p. Tacitus nu surprinde momentul înfiinţării Gărzii sub Augustus. Nu ne mai rămâne decât să ne rugăm zeilor. 71 Idem. Sejanus. Bucureşti. 254 51 Ibidem.”50 Tacitus pune pe seama lui Sejanus otrăvirea lui Drussus. El îl citează pe Drussus. a intrat pe sub pielea împăratului 49. recrutate aproape numai din Etruria şi Umbria sau din vechiul Latium şi din vechile colonii romane. când vorbeşte de Sejanus care. Ştiinţifică. Istoria începe mai degrabă cu domnia lui Tiberius surprinzând momentul de maximă autoritate al pretorienilor sub prefectul Sejanus. 1963. prin subterfugii. 253-254 50 Ibidem. El subliniază nobleţea sufletească a lui Drussus în raport cu viclenia şi setea de putere a lui Sejanus. prefect pretorian.CAPITOLUL III GARDA PRETORIANĂ ÎN ISTORIOGRAFIE TACITUS Tacitus îi numeşte pe pretorieni ostaşii din Roma şi spune că erau legaţi de multă vreme de împărat prin jurământ48. era sfetnicul împăratului. care încerca să-şi vadă în acelaşi timp de treburile interne ale statului luptându-se cu senatul şi de cele externe confruntat cu ameninţări la extremităţile Imperiului. nepoţii lui vor fi ai familiei Drussilor. după 48 49 Tacitus.

croindu-şi drum pe sub pielea împăratului şi spre tronul Romei. conducerea Gărzii îi este acordată lui Tigelinnus. Bucureşti. Bănuiţi de vicleşuguri împotriva lui Galba. tânărul Nero urcă pe tron. 307 54 Ibidem. ei l-au abandonat pe Nero din cauza unor vicleşuguri şi uneltiri şi nu din porniri lăuntrice şi după ce au văzut că nu primesc nici donaţia făgăduită de Galba. Pretorienii l-au susţinut pe împărat în toate nebuniile sale care au inclus incendierea Romei şi uciderea unui număr mare de creştini.Silius şi pe Titius Sabinus. mama împăratului Tiberius. mentorul lui Nero. 81 22 . comandanţi militari. după uciderea mamei sale şi discreditarea lui Burus. După moartea Iuliei. Ştiinţifică. Rând pe rând. prefect al Gărzii şi soldat loial mamei sale. spune el. împăratul nu avea destulă încredere şi plănuia să îl înlocuiască cu unul din liberţii săi54. Rând pe rând. Seneca. Sejanus discreditează senatori. p. moştenitorii tronului52. mâna Liviei. Însă în urma unui conflict cu nora sa Agrippina şi cu nepotul Nero. Pretorienii se raliază în jurul lui Galba55.uciderea lui Drussus complota acum la eliminarea copiilor lui Germanicus (Claudius). Sejanus îi cere lui Tiberius. ticăloşia comandantului lor. 256-257 Ibidem. va fi nevoit să se sinucidă. p. p. ocupanţi de funcţii publice. 380 56 Tacitus. 71 57 Ibidem. Dar loialitatea lor se cumpăra cu sume imense de bani. Sejanus îi discreditează pe C. Urmaşul lui Tiberius. puterea lui Sejanus asupra acestuia nu mai are nici o stavilă53. printr-o scrisoare. care dorea tronul pentru el56. p. Caligula îl va numi în fruntea pretorienilor pe prietenul său Lusius Geta. p. apropiaţi ai lui Germanicus. văduva lui Drussus. 52 53 Ibidem. Opere II – Istorii. 1964. Iar la asta s-ar mai putea adăuga. Nymphidius Sabinus. Ed. au fost îndepărtaţi tribunii pretorieni Antonius Naro şi Antonius Taurus57. Puterea Imperială era împărţită între consulul Titus Vinius şi perfectul pretorian Cornelius Laco. Agrippina. oameni mai mult sau mai puţin influenţi. împăratul este nevoit să-l scoată pe Sejanus ţap ispăşitor pentru a scăpa de ura poporului şi Sejanus este executat împreună cu toată familia şi susţinătorii săi. Caligula îl vizitează pe acesta în tabăra Pretoriană ca să-şi întărească relaţia cu Garda. În opinia lui Tacitus. 379-380 55 Ibidem. dar nici în Geta. care îi puneau în primejdie ambiţiile politice. iar în cele din urmă Garda îl părăseşte pe Nero care se sinucide la rândul lui. Sub Nero. p. Susţinut de Burus.

Soldaţii erau ameţiţi de vin iar cei mai ticăloşi urmăreau jaful. al cărui protejat fusese. care se vede nevoit să le ţină un discurs moralizator. în afara legiunilor învinse şi răspândite prin Italia.”60. p. pretorienii se răscoală împotriva lui Vittelus. p. 85 Ibidem. p. fostul prefect Laco fiind ucis de un pretorian reangajat din ordinul lui Otho58. Noul împărat îl numeşte prefect pretorian pe Flavius Sabinus. p. cea mai mare frică a sa erau cohortele pretoriene. 229 61 Ibidem. Îl detestă însă pe Sejanus pentru setea sa de putere şi pentru dorinţa de a prelua tronul. 119-123 60 Ibidem. Vittelus îi execută pe toţi comandanţii pretorieni61. pretorienii îl ajută pe Otho să preia tronul din mâinile lui Galba. de senatori şi chiar de împărat. Otho adaugă armatelor sale şi Garda Pretoriană şi încredinţează conducerea opeaţiunilor primii pililor. Vittelus i-a iertat pe pretorieni şi a încercat să-i aducă sub ascultare cu daruri şi favoruri. Otho sau Vittelus se datorează pretorienilor.Conduşi de tribunul Iulius Martialis. să le dea concedii. Nu neagă însă Gărzii rolul imens pe care îl are aceasta în luarea deciziilor amintind că ridicarea şi căderea lui Nero. iar în fruntea trupelor de pedeştri îl pune pe prefectul pretorian Licinius Proculus. Antonius Novelus şi Suedius Clemens şi tribunului reinstalat Aemilius Pacensis. Felul în care Tacitus înfăţişează această revoltă ne arată o părticică din cumplita putere de care se bucura Garda: erau temuţi de populaţie. să le plătească donaţii şi să nu-i pedepsească decât pe doi din cei vinovaţi de revoltă de frică că aceştia l-ar putea îndepărta oricând de pe tron59. Era cât pe ce să se întâmple o răscoală când prefectul pretorian a fost ucis de proprii soldaţi deoarece era bănuit că încerca să-l detroneze pe Otho. acuzându-l de nerespectarea înţelegerii pe care o avuseseră şi lupta dintre ei culminează cu incendierea Capitoliului. Tacitus le recunoaşte pretorienilor puterea imensă de care se bucurau şi o justifică prin faptul că se aflau atât de aproape de centrul puterii. Roma. Citez: „Dar acum au ieşit pe câmpul de bătaie legiunile şi flota şi lucru rar altădată. 229-230 23 . Conduşi de Flavius Sabinus. 58 59 Ibidem. Învingător. Galba. Cu ascensiunea la tron a lui Vespasian se termină istoria povestită de Tacitus. După ce Vittelus îl învinge pe Otho şi-şi asigură puterea. În războiul împotriva lui Vittelius care visa la tron. chiar ostaşii pretorieni şi urbani.

guvernator al Smirnei. 115 63 Ibidem. Parfrots Book Company Troy. Dio Cassius a fost protejat însă de împăratul Septimius Severus care îi preţuia foarte mult abilităţile politice şi oratorice. 62 Cassius. vol. ci doar perioada ei de mare glorie sub Sejanus. descrierile sunt mai detaliate şi începând cu Commodus devin foarte precise. Dio Cassius scrie o istorie a Romei de la începuturi până în 229. Geta and Caracalla. p. Dio Cassius a fost senator. New York. Lui Tacitus îi datorăm una din cele mai obiective viziuni asupra Gărzii dintre toţi istoricii romani. începuturile Gărzii nu sunt surprinse. După aceea. Spre de deosebire de Tacitus. consul şi proconsul în Africa şi Pannonia. El nu priveşte cu ochi buni îmfiinţarea Gărzii. p. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. DIO CASSIUS La fel ca şi Tacitus. Până la perioada lui Iulius Caesar istoria este mai lapidară. Opera sa este împărţită în 6 cărţi. el nu insistă pe perioada de apogeu a Gărzii în vremea lui Tiberius şi Sejanus.Deoarece îşi începe opera cu domnia lui Tiberius. A fost foarte preţuit de împăratul Septimius Severus. Elagabalus and Alexander Severus . III. el nu intră în amănunte privind activitatea acesteia ci dă doar detalii despre felul în care era organizată şi modalităţi de recrutare62. Macrinus. Dio. devenind din ce în ce mai negativă cu privire la influenţa pe care aceasta o avea asupra împăratului şi a lumii politice romane. dar în primele sale cărţi de la creearea ei şi până la domnia lui Nero. Dio Cassius este primul istoric roman care surprinde începuturile Gărzii. Din operele sale putem afla că Garda era compusă din nouă cohorte quingenaria şi că membrii săi erau recrutaţi în majoritate din interiorul Italiei63. 2004. când pretorienilor li se oferă o tabără în interiorul Romei. creearea şi stabilizarea acesteia. Acest negativism poate fi legat şi de relaţia pe care Dio Cassius ca om politic o avea cu Garda şi care se deteriorase până la nivelul în care Garda îi ceruse moartea. atitudinea istoricului faţă de Gardă se schimbă. 117 24 . După domnia lui Nero.

Macrinus. la auzul unei pungi cu galbeni. Otho şi Vittelus64. echipamentul şi activitatea pretorienilor. care va încerca să-l asasineze.Istoricul vorbeşte foarte acid despre rolul Gărzii în sinuciderea lui Nero şi critică rolul masiv jucat de aceasta în numirea şi mai apoi asasinarea lui Galba. considerându-le măsuri necesare şi salutare65. A salutat în lucrările sale acţiunile lui Vespasian şi Titus de a reduce dimensiunile şi de a modifica structura etnică a Gărzii. În cărţile în care a descris domnia următorilor împăraţi a amintit mai puţin despre Gardă şi rolul acesteia. PROPAGANDA De-a lungul istoriei umanităţii. loialitatea”66. VI. Însă în ceea ce priveşte exactitatea informaţiilor privind organizarea. Pe 64 Idem. care i-a cerut chiar moartea. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. vol. IV. Dar informaţiile acestuia trebuie preluate cu grijă şi în spirit obiectiv. Geta and Caracalla. Macrinus. Elagabalus and Alexander Severus. Geta and Caracalla. Va deplânge asasinarea lui Elagabalus şi-l va avertiza pe Alexandru Severus despre pericolul care-l reprezintă „aceşti bărbaţi care-şi schimbă atât de uşor. Dio Cassius reprezintă cea mai importantă sursă istoriografică în ceea ce priveşte Garda Pretoriană. 90-110 66 Idem. Şi-a manifestat din nou dezgustul faţă de asasinarea lui Pertinax de către Gardă şi a salutat decizia lui Severus de a desfiinţa Garda şi a o recrea din legiunile dunărene deşi va intra în conflict cu aceasta nouă gardă. 115-131 25 . nu ne permitem să ne îndoim de acest istoric de origine greacă deoarece majoritatea informaţiilor transmise de el au fost deja confirmate prin scrierile altor istorici sau descoperiri arheologice. p. conducerea. p. recunoscută fiind atitudinea negativă a istoricului la adresa Gărzii precum şi conflictul personal pe care l-a avut cu aceasta. 50-110 65 Ibidem. p. Respectul de care un individ se bucura în societate era direct proporţional cu funcţia pe care acesta o ocupa în instrumentele de război ale societăţii sale. vol. cărţile acestuia acoperind cea mai mare parte a existenţei acesteia şi perioada de sublimă glorie a pretorienilor. meseria armelor a fost privită mereu ca fiind una din cele mai onorabile meserii. Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed in Greek During The Reigns of Septimius Severus. Elagabalus and Alexander Severus.

facând din ea centrul unor ample campanii de propagandă. un civilizator. Al doilea intrument a fost creearea unui sistem de recompense pentru soldaţi. Primul ar fi idealizarea imaginii soldatului roman. Universitatea Petru Maior. Aceştia erau bine plătiţi. se creează 28 de legiuni permanente şi meseria armelor devine astfel o carieră. un bărbat puternic şi onorabil. iar la sfârşitul serviciului militar primeau. de îndată ce intrau în rândul veteranilor. el trebuia să-şi dovedească 67 Istvan. Imperiul s-a folosit de trei instrumente propagandistice. aducând cu el pax romana în provinciile în care era detaşat. 30-96 68 Ibidem. idealizarea imaginii soldatului. p. dacă îl putem numi aşa. a războinicului prin excelenţă. Fabian. Era selectat pentru curaj şi abilităţile de luptător şi trebuia să dovedească calităţi deosebite pentru a i se permite onoarea de a servi în garda personală a împăratului. El se adresa necetăţenilor. A intra în rândurile armatei. De asemenea. De la polis-ul grecesc în care calităţile de bărbat. Război şi Societate în Lumea Antică – note de curs. Astfel. Originea sa era pură deoarece pretorienii erau recrutaţi aproape în totalitate din peninsula Italică. aparatul de propagandă al Imperiului Roman. Odată cu instaurarea Imperiului şi cu reformele făcute de Augustus. Revenind la primul instrument. a ajuns sa fie idealizată. efectivele legiunilor trebuiau refăcute tot timpul. pe lângă lotul de pământ dat în mod obişnuit veteranilor şi calitatea de cetăţean roman68. tipul caracteristic pentru acest intrument era soldatul din Garda Pretoriană. Aici intră în funcţiune. avansând mai apoi în funcţie şi retragerea la vatră ca veteran după îndeplinirea serviciului militar obligatoriu a cărui durată a variat în timp erau privite ca acte onorabile de către bărbaţii Imperiului. p. în timpul Republicii. Al treilea şi cel mai inteligent instrument de propagandă a fost transformarea armatei în agent civilizator. ajungem în lumea romană. 40-56 26 . Din cauza războaielor aproape permanente pe care le purtau. imaginea soldatului. Pentru a atrage noi voluntari şi a menţine numărul trupelor constant. Aceste două instrumente se adresau mai mult celor care erau deja cetăţeni romani67. În primă instanţă. cetăţean şi soldat erau interdependente. 2009.parcursul secolelor. necetăţenii din provincii puteau intra în armată în auxillia şi alae. locuiau în tabere relativ confortabile şi primeau o bucată de pamânt să o cultive la terminarea serviciului militar. care era arătat ca un exemplu de bărbaţie şi curaj. Tîrgu Mureş. meseria de soldat nu era o carieră permanentă.

