Dr. Florin C.

Stan
Ascensiunea bolşevismului, ideologia Partidului Comunist
şi crimele comunismului în Rusia Sovietică/URSS

- Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Rusia / partid revoluționar marxist,

înființat în 1898 la Minsk - scindat la Congresul de la Londra din 1903 în două
grupări: menșevică (Iulius Martov - Țederbaum, era pt dimensionarea partidiului
prin activiștii) și bolșevică (Lenin, care susținea ,,revoluționarii de profesie”), după
componența în cadrul ,,Iskra” (minoritari / majoritari). În 1921, menșevismul a
fost declarat ilegal.

- 1902: V. I. LENIN, Sto delati

- Marele Război (1914-1918) în care a intrat Rusia ţaristă în 1914 în cadrul Triplei
Înţelegeri (Antanta) cu Anglia şi Franţa, a copleşit autocraţia - la începutul sec.
XX, Rusia era cel mai conservator stat european - ,,un regim învechit într-un
război modern”. Consecinţa: cele mai mari pierderi suferite de vreun stat
beligerant în I WW (peste 1,5 milioane morţi). În 1917 societatea rusă era
caracterizată de disperare. Nemulţumirea s-a accentuat şi ca urmare a trecerii
neoficiale, în 1915, a răspunderii administrării Imperiului în responsabilitatea
împărătesei Alexandra şi a misticului RASPUTIN (asasinat de un grup de nobili în
decembrie 1916).
- în martie 1917, populaţia Petrogradului a intrat în grevă şi a ieşit în pieţe pe 8
martie, de Ziua Internaţională a Femeii - iniţiativa a aparţinut unui grup de femei –
armata s-a alăturat manifestanţilor, în jur de cca 90.000. A doua zi au protestat
până la 200.000 de oameni... Funcţionarii şi trupele de ordine au părăsit capitala.
La 12 martie liderii liberali ai Dumei au format un guvern provizoriu din care
făcea parte şi un revoluţionar socialist moderat. Al. KERENSKI, care va ajunge
prim-ministru. Ţarul a abdicat la 15 martie 1917.
- în paralel, la Petrograd s-a mai format un contru de putere – SOVIETUL de
deputaţi al muncitorilor şi soldaţilor – care controla Armata – treptat în toată Rusia
s-au format Soviete revoluţionare, care au câştigat adeziunea populaţiei, în
defavoarea guvernului, care a continua politica de alianţă în cadrul războiului şi
promisese doar o reformă agrară de perspectivă.

- 1917: V. I. LENIN, Statul şi revoluţia

- în aprilie 1917 se întoarce în Rusia şi publică Tezele prin care a cerut încheierea
imediată a păcii, trecerea integrală a pământului în posesia ţăranilor şi preluarea
puterii de către Soveietele muncitoreşti – popularitatea bolşevicilor a crescut rapid.
- la 7 noiembrie 1917, trupele rebele au preluat controlul Palatului de Iarnă din
Petrograd, cu sprijinul ,,Gărzii roşii” – MAREA REVOLUŢIE – lovitură de stat,
guvernul KERENSKI înlăturat.
- în decembrie 1917 a fost formată CEKA, condusă de FELIX DJERZINSKI.
- se formează un Consiliu al comisarilor poporului (SOVNARKOM), care a jucat
rolul guvernului – în fruntea sa se afla LENIN, care conducea şi Biroul politic al
partidului.
Solicitat să-și prezinte propunerile către SOVNARKOM, DJERZINSKI apreciat
următoarele: ,,Trebuie să trimitem pe front - cel mai periculos și mai crâncen

1
 Dr. Florin C. Stan
dintre fronturi - tovarăși hotărâți, puternici, devotați, gata să facă orice pentru a
apăra Revoluția. Să nu credeți că eu caut forme de dreptate revoluționară; nu de
justiție avem noi nevoie acum. Acum suntem în război - într-o luptă corp la corp
până la ultima suflare. Viața sau moartea! Propun, cer crearea unui organ
pentru încheierea revoluționară a conturilor cu contrarevoluționarii. Și trebuie
să acționăm nu mâine, ci astăzi, chiar acum...”. 7 decembrie 1917

,,Statul este un instrument de constrângere. În regimul trecut constrâmgerea era

aplicată întregului popor de către o mână de bogătași; noi însă dorim să
transformăm statul într-o instituție care să impună voința poporului. Vrem să
organizăm violența în numele intereselor muncitorilor” – LENIN, 21 NOV. 1917

- sugestivă este relația cu MAXIM GORKI. În timpul primului război mondial,

apartamentul lui din Petrograd s-a transformat în centrul de comandă al
bolșevicilor, dar, în cele din urmă, relațiile lui cu comuniștii s-au deteriorat. La
numai două săptămâni de la victoria Revoluției din Octombrie el scria: „Lenin și
Troțki n-au nici cea mai vagă idee despre drepturile omului. Ei sunt deja corupți
de otrava murdară a puterii, asta se vede după lipsa de respect nerușinată față
de libertatea cuvântului și față de alte libertăți civice pentru care a luptat
democrația”. Scrisorile lui Lenin către Gorki din 1919 conțin amenințări: „Te
sfătuiesc să-ți schimbi anturajul, vederile, acțiunile, altfel viața și-ar putea
întoarce fața de la tine”.
- în martie 1918 bolşevicii s-au organizat în Partidul Comunist. Capitala este mutată
la Moscova.

- Războiul civil (1918-1920) - ,,albii” – Armata Voluntarilor (geal ANTON

DENIKIN – pogromuri împotriva evreilor, am. AL. KOLCEAK) vs ,,roşii” (LEON
TROŢKI).
,,O revoluție, o revoluție a poporului adevărată și profundă, este procesul
incredibil de complicat și de dureros al morții unei ordini sociale vechi și al
nașterii alteia noi, reprezentând modul de viață a zeci de milioane de oameni.
Revoluția este deopotrivă o luptă de clasă ascuțită, năprasnică, disperată și un
război civil. Nici măcar o singură mare revoluție din istorie nu s-a desfășurat
fără război civil” LENIN.
- ,,Revoluția lui LENIN va constitui un proces extraordinar de
violent și de dureros datorită faptului că vechea ordine nu era pregătită să moară,
iar cea nouă se născuse prematur. Urma sp fie nevoie de o operațiune chirurgicală
de proporții, pt că LENIN era hotărât să facă o revoluție proletară fără condițiile
necesare pt o astfel de revoluție; într-adevăr, protagonistul principal și presupusul
beneficiar, proletariatul, cu greu putea fi observat” (George LEGGETT).
- ,,O revoluție socială fără proletariat este o absurditate, o utopie fără sens”
Maxim GORKI

- 1922: URSS
- în 1924, 472.000 de comunişti conduceau o populaţie de 150.000.000 oameni.

- după m. lui LENIN, TROŢKI (comisar al apărării - ,,revoluţia mondială”) vs.

STALIN (secretarul partidului - ,,comunism în Rusia”)

2
 Dr. Florin C. Stan

TEROAREA STALINISTĂ:

Foametea ucraineană (1932-1933) - HOLODOMORUL (golod = foamete și мор,

mor = năpastă) - ,,Genocidul ucrainean” a fost una dintre cele mai grave catastrofe
naționale ale ucrainenilor din istoria modernă, cu un număr de morți estimat la
câteva milioane. La 28 noiembrie 2006, parlamentul Ucrainei a aprobat o rezoluție
care afirmă că foametea forțată din perioada sovietică a fost un act de genocid
împotriva poporului ucrainean.
- cauzele Holodomorului, deși complexe, pot fi înțelese prin studierea contextului
mai larg al revoluției sociale de sus în jos care a avut loc în Uniunea Sovietică în
acele vremuri.

- în Ucraina a fost trimisă o comisie specială prezidată de Viaceslav Molotov pentru

strângerea întregii cote de cereale hotărâtă de planul centralizat. Pe 9 noiembrie
1932 a fost emis un decret secret prin care agențiile sovietice de securitate erau
îndemnate să-și crească ,,eficiența".

- pe 6 decembrie, a fost emis un nou decret care impunea următoarele sancțiuni

împotriva satelor ucrainene care erau considerate ,,neproductive" în campania de
colectare a cerealelor: oprirea aprovizionării cu orice bunuri alimentare sau
nealimentare a satelor vinovate, interzicerea oricărei forme de comerț,
confiscarea oricăror alimente sau cereale găsite la percheziții și, măsura ultimă,
confiscarea tuturor resurselor bănești. Au fost luate măsuri pentru pedepsirea
păstrării sau comercializarea cerealelor. In acest scop au fost create așa-numitele
brigăzi de șoc, care efectuau raiduri de colectare a cerealelor. Confiscările de
cereale erau făcute fără a ține seama de faptul că țăranii puteau să rămână fără
stocuri de cereale pentru hrana proprie, a animalelor sau pentru însămânțările din
anul care avea să vină.

- MAREA EPURARE (1936-1939) epurarea partidului de vechile cadre de

conducere (KIROV, ZINOVIEV, KAMENEV) – după congresul din 1934, unde a
fost criticat.
epurarea armatei (mareșalul
TUHACEVSKI)
epurarea populației (evreii – pt că fiica
sa, Svetlana Aliluieva a avut o legătură cu
un evreu, Alexei Kapler, cu care nu era de
acord și pe care l-a deportat în Siberia. Un
an mai târziu s-a căsătorit cu un coleg
Grigori Morozov, tot evreu, pe care Stalin
nu a vrut să-l vadă niciodată).

3
 Dr. Florin C. Stan

- BERIA, comisar al poporului pentru afaceri interne (NKVD), 1938-1953; l-a

succedat pe NIKOLAI EJOV (1936-1938), acuzat de STALIN că a exagerat cu
represiunea, executându-l. În jurul marilor oraşe existau ,,terenuri de execuţie” –
până în 1941, în gropile comune ale unui astfel de teren de lângă MINSK au fost
aruncate circa 100.000 de cadavre.
- în luna mai a anului 2000, Curtea Supremă a Federației Ruse a respins cererea
formulată de membri ai familiei lui Beria de revocare a condamnării din 1953.
Curtea Supremă a decis că „Beria a fost organizatorul represiunii împotriva
propriului popor și de aceea nu poate fi considerat o victimă”.

- TEROAREA STALINISTĂ: masacrele (KATYN); deportările (cu caracter

naţional) – primele victime: finlandezii (strămutaţi din jurul Leningradului în
1932-1934), apoi coreenii (în 1935 cca 170.000 deportaţi în Kazahstan şi
Uzbekistan) şi polonezii (în 1936 cca 36.000 deportaţi în Kazahstan).
- Paroxismul a fost atins în WWII, când au fost deportaţi germanii (în 1941, cca
800.000 deportaţi – o performanţă a NKVD-ului), karaceaişii, calmucii, apoi, în
1944, cecenii, inguşii, balkarii şi tătarii.
- TĂTARII din Crimeea – o situaţie particulară. În 1937 în toată URSS erau cca
3.800.000 tătari, majoritatea în Crimeea, unde, din 1921 erau organizaţi într-o
republică autonomă. Un nou element a complicat situaţia – înfiinţarea în 1925 a
,,Societăţii pt instalarea muncitorilor evrei în URSS”, care şi-a propus încurajarea
colonizării evreilor în Crimeea – rezultate modeste în perioada interbelică. În
WWII Comitetul Antifascist Evreiesc a reluat ideea. În 1944, la acuza de
colaboraţionism s-a adăugat şi intenţia colonizării evreilor în Crimeea. La 18-20
mai 1944, au fost deportaţi cca 180.000 de tătari, jumătate decedând pe parcursul
strămutării. Prezidiul Sovietului Suprem a declarat tătarii, la 23 iunie 1946, ca
fiind un ,,popor vinovat”.
- după război, ,,populări speciale” (VEZI în ,,D.I.”, p. 35). La 26 nov. 1948 s-a
adoptat Decretul care a proclamat ,,deportarea perpetuă” a popoarelor strămutate
anterior.
- alte deportări: în 1949, cca 32.000 de lituanieni, cca 42.000 letoni şi cca 20.000
estoni; în 1950, cca 95.000 români moldoveni.
- în 1954 existau peste 2 mil 700 mii de ,,coloni speciali” (persoane deportate) –
populaţie semipenitenciară.
- După m. lui STALIN, destalinizarea – în Raportul secret prezentat de N.
HRUȘCIOV în februarie 1956, la cel de-al XX-lea Congres al PCUS, s-a arătat că
STALIN se făcuse vinovat ed abuz de putere și era personal vinovat de epurări,
,,acele arestări în masă care au făcut un rău imens țării noastre și cauzei
socialismului” – în 1964 germanii sovieticii au fost absolviţi oficial de acuzaţia de
trădare