MATEI GEORGESCU

INTRODUCERE ÎN
CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE……………………………………………… 9
DOMENIUL GENERAL AL
CONSILIERII PSIHOLOGICE……………………………….. 11
CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ –
UN CONTUR CONCEPTUAL…………………………………... 12
FUNCłIA CULTURALĂ SI ORIGINILE CONSILIERII………. 14
CONSILIERE SI PSIHOTERAPIE………………………………. 20
SPECIFICUL CONSILIERII……………………………………... 21
SPECIFICUL PSIHOTERAPIEI………………………………… 22
OBIECTIVELE CONSILIERII………………………………….. 23
FUNDAMENTE TEORETICE ALE CONSILIERII………… 27
FUNDAMENTE GENERALE…………………………………… 28
FUNDAMENTE FILOSOFICE ALE CONSILIERII……………. 28
FUNDAMENTE SOCIOLOGICE ALE CONSILIERII…………. 30
FUNDAMENTE PSIHOLOGICE ALE CONSILIERII…………. 31
FUNDAMENTE ETICE ALE CONSILIERII…………………… 36
FUNDAMENTE ETNOPSIHOLOGICE ALE CONSILIERII….. 37
FUNDAMENTE PSIHANALITICE ALE CONSILIERII.……… 44
RELAłIA DINTRE CLINICĂ SI TEORIE……………………… 45
TEORIA PSIHANALITICĂ……………………………………... 49
MECANISME DE APĂRARE………………………………….. 57
DEFENSELE ÎMPOTRIVA AFECTELOR…………………….. 71
6 MATEI GEORGESCU
FUNDAMENTELE CONSILIERII DIN
ABORDĂRILE DE TIP AFECTIV…………………………….
75
TERAPIA CENTRATĂ PE CLIENT………….……………….. 75
PERSPECTIVA GESTALTISTĂ………………………………. 78
TERAPIA EXISTENłIALISTĂ………………………………. 80
FUNDAMENTELE CONSILIERII DIN
ABORDĂRILE COGNITIVO-COMPORTAMENTALE……… 83
ABORDAREA RAłIONAL-EMOTIVĂ……………………… 83
CONSILIEREA COMPORTAMENTALĂ…………………….. 86
PERSPECTIVA TRANZACłIONALĂ……………………… 88
ABORDAREA HOLISTICĂ ÎN CONSILIERE…………… 93
ELEMENTE DE PERATOLOGIE…………………………… 93
HOLISMUL ÎN CONSILIERE……………………………….. 100
RAPORTUL DINTRE FUNDAMENTELE TEORETICE SI
PERSONALITATEA CONSILIERULUI……………………. 104
PERSONALITATEA CONSILIERULUI………………………. 104
ELEMENTE DE AXIOLOGIE…………………………………. 111
ELEMENTE DE EPISTEMOLOGIE………………………….. 113
CADRUL GENERAL AL CONSILIERII……………………… 122
ELEMENTE DE CADRU……………………………………… 122
CADRUL FIZIC SPAłIAL……………………………………. 122
CADRUL FIZIC TEMPORAL………………………………… 124
CADRUL ALIANłEI DE INTERVENłIE…………………….. 124
CADRUL DEONTOLOGIC AL CONSILIERII……………….. 127
PRIMA INTÂLNIRE…………………………………………… 129
ADRESAREA CLIENTULUI UNUI ALT CONSILIER………. 130
REAL SI IMAGINAR ÎN ROLUL CONSILIERULUI………… 131
INTRODUCERE ÎN CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ 7
CONSILIEREA DE GRUP…………………………………….. 134
TEHNICI FUNDAMENTALE ÎN CONSILIERE………….. 137
RELAłIA DE TIP SUPORTIV………………………………… 137
COMUNICAREA NON-VERBALĂ…………………………. 138
CARACTERISTICI ALE UNEI COMUNICĂRI EFICIENTE... 140
PRACTICI CU EFECT NEGATIV ÎN COMUNICARE………. 144
TEHNICI DE CONSILIERE……………………………………. 145
TEHNICA INTEROGATIVĂ…………………………………... 145
TEHNICA ASCULTĂRII………………………………………. 147
TEHNICA TĂCERII……………………………………………. 148
TEHNICA REFLECTĂRII……………………………………... 149
TEHNICA SUMARIZĂRII……………………………………. 150
IDENTIFICAREA TEMEI…………………………………….. 150
EXPRIMAREA AFECTELOR……...………………………….. 151
MODELAREA AFECTELOR………………………………….. 151
INTERPRETAREA…………………………………………….. 152
CONFRUNTAREA CU FLUXUL REPREZENTATIV……….. 153
REZOLVAREA DE PROBLEME……………………………… 153
PERSONALIZAREA DISCURSULUI………………………… 157
TRANSFORMAREA ÎNTREBĂRILOR ÎN AFIRMAłII……. 158