meseria armelor redevine onorabilă. Umanismul şi Renaşterea redescoperă soldatul roman şi mai ales pretorianul ca ideal de frumuseţe masculină. în măsură să canalizeze către obiectivele cuvenite thymos-ul. Scorpionul roşu. influenţate nemijlocit de statuile monumentale ale împăratului echipat în comandant suprem. p. Devenită un subiect sensibil în prima parte a Evului Mediu. Capul nu este plecat. cel al Partidului Fascist din Italia şi cel al Partidului Nazist din Germania. Odată cu creearea noţiunii de „război drept” de către Sf. În încercarea lor de a creea armate puternice ei redesenează imaginea luptătorului prin excelenţă reînviind modelul 69 Boene. violenţa potenţială şi să stăpânească dorinţele69. sigură pe sine. FEDN. Conştienţi de propria superioritate. aşteptând în uniformele lor să-şi primească ordinele dar fără nimic din aerul de servitudine al legionarilor.Bernard. Fresca de pe „Columna lui Traian” (vezi anexa 1 ) prezentând un grup de pretorieni în aşteptare este foarte grăitoare pentru topicul discutat. pretorienii îşi declară în mod vizibil autoritatea faţă de celelalte unităţi ale armatei şi loialitatea unică îndreptată doar spre persoana împăratului. Ambii încarnează o forţă ce se vrea liniştită. Conscription et Armee de Metier. desigur.114-118 27 . Augustin şi. meseria armelor şi imaginea soldatului s-au degradat datorită atitudinii negative faţă de război pe care a avut-o religia creştină in perioda ei timpurie. Pe monumentele romane. este folosit până azi ca să demonstreze puterea şi curajul unităţii militare care îl foloseşte.Ed. singura admisă în inima puterii imperiale. simbolul Gărzii. Martin. se reflectă acea „autoritate a soldatului” care îşi află expresia cea mai evidentă în sculpturile în relief ale unor militari cu platoşă. Un grup de bărbaţi înalţi. apoi a celei de „război sfânt” de către papalitate şi concomitent cu evoluţia clasei cavalereşti. Cele mai cunoscute cazuri sunt. asemănătoare cu sobrietatea păzitorilor din cetatea platonică. bărbia este uşor ridicată. Louis Michel.Paris. bine clădiţi după toate standardele frumuseţii romane. Însă revitalizarea deplină a imaginii soldatului şi mai ales a pretorianului ca ideal de onoare se petrece în epoca contemporană odată cu accederea la putere în mai multe state din Europa a unor regimuri de extremă dreaptă.loialitatea pentru că servea într-unul din cele mai ameninţatoare unităţi armate. unde legăturile reciproce care-l unesc pe soldat cu căpetenia Imperiului devin vizibile în chip limpede.1991.

De aceea. Ed. Restellini. Bucureşti. a superiorităţii asupra celorlalţi71. simbolul legiunilor romane şi folosirea ei în toate manifestările propagandistice atât în Italia cât şi in Germania era o practică comună. în Italia. Patrick. această imagine greşită fiind întreţinută de cinematografie. 70 71 Guyot. Creeată în mod artficial sau nu. Celebrele unităţi care au dat mai târziu numele partidului condus de Mussolini şi a curentului politic iniţiat de acesta. Desenele lui Franz Eichhorst (vezi anexa 2 ) sau sculpturile lui Arno Breker (vezi anexa 3 ) vor părea foarte familiare unui cunoscător al artei greco-romane. 190-195 28 . cu creasta din pene sau păr de cal este asociat azi în mod greşit cu toţi soldaţii romani deşi era strict apanajul Gărzii. Coiful Pretorian specific. p. iar imaginea acestora în cinematografie şi în arta civilă şi militară sunt motive recurente. privirea pierdută undeva în zare. Atitudinea personajului din sculptura „Gata de luptă” a lui Arno Breker (vezi anexa 4) este foarte asemănătoare cu cea a pretorienilor de pe „Columna lui Traian”. La fel. în general şi a pretorienilor în special este foarte puternică în epoca contemporană fiind considerată un ideal prin excelenţă. preluarea acvilei. Corint. 139-143 Ibidem.roman. conştientizarea propriei valori. dictatorul Benito Mussolini creează un ideal militar bazându-se pe imaginea soldatului roman în general şi a pretorienilor în special. curaj şi onoare. De asemenea. 2002. destinată protecţiei persoanei împăratului. în special a soldatului pretorian ca ideal de forţă. Aceeaşi bărbie uşor ridicată. imaginea soldatului roman. La fel cum odinioară pretorienii erau cea mai elitistă unitate a armatei romane. mândria reţinută. Adelin. nu ar trebui să ne surprindă faptul că multe unităţi militare din toate armatele lumii arborează cu mândrie acvila legionară sau scorpionul roşu pretorian ca simbol al unităţii militare în cauză. numite „fasci di combatimento” aveau la bază tocmai această imagine idealizată a pretorianului roman. la fel soldaţii germani trebuie să-şi polizeze abilităţile ca să fie demni să-l apere pe führer70. p. Arta Nazistă.

CAPITOLUL IV GARDA PRETORIANĂ. ORGANIZARE, CONDUCERE, ECHIPAMENT
În 28 a.Chr., concomitent cu celelalte reforme precum stabilirea unei armate permanente, Augustus hotărăşte înfiinţarea unei gărzi pentru el şi familia sa. Această gardă era constituită din 9 cohorte. Există dezbateri între istorici în ceea ce priveşte mărimea unei cohorte pretoriene. În timpul lui Augustus erau cel mai probabil formate din 480 de oameni la fel ca şi cohortele quingenare ale legiunilor sau ale auxiliilor, deşi unii istorici insistă că au fost formate din 1000 de oameni încă de la început. La o dată necunoscută, înainte de anul 47 p.Chr. au mai fost adăugate trei cohorte celor 9 originale şi în 69 p.Chr., în timpul scurtei sale domnii, Vitellius i-a trecut în rezervă pe pretorieni şi şi-a creeat o nouă gardă presupus a fi formată din 16 cohorte a câte 1000 de oameni. Această nouă forţă a avut prea puţin timp la dispoziţie pentru a putea fi organizată şi campată înainte ca Vespasian să vină la putere şi să reducă garda pretoriană la nivelul ei original din timpul lui Augustus, adică 9 cohorte de 480 de oameni. Domitian a creeat a zecea cohortă dar părerile sunt împărţite dacă el a şi crescut sau nu mărimea cohortei72. După asasinarea împăraţilor Commodus şi Pertinax, pretorienii s-au „vândut” celui care părea să aibă cele mai mari şanse la tron, Didius Iulianus, care a fost însă împărat doar pentru două luni după ce le-a asigurat pretorienilor o donaţie generoasă. Când Septimius Severus devine împărat în iunie 193, el a desfiinţat Garda Pretoriană originală şi a reconstituito cu soldaţi loiali din propriile sale legiuni şi a crescut forţa cohortei la 1000 de oameni. Garda Pretoriană şi-a găsit sfârşitul în mâinile lui Constantin, care a abolit-o în 312 pentru că luptase de partea rivalului său, Maxentiu73. Augustus a exclus ordinul senatorial de la comanda Pretorienilor, numind doi prefecţi pretorieni de rang ecvestru în anul 2 a.Chr., pe acelaşi principiu de colegialitate ca şi consulii astfel încât să se supravegheze unul pe celălalt, notoriul Sejanus fiind prima excepţie de la

72

Southern, Pat,– The Roman Army – A Social and Institutional History, Ed. ABCClo, Oxford, England, 2006, p.115-117 73 Ibidem, p.117

29

această regulă. Astfel, Pretorienii nu se bucurau de putere politică directă dar exercitau o influenţă enormă şi acordul lor era esenţial pentru orice nou candidat la tron74. Cohortele pretoriene erau numărate de la I la IX, adâugându-se X sub Domitian şi erau comandate de tribuni. Fiecare cohortă era divizată în 10 centurii comandate, ca şi în legiuni, de centurioni. Seniorul centurion al Gărzii era trecenarius şi adjunctul la comandă era princeps castrorum. Titlul de trecenarius era indicativ al funcţiei sale de a comanda 300 de gărzi imperiale călare, speculatores, o forţă de cavalerie de elită încorporată în Gardă şi care formau garda specială a împăratului distinctă de gărzile călare, equites singulares Augusti75. Un simplu soldat în Garda Pretoriană putea ajunge uşor centurion în legiuni. Un excenturion din Gardă avea avantaje chiar mai mari, putând ajunge la rangul de primus pilus în legiune şi se putea întoarce la Roma pentru a prelua o varietate de funcţii în diferitele forţe militare din oraş. Unii din ei puteau progresa într-o carieră administrativă devenind procuratorii imperiali în provincii76. Baza de recrutare pentru Garda Pretoriană a fost în primă instanţă Italia, dar în secolul II recrutarea a fost deschisă pentru câţiva bărbaţi din Pannonia şi Dalmaţia. Apoi Severus înlocuieşte fosta Gardă Pretoriană cu una formată din soldaţi din propriile sale trupe germanice provenite din Ilyricum. Această diferenţă în origini şi asocierea foarte puternică pe care o aveau cu împăratul se poate să fi dus la creşterea aroganţei pretorienilor în secolul III, aceştia ajungând să terorizeze locuitorii Italiei. La origine, când au fost creeate de Augustus, doar trei cohorte pretoriene puteau fi în Roma în acelaşi timp, celelalte şase fiind staţionate în diferite oraşe de pe teritoriul Italiei. Totuşi, sub împăratul Tiberius, când influenţa prefectului pretorian Sejanus se afla la zenit, toate cohortele pretoriene au fost cazate în tabăra nou construită pentru ei, castra praetorie, la periferia nord-estică a Romei. Suprafaţa de 16,7 hectare a castra praetoria pare să contrazică părerea acelor istorici care susţineau că aceste cohorte pretoriene erau formate dintr-o mie de oameni, fiind mult prea mică pentru a găzdui un număr atât de mare de soldaţi77. În castra praetoria membrii gărzii urmau acelaşi antrenament ca şi cel al legionarilor şi din secolul II p.Chr. îl vor însoţi pe împărat în diverse războaie, dar fără a avea funcţii tactice.
74 75

Ibidem, p.116-117 Ibidem, p. 117 76 Ibidem, p. 116 77 Ibidem, p. 116

30

Statutul şi plata pretorienilor erau mult mai ridicate decât ale soldaţilor din legiuni sau auxilii. Existau posibilităţi de avansare în carieră mult mai ridicate, aşa cum am menţionat mai devreme. Cât despre soldă, ea a fost stabilită la începutul secolului I p.Chr. la 375 de denarii, pe când legionarii primeau doar 225 de denarii. Această diferenţă s-a mărit şi mai mult sub Domitian, care a crescut plata legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. De fiecare dată când un împărat făcea o donaţie trupelor, pretorienii primeau întotdeauna mult mai mult decât soldaţii din legiuni şi auxilii. În curând s-a stabilit obiceiul de a se plăti un dar în bani pretorienilor la ascensiunea pe tron a unui nou împărat sau la orice ocazie specială precum o victorie militară sau promovarea unui membru al familiei imperiale. Drept urmare, membrii Gărzii şi ofiţerii acumulau într-o perioadă relativ scurtă o mică avere. Durata serviciului militar pentru pretorieni era de 16 ani spre deosebire de 20 de ani şi mai apoi 25 de ani serviţi în legiuni sau auxilii. Astfel, membrii Gărzii şi ofiţerii puteau avansa spre posturi militare superioare cât erau încă în floarea vârstei(30-40 de ani)78. În ceea ce priveşte echipamentul Gărzii Pretoriene, acesta era mult mai elaborat decât cel al legionarilor şi reflecta rolul pe care aceştia în jucau în Imperiul Roman. Un aspect mult discutat de către istorici este cel al armurii şi al dotărilor armate care îi caracterizau pe pretorieni şi care îi făceau să se distingă faţă de legionari sau faţă de alţi militari romani. În realitate, atunci când pretorienii erau implicaţi în bătălie sau participau la alte genuri de operaţiuni militare, echipamentul lor nu diferea prea mult faţă de cel standard purtat de legionari. În esenţă, putem spune că pretorienii dispuneau de un anumit tip de „uniformă” (armura, casca, tunica, încălţămintea, etc.)79. Putem face o distincţie între o armură grea, de război şi o armură uşoară purtată când pretorienii se aflau campaţi la Roma pe timp de pace. O distincţie ulterioară se va face în fuziunea dintre departamente (infanterie, cavalerie) precum şi între epocile istorice de referinţă (secolele I, II, III şi IV)80. Aspectul poate cel mai original este reprezentat de legătura cu tradiţia. Pretorienii prezintă un echipament încărcat, oarecum clasic. Referirea la trecut era puternic resimţită în cadrul armatei şi chiar dacă fusese constituită oficial la începutul epocii imperiale, Garda
78 79

