Culoarea vieii mele

Viaa este adesea comparat cu obositoarea impletitur ntre mai multe fire diverse, fiecare avnd propria culoare simbolic. Dup un lung i rbdtor lucru n rzboiul de esut vor da natere urzile unice , multicolore i irepetabile pe care fiecare dintre noi le alege s ese pnza vieii. Cred c orice fiin uman, indiferent n epoc sau cultur unde a trit, a avut momente cnd a zmbit, a experimentat sentimente de fericire i dezamgiri sau suferine care i rup aripile libertii. Dar dac s revenim la culoarea vieii , de fapt ceea ce doresc s definesc prin ele este urmtorul aspect. Cum sntem n mintea noastr fericii sau nu, la ce anume vibreaz fiina noastr. Strile noastre interioare, mintale sau naionale la-am numit culori. Adic poate fi sumbu,negru sau poate fi o culoare deschis, senin ce ofer o speran cum ar fi albastru,verde. Pot spune c dac privesc curcubeul intreg, neleg c culorile lui nu pot fi nlocuite cu alte culori, la fel si culorile care ne deseneaz sau ne coloreaz existena. Putem spune c i scriitorii au o culoare sa. Spre exemplu I. Dru, la care mereu gsim culorile solului verde, galben,sumbru i sunt apreciate atunci cnd duci dorul de batin, la o stare de melancolie. La fel si Eminescu fiind n poemele sale un ndrgostit ce se afl n codrii verzi, luna galben, apusul oranj, lac albastru, adic culorle care dau via si sunt citite la asemenea experiene ale vieii omului care tie ce este iubirea i vede lumea n roz n concluzie pot spune c omul triete o via n culori pe care noi singuri le evideniem prin diferite situaii: rou ne duce la lupt, singe, amor, pasiune; albastru ne amintete de cer, senintate,bucurie; galben este culoarea soarelui, a grului; veredele culoarea naturii, al speranei, al nvierii; i nu trebuie s uitm de culoarea neagr care este firul confruntrii, al morii. Cu toate aceste fire ncercm s esem pnza vieii noastre. Nu va fi ceva simplu i uor sau c va lua puin timp. Pnza va fi dus pn la sfrit cu ntreaga via i prin ea vom regsi ceea ce am dorit asa de mult.

Universitatea de Stat Alecu Russo

Eseu pe tema:

