Tu, el și marea

de Alexandru Andrei Chiran

Poate eram puțin trist

Atunci când am privit zarea,
Când voi m-ați liniștit,
Tu, el și marea.

În lacrimi, umbră și răcoare

Mi se scălda simțirea,
Iar voi mi-ați dat culoare,
Tu, el și marea.

Stând așa apoi,

Voiam o îmbrățișare.
Îmi era alean de voi,
De tine, de el și de mare.

Îmi era teamă că nu veți înțelege

Cât de mare îmi e iubirea.
Că nu vei înțelege,
Nici tu, nici el, nici marea.

Dar apoi am privit cu toții luna

Și ne-am reunit pentru totdeauna
Într-o ființă, numai una:
Eu, tu, el și marea.