Ibidem, p. 115-116 Mattesini, Silvano, Le Legioni Romane – L’armamento in Mille Anni di Storia, Ed. Gremese, Roma, 2006, p. 190 80 Ibidem, p. 190

31

Când îl escortau pe Imperator. Acesta se poate deduce. nu s-au găsit dovezi arheologice care să susţină această afirmaţie. adică un fel de cămaşă de fier în locuri mult mai tipicei şi mai răspânditei în Imperiul timpuriu lorica segmentata. fără probe arheologice efective din unele basoreliefuri ca cel de pe Arcul lui Claudiu din 51 p. Ceilalţi ofiţeri purtau un baston lung cu capăt sferic care simboliza demnitatea de a conduce. Defapt purtau un coif de tip attic (grec. athenian) romanizat cu o creastă vizibilă în vârf. La nivel de ipoteză este probabil că aveau şi un al doilea tip de echipament pe care îl putem defini ca un alt tip de uniformă. funcţionari care purtau fasciile. centurionii se distingeau prin creasta transversală (şi prin faptul că purtau vinca. 190 32 . dar după cum am mai spus. Lorica segmentata ia locul loricei hamata. spre deosebire de cel rectangular al legiunilor imperiale.Chr. au fost avansate mai multe ipoteze. pumnalul şi pilumul (suliţa clasică) erau în schimb armele ofensive. De aceea pretorienii purtau o cască de tip Montefortino ca şi soldaţii lui Caesar şi de multe ori purtau o lorica hamata. pe laturile căştii erau poziţionate două pene. clasicul baston din lemn de stejar) pe când cea a celorlaţi ofiţeri era dispusă longitudinal. rămăşiţă a războinicilor romani din secolul trecut. Funcţionalitatea şi siguranţa erau elementele prioritare şi de aceea pretorienii purtau în aceste situaţii căşti de tip italic sau galic în diversele lor variante. faptul că Republica s-a transformat în Imperiu.81 În timpul campaniilor şi războaielor. Scutul era oval şi convex.Pretoriană aminteşte de Republica romană şi acest aspect este puternic evocat în imaginea exterioară a membrilor acesteia. În ceea ce priveşte culoarea tunicii. Fasciile erau cele care simbolizau autoritatea magistraţilor în perioada Republicii. Gladiusul. În orice caz. Culoarea roşie pare mai plauzibilă şi datorită faptului că roşii erau şi tunicile lictorilor. dar armamentul ofensiv rămâne acelaşi 81 Ibidem. echipamentul nu era probabil diferit de cel al legionarilor. Culoarea crestei şi a penelor era albă. în care pretorienii purtau un alt tip de echipament. Creasta putea să fie din păr de cal sau din pene probabil de culoare roşie sau albastră. Culorile cele mai probabile de a fi fost folosite sunt albul şi roşul (aceasta din urmă a fost folosită probabil şi în cazul altor uniforme). p. În basoreliefuri se observă în unele cazuri că armura este de tip muscular ca cea a ofiţerilor din legiuni (poate din bronz sau chiar din piele) iar tunica este îmbrăcată pe deasupra de armură. ei erau cei care simbolizau caracterul de continuitate.

de aceeaşi culoare cu pantalonii numiţi blache pe care îi purtau cavalerii. iar ocazional. 191 Ibidem. Astfel atât legionarii cât şi pretorienii se îndepărtează tot mai mult de imaginea clasică a soldatului roman din secolul I şi II. brache. Aspectul general era orientalizat. echipamentul pretorienilor (ca şi cel al legionarilor. p. Din punct de vedere simbolic. pilum.(gladius. etc. Armura (cel puţin în secolele I şi II p. La gât purtau o eşarfă numită focale. Locul loricei segmenatata sau hamata este luat acum de o armură din solzi de metal (lorica squamata) care este prezentă din timpul lui Marcus Aurelius. Împreună garantau o bună protecţie şi o mai mare libertate de mişcare. Cohortele nu mai sunt compuse acum aproape exclusiv din elemente italice. Calul se călărea fără scări şi echilibrul călăreţului era dat de patru coarne aflate la fiecare colţ al şeii care îl ajutau pe cavaler să meargă în galop sau să lupte fără să-şi piardă echilibrul. Casca era un model clasic tipic acesteia. iar în ceremoniile oficiale un fel de coturni (calceus). Tunica era albă. 82 83 Ibidem. de culoare albastră sau roşie care proteja pielea de frecarea armurii. ci este tot mai evidentă prezenţa elementelor barbare romanizate.) era făcută dintr-o plasă de zale de fier ca să nu împiedice mişcările ca cea segmentată. pretorienii aveau un scorpion imprimat pe tunică şi pe scuturi (de culoare albastră sau roşie) care erau de asemenea bogat decorate cu semne de factură astrologică: stele. 192 33 . de altfel) se schimbă substanţial. Harnaşamentul calului era foarte valoros pentru a sublinia rangul superior al pretorienilor faţă de ceilalţi cavaleri din legiuni sau din alae83. Solzii erau plăci de fier poleite cu bronz şi lipite apoi pe un corset de piele. În secolul III. În picioare purtau clasicele sandale şi talveţii. semilune. spatha.Chr. simboluri solare. p. La nivelul armamentului. Schimbările sociale şi politice survenite în sânul Imperiului se reflectă şi în înfăţişarea Gărzii Pretoriene. ei aveau contus. casca de factură imperială prezintă margini mai rotunjite şi are acum o protecţie pentru ceafă mai mare.82. Tunica prezintă mâneci lungi. Scutul avea o formă poligonală pe care era pictat scorpionul. necesari atât pentru perioadele de iarnă cât şi pentru comoditatea călăreţului când se urca pe cal. un tip de lance scoasă din uz pentru infanterie dar folosită încă de cavalerie iar gladiusul era înlocuit de o armă mai lungă. pumnal). dovadă clară a influenţei parţilor asupra lumii militare romane. Pentru cavalerie discursul era diferit.

Puterea şi 84 85 Ibidem. Armura este probabil tot cea din plăci de oţel. Când Augustus creează Garda din cele nouă cohorte quingenaria la fiecare cohortă era ataşată o unitate formată din 120 de cavaleri. a luat locul clasicului gladius85. Scutul.. p. Transportau mesaje secrete. 192 87 Southern. care are rolul de a ţine inamicul la distanţă. cit. ci are o formă de pară prin cele două adâncituri din laterale. p. Căştile din secolul IV sunt de o calitate mai proastă faţă de perioada clasică. mereu de formă ovală nu mai este convex. la fel ca cei folosiţi de populaţiile germanice sau celtice. Era campat într-o tabără specială în jurul reşedinţei împăratului şi a familiei sale şi nu în tabăra pretoriană de la periferia Romei87. p. lungă şi dreaptă. Sandalele militare au fost înlocuite cu încălţăminte de tip civil din piele. Doar cavalerii care exercitau acum rolul de protecţie în locul legiunilor îşi puteau permite echipamente mai bune şi mai scumpe86. p. Pilumul este abandonat definitiv şi înlocuit de lance. de multe ori îl însoţeau pe acesta la întâlnirile cu Senatul sau îl consiliau în rezolvarea unor chestiuni oficiale. Op. constituiau corpul de bodiguarzi al împăratului. care era deschisă în jurul gleznei84. pretorienii care au luptat de partea lui Maxentiu purtau căşti de tip Intercissa de tip romano-sassanid şi scuturi rotunde..Chr.117 34 . locul lor în aceste misiuni va fi luat de frumentarii. Spre sfârşitul existenţei lor (300-312 p. pe lângă rolul de bodyguarzi ai împăratului mai îndeplineau şi diferite servicii pentru acesta. semn clar al decadenţei economice şi tehnice a Imperiului. care are un rol mai defensiv. Şi armele ofensive se schimbă. P. o forţă de cavalerie de elită conduşi de trecenarius.). Speculatores. un grup de 300 de gărzi imperiale călare. Tribunii şi centurionii cohortelor pretoriene ajungeau de cele mai multe ori să îndeplinească rolul de sfetnici neoficiali ai împăratului şi de aceea. seniorul centurionilor. speculatores.purtaţi înainte doar de cavaleri sau doar în timp de iarnă sunt acum purtaţi de toată lumea şi acoperă piciorul până la gambă. comparativ numeric decât turmaele de 300 de cavaleri ataşaţi unei legiuni. Aceşti cavaleri aveau un rang superior şi un statut mai elevat chiar şi printre ceilalţi pretorieni. 192 Ibidem. O spadă similară spatha-ei de cavalerie. În timpul lui Hadrian. 192 86 Ibidem. Un aspect foarte controversat în ceea ce priveşte Garda Pretoriană îl reprezintă cavaleria. mult mai mare. singurul care îl însoţea pe acesta peste tot. Astfel. duceau la bun sfârşit misiuni de spionaj şi chair asasinate.

Baza de recrutare se va lărgi spre câţiva soldaţi din Pannonia. P. Ilyricum şi Dalmaţia. să apere graniţele Imperiului. donaţii şi favoruri pretorienilor. p. abia în secolul III când neîncrederea în soldaţii romani crescuse odată cu elevarea rolului cavaleriei de origine germanică şi scăderea rolului infanteriei legiunilor89. dar ca forţă militară militară atingeau probabil valoarea a patru-cinci legiuni. în inima puterii imperiale. Primul pas era obţinerea. aceea de a desfiinţa legiunile odată atinse graniţele Italiei. urma pasul al doilea şi anume consolidarea puterii. crescând astfel în mod inconştient influenţa pretorienilor ca unică forţă militară nu numai în Roma ci şi în întreaga Italie88. 86-87 89 Southern. De aceea existau doi paşi pe care fiecare nou împărat căuta să-i îndeplinească pentru a accede la dar şi pentru a menţine tronul. dar le menţine în afara graniţelor Italiei. Pretorienii se aflau campaţi la Roma. deoarece nici un cetăţean roman nu ar fi permis unui barbar romanizat să facă parte din forţa militară cu cea mai mare influenţă în viaţa politică a Marelui Oraş. Mai exista şi problema locaţiei. care ca număr se apropia de cel al unei legiuni. p. deşi a permanentizat existenţa armatei ca instituţie. Aceasta a doua metodă de consolidare a puterii prin înlocuirea Gărzii Pretoriene presupune că împăratul respectiv avea de partea sa destule legiuni încât să îl ferească de o eventuală revoltă a pretorienilor. ci le permanentizează existenţa într-o armată regulată. Aceasta se putea face pe două căi: fie continuând să acorde daruri. De aceea la început Italia va constitui unica bază de recrutare pentru Garda Pretoriană. cum au făcut Vespasian şi Titus. Augustus nu mai desfiinţează legiunile. 1996. Theodor.. Op.. London. fie înlocuind Garda cu oameni aleşi din proprii susţinători (această înlocuire se putea face în totalitate. cit.influenţa de care se bucurau ofiţerii Gărzii Pretoriene era de necontestat. A History of Rome Under the Emperors. Această regulă exista încă din timpul Republicii. Odată ajunşi acolo. sau doar la nivel de ofiţeri. Routdledge. sau mai degrabă cumpărarea sprijinului Gărzii Pretoriene pentru a accede la tron. cum fac majoritatea împăraţilor cu domnii mai lungi de 5 ani). Ed.115-117 35 . Mişcarea pur politică a lui Augustus de a acorda conducerea Gărzii Pretoriene unui prefect de rang ecvestru a fost în fapt o lovitură dată ordinului senatorial şi familiilor de patricieni din Roma de la care emanase puterea în vechea Republică. Dându-le conducerea 88 Mommsen. a pus legiunile în afara Italiei în provincii. în timp ce reforma lui Augustus.

115 Tacitus. acesta fiind. 90 91 Ibidem. de exemplu cazul lui Sejanus care aproape a ajuns împărat. Augustus mută sceptrul puterii în mâinile ordinului ecvestru. influenţă care i-a atras ura contemporanilor91. de la înfiinţarea lor în timpul lui Augustus şi până la dispariţia lor în timpul lui Constantin. care fusese până atunci mereu în umbra celui senatorial90. în materie de putere politică (chiar dacă neoficial). uneori chiar primul. 1964. p. Bucureşti. Opere III – Anale. În concluzie. 253-254 36 . deşi au suferit multe schimbări de organizare şi echipament. în esenţă fondul pretorienilor a rămas acelaşi: o forţă militară puternică şi bine organizată. Ed. când împăratul era influenţabil iar puterea prefectului pretorian era la apogeu. al doilea om în stat după împărat. De asemenea. Ştiinţifică şi pedagogică. făcând-o astfel capabilă să exercite o influenţă majoră în toate deciziile luate la cele mai înalte niveluri ale Imperiului Roman. p. funcţia de prefect pretorian reprezenta apogeul unei cariere de rang ecvestru. unica campată în inima puterii imperiale. bucurându-se de o influenţă imensă asupra împăratului Tiberius.Gărzii Pretoriene.