Culoarea vieii mele

A realizat Ghie Violina Gr. EF11

2014

Dup moartea lui Caius Gracchus, contradiciile din snul societii romane s-au accentuat, ieind la iveal i mai mult corupia aristocraiei romane. Corupia aristocraiei romane i slbiciunea statului roman s-au Dup moartea regelui Numidiei, aliatul dovedit cu prisosin n cursul noilor rzboaie, pe care romanii le-au purtat n nordul Africii cu Iugurta, n nordul Italiei cu cimbrii i teutonii i n Orient cu Mitridate. romanilor, au avut loc o serie de lupte ntre fiii i nepotul acestuia. n cele din urm reuete s pun mna pe putere Iugurta, nlturnd pe ceilali pretendeni, care se refugiar la Roma, cernd ajutor. Dei au fost trimise o serie de comisii pentru anchet, acestea sunt cumprate de Iugurta. n urma unor incidente care au loc n Numidia, sunt omori o serie de ceteni romani, fapt care va face ca Roma s declare rzboi lui Iugurta. Sunt trimise mai multe armate romane, ai cror comandani, cumprai de el cu aur, ncheie pace. Aceasta a provocat o mare indignare la Roma i Iugurta este chemat spre a da seam de faptele lui n faa senatului. Cumpr ns i aici pe unul din tribuni, care i ia aprarea i astfel scap. Se spune c la plecarea lui din Roma, Iugurta ar fi rostit urmtoarele: Ora corupt, ora de vnzare, nu-i lipsete dect cumprtorul, ceea ce dovedete starea de corupie n care deczuse aristocraia roman. n urma unor noi crime pe care le comite, senatul i declar din nou rzboi. Armata roman trimis mpotriva lui Iugurta a fost nfrnt datorit corupiei comandanilor ei. Atunci partidul popular impune senatului roman s dea comanda lui Caius Marius, un priceput i bun militar. Marius este ales consul i, dup ce reorganizeaz armata, a debarcat n Africa i, ajutat de locotenentul su Cornelius Sulla, a reuit s-l nfrng pe Iugurta; lundu-l prizonier, l aduse la Roma (105 .Hr.), unde moare n nchisoare de frig i foame. Astfel, a luat sfrit acest rzboi umilitor pentru Roma. R z b o a i e l e c u ci mb r i i i t e ut o n i i Puin timp dup rzboiul cu Iugurta, o nou primejdie amenina Roma. Dinspre nord, din regiunile Mrii Baltice, coborau spre Italia triburile germanice, ale cimbrilor i teutonilor. Dup ce au invadat teritoriul Austriei de astzi, ei au ncercat s ptrund n valea Padului, atrai fiind de fertilitatea acestei regiuni. O armat roman trimis mpotriva lor dincolo de Alpi, a fost nimicit n btlia de la Noreia (Carintia). Totui nvlitorii nu s-au ndreptat spre Italia, ci au pustiit mai nti sudul Galiei, unde nfrng dou armate romane (una la Arausio n 105 .Hr.), i apoi Spania, dup care au cerut Romei s le cedeze teritorii n Galia i n Italia. Respingnd aceste cereri, senatul ncredineaz lui Marius, ales consul (104 .Hr.), conducerea rzboiului. O armata reformat condus de Marius i-a zdrobit n dou lupte sngeroase pe teutoni (n btlia de la Aqua Sextiae 102 .Hr.) i cimbri (n btlia de la Vercellae din 101 .Hr.). R z b o i u l a l i a i l or i t a l i c i ( 9 1 8 8 . H r . ) Populaiile italice stpnite de romani, dei suportau toate sarcinile fiscale i luau parte la toate rzboaiele purtate de Roma, nu aveau cetenie roman, fiind considerai aliai (socii). Faptul acesta fcea ca ei s nu se bucure de avantaje economice i politice. n anul 91 .Hr., tribunul Livius Drusus a ntocmit un proiect de lege de ncetenire a aliailor italici. Dar proiectul n-a ajuns s fie votat pentru c Drusus a fost asasinat. Faptul acesta a determinat pe italici s se rscoale (90 .Hr.). Rscoala a cuprins ntreaga Italie. Rsculaii italici s-au separat de Roma, organizndu-se ntr-un stat independent, pe care l-au numit Italia, iar oraul Corfinium, din centrul rii a fost ales capital cu numele de Italica. Se alege un Senat italic format din 500 de membri. Roma se afla n mare primejdie; armatele romane fuseser nvinse de rsculai. Atunci i se ncredin lui Marius conducerea rzboiului mpotriva italicilor, care se ndreptau spre Roma. Armata condus de Marius reui s-i opreasc. n acest timp, tnrul general Cornelius Sulla, fostul

locotenent al lui Marius, a reprimat cu cruzime rscoala n Campania. Dar n cele din urm, senatul roman socoti c era mai prudent s cedeze n faa rsculailor; la nceput acord cetenie numai italicilor, care rmseser credincioi Romei, i celor care depuneau armele imediat; mai trziu, tuturor acelora care depuneau armele ntr-un timp limitat (lex Plautia Papiria). Astfel c n anul 88 .Hr. a fost acordat cetenia roman aproape ntregii populaii libere din Italia. n felul acesta Italia se transform dintr-o federaie de state ntr-un stat roman unitar.

II) Cartagina era un oras stat care respecta modelul grecesc, fondat de fenicieni din vechiul Tir in
secolul VIII. Noul oras stat deveni cel mai puternic din vestul Marii Mediterane, bogatia lui bazandu-se in special pe comert. Negustorii cartaginezi navigau de la un capat la altul al Marii Mediterane, flota orasului era imensa iar armata una din cele mai pregatite din toata antichitatea. Cartagina a fost cea care a slabit puterea greceasca asupra porturilor din vest caci negustorii cartaginezi calatoreau chiar pana in Anglia pentru cositor din Cornwall si in pe coasta Africii de Vest pentru aur si fildes. La fel ca si Roma, Cartagina a invatat cum sa-i foloseasca pe oamenii din popoarele cucerite, inrolindu-i in armata ca trupe auxiliare. Spre deosebire de romani ei au urmat exemplul grecilor si au folosit mercenari. Cartagina a trimis o armata si mai mare de aproape 50.000 de soldati. Raspunsul Romei a fost din nou pe masura, victoriile din 262 aducandu-le controlul aproape asupra intregii Sicilii. Totusi alte victorii erau mult mai dificile pe masura ce devenea evident ca fara suprematia marii Romei ii era greu chiar sa-si pastreze integritatea. Acest razboi a depasit cu mult proportiile asteptate de romani. Bataliile principale au fost purtate pe mare, unde cartaginezii aveau o flota de lupta impresionanta, avantaj care le lipsea romanilor ce preferau luptele pe uscat.Batalii pe uscat au fost purtate in Corsica, Sardinia, Africa si Sicilia. Amandoua partile aveau flote intre 100 si 200 de vase si armate de la 50,000 pana la 70,000 de luptatori pe care le trimiteau pe front an dupa an.Roma a facut multe greseli in lupta, si a suferit infrangeri din cauza acestora. Romaniii nu erau marinari si au pierdut mult mai multe vase decat cartaginezii -- 600 de vase pierdute in decursul a 20 de ani. De fiecare data cand Roma castiga o victorie, avantajul era umbrit de generalii incompetenti si de timiditatea senatului. Una din marile slabiciuni ale republicii era ca alegea noi generali in fiecare an, sistem care nu facea fata in perioadele de criza majora.Roma a triumfat in 241. Cartagina, epuizata mai mult decat infranta, a cerut pace si a acceptat termenii duri impusi de romani. Orasul in sine a ramas necucerit iar flota comerciala cartagineza a continuat sa aduca bogatie. Urmarile primului razboi punic.Roma cerut despagubiri substantiale pentru a compensa pierderile suferite. Deasemenea i-a obligat pe cartaginezi sa renunte la pretentiile asupra Siciliei. In concluzie Roma a castigat in urma razboiului un venit sigur si o noua provincie. Acesta a fost primul pas spre creearea Imperiului Roman.Romanii au invatat deasemenea niste lectii importante din acest razboi. In primul rand au capatat experienta in lupta pe mare. Este prea mult sa spunem ca au invatat sa fie marinari ( chiar si la sfarsitul Republicii ei inca angajau capitani greci pentru vasele lor ) dar au inteles razboiul purtat pe mare intr-un stil specific roman. Roma era acum o putere mediteraneana, cu toate ca probabil nu-si daduse inca seama de aceasta. Inca nu era inca intesata real de comert, pe cand aliatii ei greci din sudul Italiei cu siguranta erau. Roma nu privise mai departe de Sicilia la inceputul razboiului dar ambitia i-a fost cu siguranta sporita la sfarsitul lui.Razboiul era terminat dar conflictul nu. Si amandoua partile erau constiente de asta.II-R Tratatul de pace pusese Cartagina intr-o pozititie imposibila.Trebuia fie sa lupte pentru a-si recapata pozitia fie sa devina un stat fara importanta, soarta pe care nu au acceptat-o. Mai mult Roma a continuat sa fie agresiva, luandu-le Corsica in 220.

Nu dupa mult timp de la sfarsitul primului razboi punic, Cartagina a gasit un erou autentic: Hamilcar Barca. Membru al unei familii de nobili cartaginezi acesta cucerise o mare parte din Spania, acaparand in proces mari cantitati de aur cu care a alcatuit o armata puternica si experimentata.Hamilcar ura Roma si visa sa fie omul care sa razbune rusinea din primul razboi punic. Odata cu trecera timpului si-a dat seama ca nu era soarta lui sa realizeze asta asa ca si-a invatat fiul arta razboiului si i-a transmis ura pentru romani. Hanninbal era hotarat sa se lupte cu romanii intr-un razboi pe care il vedea inevitabil dar era decis ca lupta sa pornesca la momentul propice atat pentu el cat si pentru cartaginezi.Planul lui Hannibal era atat disperat cat si genial. Puterea Romei era la apogeu datorita resursele aproape nelimitate de forta de lupta, rezultatul nenumaratelor aliante in toata Italia. Aliatii erau exploatati si nemultumiti de tratament si de razboaiele continue pe care le purta Roma.Asa ca Hannibal a decis sa invadeze intreaga Italie. Armata lui era de departe mult prea mica pentru a invinge dar banuia ca aliatii Romei erau atat de nemultumiti incat ar fi suficient sa castige doar o serie de victorii timpurii si sa proclame libertatea aliatilor ce se vor intoarce impotriva romanilor. Fara aliati armatele romane nu ar fi putut face fata calitatilor superioare de conducator ale lui Hannibal.Totul depindea pe aceste doua elemente: victorii timpurii si convingatoare si determinarea aliatilor sa paraseasca pe romani. Hanibal mizase totul pe acestea. Razboiul a inceput in 218 cand s-a iscat o disputa pentru colonia romana Saguntum. Romanii credeau ca il vor infrana pe Hannibal cu usurinta in Spania dar le-a scapat si a ajuns la Muntii Pirinei inainte ca romanii sa-si dea seama de ce s-a intamplat. In 202 i.Hr. al doilea razboi al Romei cu Cartagina a ajuns la final. Roma a impus din nou Cartaginei sa plateasca un pret teribil: de aceasta data ea trebuia sa renunte la intregul imperiu. Spania, insulele, Nordul Africii, flota si armata fie au fost eliminate fie au fost drastic reduse. Tot ce a ramas din maretul imperiu era orasul in sine, un teren de 50 de kilometri si o armata minuscula cu care sa se protejeze impotriva triburilor din desert. Cartaginei i-a fost interzis sa aiba o politica externa si a devenit un client al Romei. Tratatul de pace mai stipula si ca daca forte armate cartagineze depaseau granita aceasta insemna automat razboi cu Roma. Hannibal a mers in est, fiindu-i interzis sa locuiasca in orasul sau natal. El a fost loial unori diversi regi din est si pentru un timp se zvonea ca planuieste o conspiratii prin care sa adune o noua armata cu care sa zdruncine Italia. Cand Hannibal a murit misterios inainte sa-i vina vremea, s-a crezut ca a fost otravit fie in numele Senatului fie de un rege care cauta simpatia Romei. Al doilea razboi punic a fost un punct de rascruce in istoria Imperiului Roman cu implicatii profunde in viitoarea republica. Cel mai imediat efect a fost largirea imperiului: in 50 de ani Roma capturase aproape toate teritoriile din vestul Marii Mediterane. Republica trebuia acum sa-si adapteze finantele, administratia, politica externa si sistemul de aliante pentru a guverna in aceste noi teritorii. III-R Cel de-al treilea razboi punic a fost scurt si lipsit de eroismul celor dinainte. Daca a fost vreodata vre-un razboi care poate fi numit lipsit de sens, acesta s-ar califica.In ciuda tuturor restrictiilor economice impuse, Cartagina s-a refacut din punct de vedere economic. Roma ii luase imperiul si toata averea dar a lasat-o sa faca comert dupa bunul ei plac. Cartagina si-a platit despagubirile de razboi si la sfarsitul secolului al II-lea orasul era infloritor.Aceasta nu le-a placut multor senatori romani care cumparasera pamant pe coasta Africii de Nord si investisera in culturi de masline si grau. Dar aceste bunuri erau comercializate si de cartaginezi care aveau mai multa experienta.O parte din senatori in frunte cu Cato cel batran au inceput sa se agite impotriva Cartaginei. Ei intrebau daca e bine ca Cartagina sa prospere in timp ce Roma stagneaza. Daca nu cumva noua prosperitarte este potential periculoasa. Chiar asa, Cartagina daduse de doua ori bataie de cap Romei. In prima parte a secolului al II-lea Roma a purtat si razboaiele cu Macedonia prin care parti din Grecia au devenit provincie romana. Romanii nu doreau sa cucereasaca Grecia caci admirau cultura lor dar odata implicati nu au gasit alta solutie pentru problemele de acolo decat cucerirea.Cel de-al patrulea razboi cu Macedonia s-a sfarsit in 146, in acelasi an ca si cel de-al treilea razboi punic. Roma era capabila sa poarte razboiaie pe fronturi multiple atata timp cat nu erau prea mari. Devenise cu adevarat o putere imperiala.In 146 Roma fusese in razboi de aproape o suta de ani, fara pauza dar efortul meritase. Acum Roma conducea un imperiu care se intindea de la un capat la celalalt al Marii Mediterane dar cu un guvern proiectat sa guverneze numai un oras-stat.Miza a fost prea mare pentru Roma si a mai durat 100 de ani pana la prabusirea Republicii.