1 DUHUL SFANT

2 Duhul lui Dumnezeu 3 Duhul Harului 4Duhul lui Hristos 5 Duhului Sfant 6 Duhului lui Dumnezeu

. Declaraţia că Biserica Adventista de Ziua a şaptea este Babilon şi chemarea poporului afară din ea nu vine de la
nici un sol ceresc şi de la nici un serv omenesc inspirat de Duhul lui Dumnezeu. Martorul credincios spune: „Te
sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe ca să te îmbraci cu ele, şi să nu
ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi
aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te. Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul meu
şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu
de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie”. (Apocalipsa 3, 18-21.) Isus
vine înăuntru pentru a da membrilor Bisericii cele mai mari binecuvântări, dacă ei îi deschid uşa inimii. El nu-i
numeşte niciodată Babilon şi nici nu le cere să iasă afară, ci El zice: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i
iubesc” (cu solii de mustrare şi avertizare). Nu sunt în necunoştinţă de aceste mustrări. Am avertizat, deoarece Duhul
Sfânt m-a constrâns să fac aceasta şi mi-a dat cuvinte de mustrare. Eu nu m-am ferit să fac cunoscut tot sfatul pe
care Dumnezeu mi l-a dat pentru Biserică. Vă spun în temere şi dragoste de Dumnezeu că ştiu că Domnul are
gânduri de iubire şi milă pentru a reface şi vindeca Biserica de toate scăderile ei. El are o lucrare de făcut pentru
Biserica Sa. Ei nu trebuie să fie numiţi Babilon, căci sunt sarea pământului şi lumina lumii. Ei trebuie să fie soli vii
pentru vestirea unui adevăr viu în aceste zile din urmă. {BR 47.1}

Tatăl iubeşte poporul Său de astăzi precum iubeşte pe Fiul Său. Într-o zi vom avea privilegiul să-L vedem faţă către
faţă. — (Manuscript 15, 1903; Scris: 15 septembrie 1902). Trebuie să ne reamintim că Biserica aşa slabă şi cu
defecte, este singurul obiect de pe pământ căruia Hristos îi acordă atenţia şi grija Sa supremă. El veghează constant
şi cu interes asupra ei, întărind-o prin Duhul Sfânt. — (Manuscript 155, 1902, 22 noiembrie, 1902). {BR 49.1}

Avem nevoie acum de oameni cu o înţelegere clară, Dumnezeu cheamă pe cei care doresc să fie controlaţi de Duhul
Sfânt pentru a-i conduce într-o lucrare de totală reformă înaintea noastră văd o criză şi Domnul cheamă pe
lucrătorii Săi să intre în rânduri. Fiecare suflet trebuie să stea acum într-o poziţie de mai adâncă consacrare faţă de
Dumnezeu decât în anii care au trecut. {BR 56.4}

În Biserică Dumnezeu este autoritatea suverană, necontestată, sub scutul căreia poporul se aşează şi trebuie să
rămână. Dumnezeu este Acela care învaţă şi conduce prin mijloacele alese de El: 1. Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul
Sfânt, locţiitorul legitim al lui Hristos învestit cu autoritatea divină, reprezentând pe pământ şi în inimi pe Capul
Bisericii, pe când Acesta îşi îndeplineşte misiunea Sa de unic mijlocitor în Sanctuarul ceresc până la revenirea Sa în
slavă. 2. Instrumentele omeneşti „rânduite de Dumnezeu” în Biserică, după nevoile organismului şi pentru folosul
obştesc: 1 Corinteni 12, 27-30; 7-11. Să nu ne înşelăm cu gândul că Biserica lui Dumnezeu pe pământ este un
organism anarhic, unde fiecare poate să facă tot ce i se pare lui că e bine şi să tulbure după bunul său plac viaţa
Comunităţii, impunând vederile sale deosebite, spiritul său tiranic, pizmuirile sale personale sau reaua sa dispoziţie,
altor membre ale corpului. {BR 113.1}

Suveranitatea aparţinând Duhului Sfânt, Hristos a putut să învestească fără nici o teamă Biserica Sa cu deplină
autoritate, Dumnezeu consfinţind în ceruri hotărârile poporului Său. Matei 18, 18. Ne este dat, între multe altele, un
exemplu minunat în cap. 5 din Faptele Apostolilor prin moartea lui Anania şi Safira, loviţi pentru faptul de a fi „minţit
pe Duhul Sfânt” reprezentat prin apostoli în capul Bisericii. Pentru ea, pentru bunul mers al lucrării lui Dumnezeu, cât
şi pentru binele nostru personal, este absolut necesar să înţelegem bine aplicarea principiului autorităţii în ceea ce ne
priveşte pe noi. {BR 115.1}