Garda Pretoriană a servit atât ca organism militar dar mai ales ca instrument politic. rolul politic al pretorienilor nu se manifestă încă.CAPITOLUL V ROLUL POLITIC AL GĂRZII PRETORIENE Creearea Gărzii Pretoriene petrecute în timpul lui Augustus a făcut parte dintr-o serie de reforme politice. doar un grup restrâns (trei cohorte după unii istorici sau doar 300 de soldaţi după alţii). are meritul de a fi creeat Garda Pretoriană în 27 sau 29 a. Ed. iar serviciul militar la 16 ani. temându-se de această forţă militară pe care el însuşi o instituise94. O primă sclipire a viitoarei influenţe politice pe care pretorienii o vor exercita în viitor este vizibilă în faptul că Augustus numeşte doi prefecţi de rang ecvestru la conducerea acestora. cu scopul de a proteja persoana împăratului atât pe timp de pace cât şi când acesta participa în campanii militare. AUGUSTUS (29-14 A. 92 93 Mommsen.) Primul împărat. 115 Ibidem. Era singura unitate militară campată în interiorul Italiei.CHR. 117 37 . Sub Augustus. În acest context al schimbării. Sub Augustus. Plata acestora a fost stabilită la 375 de denarii pe an. ei fiind o unitate nou creeată care abia acum începea să-şi consolideze autoritatea. fiind campaţi la cartierul general al împăratului. militare şi sociale menite să-i întărească puterea personală a acestuia şi să facă trecerea de la Republică spre Principat ca formă de organizare politică. Celelalte legiuni care formau armata permanentă creeată tot de Augustus se aflau în diferite provincii ale Imperiului Roman şi conform unei vechi legi din timpul Republicii nu aveau dreptul să intre în Roma92. împăratul îi ţinea deocamdată la distanţă de Roma. ci în diferite oraşe din Italia. Theodor. 116 94 Ibidem. Routdledge.Chr. pretorienii nu sunt încă campaţi în Roma. excluzând ordinul senatorial din această funcţie. Se antrenau ca şi legionarii. p. A History of Rome Under the Emperors. p. Octavian Augustus. p. Pretorienii erau organizaţi în nouă cohorte quingenaria (a câte aproximativ 500 de soldaţi) 93. London. centrul puterii. De asemenea. 1996.

Sejanus. Nu a avut o relaţie la fel de bună cu Drussus. provenit dintr-o familie umilă de rang ecvestru. Neîndoielnic era la fel de aristocrat ca şi Augustus sau Ginta Iulio-Claudiană. Claudii Nerones.CHR. Tatăl său va deveni guvernator al Egiptului. p.Chr.Oxford University Press. imensul talent politic şi loialitatea feroce faţă de Tiberius sunt câteva din calităţile care-l definesc. iar Sejanus va prelua conducerea Gărzii de la acesta96.1963. 126 Ibidem.Chr.CHR. Alte revolte vor urma pe Rhin şi pe Dunăre. deşi Augustus introdusese doi prefecţi în această funcţie. pe care-l vedea ca un rival şi pe care-l va elimina convingându-i propria soţie să-l asasineze.La moartea lui Augustus în 14 a. care îl numise unic prefect pretorian. El a aspirat la putere urmărind chiar să-i succeadă la tron lui Tiberius. pe tron urcă Tiberius. dar nu a încercat niciodată să-l elimine pe împărat. fiul comandantului Gărzii Pretoriene95. însă de Germanicus. atât datorită respectului de care se bucura în rândul trupelor ca general cât şi datorită faptului că a trimis pentru a negocia sfârşitul revoltei pe fiul său Drussus şi pe un tânăr ofiţer. 95 96 Boddington.. A. Trăise în anturajul familiei imperiale încă de la vârsta de 4 ani. Acesta a fost un experiment periculos pentru Tiberius şi va marca momentul de început al asceniunii spre putere al lui Sejanus. Lucius Aelius Sejanus. Sejanus a trecut primul test odată cu înăbuşirea revoltei de pe Dunăre din 14 p. s-a confruntat atât cu nelinişti politice cât şi cu o revoltă militară pe care a reuşit însă să o stingă rapid. Tiberius leagă şi mai mult familia imperială de cea a lui Sejanus căsătorind o fiică a lui Sejanus cu un fiu al lui Claudius. Militar prin excelenţă. 128 38 . – 37 P. Asta îi creşte şi mai mult influenţa lui Sejanus. Domnia lui Tiberius a fost marcată de relaţia acestuia cu omul său de încredere. Abilitatea extraordinară. Profitând de încrederea de care se bucura în faţa împăratului. La începutul domniei sale.. TIBERIUS (14 A. p. Sejanus îşi arogă dreptul de a numi toţi ofiţerii Gărzii. principalul contracandidat la preluarea puterii. Tiberius era mult mai potrivit pentru cazarmă decât pentru Forum. fiul şi urmaşul lui Tiberius. Sejanus: Whose Conspiracy?. care îşi creştea astfel influenţa atât în rândul trupelor cât şi al populaţiei. înăbuşite. Fiul fostului prefect al Gărzii Pretoriene sub Augustus (Strabo).) Tiberius era un membru al înaltei aristocraţii.

Conspiratorii. urmărind să folosească Garda pentru satisfacerea propriilor ambiţii politice97. în inima puterii imperiale.200. un ofiţer senior al acesteia. Are o aventură cu soţia lui Macro şi pentru a evita complicaţiile. ordonă executarea ambilor. O lovitură de palat şi o conspiraţie îl vor îndepărta pe Sejanus atât de la conducerea Gărzii Pretoriene cât şi din favorurile împăratului.-A. p.CHR. Th. CLAUDIUS (41 – 54) 97 98 Mommsen. când era la doar un pas de a fi numit sucesorul acestuia.Osprey Publishing.Warriors:Gladiators 100 b. Cert este că Garda Pretoriană poartă responsabilitatea îndepărtării celui de-al treilea împărat99. pe care-l va susţine cu consimţământul populaţiei când acesta se va declara împărat la moartea lui Tiberius98. Slab şi fără calităţile necesare unui împărat. Sub Sejanus. succesorul lui Sejanus la conducerea Gărzii va fi ca şi acesta conducător unic fără un coleg cu care să împartă puterea potrivit regulii augustane. La conducerea Gărzii va fi numit Macro. Macro. 135-136 39 . Acesta a cultivat o prietenie apropiată cu Gaius Caligula. care moare la 24 ianuarie 41. Sthepen . 128 Ibidem. se scufundă în proiecte ireale care consumă imense resurse fără rezultate vizibile şi în crime sângeroase pentru a-şi satisface propriul ego. doi tribuni.) A fost declarat împărat de către Senat la 18 martie 41. mai ales că sunt campaţi acum chiar în Roma. Alţii consideră că a fost doar o răzbunare a celor doi ofiţeri care fuseseră deseori ţinta glumelor crude ale împăratului.Cit. p. Op. p. În replică la uciderea prefectului lor şi la actele tot mai sângeroase la care se deda împăratul.Profitând de enorma influenţă politică de care se bucura.C.. Cassius Chaerea şi Sabinus. câţiva ofiţeri juniori ai Gărzii vor organiza o lovitură de palat. îl vor înjunghia pe Caligula.D. GAIUS CALIGULA (41-54 P.. Sejanus ordonă construirea unei castra praetoria la periferia nord-estică a Romei şi mută întreg contingentul Gărzii Pretoriene în interiorul oraşului.Oxford. Garda Pretoriană prinde pentru prima oară gustul jocurilor politice. 133-134 99 Wisdom.2001. Unii istorici consideră că a fost vorba de o conspiraţie a ofiţerilor seniori ai Gărzii într-o încercare de a-şi manifesta influenţa de care beneficia.

împământenind acest obicei al darului în bani către soldaţii pretorieni la urcarea pe tron al unui nou împărat. Acesta o câştigă de partea sa cu ajutorul unor donaţii generoase. strănepot al lui Tiberius şi străstrănepot al lui Augustus.. Garda a acceptat înţelegerea. p. Messalina. – Suetonius. NERO (54-68) La moartea lui Claudius în 54. Garda a fost purificată de orice ofiţeri care nu erau de partea lui Nero101. Burrus era însă devotat Agrippinei.B. Nu va reuşi să împiedice însă asasinarea vărului lui Nero. care dorea puterea pentru fiul său. Cea mai influentă va fi nepoata sa. Op. vechea aristocraţie republicană reprezentată de Senat a fost învinsă nu de armată ci de Gardă. p. va aranja să fie numit prefect al Gărzii Afranius Burrus în locul fostului prefect fidel soţiei împăratului. singurul care putea emite pretenţii la tron şi în a cărui moarte va fi implicată şi Agrippina102. Agrippina. Cit..Pe tron urcă Tiberius Claudius Germanicus cu sprijinul Gărzii Pretoriene.Th. În acelaşi timp. 154 40 . câteva cohorte şi cei doi ofiţeri care-l asasinaseră pe Caligula se opuneau la Roma Senatului. Nero o acuză pe aceasta că a încercat să-l otrăvească şi vrea să o execute dar este împiedicat de Burrus. vigiles şi gladiatorii imperiali. Cei doi ofiţeri pretorieni responsabili de moartea lui Caligula au fost executaţi. 100 101 Baldwin. Nero. În cele din urmă aceştia ajung la o înţelegere şi Claudius este de acurd să plătească 15000 de sesterţi fiecărui soldat al Gărzii. 147 102 Ibidem. 1983 Mommsen. ci nepot al lui Germanicus (Claudius). Ea va atrage Garda de partea sa. Britannicus. Senatul dorea să le opună pretorienilor celelalte trupe aflate în Roma. trupe nonmilitare: cohortele urbane (un fel de unităţi de poliţie). Claudius era un împărat slab şi laş. Claudius era ţinut prizonier în tabăra pretorienilor. Amsterdam. Burrus îl prezintă pe Nero Gărzii. care şi-a apărat cu succes propriile interese100. Nero îşi descrie ascendenţa într-o manieră destul de extraordinară: se numeşte pe sine nu fiu al Agrippinei. Astfel. iar sub conducerea sa au guvernat de fapt servitorii şi femeile. În acelaşi timp.

Galba doreşte să-şi adopte un urmaş. Nero va încerca mai întâi să-l elimine pe Burrus. Nero nu-şi poate susţine domnia în faţa legiunilor provinciale şi Garda îl abandonează. profitând de confuzie şi de simpatia de care se bucura în rândul Gărzii. în persoana lui Lucius Calpurnius Piso. Nero nu va încerca să-l elimine pe Burrus direct. Nero se sinucide şi cu el ia sfârşit dinastia Iulio-Claudiană. aşa cum făcuse Tiberius cu Sejanus. VITELLIUS. dar adevăratul motiv al căderii sale a fost persecutarea clasei nobiliare romane. dar dovezile clare în acest sens lipsesc. p. p. unul din comandanţii Gărzii ajunge chiar să fie proclamat împărat de o parte din regiunile romane răsculate.Primii opt ani din domnia lui Nero au fost marcaţi de o guvernare judicioasă şi înţeleaptă. fără să le plătească acestora darurile pe care le ceruseră. dar refuză şi se pune la dispoziţia Senatului. care-şi câştigase averea în timpul 103 104 Ibidem. Tigellinus demisionează. acesta din urmă devenind adevărata forţă din spatele regimului lui Nero103. GALBA. Trupele îl aleseseră ca împărat pe Vitellius şi doreau să pornească o campanie spre Italia. Nemulţumirea Gărzii. Îşi lansează imediat regimul de autoritate asupra Gărzii. În disperare de cauză şi din cauza vârstei înaintate. Deşi susţinut de Gardă. 154-158 105 Ibidem.154 Ibidem. Persecutarea creştinilor ca urmare a unei serii de catastrofe naturale care s-au abătut asupra Romei a fost mişcarea care l-a pus pe Nero în istorie. Există zvonuri că Nero l-ar fi otrăvit pe Burrus. 159 41 . Legiunile germane urmau să-i ia locul. care refuzase să-i îndeplinească ordinul de a o executa pe Agrippina. îi lipseau contactele şi sprijinul armatei. căruia în ciuda originii şi educaţiei sale strălucite. Deoarece acesta se bucura de calitatea de unic comandant al Gărzii. La conducerea Gărzii au fost aduşi de data aceasta doi prefecţi conform regulilor impuse de Augustus. Rufus. urmărind să atace Garda şi privilegiile acesteia. Aceştia au fost Sofonius Tigellinus şi Faenius Rufus. OTHO (68-69) Servicius Sulpicius Galba obţine numirea ca împărat. Garda este invitată să aleagă un nou împărat105. Marcus Salvinius Otho. Roma este în haos104. În aceste condiţii. a legiunilor şi a faptului că Galba nu era legat în nici un fel de fosta familie imperială au dus la căderea sa. p. După ce-şi va asasina mama sub pretextul că mesagerul trimis de aceasta a încercat să-l ucidă.

