Pe-ai mamei umeri

de Alexandru Andrei Chiran

Răsăritul, noaptea înstelată,

Asfințitul și luna-nsingurată,
Apa limpede și teiul înflorit,
Mirosul de după ploaie
Al asfaltului topit;
Și curcubeul ce se-ndoaie
Zâmbindu-ți larg pe cerul mare
Sub ochii tăi plini de soare.

Cântecul păsărelelor, de dimineață,

Munții verzi ridicându-se din ceață,
Spuma mării și nisipul fin,
Norii cu-a lor trecere fermecătoare;
Și atunci când sufletul ți-e plin
Cu a părinților îmbrățișare.
Bucuria din glasul meu
Când ne prefacem că sunt leu.

Și multe altele aș fi vrut

Împreună să le trăim tăcut.
Acesta a fost destinul tău:
Ca tu să pleci la îngeri,
Iar eu să plâng pe-ai mamei tale umeri;
O luptă între bine și rău,
Între prezent și viitor,
În care tu ai fost învingător.
Dar de astăzi știu!
Curcubeul e al tău zâmbet pentru mama
Și ploaia să spele frica lui tata.
Te iubim!