ASUMAREA RESPONSABILITĂłII…………………………. 158
JUCAREA ROLULUI PROIECTAT…………………………. 158
SCAUNUL GOL………………………………………………... 158
DESENSIBILIZAREA SISTEMATICĂ……………………….. 158
CONTRACTUL COMPORTAMENTAL……………………… 159
MODELAREA SOCIALĂ……………………………………… 160
DIRECłII ALE OPTIMIZĂRII PERSONALE………………. 160
8 MATEI GEORGESCU
ELEMENTE DE CONSILIERE
ÎN SITUAłII SPECIFICE……………….…………………… 163
ANGOASA……………………………………………………… 164
PROBLEMATICA SEXUALĂ………………………………… 165
PERSOANE CU NEVOI SPECIALE………………………….. 166
EMIGRANłI…………………………………………………… 167
SITUAłIA DE CRIZĂ………………………………………... 169
SITUAłIA DE PIERDERE…………………………………….. 171
SITUAłIA DE BOALĂ………………………………………… 177
SITUAłIA DE CONFLICT…………………………………….. 181
STRATEGII DE REZOLVARE A CONFLICTULUI…………. 186
Cuvânt înainte
Quidquid recipitur ad modum
recipientis recipitur1
Problema esenŃială a unui curs introductiv în domeniul consilierii constă nu atât în
realizarea celei mai reusite inventarieri a fundamentelor teoretico-clinice ale
consilierii, ci în analiza modalităŃii în care actualul aspirant, viitorul consilier se
raportează la corpusul teoretico-tehnic. Consilierul eficient este cel care realizează o
sinteză a teoriei si a tehnicii fără a face din teorie un spaŃiu de refugiu în faŃa realităŃii
clientului si nici din aplicarea tehnicii un obiectiv în sine.
Elementul esenŃial de eficienŃă îl reprezintă personalitatea consilierului. De aceea
considerăm foarte utilă formarea consilierului într-unul din domeniile psihoterapiei,
astfel încât să îsi poată gestiona dinamica personală în folosul clientului si nu în cel al
repetării involuntare, în cadrul consilierii, a unor comportamente disfuncŃionale.
Nevoia de autocunoastere, desi o declaraŃie situată în domeniul dezirabilului, este o
condiŃie necesară (nu suficientă) pentru a putea susŃine si înŃelege realitatea deseori
bulversantă a clientului. Orice problemă de dinamică psihică a consilierului va avea
drept consecinŃă crearea unei nise de comunicare deficitară cu clientul său.
Chiar dacă se poate realiza o diferenŃă specifică între psihoterapie si consiliere la
nivel tehnic, din punct de vedere formativ parcugerea unei psihoterapii este o
recomandare consistentă adresată oricărui aspirant la statutul de consilier.
Una dintre caracteristicile atasate consilierii psihologice este aceea a unui demers
facil, raŃional, de suprafaŃă, asociat psihoterapiilor scurte. Această caracteristică are
drept posibilă consecinŃă reprezentarea consilierului ca profesionistul care parcurge
rapid procesul formativ. Caracterizarea consilierii ca demers raŃional si de suprafaŃă
este utilă în încercarea de conturare a specificului său în raport cu psihoterapia, însă
trebuie avut în vedere faptul că susŃinerea clientului si developarea mesajului său nu
este un proces fundamentat exclusiv în palierul raŃional. Pentru a putea releva
problematica la nivel raŃional, consilierul trebuie să aibă competenŃă în domeniul
decriptării mesajului latent, de profunzime. Tehnici fundamentale de comunicare
necesită acest gen de competenŃă care se dobândeste printr-o formare susŃinută.