comandant al Gărzii a fost Licinius Clemens. dar mai ales din soldaţi din propriile-i trupe. Aşa că în cele din urmă. VESPASIAN (69-79) Vespasian a repus Garda în vechile ei drepturi. domnia sa este înfloritoare.lui Nero. formând-o din voluntari din Italia. Galba şi Piso au fost ucişi în piaţa publică şi Otho preia tronul. Mai rămânea să se decidă conflictul dintre Otho şi Vitellius. apare în peisajul puterii. 160-161 Ibidem. Cu o popularitate crescută. Numărul de soldaţi a fost probabil redus de la cele 16 cohorte a câte 1000 de oameni stabilite de Vitellius la 10 cohorte quingenaria. Vespasian era foarte conştient de faptul că nu era numărul cel care conta ci întărirea garnizoanei din capitală. Erupţia vulcanului Vezuviu îngroapă Pompei şi Herculaneum. Deşi scurtă. TITUS ŞI DOMITIAN (79-81 ŞI 81-96) Titus urcă pe tron în 79. Otho renunţă la tron. fiu al împăratului şi co-regent la acea vreme107. Vitellius devine împărat pe 19 aprilie 69. Iniţial a fost împărat în est. Vespasian reuşeşte să înfrângă trupele şi Garda lui Vitellius şi să fie recunoscut ca împărat în întreg Imperiul Roman. Ca măsură represivă. 173-175 42 . acesta desfiinţează Garda şi toate trupele din interiorul Romei şi creează o nouă garnizoană din legiunile loiale lui: 16 cohorte pretoriene şi 4 cohorte urbane a 1000 de oameni fiecare106. El a sesizat potenţialul pericol care exista în comandantul Gărzii. la moartea tatălui său. trădând Garda şi legiunile care-l susţinuseră. împotriva revoltei evreilor este trimis Flavius Vespasianus. iar ceilalţi membri se raliază şi ei în scurt timp mai mult din ură pentru Galba şi ca răzbunare pentru zgârcenia acestuia. Lui i-au urmat Titus. 106 107 Ibidem. Acesta prelungindu-se. În cele din urmă. Se finalizează Colosseum-ul. Vespasian este proclamat prima dată împărat pe 11 iulie 69 de către armatele din Egipt. p. L-au susţinut apoi trupele din Asia Minor şi Grecia. 14 ofiţeri ai Gărzii îl proclamă pe Otho împărat. Şi-a numit propriile rude pe acest post. În est. În primă instanţă. p.

Ca şi tatălui şi fratelui său.Oxford University Press. pe 27 octombrie 97 este obligat să-l adopte şi să-l desemneze co-regent şi succesor la tron pe Ulpius Traianus. HADRIAN (117-138) 108 109 Ibidem. NERVA (96-98) Nerva este unul din beneficiarii regimului lui Nero şi al dinastiei Flaviilor. în provinciile mărginaşe izbucnesc revolte. Traian a fost primul împărat non-italian urcat pe tronul Romei. TRAIAN (98-117) Marcus Ulpius Nerva Traianus a fost al doilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni” ai Imperiului Roman şi unul dintre cei mai importanţi. p. 185-190 Ibidem. mai ales datorită faptului că măreşte solda legionarilor la 300 de denarii şi pe cea a pretorienilor la 1000 de denarii. guvernatorul Germaniei Superioare şi unul din cei mai talentaţi oameni ai imepriului109. Pe plan intern a fost respectat şi ascultat. 234-243 110 Syme. 150-270 43 . Garda îi va rămâne profund loială.R. Nerva este proclamat împărat de prefectul pretorian.Este primul din cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. La urcarea pe tron. el îi execută pe ofiţerii Gărzii.1989. însă foarte greu de apărat. Imperiul ajunge la întinderea teritorială maximă.. Sub domnia sa. care-l numise deja succesor.Guard Prefect of Trajan and Hadrian. Cucereşte Dacia. Phartia şi Mesopotamia şi duce Garda cu el în aceste războaie. temându-se de o rebeliune a acestora. care se răsculaseră împotriva tatălui său adoptiv. Garda neîndrăznind să-i ameninţe autoritatea. În 93 este exilat de Domitian pentru câteva luni în Tarent după care revine în capitală. din cauza deselor războaie pe care le purta. Domitian este asasinat în urma unei lovituri de palat şi pe tron urcă Nerva108.Domitian urcă pe tron la moartea fratelui său. Presat de aceeaşi Gardă care-l adusese la putere. Îl numeşte succesor pe Hadrian110. iar imediat după moartea sa. p. Creează un Imperiu imens. La asasinarea lui Domitian pe 18 septembrie 96.

dar aceştia aparţineau Gărzii şi erau limitaţi în scop şi putere. Hadrian este cel care a înfiinţat frumentarii. Sub el se petrece organizarea provinciilor cucerite de Traian. fratele său prin adopţie şi co-împărat. În acelaşi timp. Frumentarii şi-au câştigat rapid ura societăţii şi asocierea cu şefii acestui serviciu putea aduce grave repercusiuni111. El se confruntă cu revolte din partea triburilor germanice şi britanice. se confruntă cu eşecuri militare şi moare de ciumă în 169.Cit.. erau folosiţi mesageri speciali şi asasini din rândul Gărzii Pretoriene. nu a avut probleme cu Garda. Evită conflictele şi nu sfidează Garda Pretoriană. În urma revoltei din Egipt. aici se proclamă împărat Avidius Cassius. Renunţă la unele din cuceririle predecesorului său pentru menţinerea păcii. 305 44 . o ia cu el în război. Este adoptat de împăratul Hadrian la 25 februarie 138 cu condiţia să-i adopte la rândul său ca urmaşi pe Marcus Aurelius şi Lucius Aurelius Verus.Publius Aelius Traianus Hadrianus a fost al treilea dintre cei aşa-zişi „cinci împăraţi buni”. pentru scurt timp. p. un fel de serviciu secret al Imperiului Roman. A devenit consul în 120 şi guvernator al provinciei Asia. 111 112 Ibidem. Era fiul consularului Aurelius Fulvius. ANTONINUS PIUS (138-161) A fost cel de-al patrulea din cei „cinci împăraţi buni”. speculatores. MARCUS AURELIUS (161-180) ŞI LUCIUS VERUS (161-169) Marcus Aurelius devine împărat la moartea lui Antoninus Pius în 161. p. În 177 şi-l asociază la tron pe fiul său Commodus.Th. Încă din vremea lui Titus. dar este ucis de un centurion113. 279 113 Ibidem. Triumfurile militare ale lui Marcus Aurelius asupra sarmaţilor şi marcomanilor îl fac erou.. Op. Politica sa internă a fost calmă. p. Lucius Verus. 276-279 Mommsen. iar revoltele au fost înăbuşite de generalii săi112. Moare în 180 în urma unei boli infecţioase. Este ultimul dintre cei „cinci împăraţi buni”.

În acelaşi timp la conducerea Gărzii ajunge M.COMMODUS (177-192). La instigările sale. CARACALLA ŞI GETA (211-217).289-299 45 . fiind asasinat la 28 martie 193 de Garda Pretoriană. fiul său minor pe care şi-l asociase la tron. A fost recunoscut de către pretorieni şi de către Senat. nu şi de legiuni care-l vor elimina114. Caracalla dă edictul cunoscut sub numele de Constitutio Antoninia prin care cetăţenia romană este acordată majorităţii locuitorilor din Imperiu. Nerecunoscut de Grada Pretoriană. o desfiinţează şi o recreează din soldaţi din legiunile danubiene. Moare în Britannia în 211. împăratul este ucis în aprilie 217 în timpul unei campanii în Mesopotamia. Dinastia Septimilor se reinstaurează pe tron în persoana lui Elagabalus. p. ura dintre cei doi fraţi va aduce la asasinarea lui Geta în acelaşi an.Oppellius Macrinus cu largi ambiţii politice. Deveniţi co-împăraţi la moartea tatălui lor. devine împărat cumpărând tronul de la pretorieni. ELAGABALUS (218-222) ŞI ALEXANDRU SEVER (222-235) Septimius Severus este proclamat împărat la 3 aprilie 193 de legiunile de la Dunăre şi este recunoscut de Senat în iunie. El se remarcase în războailele cu marcomanii şi fusese guvernator al Moesiilor. Daciei. Politica sa provoacă reacţii şi este ucis împreună cu Diadumenianus. Îi urmează fii săi Caracalla şi Geta. care l-au vândut celui care a dat mai mult. Macrinus este primul reprezentant al ordinului ecvestru care urcă pe tronul imperial şi primul prefect pretorian (în afara lui Titus care avea deja calitatea de moştenitor al tronului când fusese numit prefect pretorian) care atinge culmea puterii imperiale. un senator foarte bogat din Galia. Pertinax este ales împărat. 114 Ibidem. păstrează loialitatea Gărzii Pretoriene de care se bucurase şi tatăl său. Domneşte o scurtă perioadă. Didius Iulianus. Pune bazele dinastiei Septimilor. SEPTIMIUS SEVERUS (193-211). PERTINAX(192-193) ŞI DIDIUS IULIANUS (193) Commodus. deşi crud şi nepriceput în arta politicii. MACRINUS (217-218). Siriei. Africii şi prefect al Romei. Britanniei. nemulţumită de severiatea măsurilor luate de acesta şi de politica lui economică austeră. La moartea lui Commodus. Moare ca urmare a unei conspiraţii şi cu el se stinge dinastia Antoninilor.

Iulia Mamea. care primeşte titlul de Augusta. Nemulţumiţi de anarhia care domnea în Imperiu. împăratul şi mama sa sunt ucişi de soldaţi. În realitate. funcţia de prefect 115 116 Ibidem. Tranquilina. dar la revolta populaţiei sunt nevoiţi să-l asocieze la tron pe nepotul minor al lui Gordian I. MAXIMIAN TRACUL (235-238) ŞI ANUL CELOR PATRU ÎMPĂRAŢI (238) Maximian Tracul este primul împărat de origine barbară. care-l proclamă împărat pe Maximian Tracul. acest împărat militar. Nemulţumită de asasinarea lui Macrinus şi de condiţiile impuse de noul împărat. Alexandru Sever este proclamat împărat la vârsta de 13 ani de către pretorienii care-l asasinaseră pe Elagabalus. împăratul se şi căsătoreşte cu fiica acestuia. prefectul pretorian. Gordian I s-a proclamat împărat împreună cu fiul său. iar Gordian al III-lea devine împărat116. Maximian atacă Italia de Nord. Senatul îi alege împăraţi pe Pupenius şi Balbinus. În timpul pregătirilor de război cu alamanii. Garda Pretoriană îl asasinează pe acesta împreună cu mama sa în martie 222115. Cu Alexandru Sever ia sfârşit dinastia Severilor (Septimilor).313 46 . În 240.Elagabalus este proclamat împărat de legiunile din Siria şi îl numeşte succesor pe vărul său Alexandru. pretorienii îi asasinează atât pe Maximian cât şi pe Pupenius şi Balbinius. începe criza secolului III. Relaţiile cu armata şi cu Garda Pretoriană devin încordate în favoarea celor cu Senatul. guvernatorul Africii. El a crescut salariile soldaţilor. Odată cu urcarea sa pe tron. oameni din rândul lor. p. De altfel. Cei doi Gordieni sunt ucişi de fideli ai lui Maximian. profitând de absenţa împăratului care se afla în Pannonia. un oarecare Sabinius se revoltă şi se declară împărat în Africa de Vest. În 238. Gordian al III-lea. Gordian al II-lea şi a obţinut sprijinul Senatului.304 Ibidem. Autoritatea reală era exercitată de mama sa. dar criza se adâncea. familiile nobiliare au condus în realitate Imperiul. adevăratul conducător al Imperiului era Timesitheus. urmărind să le câştige loialitatea. GORDIAN AL III-LEA (238-244) ŞI FILIP ARABUL (244-249) În timpul domniei lui Gordian al III-lea. La moartea lui Timesitheus. p. dar este înfrânt.

pe Iotapinus în Siria şi el ucis de propriile trupe. pe Sibannicus. care domneşte împreună cu fiul său. 313-330 47 . Odată cu Decius. uzurpatorul de pe Dunăre este recunoscut drept împărat117. odată ce vestea căderii lui Filip Arabul ajunge la Roma. care sfârşeşte ucis de soldaţi. dar este executat după câteva zile. curăţind astfel calea pentru ascensiunea lui Decius.IUNIE 251) ŞI TREBONIANUS GALLUS (251-253) Domnia lui Decius a fost scurtă. Volsianus. Filip al II-lea Junior. Decius. Filip Arabul este al doilea împărat care ajunge la tron de pe poziţia de prefect pretorian. uzurpator pe Rhin şi pe Sponsianus. Prea puţină influenţă a avut Garda sub domnia acestui împărat soldat. Îl avem astfel pe Pacatianus în Moesia. În acelaşi timp. Pentru a evita un război civil. care se bucura de sprijinul maselor largi datorită acţiunilor sale de a ajuta populaţia lovită de ciumă a Romei şi a Italiei. fiind recunoscut de Senat. Trebonianus îl adoptă pe acesta şi îl numeşte co-împărat ca şi pe fiul său natural. fiul mai mic al fostului împărat Decius este proclamat împărat. DECIUS (249. în 248. Filip Arabul devine împărat. În timpul conflictelor cu goţii. uzurpator în Moesia. pe tron urcă Trebonianus Gallus. fie asasinat de gărzile sale şi la Roma întreaga familie şi fiul său. Filip moare fie în luptă.pretorian o ia Filip Arabul. Herennius Etruscus. El nu reuşeşte să menţină însă puterea prea mult. Se presupune. guvernatorul Moesiei este proclamat împărat pe Dunăre de către legiunile sale şi Filip pleacă să-l întîlnească pe uzurpator la Verona. Filip al II-lea Junior sunt executaţi. Roma sărbătoreşte 1000 de ani de la formare. care-l ucide pe fiul lui Filip Arabul. la Roma. 117 Ibidem. Hostilian. La fel face şi Licinianus la Roma. care şi el fusese sirian. Sub domnia sa. dar plină de revolte. Volsianus. care fusese numit co-împărat de tatăl său. deşi nu există dovezi istorice clare că acesta l-ar fi asasinat pe împărat. moare şi fiul său. La moartea lui Gordian an III-lea. Decius obţine sprijinul Gărzii. p. fiind ucis în luptele cu goţii. Decius. Titus Iulius Priscus se declară împărat la Philippolis sub protecţie gotă. Rând pe rând apar uzurpatori care se declară împăraţi în diferite provincii ale Imperiului. La moartea lui Decius. un sirian foarte ambiţios. Acesta era de origine siriană şi devenise membru al Gărzii sub Alexandru Severus.