De aici înainte nu mai suntem ai noştri, pentru că am fost cumpăraţi cu un preţ. „Căci ştiţi că nu cu lucruri
pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi; ... ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără
prihană”. (1 Petru 1, 18.19.) Prin acest simplu act al credinţei în Dumnezeu, Duhul Sfânt a dat naştere unei vieţi noi
în inima ta. Eşti asemenea unui copil nou-născut în familia lui Dumnezeu, şi El te iubeşte aşa cum iubeşte pe Fiul
Său. {CH 51.4}
Acum, pentru că te-ai predat astfel Domnului Hristos, să nu te dai înapoi, să nu te îndepărtezi de El, ci zi de zi să
spui: „Eu sunt al lui Hristos; m-am consacrat în totul Lui”. Roagă-L să-ţi dea Duhul Său Sfânt şi să te păstreze în
harul Său. Consacrându-te în totul lui Dumnezeu şi crezând în El, vei putea deveni copilul Lui, trăind prin şi în El.
Apostolul Pavel spune: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El”. (Coloseni 2,
6.) {CH 52.1}

Acum, pentru că te-ai predat astfel Domnului Hristos, să nu te dai înapoi, să nu te îndepărtezi de El, ci zi de zi să
spui: „Eu sunt al lui Hristos; m-am consacrat în totul Lui”. Roagă-L să-ţi dea Duhul Său Sfânt şi să te păstreze în
harul Său. Consacrându-te în totul lui Dumnezeu şi crezând în El, vei putea deveni copilul Lui, trăind prin şi în El.
Apostolul Pavel spune: „Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El”. (Coloseni 2,
6.) {De atunci înainte, prin Duhul Sfânt, Domnul Hristos avea să locuiască continuu în inimile copiilor Săi. Unirea lor
cu Hristos era acum mai strânsă decât atunci când era personal cu ei. Lumina, iubirea şi puterea lui Hristos, care
locuiau în ei, străluceau prin ei, aşa că oamenii văzându-i se mirau întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de
rând; şi „au priceput că fuseseră cu Isus”. (Faptele Apostolilor 4, 13.) {CH 74.1}CH 52.1}

Duhul Sfânt înalţă şi preamăreşte pe Mântuitorul. Este lucrarea Lui aceea de a prezenta pe Hristos, curăţia
neprihănirii Lui şi mântuirea cea mare pe care o avem prin El. Hristos spune: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din
ce este al Meu şi vă va descoperi”. (Ioan 16, 14.) Duhul adevărului este singurul învăţător eficient al adevărului divin.
Cât de mult trebuie că preţuieşte Dumnezeu neamul omenesc, că a dat pe unicul Său Fiu să moară pentru noi şi apoi
a împuternicit pe Duhul Său Sfântsă fie Învăţătorul şi Călăuzitorul permanent al celui credincios! {CH 91.2}

Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea Duhului Sfânt, prin care acest Cuvânt a fost dat, căci „nimeni nu
cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci
ale lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 2, 1110.) Iar făgăduinţa Mântuitorului făcută urmaşilor Săi a fost: „Când va veni
Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va
descoperi”. (Ioan 16, 13.14.) {CH 109.2}

Când începem să punem la îndoială iubirea lui Dumnezeu şi să nu ne mai încredem în făgăduinţele Lui, atunci îl
dezonorăm şi întristăm pe Duhul Său Sfânt. Cum s-ar simţi o mamă dacă copiii ei s-ar plânge tot mereu de ea, ca şi
când ea n-ar fi făcut totul pentru binele lor, deşi eforturile întregii ei vieţi au fost închinate creşterii şi ajutorării lor?
Dacă copiii s-ar îndoi de iubirea ei, atunci inima ei ar fi zdrobită. Cum s-ar simţi oare un părinte dacă ar fi tratat astfel
de copiii săi? Cum ne priveşte oare Tatăl nostru ceresc atunci când dăm pe faţă neîncredere faţă de iubirea Lui care
L-a determinat să dea pe unicul Său Fiu ca noi să trăim prin El? Apostolul Pavel scrie: „El, care n-a cruţat nici chiar
pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El toate lucrurile?” (Romani 8, 32.) Cu
toate acestea, cât de mulţi sunt aceia care, dacă nu prin cuvintele lor, atunci prin faptele lor spun că „Domnul n-a
spus lucrurile acestea pentru mine. Poate că El iubeşte pe altcineva, dar nu mă iubeşte pe mine”! {CH 118.1}

Binecuvântarea lui Dumnezeu va fi în casa unde va exista această unire asemenea razei soarelui ceresc, pentru că
este voinţa hotărâtă a lui Dumnezeu ca soţul şi soţia să fie uniţi prin legături sfinte, în Isus Hristos, care are
stăpânirea, iar Duhul Său cel Sfânt — călăuzirea. {CA 102.1}

Domnul Hristos a oferit tot ce era necesar pentru ca fiecărui părinte care este călăuzit de Duhul Sfânt să i se dea
puterea şi harul de a fi un învăţător în cămin. Această educaţie şi disciplină în cămin va avea o influenţă
modelatoare. 10 {CA 206.4}

Nu puteţi avea nici un gând fără Hristos. Dacă Domnul Hristos nu trimite Duhul Sfânt pentru a impresiona şi a
influenţa mintea omenească, nu puteţi avea nici o înclinaţie de a veni la EL Dacă există vreun om pe faţa pământului
care are un îndemn de a se apropia de Dumnezeu, acest fapt se datorează numeroaselor influenţe care sunt
exercitate asupra minţii şi inimii lui. Această influenţă îl îndeamnă să-L aleagă pe Dumnezeu şi să preţuiască marea
lucrare pe care Dumnezeu a făcut-o pentru el. {CF 73.1}

Când harul lui Hristos va fi sădit în suflet, prin Duhul Sfânt, credinciosul va ajunge smerit şi va căuta societatea celor
a căror conversaţie este preocupată de lucrurile cereşti. Atunci, Duhul va lua lucrurile lui Hristos şi ni le va descoperi
aducând slavă nu primitorului, ci Dătătorului. Prin urmare, dacă aveţi în inimă pacea sfântă a lui Hristos, buzele
voastre vor fi pline de laudă şi de mulţumire faţă de Dumnezeu. Subiectul gândurilor sau al conversaţiilor voastre nu îl
vor constitui rugăciunile voastre, îndeplinirea datoriei voastre, renunţarea la sine şi bunăvoinţa voastră, ci voi îl veţi
preamări pe Acela care S-a dat pe Sine pentru voi, pe când eraţi încă nişte păcătoşi. CF 87.3
 Prin credinţă, el poate să-I aducă lui Dumnezeu meritele lui Hristos, iar Domnul pune ascultarea Fiului Său în contul
celui păcătos. Neprihănirea Domnului Hristos este acceptată în locul greşelii omului, iar Dumnezeu primeşte, iartă şi
îndreptăţeşte sufletul pocăit care crede, şi îl tratează ca şi când ar fi neprihănit, iubindu-l ca pe Fiul Său. Acesta este
modul în care credinţa este socotită neprihănire, iar sufletul iertat merge din har în har şi din lumină, la o lumină mai
mare. El poate să spună cu bucurie: „Nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin
spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus
Hristos, Mântuitorul nostru, pentru ca, o dată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai
vieţii veşnice”. (Tit 3, 5-7.) {CF 101.1}

Prin urmare, când spui că nu există condiţii, iar unele expresii sunt destul de ample, tu împovărezi mintea oamenilor,
iar unii nu pot să înţeleagă consecvenţa expresiilor tale. Ei nu sunt în stare să înţeleagă cum pot să armonizeze
aceste expresii cu declaraţiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Te rog să fii precaut la aceste aspecte. Aceste
afirmaţii puternice cu privire la fapte nu au făcut niciodată ca poziţia noastră să fie mai stabilă. Expresiile tale slăbesc
poziţia noastră, deoarece mulţi te vor considera un extremist şi vei pierde învăţăturile bogate pe care le ai pentru ei
tocmai cu privire la subiectele pe care au nevoie să le cunoască.... Fratele meu, această învăţătură este greu de
înţeles. Nu încurca nici o minte cu idei care nu se armonizează cu Cuvântul. Te rog, gândeşte-te că, deşi erau
învăţaţi de Domnul Hristos, mulţi ucenici au fost lamentabil de neştiutori, dar când Duhul Sfânt, făgăduit de Domnul
Isus, a venit asupra lor şi l-a făcut pe Petru cel nestatornic un campion al credinţei, ce schimbare s-a produs în
caracterul lui! Aşadar, în prezentările sau expresiile exagerat de elaborate, nu pune nici o pietricică de care să se
poată împiedica acela care este slab în credinţă. Fii mereu consecvent, calm, profund şi temeinic. Nu merge până la
extremă în nici o privinţă, ci păstrează-ţi picioarele pe stânca de neclintit. CF 112.2

Cu cât se gândea mai mult, cu atât i se risipeau îndoielile. El şi-a reamintit tot ce auzise despre Isus, şi-a adus aminte
de cei pe care îi vindecase El, de cei cărora le iertase păcatele. Tâlharul i-a privit pe prietenii lui Isus care plângeau la
picioarele crucii, a citit semnul de deasupra capului Lui şi, încet, încet, Duhul Sfânt a legat între ele toate dovezile.
Tâlharul a recunoscut în Isus pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Într-un ciudat amestec de speranţă şi
teamă, el s-a întors spre Isus şi L-a implorat: „Doamne, adu-ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta.”
(Versetul 42.) Pe dată, a auzit această uimitoare asigurare: „Vei fi cu Mine în rai.” (Versetul 43.) {CFD 54.2}

Hristos, Marele învăţător a avut o infinită varietate de subiecte din care să aleagă, dar unul asupra căruia El a
stăruit cel mai mult a fost înzestrarea cu Duhul Sfânt Duhul Sfânt.” — Selected Messages 1:156. {Cr 82.1}

Fără lucrarea divină, omul nu poate face nici un lucru bun. Dumnezeu cheamă pe orice om la pocăinţă
şi totuşi omul nu poate nici chiar să se pocăiască, dacă Duh Duhul Sfânt ul Sfânt nu lucrează asupra
inimii lui.” — Testimonies for the Church 8:64. {Cr 83.4}
„Duhul Sfânt este acela care convinge de păcat şi cu consimţământul fiinţei omeneşti, înlătură păcatul
din inimă.” — Our High Calling, 152. {Cr 84.1}
„Domnul Isus lucrează prin Duh Duhul Sfânt ul Sfânt, căci El este reprezentantul Său. Prin El, Isus
toarnă viaţă spirituală în suflet, deşteptând energiile sale pentru fapte bune, curăţindu-l de întinăciune
morală şi făcându-l corespunzător pentru împărăţia Sa.” — Our High Calling, 152. {Cr 84.2}

„Prin Duhul Sfant , Hristos locuieşte în noi; şi Duhul lui Dumnezeu primit în inimă prin credinţă, este începutul vieţii
veşnice.” — The Desire of Ages, 388. {Cr 85.1}

Duhul Sfant este Mângâietorul, El este ca şi prezenţa personală a lui Hristos pentru suflet.” — The Review and
Herald, 29 noiembrie, 1892. {Cr 85.8}

„În ziua de Rusalii, Mângâietorul făgăduit a coborât şi puterea din înălţimi a fost dată, iar sufletele credincioşilor
vibrau de prezenţa conştientă a Domnului lor înălţat.” — The Great Controversy, 351. {Cr 85.9}

De la început, Dumnezeu a lucrat prin D Duhul Sfant uhul Sfânt…” — The Acts of the Apostles, 53. {Cr 87.2}
„Lucrarea Duhului Sfânt a fost de a împărtăşi din generaţie în generaţie iubire inimilor omeneşti, căci iubirea este
principiul de viaţă al frăţietăţii.” — Testimonies for the Church 8:139. {Cr 87.3}
 „În timpul perioadei patriarhale, influenţa Duhului Sfânt a fost manifestată într-o măsură semnificativă, dar
niciodată în toată plinătatea ei.” — The Acts of the Apostles, 37. {Cr 87.4} 104 EGW

2 Duhul lui Dumnezeu

Dorinţa lui Dumnezeu este ca, începând chiar din această viaţă, adevărurile Cuvântului Său să fie mereu aduse la
cunoştinţa poporului Său. Există numai o singură cale pe care poate fi obţinută această cunoştinţă. Noi putem ajunge
la o înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu numai prin iluminarea Duhului Sfânt, prin care acest Cuvânt a fost dat,
căci „nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Căci Duhul cercetează totul, chiar
şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 2, 1110.) Iar făgăduinţa Mântuitorului făcută urmaşilor Săi a fost:
„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, pentru că va lua din ce este al
Meu, şi vă va descoperi”. (Ioan 16, 13.14.) {CH 109.2}

Trecând de la moarte la viaţă, veţi putea spune atunci: „Aveam nevoie de ajutor şi l-am găsit în Isus. El mi-a potolit
foamea sufletului, iar acum Biblia mi-L dezvăluie.” Prin credinţă, ne putem imagina veşnicia şi putem să ne prindem
de promisiunea Iui Dumnezeu că ne va mări puterea intelectului pe măsură ce Duhul Sfânt ia în stăpânire natura
noastră omenească. Curând, tot ce ne nedumerea cu privire la Providenţa lui Dumnezeu va deveni limpede. Aşa
cum scria Pavel bisericii din Corint: „Acum vedem într-o oglindă, întunecat, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum
cunosc numai în parte; atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum şi eu am fost cunoscut pe deplin.” (1 Corinteni 13,
12.)81 {CFD 66.1}

„Când Duhul luDuhul lui Dumnezeui Dumnezeu ia în stăpânire inima, el transformă viaţa… Binecuvântarea
vine, când prin credinţă sufletul se predă lui Dului Dumnezeumnezeu. Atunci acea putere pe care nici un ochi
omenesc n-o poate vedea, crează o fiinţă nouă, după chipul lui Dlui Dumnezeu.umnezeu.” — The Desire of Ages,
173. {Cr 84.6}
„Prin DDuhuluhul Sfânt, Hristos locuieşte în noi; şi Duhul Duhul lui DumnezeuDumnezeu primit în inimă prin
credinţă, este începutul vieţii veşnice.” — The Desire of Ages, 388. {Cr 85.1}

„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii,
când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.” Romani 1, 20. Dar mărturia lor nu poate fi înţeleasă
decât cu ajutorul Învăţătorului divin. „Care dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhulomului, care
este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 2,
11. {Ed 134.3}

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul.” Ioan 16, 13. Numai cu ajutorul
acelui Duh care la început „se mişca pe deasupra apelor”, cu al Cuvântului prin care „toate lucrurile au fost făcute”,
cu al acelei Lumini adevărate „care luminează pe orice om care vine în lume” poate fi interpretată corect mărturia
ştiinţei. Numai prin călăuzirea lor pot fi descoperite cele mai adânci adevăruri. {Ed 134.4}

„Dumnezeu este Acela care învaţă biserica Sa, mustrând relele şi întărind credinţa. Prin urmare, această lucrare fie
este de la Dumnezeu, fie nu este de la Dumnezeu. El nu face nimic împreună cu Satana. Lucrarea mea ... fie poartă
pecetea lui Dumnezeu, fie poartă pecetea vrăjmaşului. Nu există un drum de mijloc în această problemă. Mărturiile
sunt ori de la Duhul lui Dumnezeu, ori de la Diavol.” — Testimonies For The Church 5:671 (1889). {Ev 260.2}

Noi putem să înţelegem zelul din sufletul lor, dar unde este zelul din partea cealaltă? Uniţi-vă cu Duhul Dumnezeului
celui viu pentru a ridica un zid de apărare în jurul poporului nostru şi în jurul tinerilor noştri, educându-i şi învăţându-i.
Lucrarea aceasta trebuie să fie îndeplinită cu orice preţ, iar noi trebuie să o facem corect, în conformitate cu
adevărul lui Dumnezeu. Înţelegem acest lucru într-o anumită măsură, dar mulţi nu înţeleg nimic, prin urmare, trebuie
să-i călăuzim, să-i învăţăm cu bunătate şi duioşie şi, dacă Duhul lui Dumnezeu este cu noi, vom şti exact ce să
spunem. — Manuscript 42, 1894. {Ev 339.2}

Ne putem noi închipui că aceasta nu va fi o ispită puternică pentru aceia care înţeleg motivele credinţei noastre şi
sunt convinşi de Duhul lui Dumnezeu cu privire la adevărul prezent? A fost necesar să se repete adesea că dintr-un
mic început se poate dezvolta un interes mare. Dacă vom da dovadă de o înţelepciune şi o judecată sfântă, precum
şi o conducere iscusită în dezvoltarea intereselor împărăţiei Mântuitorului nostru, vom face tot ce ne stă în putere
pentru a-i asigura pe oameni cu privire la stabilitatea lucrării noastre. Să se construiască biserici modeste, unde aceia
care primesc adevărul pot găsi un loc în care se pot închina lui Dumnezeu, potrivit cu îndemnurile propriei conştiinţe.
— Testimonies for the Church 6:100, 101 (1900). {Ev 376.3}

DuDuhulhul Sfânt are o personalitate, altfel nu ar putea să-i mărturisească duhului nostru şi împreună
cu duduhulhul nostru că suntem copiii lui Dului Dumnezeumnezeu. De asemenea, El trebuie să fie o persoană
divină, pentru că altfel nu ar putea să cerceteze tainele care se află ascunse în mintea lui lui Dumnezeu.Dumnezeu.
„În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de dduhuluhul omului, care este în el? Tot aşa:
nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dului Dumnezeumnezeu afară de Duhul lDuhul lui Dumnezeuui Dumnezeu”.
— Manuscript 20, 1906. {Ev 617.1}
Puterea lui Dlui Dumnezeuumnezeu aflată în a Treia Persoană — Prinţul puterii răului poate să fie ţinut în frâu
numai de puterea lui Dului Dumnezeumnezeu aflată în DuDuhulhul Sfânt, cea de a Treia Persoană a dumnezeirii.
— Special Testimonies, seria A 10:37 (1897). {Ev 617.2}
În cooperare cu cele trei puteri — Noi trebuie să cooperăm cu cele trei puteri preaînalte ale cerului — Tatăl, Fiul
şi Duhul Sfânt, iar aceste puteri vor lucra prin noi, făcându-ne să fim nişte conlucrători cu Dumnezeu. — Special
Testimonies, seria B 7:51 (1905). {Ev 617.3}

Romani 8, 1.4.9.13.14. {Cr 85.3}

„Păcatului i se poate rezista şi poate fi biruit numai prin ajutorul puternic a Celei de-a treia Persoană a
Dumnezeirii…” — The Desire of Ages, 671. {Cr 85.4}
„Păcatul care a fost acumulat timp de secole ar putea fi restrâns şi i se va putea rezista numai prin puterea
Duhului Sfânt, aP treia Persoană a Dumnezeirii, care va veni nu cu mai puţină forţă, ci în plinătatea puterii divine.”
— Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 392. {Cr 90.7}
Adevăruri apărate de un „aşa zice Domnul” — Cât de mulţi au citit cu atenţie Patriarhi şi profeţi, Tragedia
veacurilor şi Hristos, Lumina lumii? Aş dori ca toţi să înţeleagă că încrederea mea în lumina pe care a dat-
o Dumnezeu rămâne tare, pentru că eu ştiu că puterea Duhului Sfânt a înălţat acest adevăr şi l-a făcut nobil,
spunând: „Iată calea, mergeţi pe ea”. În cărţile mele, adevărul este expus şi apărat de un „aşa zice Domnul”. Duhul
lui Dumnezeu a săpat aceste adevăruri în mintea şi inima mea atât de neşters, aşa cum Legea a fost săpată cu
degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatră, care se află acum în chivot, spre a fi puse în faţă în marea zi, când
sentinţa va fi pronunţată împotriva oricărui p ăcat şi ştiinţă amăgitoare produsă de tatăl minciunilor. — Letter 90,
1906. {EvL 126.2}

4 DUHUL LUI HRISTOS

Dumnezeu vorbeşte prin uneltele rânduite de El şi nici un om sau grup de oameni să nu insulte Duhul lui Dumnezeu
refuzând să asculte soliile Sale care vin prin gura servilor Săi. Refuzând să asculte solia lui Dumnezeu, oamenii se
închid în întuneric. Astfel, ei îşi îndepărtează sufletele de la mari binecuvântări şi jefuiesc pe Domnul Hristos de
slava care I se cuvine, tocmai prin lipsa de respect arătată servilor Săi. {BR 39.3}

Tatăl iubeşte poporul Său de astăzi precum iubeşte pe Fiul Său. Într-o zi vom avea privilegiul să-L
vedem faţă către faţă. — (Manuscript 15, 1903; Scris: 15 septembrie 1902). Trebuie să ne reamintim că
Biserica aşa slabă şi cu defecte, este singurul obiect de pe pământ căruia HristosHristos îi acordă
atenţia şi grija Sa supremă. El veghează constant şi cu interes asupra ei, întărind-o
prin DuhulDuhul Sfânt. — (Manuscript 155, 1902, 22 noiembrie, 1902). {BR 49.1}
Încredeţi-vă în ocrotirea lui Dumnezeu. Biserica Lui trebuie să fie învăţată. Slabă şi cu defecte, aşa
cum ar părea, ea este obiectul atenţiei Sale supreme. — (Letter 279, 1 august, 1904.) {BR 49.2}

Apostolul Pavel spunea: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu?... Dar aţi fost spălaţi, aţi
fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru”. (1
Corinteni 6, 9-11.) Absenţa devotamentului, a evlaviei şi a sfinţirii omului din afară vine prin respingerea lui
Isus Hristos, neprihănirea noastră. Dragostea de Dumnezeu trebuie să fie cultivată continuu.... {CF 15.1

Cei care se încred întru totul în neprihănirea Domnului Hristos, privind la El cu o credinţă vie,
cunosc Duhul lui Hristos şi sunt cunoscuţi de Hristos. Credinţa simplă îl face în stare pe cel credincios să se
recunoască pe sine ca fiind mort cu adevărat faţă de păcat şi viu pentru Dumnezeu, prin Isus Hristos, {CF 91.1}

Adunându-se laolaltă, după înălţarea Domnului la cer, ucenicii au prezentat cu ardoare cererile lor înaintea Tatălui, în
numele Domnului Hristos. Cu teamă sfântă ei s-au plecat în rugăciune, repetând asigurarea: „Orice veţi cere de la
Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria
voastră să fie deplină”. (Ioan 16, 23.24.) Ei au întins mâna credinţei mai sus şi tot mai sus prezentând puternicul
argument: „Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi”.
(Romani 8, 34.) Ziua Cincizecimii le-a adus apoi prezenţa Mângâietorului, despre care Domnul Hristosspusese că
„va fi în voi”. În continuare îi asigurase: „Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va
veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite”. (Ioan 14, 17; 16, 7.) De atunci înainte, prin Duhul Sfânt,
Domnul Hristos avea să locuiască continuu în inimile copiilor Săi. Unirea lor cu Hristos era acum mai strânsă decât
atunci când era personal cu ei. Lumina, iubirea şi puterea lui Hristos, care locuiau în ei, străluceau prin ei, aşa că
oamenii văzându-i se mirau întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi „au priceput că fuseseră cu Isus”.
(Faptele Apostolilor 4, 13.) {CH 74.1}

„Prin Duhul Duhul Sfânt, HrHristosistos locuieşte în noi; şi DuhulDuhul lui Dumnezeu primit în inimă
prin credinţă, este începutul vieţii veşnice.” — The Desire of Ages, 388. {Cr 85.1}

„Prin DDuhuluhul Sfânt, HristoHristos avea să rămână în mod continuu în inimile copiilor Săi. Unirea lor cu El
era mai strânsă decât atunci când El era personal cu ei.” — Steps to Christ, 75. {Cr 85.7}
„DDuhuluhul Sfânt este Mângâietorul, El este ca şi prezenţa personală a lui HristoHristospentru suflet.” — The
Review and Herald, 29 noiembrie, 1892. {Cr 85.8}

„Duhul Sfânt avea să glorifice pe Hristos prin descoperirea bogăţiilor harului Sau asupra lumii. Chipul lui
Dumnezeu trebuie să fie reprodus în umanitate. Onoarea lui Dumnezeu, onoarea lui Hristos, este reflectată în
desăvârşirea caracterului poporului Său.” — Our High Calling, 154. {Cr 86.4}

„Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,

care locuieşte atât de sus?
El îşi pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri şi pe pământ.” {Ed 132.3}
Psalmii 113, 5.6.

„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău

Și unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo,
Dacă mă voi culca în locuinţa morţilor iată-Te şi acolo.”
„Dacă voi lua aripile zorilor
Și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
Și acolo mâna Ta mă va călăuzi
Și dreapta Ta mă va apuca.” {Ed 132.4}
Psalmii 139, 7-10.

2. Sfaturi pentru sănătate, p. 222.2 (Ellen G. White) (76%)

Dumnezeirea a fost mișcată de milă pentru neamul omenesc, iar Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt S-au
hotărât să întocmească planul de mântuire. Pentru ca acest plan să fie pus în aplicare pe
deplin, s-a hotărât ca Domnul Hristos, unicul fiu născut al lui Dumnezeu, să Se dea pe Sine
însuși ca o jertfa pentru păcat. Oare cu ce măsură s-ar putea măsura adâncimea acestei iubiri?
Dumnezeu a întocmit astfel lucrurile, încât omul să nu poată spune că El ar fi putut face ceva și
mai mult. O dată cu Hristos. Ei a dat toate resursele cerurilor, astfel ca nimic să nu lipsească în
planul pentru salvarea omului. Aici este dragostea a cărei contemplare va umple sufletul cu o
mulțumire ce nu poate fi exprimată! O, ce dragoste, ce dragoste fără seamăn! Contemplarea
acestei iubiri va curați sufletul de orice egoism. îl va conduce pe ucenic să se lepede de sine,
să-și ia crucea și să-L urmeze pe Mântuitorul.

Versete trinitariene?

Să examinăm câteva din cele mai populare versete despre care se spune că învaţă că Spiritul Sfânt este a treia
persoană a dumnezeirii, separată de Tatăl şi Fiul Său:
1. „Apoi Dumnezeu a zis: ‚Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră ’”. (Geneza 1:26)
Aici aflăm că Dumnezeu vorbea cu cineva, dar nu neapărat cu mai mult de o persoană. Cu cine vorbea El?
După ce a fost creat pământul şi vieţuitoarele de pe el, Tatăl şi Fiul Şi-au îndeplinit planul, hotărât
înainte de
căderea lui Satan, de a face om după chipul şi asemănarea Lor. Ei lucraseră împreună la crearea pământului şi a
fiecărei vieţuitoare de pe el. Apoi Dumnezeu a zis Fiului Său: „Să facem om după chipul şi
asemănarea
Noastră ”. Observaţi că nu există nimic care să sugereze prezenţa unei a treia persoane aici.
2. „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh ”. (Matei 28:19)
În acest verset, ni se spune să botezăm într-un anume nume. Un nume, în Biblie, bineînţeles, indică autoritare
şi caracter. Apostolii au mers şi au botezat în numele lui Isus (Fapte 2:38; Fapte 19:5). Nu au
ascultat ei de
porunca lui Isus? Nu. Ei ştiau că Isus nu accentuase o anumită formulă, ci mai degrabă diferitele elemente ale
salvării care trebuie acceptate de oricare credincios. Ei au înţeles că ceea ce spusese El era că
fiecare nou
credincios trebuie să accepte autoritatea, caracterul şi lucrarea Tatălui, a Fiului şi a Spiritului Sfânt în viaţa sa.
Tatăl Şi-a dat Fiul şi viaţa Sa, umanităţii. Noi trebuie să acceptăm darurile dragostei Sale în darul Fiului Său, a
vieţii şi a puterii Sale în Spiritul Sfânt. Dacă nu am primi una dintre acestea, atunci salvarea noastră
nu ar fi
completă. Există aici vreo învăţătură despre Duhul Sfânt care ar fi o a treia Persoană, separată de Tatăl şi Fiul?
Nu. Numai dacă citim în Biblie ceva ce acesta nu afirmă.
3. „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe
Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care
zicea: ‚Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea’”. (Matei 3:16, 17)
Aici ni se spune că erau trei membrii ai dumnezeirii, toţi într-un loc. Fiul era botezat, Tatăl vorbea şi Spiritul
Sfânt cobora asupra Fiului sub forma unui porumbel. Din nou, vedem că este un Tată, un Fiu şi un Duh Sfânt. Dar
ce este Duhul Sfânt? Duhul Sfânt este o extensie a Tatălui. Vine direct de la Tatăl. În Luca 11:20, Isus Se referă la
Duhul Sfânt ca la „degetul lui Dumnezeu”.
„Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la
voi”. (Luca
11:20)
„Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi
vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El”. (Fapte 10:38)
4. „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu
toţi! Amin ”. (2 Corinteni 13:14)
În acest verset sunt menţionate trei puteri, dar, observaţi, numai una din ele este numită Dumnezeu. Una este
Domnul şi cealaltă este Duhul Sfânt (spirit) prin care avem comuniune sau părtăşie cu Dumnezeu şi Isus. Puţin
mai târziu vom vedea cum explică foarte clar acest lucru şi alte pasaje din Scriptură.
5. „(Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una
sunt)” . (1
Ioan5:7)
Marea majoritate a Comentariilor Biblice ne spun că acest verset nu deţine un loc legitim în
Scriptură. În
„Comentarii Biblice AZŞ” este scris:
„Pasajul, aşa cum este dat în versiunea ‚King James’, nu apare în niciun Manuscript grecesc mai devreme de
secolul 15 şi 16. Disputatele pasaje şi-au găsit intrarea în versiunea ‚King James’ datorită textului grecesc al lui
Erasmus (vezi Vol. V, p. 141). Se spune că Erasmus a fost de acord să includă aceste pasaje
în versiunea
grecească a Noului Testament, dacă i se arată cel puţin un manuscris grecesc care să le conţină. O bibliotecă din
Dublin a prezentat un astfel de manuscris (cunoscut sub numele de ‚manuscrisul 34’), iar Erasmus a inclus pasajul
în textul lui. Se crede că ediţiile mai târzii ale Vulgatei au adoptat acest pasaj printr-o greşeală a unui scrib, care a
inclus un comentariu marginal exegetic în textul Bibliei pe care îl copia. Controversatele pasaje au fost folosite pe
19