În încercarea de „împărŃire a apelor” între domeniile consilierii psihologice si
psihoterapiei trebuie să se aibă în vedere si caracteristicile spaŃiului epistemic în care
se operează. Cele două paliere – nomotetic si idiografic – sunt complementare si
indispensabile unui demers de cunoastere adecvat. Dacă din punctul de vedere al
practicianului lucrurile sunt mai dificil de clasat în ordinea conturării domeniului
consilierii, din punct de vedere al obiectivelor si al subiectului intervenŃiei, diferenŃele
sunt palpabile. Astfel, graniŃele domeniului consilierii psihologice pot fi aproximate în
1 Orice este primit, este primit conform naturii celui care primeste – este un enunŃ
scolastic care pune problema relaŃiei dintre realitatea de cunoscut si subiectul cunoscător.
Subiectul cunoscător va cunoaste în funcŃie de modul său de existenŃă.
10 MATEI GEORGESCU
spaŃiul nomotetic, în special în raport cu obiectivele sale si cu modalitatea în care este
înŃeles clientului.
Glisarea spre palierul idiografic, cel specific practicianului si relaŃiei de consiliere,
pune problema diferenŃierii tehnicilor psihoterapeutice de cele specifice consilierii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât personalitatea psihologului consilier (sau
psihoterapeut) este determinantă: consiliere sau psihoterapie, fiecare psiholog va
performa modalităŃile de relaŃie pe care le poate asuma, conŃine, înŃelege; acest fapt
susŃine ideea că, pe fond, se poate vorbi mai curând despre consilieri decât despre
consiliere, despre psihoterapeuŃi decât despre psihoterapie.
Există tehnici care se reclamă specifice domeniului consilierii în sensul în care nu pot
fi revendicate, cu drept de exclusivitate, de nici o direcŃie psihoterapeutică. Aceasta nu
înseamnă însă că nu sunt utilizate în psihoterapie. Problematica este dificil de lămurit
în situaŃia (recomandată a) consilierului format în psihoterapie. Formarea riguroasă
a consilierului în domeniului psihoterapiei îi va conferi psihologului o bună
„competenŃă” de relaŃie în consiliere, putând atinge obiectivele specifice consilierii
într-o manieră eficientă. Pe de altă parte, prin formare (în psihoterapie), consilierul
va dispune de anumite tehnici specifice. În demersul consilierii va face apel implicit la
tehnicile deŃinute prin formarea sa, iar încercarea de a cliva în mod riguros realitatea
relaŃiei cu clientul într-una specifică psihoterapiei sau consilierii nu va avea decât
finalităŃi defensive.
Considerăm că principalul obiectiv al unui text introductiv în consiliere este acela de a
pune aceste probleme si nu de a oferi algoritmi si reŃete ale raportului pe care
consilierea îl are cu necesitate cu celelalte domenii. Obiectivul nostru este de a
contura câmpul de reflecŃie si de trăire necesar înŃelegerii demersului consilierii sub
variile sale aspecte si oricum nu ca o Cenusăreasă a intervenŃiei de tip
psihoterapeutic.
Perspectiva introductivă în domeniul consilierii pe care o propunem este marcată de
orientarea dinamică. În ciuda faptului că aparent orientările dinamice par a se detasa
de specificul consilierii, considerăm că perspectiva psihanalitică susŃine un demers de
consiliere nu doar sub aspect conceptual. A face consiliere nu este echivalent cu a face
psihoterapie psihanalitică, dar competenŃa de comunicare si simŃul clinic obŃinut prin
formarea în acest domeniu conferă consilierului eficienŃă. Capacitatea empatică,
tehnica interpretării, a reflectării sunt câteva exemple de competenŃe necesare
consilierului care sunt plenar exercitate în psihoterapia psihanalitică.
Am considerat utilă punerea domeniului consilierii si într-o perspectivă antropologică
(filosofică si culturală), întrucât, în mod esenŃial, corpusul teoretico-tehnic al
consilierii constituie una din modalităŃile în care este înŃeleasă figura Celuilalt, ca
subiect al unui „model de intervenŃie”. Candidatul la statutul de consilier este pus, din
această perspectivă, în faŃa modalităŃii în care se re-prezintă pe sine în raportul
complex cu teoria, cu teoriile, cu tehnicile si mai ales cu maniera în care le articulează
în realitatea relaŃiei cu clientul.
Autorul