VALERIAN (253-259). Piso se declară împărat în Tesalia iar Mussius Aemilianus în Egipt. Aemilianus este ucis de propriile lui trupe şi Valerian devine împărat118. Gallienus este ucis de o conjuraţie a generalilor în 268 în timp ce-l asedia la Mediolanum pe uzurpatorul Aureolus. În timpul lui Gallienus există numeroase revolte şi se proclamă numeroşi împăraţi în provincii. Nu se cunoaşte nici data nici cauzele exacte ale morţii sale. Regalianus se declară stră-nepot al lui Decebal şi se proclamă împărat în Dacia. Hostilian moare de ciumă în 251. Sub domnia lui Valerian se proclamă împărat un anume Uranus Antonius în Siria. 118 Ibidem. dar este ucis de roxolani. Macrianus Minor. fiul său Gallienus îşi asociază la domnie pe cei doi fii ai săi. GALLIENUS (253-258). În est. Quietus şi Balista. Acesta îl va ucide pe co-împăratul Salonius şi Galia va fi provincie secesionistă până la cucerirea ei de către Aurelian în 274. Gallienus înlătură ordinul senatorial de la conducerea legiunilor şi accelerează pătrunderea unităţilor auxiliare de barbari în armată. se proclamă împărat. Însă Valerian al II-lea este ucis în 258 iar Salonius în 260. influenţa Gărzii Pretoriene ca unitate militară legată de Roma scade. fiind luat chiar prizonier o perioadă. Ingenuus se proclamă împărat în Pannonia. Sub presiunea evenimentelor în această criză adâncită a secolului III. Macrianus Major. dar este ucis împreună cu fiul său. Postumus se declară împărat. Volsianus. Valerian. Uzurpatorul Aemilian a avut o viaţă scurtă. fost general al lui Valerian se declară împărat în Siria. Ajuns pe tron. Şi-i asociază la domnie pe fiii săi. guvernatorul Moesiei Superior şi al Pannoniei se declară împărat şi porneşte spre Roma. Sunt învinşi definitiv abia în 264. p.În 251. În aceste condiţii. Deşi numit Augustus de către Senat. Aemilianus. pe Rhin. Trebonianus strânge trupe pentru a-l înfrunta pe uzurpator.313-330 48 . deoarece politica imperială se face din ce în ce mai puţin la Roma şi din ce în ce mai mult în provincii. loial împăratului defunct. Împăratul a fost nevoit să facă faţă multor atacuri din partea perşilor. CLAUDIUS AL II-LEA (268270) ŞI QUINTILIUS Valerian şi-l asociază la domnie pe fiul său Gallienus. de către armată. După ce respinge atacurile alamanilor în Galia. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu acesta. dar este învins de Aureolus.

Pleacă în campanie doar ca să afle că în lipsa sa prefectul pretorian Marcus Aurelius Carus a fost numit împărat. criza Imperiului se adânceşte şi sub atacurile barbarilor apar tot mai multe revolte. Doboară trei uzurpatori: pe Iulius Saturnius în Siria. AURELIAN (270-275). Claudius al II-lea este proclamat împărat la moartea lui Gallienus la Mediolanum. MARCUS CLAUDIUS TACITUS (275-276). Este urmat la tron de fratele său Flavianus. p. ca un suveran oriental. Moare din cauza unei plăgi. În 281 se afla la Roma celebrându-şi triumful.La moartea sa. Marcus Claudius Tacitus este ales împărat dar moare la scurt timp după aceea. Marcus Aurelius Probus este ratificat de către Senat după ce-i învinge pe goţi. dar este asasinat în 261. Garda îşi recâştigă mare parte din autoritatea şubrezită de criza secolului III. CARUS (282-283) ŞI CARINUS (283-284) Aurelian urcă pe tronul unui Imperiu dezmembrat căruia i se vede nevoit să-i traseze noi graniţe. Trupele lui Probus trec de partea lui Carus şi acesta este asasinat de proprii soldaţi în 282. Guvernează fără Senat. Venirea sa pe tron este semnul clar al revigorării influenţei politice a Gărzii care scăzuse foarte mult în perioada de apogeu a crizei secolului III. Tetricus I rezistă până în 274. pe Proculus în Galia şi pe Bonosus la Köln. care este asasinat însă în 276 de trupele sale care-l preferă pe Probus. ucis de trupe la fel ca şi Marius în 269. Îl însoţeşte într-o expediţie în Persia şi îl asasinează în 275. Garda Pretoriană nu reuşeşte să restabilească echilibrul într-o lume care nu se mai baza pe influenţă politică ci pe forţă militară. Carus moare lovit de fulger în 283.325-327 49 . MARCUS AURELIUS PROBUS (276-282). Carus este cel de-al treilea împărat ridicat la conducerea Imperiului de pe funcţia de prefect pretorian. În Galia se proclamă împărat Laelius. 119 Ibidem. părţi din Galia şi Persia). Victorianus rezistă până în 271 dar este înlăturat de Domitianus care se proclamă împărat în Galia. Sub el. Îi urmează Quintilinius care moare în acelaşi an fără să lase prea multe urme119. Îi învinge pe goţi punând stavilă atacurilor acestora pentru câteva decenii. abandonând provinciile limitrofe (Dacia. Postumus se proclamă împărat.

Acesteia i se adaugă şi o reducere numerică semnificativă. Fiul său. Imperiul depăşeşte pe plan intern şi extern criza secolului III.S. urcase pe tron la Roma în 306.David (ed. 587-607 50 . Ed. Instaurează tetrarhia ca formă de guvernare a Imperiului. care domneşte împreună cu fratele său Numerianus. MAXIMIAN (286-305). Blackwell. Dorind să-şi întărească propriile reforme care separau puterea politică de cea militară. DIOCLETIAN (284-305) Diocletian devine împărat după uciderea lui Carinus de către trupele sale. A Companion to The Roman Empire.270-324 Frederiksen. Diocletian abdică împreună cu Maximian la 1 mai 305. cedând locul celei de-a doua tetrarhii. un sistem colegial compus din doi Auguşti cărora li se subordonează doi Caesari. Carinus este ucis de trupele sale pe râul Margus120.Îi urmează la tron Carinus. GALLERIUS (305-311) ŞI MAXENŢIU (306-312) Maximian.). Oxford. p. 120 121 Ibidem. Îl numeşte co-împărat pe tovarăşul său de arme. Deşi îl învinge pe uzurpatorul Diocletian. Christians in The Roman Empire in the First Three Centuries în Potter. În timpul domniei lui Diocletian. CONSTANTIU I (305-306). deşi abdică împreună cu Diocletian la 1 mai 305. Maximian. p. ucis însă într-o campanie împotriva perşilor. se proclamă împărat din nou în 310. Reformele sale şi faptul că desparte puterea politică de cea militară cauzează o reducere masivă a puterii politice a Gărzii. Maximian intră în conflict cu Constantin cel Mare şi este înfrânt de acesta fiind nevoit să se sinucidă. Paula. Maxenţiu. Garda se vede redusă la rolul de simplu instrument militar de importanţă minoră fără nici o influenţă politică şi fiind mult prea redusă ca mărime ca să joace vreun rol militar major121.

De la creearea sa şi până în secolul III. Intră însă în conflict cu Constantin.Harper Collins’s E-books.327-331 51 . Gallerius moare în 311. Se asociază cu Licinius pentru a-l înfrânge pe Maxenţiu dar intră în conflict şi cu acesta şi îl învinge în cele din urmă în două mari bătălii la Adrianopol şi Crysopolis în 324.The Ruin f the Roman Empire. fiind ucis în luptă122. Dar odată cu stabilirea frumentarii-lor de către împăratul Hadrian. Garda s-a bazat pe forţa sa militară şi pe faptul că era singura unitate militară căreia îi era permis să staţioneze în inima puterii imperiale pentru a-şi exercita presiunea politică. Reuşeşte să obţină sprijinul Gărzii. asocierea cu conducătorii acestui serviciu putea avea puternice repercusiuni. Îi urmează Constantin cel Mare în vest şi Gallerius în est. fiind proclamat împărat la Roma.587-607 O’Donnell. în bătălia de la podul Milvian. Frumentarii erau cel mai temut şi cel mai urât instrument politic al Imperiului. CONSTANTIN CEL MARE (306-337) Este promovat la rangul de Caesar în 293. Domnia lui Constantin pune capăt istoriei de mai bine de trei secole a Gărzii Pretoriene123. prefectul pretorian fiind de cele mai multe ori şi conducătorul acestora. După înfrângerea lui Maxenţiu. Aceştia fiind cei mai urâţi oameni din Imperiu. supărat pe Garda care-l susţinuse pe acesta din urmă. În secolul al III-lea. Se ocupau de asasinate. Frumentarii erau strâns legaţi de Gardă. Reunifică Imperiul. i se asigura acesteia o nouă şi 122 123 Ibidem. Constantin o desfiinţează definitiv spunând că devenise nimic mai mult decât o bandă de tâlhari şi asasini. p.Constantiu I a fost împărat în Imperiul de vest şi tatăl lui Constantin cel Mare. spionaj şi erau la curent cu tot ceea ce se întâmpla în Roma şi în provincii. p. care fusese proclamat împărat de legiunile din Britannia. Maxenţiu este fiul lui Maximian şi ginerele lui Gallerius. Moare la Eboracum în 306. capătă o cu totul nouă nuanţă a puterii. Şi-au atras astfel o ură puternică atât din partea populaţiei cât şi a armatei şi a claselor superioare.James. Prin legarea frumentarii-lor de Gardă. Cohortele pretoriene îl însoţesc la podul Milvian în bătălia împotriva lui Constantin pe care însă o va pierde.

Deşi doar trei prefecţi pretorieni au urcat efectiv pe tronul Romei. Cauzele decăderii Gărzii sunt similare cu cele ale căderii Imperiului Roman în sine: o fragmentare a puterii politice. mutarea centrului de greutate spre periferii şi pătrunderea barbarilor în structurile de comandă. Forţa Gărzii nu venea neapărat din puterea ei militară. prin reformele lui Diocletian. care o jefuiesc de rolul ei politic prin desfiinţarea frumentarii-lor şi prin interzicerea accesului militarilor la viaţa politică. Diocletian dorea prin această mişcare să mai dea încă o lovitură Gărzii pe care o slăbise deja numeric şi prin reformele sale care separau politicul de militar. De aceea puterea politică a Gărzii scade treptat în timpul crizei din secolul III. cu toată forţa lor militară. Garda face o mişcare greşită susţinându-l pe Maxentiu. fapt ce-l înfurie pe Constantin. Frumentarii au fost desfiinţaţi de Diocletian datorită abuzurilor şi reputaţiei proaste pe care o aveau. din nouă cohorte de elită. deşi era formată numeric. care o desfiinţează imediat ce urcă pe tron. Adevărata ei forţă venea din faptul că se afla atât de aproape de centrul puterii imperiale. Începând însă cu epoca modernă. fapt deranjant pentru nobilimea romană. tăindu-i aşadar cea mai mare parte a puterii. un centru de putere în sine şi apogeul puterii ordinului ecvestru. erau prea departe de Roma pentru a o putea exercita. iar valoric atingea nivelul a patru-cinci legiuni. Istoria Gărzii e scrisă cu sânge în cărţile Romei ca instituţia care a asasinat cei mai mulţi împăraţi din istoria Imperiului. Cei care au sfidat-o au avut grijă să se asigure că au în spate destule legiuni cât să le protejeze tronul. în medie. preşedinţi sau conducători. nemaiavând astfel nevoie de aprobarea Gărzii. Lovitura de graţie dată Gărzii vine însă înainte de desfiinţarea efectivă a acesteia de către Constantin. când jocurile se fac în provincii cu ajutorul forţei militare a legiunilor şi împăraţii autoproclamaţi ajunşi la Roma aduc cu ei legiunile care le-au netezit drumul spre putere.teribilă forţă politică. ceea ce-i permitea să exercite o influenţă pe care legiunile. cea mai mare parte a împăraţilor au atins această calitate cu sprijinul sau din bunăvoinţa Gărzii. Garda Pretoriană va deveni model atât pentru gărzi personale ale unor împăraţi. cât şi 52 . Vreme de mai bine de trei secole. Garda Pretoriană a fost forţa ascunsă din spatele împăraţilor romani. Dar în acelaşi timp i se şi şubrezea poziţia din cauza urii cumplite de care aveau parte frumentarii peste tot în Imperiu. Simplă unitate militară acum.

