minescu

valuri blonde pe câmpii cuprinşi de maur,

rul d-Egipet desfăcut în foc şi aur;
aluri gălbii, şese, stuful creşte din adânc,
ruri în aer, sclipesc tainice în soare,
nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,
a jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng.

e de mături, ce cresc verzi, adânce, dese,

ânzite-n cuiburi distind penele alese,
ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor.
ecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară,
a lui legendă şi oglinda-i galben-clară
a liniştită ce îneacă al lui dor.

luri sunt unite câmpii verzi şi ţări ferice;

o-n depărtare, cu zidirile-i antice,
, stâncă pe stâncă, o cetate de giganţi -
i arhitehtonici de-o grozavă măreţie!
nte pe munte în antica lor trufie,
cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanţ

ăsărită din visările pustiei,

argintoase în mişcarea vijeliei,
d al mării sfinte, reflectat de cerul cald
n depărtare... Colo se ridic' trufaşe
a şi moartea piramidele-uriaşe,
cap în ele epopeea unui scald.

ă... Nilul doarme şi ies stelele din strungă,

e îşi aruncă chipul şi prin nori le-alungă.
chis piramida şi-năuntru a intrat?
: în haină de-aur roş şi pietre scumpe,
vad-acolo tot trecutul. - I se rumpe
când priveşte peste-al vremurilor vad.

vernă regii lumea cu înţelepciune,

c semnele rele, se-mpuţin faptele bune;
ut-al vieţii înţeles nedezlegat.
pte... ş-a lui umbră lungă-ntins se desfăşoară
ui lungi valuri. - Astfel pe-unde de popoară
durilor regii se aruncă-ntunecat.
 ei visuri, ale Nilului reci unde,
r sunet ce sub luna ce pătrunde
puri gigantici de lungi suliţe de-argint,
, a pustiei şi a nopţii măreţie
ă-mbrace mândru veche-acea împărăţie,
deşerturi şir de visuri ce te mint.

ne povesteşte cu-ale undelor lui gure

lui său taină, despre vremi apuse, sure,
mbată-n visuri care-alunecă în zbor.
ţi în crânguri auriţi de-a lunei rază,
ele lor trunchiuri.- Noaptea-i clară, luminoasă,
ează spume, cerurile-nşiră nori.

ele măreţe, colonade-n marmuri albe,

ii se preumblă în vestmintele lor dalbe,
or cântec sună-n harfe de argint;
din pustie, la răcoarea nopţii brună,
din creştet aiurind şi jalnic sună
se plâng regii în giganticul mormânt.

ea antică, sus în frunte-i turnul maur.

ea pe gânduri în oglinda lui de aur,
ului mii stele ca-ntr-un centru se adun.
iveşte-acolo căile lor tăinuite
zugrăveşte drumurile lor găsite:
mburul lumii, tot ce-i drept, frumos şi bun.

ca spre răul unei ginţi efeminate,

aţi de crime, preoţimei desfrânate,
a răzbunării, a citit semnul întors;
ntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,
u el oraşe, ca gigantice sicriuri
e fără viaţă-ngreuia pământul stors.

cum aleargă pân' ce caii lui îi crapă

mai deşertul nisipişul şi-l adapă,
-l peste câmpii cei odată înfloriţi.
ba, ţara-ntreagă coperită-i de ruine,
străbat sălbatec mari familii beduine,
a lor de basme pe câmpie nisipiţi.

m turburând stele pe-ale Nilului lungi unde,

mingo cel roşu apa-ncet, încet pătrunde,
a arginteşte tot Egipetul antic;
fletul visează toat-istoria străveche,
trecut străbate l-a prezentului ureche,
lor sfadă prorociri se aridic.

emfis se înalţă, argintos gând al pustiei,

măiestrită din suflarea vijeliei...
stau în lună, o minune o privesc,
-şi basme mândre îmbrăcate-n flori şi stele
are iese din pustiile de jele;
şi de sub mare s-aud sunete ce cresc.

nd clopote are care sună-n orice noapte;

grădine are, pomi cu mere de-aur coapte;
din pustie cufundat e un popor,
ele-i deodată se trezeşte şi se duce
le din Memfis, unde-n săli lumină luce;
vin şi-n chiot orice noapte pân-în zori.