Monolog (pentru copii) „Fetita

rasfatata”
(Personajul intra in scena cu un aer usor iritat. Merge zeflemitor si incepe
sa interpreteze cu un ton vizibil nervos, subiectiv)

Sunt eu rasfatata? Asa-mi spune mama. S-a intalnit in urma cu cateva zile
cu vecina de la patru si i-a bagat in cap… numai prostii! Auzi ca a citit ea un
articol pe internet intitulat „9 semne ca ai un copil rasfatat” si ce sa vezi!
Vecina de la patru se pare ca ar fi vrut sa insinueze ca eu sunt o fetita
rasfatata! Atat de infuriata sunt incat as putea sa merg chiar acum la
nesuferită si sa-i demonstrez cine e rasfatata!
(Tacere in care se gandeste)
Dar daca sunt intr-adevar rasfatata? E si vecina o vrajitoare…ei, nu spun ca
e rea! Dar daca are dreptate si o necajesc pe mama? Doar sunt norocoasa
posesoare al celui mai tare telefon din clasa! Si totusi ai mei nu mi-au
cumparar tableta aia faina pe care am vazut-o eu pe facebook in urma cu o
luna luna! Ce rai sunt! Imi vine si sa plang doar daca-mi amintesc ce
frumoasa e tableta. Si ce rai sunt parintii mei… Si vecina de la patru…O
vrajitoare!
(Se opreste. Un timp se plimba nervoasa)
Si daca as fi rasfatata, ce-ar fi? O fetita asa si trebuie sa fie. Daca nu primesc
ce-mi doresc, oare ar trebui eu sa-mi mai ascult parintii ori sa nu-i ignor cu
vehementa? Normaaal ca asa se face! Asa am vazut in filme ca se face! M-as
duce chiar acum in fata vrajitoarei si i-as spune rastit ca are dreptate! Sunt
o fetita rasfatata, dar ce-i rau in a fi alintata si iubita de toata lumea?
(O pauza mica)
Daca ar fi o virtute… as fi fost sfatuita sa ma comport asa!
Sunt eu rasfatata? Sau nu sunt? Ma duc degraba sa-mi cer scuze mamei.
Daca vecina are dreptate…