53 . care domină azi lumea contemporană. Metodele de lucru şi organizare ale Gărzii le vom regăsi astăzi în majoritatea serviciilor de spionaj dar şi în organizarea unor corpuri de armată sau unităţi paramilitare.tipar de organizare şi funcţionalitate pentru diverse servicii secrete şi de spionaj. Moştenirea pretoriană este peste tot în jurul nostru.

SS îşi selecta membrii potrivit ideologiei naziste. Creând poliţii de elită şi alte unităţi militare precum Waffen-SS. armata germană regulară. drept „unitate-scut” partidului nazist. Harper Collins’s e-books. Hitler a folosit SS pentru a creea o clasă de bărbaţi care pretindeau a fi superiori în puritate rasială şi abilităţi atât faţă de celelalte grupuri naţionale cât chiar şi faţă de ceilalţi germani. Garda Pretoriană a fost scoasă din praful istoriei şi readusă în actualitate prin creearea unor unităţi militare sau paramilitare care îi imitau structura de organizare şi comandă şi în unele cazuri şi scopul. un model pentru viziunea nazistă a rasei conducătoare125. p. SS a crescut dintr-o mică unitate paramilitară într-o forţă deosebit de puternică care i-a servit drept gardă personală führerului. în epoca modernă. Unul din primii care şi-a creeat o astfel de grupare a fost dictatorul german Adolf Hitler. SS-ul a fost responsabil pentru crimele înfăptuite de nazişti în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial124. Deşi iniţial a fost mai redusă numeric decât Sturmabteilung („Detaşamentele Furtunii”) abreviate SA şi conduse de Ernst Röhm. SS a crescut în mărime şi putere datorită loialităţii sale exclusive către Hitler. El creează Schutzstaffel (unitatea de protecţie abreviată SS şi simbolizată prin două rune ). Devenise o forţă de peste 100000 de oameni (atât pe liniile frontului cât şi ca poliţie politică) care a reuşit să exercite în cadrul celui De-al Treilea Reich o influenţă politică la fel de mare ca cea a Wehrmacht-ului. Construită pe ideologia nazistă şi aflată sub comanda lui Heinrich Himmler. opunându-se astfel SA. 124 125 Infield. 33 54 .CAPITOLUL VI REFLEXII ALE GĂRZII PRETORIENE ÎN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ Aşa cum am mai menţionat în subcapitolul despre propagandă. Glenn. care erau semi-independente şi o ameninţare astfel la adresa hegemoniei lui Hitler asupra Partidului Nazist. dar mai cu seamă în cea contemporană s-a produs un puternic reviriment al imaginii idealizate a soldatului roman în general şi a celui pretorian în special. 33 Ibidem. Sub Himmler. p. The Secrets of SS.

unităţile SS au operat împreună cu cele ale armatei germane obişnuite. În perioada timpurie a SS. Brigăzile morţii ale SS. SS a creeat şi condus Serviciul de Securitate. liderul SS a fost şi arhitectul şef al Soluţiei Finale. Acesta a fost înlocuit de Erhard Heiden. în ţările ocupate de Germania în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial. 39 55 . SS se distinge de alte ramuri militare germane de Partidul Naţional Socialist şi de oficialii de stat germani prin structură organizatorică.În timpul războiului. posturi cheie din guvern printre care cele de aplicare a legii au fost absorbite în SS în timp ce multe organizaţii ale SS au devenit de facto agenţii guvernamentale. Acestea au fost înlocuite apoi cu unele gri-deschis cu însemnele SS pe guler. insigna unităţii şi uniforme proprii. create de adjunctul său Heyndrich au ucis numeroşi civili necombatanţi. în special evrei. Naziştii priveau SS ca o unitate de elită. aripa militară au evoluat într-o a doua armată germană alături de Wermacht127. s-a renunţat la regulamentul cu privire la aceasta. În stadiile finale ale războiului. La fel ca şi Garda Pretoriană care avea cohortele propriuzise drept aripă militară şi speculatores şi mai târziu frumentarii drept aripă politică. purta uniforme negre. Himmler a fost responsabil pentru creearea şi funcţionarea lagărelor de concentrare şi a 126 127 Ibidem. Uniformele negre specifice SS au fost creeate de Carl Oilbistech şi Walter Hech. Sichesheitsdienst sau SD şi a preluat Geheime Staatspolizei (Gestapo). Aceste acţiuni au pus efectiv SS deasupra legii. cu tot personalul acesteia selectat (la început) pe principii de puritate rasială şi loialitate faţă de partid. Himmler. Einsatzgruppen. Mai târziu. şi SS era împărţit în două: Allgemeine SS. drept gardă personală a lui Hitler sub conducerea unui jurnalist numit Berchthold. 35 Ibidem. iar Waffen SS. p. poliţia secretă a statului. iar din 1944 Waffen SS a început să poarte uniforme de camuflaj. Pentru a menţine puterea politică şi securitatea Partidului Nazist (şi mai târziu naţiunea). p. unităţile SS au ajuns să domine Wermacht pentru a elimina ameninţările la adresa hotărârilor lui Hitler văzute ca fiind din ce în ce mai nebuneşti de către armatele sale126. O scurtă incursiune în istoria SS ne arată că aceasta s-a format în 1925. când condiţiile de război au făcut imposibilă confirmarea ascendenţei candidaţilor. „Garda Pretoriană” a Partidului. Pe măsură ce Partidul Nazist a monopolizat puterea politică în Germania. ofiţerii candidaţi trebuiau să-şi dovedească ascendenţa germană până la 1750 şi să dovedească că nu aveau strămoşi evrei. aripa politică.

Visul măreţ al lui Himmler era ca aceşti lideri supremi să devină eventual Guvernator SS ai Lebensraum care urma să fie condus de Lorzi SS. acţiunile lor au fost condamnate de tribunalul de la Nürenberg. Aceştia din urmă aveau în mod normal rangul de SS Gruppenführer sau mai înalt şi răspundeau direct lui Himmler în problemele ce priveau SS şi aria lor de responsabilitate. The Black Corps. În ceea ce priveşte autoritatea şi acţiunile sale. Täpfer. La fel ca ilustrul său predecesor. cu excepţia unei cravate negre şi a unei caschete negre cu capul de mort. Unii lideri SS au reuşit să fugă în ţări din America Centrală şi de Sud. mai multe grupuri neo-naziste îşi dispută onoarea de a fi succesoarele SS. 67 Ibidem. stârnind frică în rândul populaţiei128. judecătorii procesului de la Nürenberg au declarat SS şi subunităţile sale drept organizaţii criminale responsabile de implementarea de politici rasiale. Cit. peste 200 000 de membri. viteaz. Himmler poate fi cu uşurinţă comparat cu Sejanus. G. University of Wisconsin Press. p. Hitler îl numeşte pe Himmler lider al SS şi până la sfârşitul lui 1932. p. SS purta aceeaşi uniformă ca SA. SS număra deja 52 000 de membri. SS a fost considerat doar un batalion al SA.lagărelor de exterminare în care milioane de oameni au murit din cauza tratamentului inuman. Între 1925 şi 1929. Pe 6 ianuarie 1929. Mai târziu au adoptat uniforma neagră în întregime. În zilele nostre. malnutriţiei sau a experimentelor medicale. Mottoul lor era „Meine Erhe heilst Treue” („Onoarea mea este loialitatea”).Op. După război. 1984. el a adus organizaţia pe care o conducea la cel mai înalt grad de putere şi influenţă. 128 129 Koehl. extenuării. Cei mai puternici oameni din SS erau liderii politici şi ai SS împărţiţi pe trei niveluri: liderii regulari.. Gehorsam” („Loial. p. Nu există însă un grup unic care să fie văzut ca o continuare a SS şi cele mai multe grupuri de acest gen din zilele noastre sunt organizate haotic şi fără o agendă clară130. excepţie făcând insigna Totenkopf. liderii înalţi şi liderii supremi. La sfârşitul războiului. „Totenkopf”. Mottoul SS era „Treu. de genocid şi de comiterea de crime de război şi de crime împotriva umanităţii.. numărând nu mai mult de 280 de oameni. Sistemul de comandă era unic şi nu-l copia pe nici unul din cele existente în armata germană129. Robert Lewis. 57 56 . iar până la sfârşitul anului 1933. protejate de legiuni SS şi în care munceau şi locuiau soldaţi-lucrători SS. Înainte de 1932.89 130 Infield. supus”). Waffen SS purtau uniforme similare celor armatei normale.

Benito Mussolini era liderul. Cămăşile Negre erau împărţiţi la fel ca Garda Pretoriană în cohorte. echivalenţi cu generalii de armată. cavalerie. squadriste au fost reorganizate în milizia. manipule şi escadroane.113-121 57 .. Margherita G. Harper Collins’s e-books. iar în 1923 au devenit MVSN care a rezistat până în 1943. dar funcţiile executive erau ocupate de şefi de staff. Cămăşile Negre fasciste au fost organizate de Benito Mussolini drept unelte militare ale mişcărilor sale politice. Acţiona ca şi corp de gardă şi rezervă tactică şi era folosită cu grijă în bătălie. artilerie precum şi batalioane de marinari132. Falanga Espagnola în Spania lui Franco şi Garda de Fier în România interbelică. Garda Imperială (Garde Impérale) a fost la origine un grup restrâns de soldaţi de elită ai armatei franceze aflaţi sub comanda directă a lui Napoleon. The First Total War. p. O unitate specială a acestora era Batalion M. Metodele lor au devenit mai dure pe măsură ce puterea lui Mussolini creşte şi ei foloseau violenţa şi intimidarea împotriva adversarilor acestuia. Fondatorii acestei grupări paramilitare au fost intelelctuali naţionalişti. The Life of Benito Mussolini. Camisas Dorados în Mexic. 131 132 Sarfatti. Organizaţia îşi găseşte sfârşitul în 1943 odată cu încheierea Armistiţiului Italian care scoate Italia din Al Doilea Război Mondial şi îi îndepărtează pe fascişti de la putere131. care se opuneau organizaţiilor ţărăneşti şi muncitoreşti). centurii. o organizaţie paramilitară fascistă care a acţionat din perioada imediat următoare sfârşitului Primului Război Mondial şi până la sfârşitul Celui De-Al Doilea Război Mondial. La vremea în care Mussolini a organizat „Marşul spre Roma”. odată cu Armistiţiul Italian. În 1922. p. Cămăşile Negre numărau în jur de 200 000 de membri.114-156 Bell.O altă unitate militară contemporană care a copiat din structurile şi imaginea Gărzii Pretoriene au fost Cămăşile Negre italiene. garda personală a lui Mussolini. Alte organizaţii creeate după aceleaşi principii ca şi Cămăşile Negre şi în principiu deci Garda Pretoriană sunt: Uniunea Fascistă Britanică. Houghton Miffin Court. Plino Salgada în Brazilia. infanterie. Franţa lui Napoleon prezintă şi ea o orgamnizaţie militară care ne duce cu gându la Gardă. Glasgow. în 27-29 octombrie 1922. Milizia Volontaria per la Sicurenzza Nazionale ( Miliţia Voluntară de Securitate Naţională). Garda era împărţită în personal. Celebrul Batalion M ne aduce aminte de grupurile de speculatores sau frumentarii ale Gărzii. Inspirată de Cămăşile Roşii ale lui Garibaldi. Cămăşile Negre mai erau cunoscute şi sub numele de MVSN. 2007. foşti ofiţeri sau membri ai corpului special Arditi (tineri proprietari de pământ. Legiunea Argintie a Americii. comandant general. David.

Pentru prima şi singura dată în istoria sa. 113-157 58 . La fel ca şi pretorienii pentru împăratul roman. numindu-i „Nemuritorii”. A jucat un rol important în punctul culminant al bătăliei de la Waterloo. hrană şi echipament mai bune şi toţi membrii ei erau cu un grad mai înalţi decât soldaţii armatei obişnuite. ne se rend pas. Garda avea propria sa artilerie. a început să se retragă. a jucat rolul Gărzii Pretoriene a dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a Partidului Comunist Român. Iniţial.” („Garda moare dar nu se predă”). Garda număra 8000 de oameni. cavalerie şi infanterie ca oricare alt corp al armatei franceze. p. la creeare. Motto-ul Gărzii Imperiale franceze era „Le Garde meurt mais. Ceilalţi soldaţi francezi se refereau la Garda Imperială a lui Napoleon. În România. care a menţinut-o în favorurile sale până la anihilarea sa completă în timpul bătăliei de la Waterloo134. În proporţie cu populaţia României. Securitatea avea 11 000 de membri agenţi şi peste o jumătate de milion de informatori la o populaţie de 22 000 000 în 1985. În 1804. crescuse până la 100 000 de soldaţi. sub numele său complet. mulţi membri ai Securităţii erau foşti membri ai Poliţiei de Securitate Regale. Departamentul Securităţii Statale. Garda de Mijloc şi Garda Tânără. Complet depăşită numeric şi sub focul armatelor britanice. Garda Imperială era o trupă de elită şi un mijloc de întărire al puterii foarte apreciat de Napoleon. p. dar curând s-a ordonat ca toţi foştii membri ai acestei poliţii regale să fie arestaţi şi locul lor în cadrul 133 134 Ibidem. A fost înfiinţată pe 30 August 1948 cu ajutorul NKVD-ului sovietic. Garda de Mijloc a dispărut complet dar Garda Veche şi unele părţi din Garda Tânără au asigurat retragerea armatei franceze înainte să fie anihilaţi aproape complet de artileria britanică şi prusacă133. Securitatea a fost unul din cele mai mari şi mai brutale forţe de poliţie secretă din Europa de Est. Securitatea. Pe timpul invaziei lui Napoleon în Rusia în 1812. Ei primeau solde mai mari. Napoleon a avut mare grijă de Garda sa. Sub regimul lui Ceauşescu. 113-121 Ibidem.O altă diviziune exista între veteranii experimentaţi şi soldaţii mai tineri şi mai puţin experimentaţi: Garda Veche. Garda napoleoniană îşi are originea în Garda Consulară creeată pe 28 noiembrie 1799 din unirea Gărzii Directoriale cu Grenadierii Legislaturii. Garda s-a retras fără ordine. Au fost aruncaţi în luptă în ultimul minut să câştige o bătălie deja pierdută. mai ales de Garda Veche.

Craig S. Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. December 12 2006 136 Tismăneanu. De la a iradia lideri ai minerilor care organizau proteste până la a se prezenta în cabinete ginecologice sau a obliga femeile să meargă la controale pentru a se asigura că natalitatea continuă să crească. University of California Press. deţinători ai unor afaceri de succes şi milionari în România sunt suspectaţi sau s-a confirmat că au făcut parte din cele mai înalte structuri de conducere sau că au fost colaboratori ai Securităţii136. Instalând microfoane peste tot şi obligând numeroase persoane să devină informatori. la fel ca şi Garda Pretoriană în perioada ei de apogeu. Metoda de acţiune a Securităţii era teroare. Şi-a crescut rolul social. Din moment ce la origini este o miliţie creeată şi condusă pe baze ideologice. toate se aflau în mâna Securităţii. IRGH a preluat un rol important în aproape fiecare aspect al societăţii iraniene. Securitatea nu s-a dat înapoi de la nimic. Berkley. În Iran avem Corpul de Gardă Revoluţionar Islamic. forţându-i să dea informaţii chiar despre membri ai familiilor lor. Această acţiune i-a făcut pe mulţi analişti să tragă concluzia că puterea politică a Gărzii Musulmane a depăşit-o chiar şi pe cea a sistemului 135 Smith. Vladimir. Comandantul şef al Gărzii Musulmane este Mohammed Ali Jafari care a fost precedat de Yahya Rahim Safavi. Ca mulţi tineri iranieni. Eastern Europe Struggles to Purge Security Services . Securitatea a instaurat în România un regim de teroare nemaivăzut nici chiar în Europa de Est. politic. Controlează şi miliţia paramilitară Basj care are un număr de 90 000 de membri şi care în ultimii ani s-a dezvoltat într-un imperiu financiar multimiliardar. Este activ în petrol.. A fost abolită la sfârşitul lui 1989 odată cu căderea lui Nicolae Ceauşescu. A fost fondată după revoluţia iraniană şi numără în jur de 125 000 de membri. The New York Times. 20 59 . p. În anii recenţi. Comisia Naţională pentru Vize şi Paşapoarte. Penitenciare. Mahmoud Ahmadinejad a fost un membru al Gărzii Musulmane în Basj. în timpul războiului dintre Iran şi Irak din 1980-1988. o ramură a armatei iraniene numită şi Sepah sau IRGH. IRGH a devenit un conglomerat foarte vast pe baze militare. comunicaţii şi are o influenţă politică şi economică considerabilă. Se ocupa de: Contraspionaj. Securitate Internă. actualul preşedinte al Iranului.Securităţii să fie luat de membri ardenţi ai Partidului Comunist pentru a se asigura loialitatea totală în cadrul organizaţiei135. Astăzi un număr mare de indivizi bogaţi. 2003. militar şi economic sub preşedenţia lui Ahmadinejad în special în timpul alegerilor prezidenţiale din 2009 şi în perioada de imediat după alegeri când a suprimat protestul populaţiei. gaze.

Dacă din punct de vedere al influenţei politice şi al forţei militare o putem lesne compara cu o variantă modernă a Gărzii Pretoriene romane. History of Modern Iran. Deşi scopul iniţial al IRGH era menţinerea securităţii. deşi iniţial au fost creeaţi ca o forţă loială Ayatollahului Rukollah Khomeni în 1979139. O unitate specială a IRGH este Forţa Quds descrisă uneori ca succesoare a Gărzilor Imperiale ale Şahului. dovedind funcţionalitatea conceptului care este Garda Pretoriană chiar şi la mai bine de un mileniu şi jumătate de la dispariţia acesteia. termenul de „Garda Pretoriană” a ajuns să fie folosit şi în contexte nemilitare: de exemplu un om de afaceri sau un politician poate avea un mic grup de asociaţi care îl urmează şi pe care un jurnalist ar putea să-i descrie drept „Gardă Pretoriană”. Abraham. 137 138 Ervand. Liban şi Afganistan. SUA a descris-o ca o organizaţie teroristă care susţine militanţi în Irak. dar nu au dovezi clare în acest sens. Un asemenea uz al termenului este deseori peiorativ.clerical şiit. Astăzi. p. Această Forţă Quds poate fi comparată din punct de vedere al rolului ei şi al activităţii pe care o desfăşoară cu speculatores ai Gărzii Pretoriene138. Ei răspund direct ramurii clericale a guvernului fiind aşadar o metodă de impunere a legii islamice. nu acelaşi lucru îl putem spune despre loialitatea lor care nu este îndreptată spre preşedintele şi conducătorul statului iranian. această funcţie reprezentând o sursă a corupţiei foarte răspândite în cadrul acestei organizaţii137. 2008. 175-176 Ibidem. 177 139 Ibidem. p. p. Acestea sunt doar câteva din organizaţiile militare. De la structuri de organizare şi conducere similare până la scop şi funcţionalitate sau chiar elemente de echipament. menit să indice că cei care îl urmează pe cel în cauză sunt fie fanatici sau extremişti şi/sau acesta este tiranic şi paranoic. toate acestea au fost preluate în epoca modernă. 175-177 60 . Ei sunt suspicioşi faţă de conducători ai forţei Quds că ar putea fi implicaţi în recentele atacuri teroriste din Pakistan. cu timpul rolul ei a evoluat şi a ajuns să ocupe un loc în fiecare domeniu al societăţii iraniene. IRGH controlează şi graniţele Iranului. Columbia University Press. Este o unitate operaţională specială care are între 2000 şi 5000 de membri şi care se ocupă de acţiuni peste graniţă. paramilitare sau politice care au moştenit în epoca modernă şi contemporană caracteristici definitorii a ceea ce a fost cândva Garda Pretoriană a Imperiului Roman.

Într-o altă notă. fost membru al CIA şi-a intitulat „Garda Pretoriană” cartea sa despre aspectele negative ale politicii externe ale SUA. iar John Stockwell. într-un sens mai mult sau mai puţin pozitiv. de referinţe şi trimiteri la Garda Pretoriană ne lovim constant. Cert este că. putând astfel să constatăm importanţa acestei organizaţii. 61 . Rome: Total War” sau „Travian”.Termenul de „pretorianism” este folosit pentru a descrie practicarea unei dictaturi militare. o imagine romanţată a pretorienilor este redată în filmul „Gladiatorul” din 2000 şi în jocuri video precum „Civilisation IV.

chiar dacă se confruntă cu opoziţie sau rezistenţă. Militari de elită şi politicieni abili. dar şi prin geniul unor conducători abili. Dar pe baza surselor de care dispunem. un singur cuvânt poate descrie cu precizie această organizaţie şi anume „fascinant”. Vor constitui una din cele mai controversate organizaţii din istoria Romei. şi-au croit un drum pătat cu sângele asasinatelor şi şi-au impus în politica Romei voinţa aşa cum n-a mai făcut-o nici o altă instituţie deţinătoare de iure a vreunei puteri politice. deoarece lipsesc sursele unei cercetări istorice complete. mânuitori abili ai iţelor influenţei. Obiectul multor mitizări în cinematografie şi în literatură. Prin răsuciri de soartă. îşi definesc şi îşi realizează scopurile şi interesele personale. Bucureşti. . pretorienii şi-au săpat adânc numele în istoria Romei Imperiale. ei au asigurat echilibrul politic la Roma vreme de mai bine de trei secole.” („Dicţionar de termeni politici” Ed. obiect de polemică între istorici şi de fascinaţie pentru pasionaţii de istorie militară sau de istoria Imperiului Roman. Detestaţi şi admiraţi în acelaşi timp. Susţinători sau opozanţi ai împăratului. Corint. au reuşit să ajungă în câteva decenii de la înfiinţare. pe faţă sau din umbră.CONCLUZII „Puterea politică reprezintă totalitatea mijloacelor prin care anumiţi indivizi sau grupuri reuşesc să-i domine pe alţii. 2004) Nimic nu ilustrează mai clar cele trei secole şi jumătate de istorie a Gărzii Pretoriene decât definiţia de mai sus. adevărul istoric despre pretorieni este greu de desprins de ficţiunea literară. puterea din umbră care mişca toate iţele Imperiului Roman.

Universitatea Petru Maior. Roth – The Logistics of the Roman Army at War (264 B. 235).D. Ştiinţifică. Corint.) – Conscription et Armée de Métier. Macrinus. Amsterdam. Ştiinţifică. III-VI) 3. Bernard Boëne et Michel Louis Martin (ed.BIBLIOGRAFIE IZVOARE: 1. Harper Collins’s e-books 10. Glenn Infield – The Secrets of SS. Ed. 1963 – Opere III – Anale. History of Modern Iran.) – Rome and Her Enemies: And Empire Created and Destroyed by War. 1991 7. Patrick Restellini – Arta Nazistă. Bucureşti. Dio Cassius – Dio’s Rome – An Historical Narrative Originally Composed In Greek During the Reigns of Septimius Severus. David Bell – The First Total War. Boston 1999 14. Ed. Columbia University Press. David S. London. 2005 13. FEDN. 2007 8. Hougton Miffin Course. 1983 2. Bucureşti. 1964 LUCRĂRI GENERALE 4. Harper Collins’s e-books 12. 2004 (vol. Tacitus – Opere II – Istorii. Istvan Fabian – Război şi Societate în Lumea Antică – Note de Curs. Abraham Ervand. Jonathan P. New York.) – A Companion to the Roman Empire. O’Donnell – The Ruin of the Roman Empire. Brill. Potter (ed. Sarfatti – The Life of Benito Mussolini. Parfrots Book Company Troy. Harper Collins’s e-books . Baldwin – Suetonius. Elagabalus and Alexander Severus. Ed. 2006 9. Bucureşti. Jane Penrose (ed. 2008 5. 2009 11. Victoria Australia.-A. Ed. Ed.C. James J. 2002 6. Tîrgu Mureş. Margherita G. Paris. Blackwell Publishing. Osprey Publishing. Adelin Guyot. B. Geta and Caracalla.

Robert Lewis Cohel – The Black Corps. Routdledge Publishing. Peter Connolly – The Legionary. Oxford. London & New York. University of Wisconsin Press. A. Stephen Wisdom – Warriors: Gladiators 100B. Australia. 69. Blackwell Publishing.. Oxford 2008 18. Oxford University Press.C. Vladimir Tismăneanu – Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism. 2007 19. New York . Cambridge University Press. 1989 29. 200. – A. 2003 LUCRĂRI DE SPECIALITATE 27.15. Theodor Mommsen – A History of Rome Under the Emperors. R.I: Greece. 2009 22. the Hellenistic World and the Rise of Rome. Cambridge University Press.D. 2003 24. Pat Southern – The Roman Army – A Social and Institutional History. Davies – Service in the Roman Army. England. England. Oxford University Press . Syme – Guard Prefect of Trajan and Hadrian. Boddington – Sejanus: Whose Conspiracy. Philip Savi. Michael Simkins – Roman Army from Caesar to Trajan. England. Facts on File Publishing. 1984 23.) – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. 2000 – The Roman Fort. University of California Press.C.D.) – A Companion to the Roman Army. Oxford University Press. 2005 26.-A. ABC CLIO Publishing.2002 16. II: Rome from Late Republic to Late Empire. R. Matthew Bunson – Encyclopedia of the Roman Empire. Oxford.C. W. 2005 17. 1980 . Osprey Publishing. Hans van Wees and Michael Whitby (ed. Osprey Publishing. Osprey Publishing. 2002 21. Oxford University Press. London. Paul Erdkamp (ed. Ross Cowan – Roman Legionary 58 B. Victoria. 2001 25. 2006 20. University of California Press. Nic Fields – The Roman Army: The Civil Wars 88-31 B.1963 28. 2008 – The Cambridge History of Greek and Roman Warfare – vol. Oxford. Osprey Publishing.

Sandra Bingham – The Pretorian Guard . Smith – Eastern Europe Struggles to Purge Security Services.30. 2006 . December 12. University of Alberta Press. The New York Times. Gremese. Craig S. 2009 31. Silvano Mattesini – Legioni Romane. Roma 2006 ARTICOLE GENERALE 32. Ed. L’Armamento nel Mille Anni di Storia.Course Reader.

ANEXA 1 – GRUP DE SOLDAŢI PRETORIENI PE COLUMNA LUI TRAIAN .

ANEXA 2 – DESEN AL LUI FRANZ EICHHORST .

ANEXA 3 – SCULPTURĂ A LUI ARNO BREKER .

ANEXA 4 – GATA DE LUPTĂ DE ARNO BREKER .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful