Sunteți pe pagina 1din 66

MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA

SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV (SNV)


(SI A UNITATII NEUROMOTORII)
• Sistemul nervos central poate fi impartit
(in scop didactic):
– Sistemul nervos somatic
– Sistemul nervos vegetativ
• Sistemul nervos vegetativ:
– Sistemul nervos vegetativ simpatic: cu
activitate catabolizantă
– Sistemul nervos vegetativ parasimpatic cu
activitate anabolizantă
• Sistemul nervos vegetativ (SNV) cuprinde totalitatea
formaţiunilor nervoase centrale şi periferice care
inervează organele prevăzute cu funcţii vegetative a
organismului.

• Spre deosebire de sistemul nervos somatic cerebro-


spinal care asigură sensibilitatea şi motilitatea
voluntară, sectorul vegetativ al sistemului nervos
realizează autoreglarea şi adaptarea la necesităţi a
activităţii viscerale.
• Locul principal de integrare între cele două sisteme
este hipotalamusul, unde sunt localizate formaţiuni
care reglează temperatura corpului, TA,
metabolismele
• Principala funcţie a sistemului nervos vegetativ este
aceea de a autoregla activitatea organelor efectoare
contractile şi secretorii implicate în menţinerea
constantelor biologice normale şi adaptarea
organismului la condiţiile variabile impuse de mediu.
• Contrar sistemului nervos somatic, a cărui influenţă
este limitată la musculatura striată (aşa zis
voluntară), inervaţia vegetativă acţionează asupra
musculaturii netede (involuntară) precum şi a
glandelor exocrine şi endocrine din întregul
organsim
• Funcţiile celor două componente ale SNV sunt
caracterizate astfel:
– Sistemul nervos vegetativ simpatic: intensifică activitatea
organelor implicate în reacţii catabolice, eliberatoare de
energie (tip ergotrop) (acţiune catabolizantă, consumptivă)
– Activitatea acestuia este mai evidentă în caz de situaţii
limită (pericol), de stres, sau efort fizic intern, producând
modificări care pregătesc organismul pentru “luptă sau
fugă”.
– Ex: modificari la nivelul aparatului cardiovascular:
tahicardie, creşterea debitului cardiac;
• Sistemul nervos vegetativ parasimpatic: activează
funcţiile vsicerelor participante la procese anabolice,
de refacere şi restabilire a echilibrului (de tip
trofotrop)

• Sub influenţa SNV parasimpatic se produc:


bradicardie, scăderea debitului cardiac,
vasodilataţie, hipotensiune arterială, mioză etc
• Tonusul vegetativ: majoritatea organelor au o dublă
inervaţie vegetativă, simpatică şi parasimpatică.

• În funcţie de prodiminanţa uneia din componente


asupra celeilalte se va produce creşterea sau
scăderea activităţii organului inervat
• Baza morfologică a sistemului nervos vegetativ o
formează neuronul

• Baza funcţională a sitemului nervos vegetativ o


formează activitatea reflexă (actul şi arcul reflex)
A. Calea eferentă vegetativă (motorie) este formată
din doi neuroni, cea somatică dintr-un singur
neuron . Conexiunea neuronilor din calea eferentă
vegetativă se face la nivelul ganglionilor vegetativi
situaţi în afara sistemului nervos central.

B. Distribuirea fibrelor postganglionare vegetative se


face la trei tipuri de ţesuturi:
- musculatură netedă (din organe interne, vase sanguine şi
interiorul globului ocular),
- muşchiul cardiac
- glandele exocrine
• Fibrele nervoase motorii somatice inervează:
muşchii striaţi, articulaţiile, pielea
C. Centrii de integrare vegetativi sunt situaţi în măduva
spinării şi encefal.
– Nu există centri de integrare pur somatici sau pur vegetativi,
formaţiunile superioare ale celor două sisteme se intrică la
nivelul scoarţei cerebrale, a hipotalamusului, talamusului,
formaţiei reticulate
– Astfel reacţiile somatice şi vegetative se intrică, o reacţie
somatică putând fi însoţită de una vegetativă şi invers.
• Sinapsa (definiţie, elemente componente)
• Membrana presinaptică: la nivelul butonilor terminali
ai fibrelor pre şi postganglionare
• Membrana postsinaptică: la nivelul neuronului
ganglionar sau al celulei efectoare
• Fanta sinaptica
• Neurotransmiţătorii: colinergici (acetilcolina) şi
adrenergici (noradrenalina şi adrenalina)
• Receptorii vegetativi: localizaţi la nivelul membranei
postsinaptice (sau presinaptice) pe care se fixează
electiv neuromediatorii. Receptorii vegetativi:
colinergici şi adrenergici
• Tipuri de sinapse vegetative:
• In funcţie de localizarea la nivelul structurilor
vegetative există două tipuri de sinapse:
– Interneuronale (în ganglionii vegetativi şi SNC)
– Neuroefectoare (sinapse terminale sau joncţiuni
neuroefectoare) între fibrele postganglionare şi celulele
efectoare.
• Procesul de transmitere sinaptică (sinapsa neuro- efectoare
parasimpatică)
• Neurotransmiţătorul: Acetilcolina
• Biosinteza acestuia se produce în citoplasma neuronilor colinergici
din colină şi acetat activ sub acţiunea enzimei
colinacetiltransferaza.
• Procesul de transmitere sinaptică: Potenţialul de acţiune
propagat ajuns la capătul axonului colinergic provoacă
depolarizarea membranei presinaptice care comandă
deschiderea canalelor lente cu influx de ioni de calciu care
împreună cu calmodulina stimulează exocitoza veziculelor
sinaptice.
• Acestea fuzionează cu membrana presinaptică descărcându-şi
conţinutul de neurotransmiţător în fanta sinaptică
• Acetilcolina eliberată se fixează pe receptorii muscarinici la
nivelul membranei postsinaptice a celulelor efectoare.
• Prin activarea acestor receptori se produce o modificare a
permeabilităţiii membranare. Translocaţia ionică consecutivă
provoacă fie depolarizare cu excitaţie, fie hiperpolarizare cu
inhibiţie.
• Inactivarea neurotransmiţătorului: Acţiunea acestuia este
terminată prin aceea că acetilcolina care se desface din
complexul cu receptorul colinergic este rapid hidrolizată şi
inactivată de către enzima acetilcolinesteraza care se găseşte
în fanta sinaptică (cu transformarea în acid acetic şi colină).
• Receptorii muscarinici (M-colinergici): se găsesc în principal la
nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice din
musculatura netedă, miocard şi glande exocrine, dar pot fi
localizaţi şi la alte nivele
• Au fost descrise 5 tipuri de receptori muscarinici, M1-M5
• Localizare:
– receptorii M1: SNC, ganglioni vegetativi
– receptorii M2: miocard, SNC, muşchi netezi
– receptorii M3: la nivelul unor celule glandulare, ai muşchilor netezi
ai organelor cavitare şi a endoteliului vaselor.
– Receptorii M4: neelucidat
– Receptorii M5: SNC
• Efectele muscarinice produse prin activarea receptorilor M1,
M3, M5 se datoresc intervenţiei sistemului mesager secund al
fosfatidilinozitolului (creşterea disponibilului de calciu în
celulă)
• Efectele muscarinice prin activarea receptorilor M2 şi M4 se
produc prin inhibarea adenilatciclazei cu scăderea cantităţii de
AMPc intracelular, efectul deprimant cardiac fiind atribuit în
acest caz deschiderii canalelor de potasiu cu creşterea
efluxului acestor ioni şi apariţia potenţialului postsinaptic
inhibitor.
• Activarea receptorilor muscarinici de la nivelul celulelor
endoteliale provoacă eliberarea factorului endotelial relaxant
(EDRF)care acţionează asupra celulelor musculaturii netede
vasculare producând relaxarea acesteia.
• Efectele sunt:
– musculatura netedă
• Stimulare (contracţie): tub digestiv, bronşii,
vezică urinară, muşchi circular al irisului
• Inhibare (relaxare): arteriole, sfinctere ale
tubului digestiv, al vezicii urinare
– Miocard: inhibare (bradicardie)
– Glande exocrine: stimulare (hipersecreţie)
• Clasificarea medicamentelor cu actiune la
nivelul SNV:
– In functie de sensul actiunii:
• Mimetic: sens pozitiv, efecte de activare
• Litice sau plegice: sens negative, efecte de blocaj

1. PARASIMPATOMIMETICE (COLINERGICE,
COLINOMIMETICE)
• Definitie
Parasimpatomimeticele sunt compusi
care produc efecte asemanatoare cu cele
ale stimularii sistemului nervos vegetativ
parasimpatic si activarii sinapselor
neuroefectoare colinergice muscarinice.
Baze anatomofiziologice


• Clasificare – in functie de mecanismul de actiune:
– Acetilcolinomimetice (cu mecanism direct)
– Anticolinesterazice (cu mecanism indirect,
blocant al acetilcolinesterazei)
• Acetilcolinomimetice, in functie de origine:
– Naturale
• Acetilcolina (endogena), pilocarpina
(Pylocarpus sp. )
• [TOXICE! – neutilizate ca medicamente –
muscarina (Amanita muscaria), arecolina (Area
catechu)
– Sintetice
• Carbacol, betanecol, metacolina
• Acetilcolinesterazice, in functie de reversibilitatea
actiunii
– Usor reversibile: edrofoniu
– Moderat reversibile: fizostigmina, neostigmina,
piridostigmina, distigmina, demecariul
– Ireversibile: derivatii organofosforici (ecotiofat,
fluostigmina), cu utilizare farmacoterapeutica
exclusiv topica antiglaucomatoasa, de rezerva
• Paraoxon: utilizare extinsa ca insecticid in
agricultura, provocand intoxicatii accidentale
sau voluntare (in scop suicid) si ca gaze de
lupta neurotoxice (neuroparalitice)
Farmacodinamie – Mecanism de actiune
– Acetilcolinomimeticele – sunt agonisti ai
receptorilor colinergici muscarinici, unele sunt
agonisti si ai receptorilor colinergici nicotinici
somatici si centrali
– Acetilcolinesterazicele: inhiba reversibil sau
ireversibil acetilcolinesteraza (enzima ce
hidrolizeaza neuromediatorul acetilcolina); astfel
acetilcolina (Ach) acumulata isi manifesta efectele
colinergice asupra receptorilor colinergici
muscarinici si nicotinici
• Subtipurile de receptori colinergici:
– Receptori muscarinici: M1 – M5
– Receptori nicotinici:
• N1 – NSNC (neuronali centrali), si NN (neuronali
ganglionari + medulosuprarenala)
• N2 (NM) – somatici musculari
• Receptorii colinergici sunt sisteme
receptor-efector. Astfel, efectul poate fi
format din:
– Enzime membranare modulate prin proteinele
G in cazul receptorilor M
– Canale membranare ionice de sodiu (Na+), in
cazul receptorilor N
• Efecte de tip colinergic
– Sunt de doua tipuri: muscarinice si nicotinice
– Rezulta din activarea directa sau indirecta a
receptorilor colinergici muscarinici (M1 – M5) si
respectiv nicotinici (N1-2)
A. Efecte muscarinice
• Efectele muscarinice, la nivelul diferitelor tesuturi
sunt stimulante sau inhibitoare, in functie de tesut si
subtipul de receptori:
• Muschi netezi
– Stimulare (contractie): muschii netezi : tub
digestiv, bronhii, vezica urinara, muschiul circular
al irisului etc.
– Inhibitie (relaxare): sfinctere; arteriole
• Glande exocrine – inclusiv glandele sudoripare –
stimulare (hipersecretie)
• Miocard – deprimarea tuturor functiilor =>
bradicardie
• SNC – stimulare
• Ganglioni vegetativi parasimpatici – stimulare
B. Efecte nicotinice
• Efectele nicotinice sunt stimulatoare si
se manifesta in sinapsele nicotinice de
la nivel somatic si central:
• Ganglionare (N1): stimulare, inclusiv
stimularea glandei medulosuprarenale,
cu cresterea secretiei de ADR
• Somatice (N2): stimularea muschilor
striati scheletici (tonus, contractie)
• Centrale (N1): stimularea SNC
• Efecte la nivelul aparatelor si sitemelor:
• SNC (M1 si N1) – stimulare
• Aparat cardiovascular – deprimare, de
intensitate variabila in functie de
substanta si cale de administrare; in
administrare i.v. rapida pot sa apara
accidente (sistole ectopice, fibrilatie), ca
urmare a scurtarii perioadei refractare, cu
cresterea excitabilitatii:
– Inima (M2): bradicardie, prin deprimarea
nodului sinusal, diminuarea conducerii prin
deprimarea nodului atrio-ventricular si a
fascicolului Hiss
– Vase: arteriolodilatatie, mai intensa la nivelul
membrelor si mai slaba in teritoriul splanhnic
– Tensiune arteriala - scade
• Aparat respirator
– Bronhocontrictie, hipersecretia glandelor bronhice
– Declansarea crizei de dispnee expiratorie, la astmatici
• Aparat digestiv
– Stimularea tonusului si peristaltismului stomacului si
intestinului
– Stimularea contractiei cailor biliare si a vezicii biliare
– Relaxarea sfincterelor
– Hipersecretia glandelor tubului digestiv, hipersecretie
gastrica acida
• Aparat excretor renal
– Contractia vezicii urinare
– Relaxarea sfincterului
• Ochi
– Mioza activa prin contractia muschiului neted
circular al irisului
– Scaderea presiunii intraoculare, la aplicare locala
Farmacotoxicologie
• RA sunt de tip efecte secundare muscarinice; la
doze mari, se manifesta si efectele secundare
nicotinice:
Efecte secundare muscarinice:
• dispnee si crize de astm bronsic la bolnavii
astmatici
• Bradicardie, hTA, [simptomatologie de edem
pulmonar acut]
• Hipersecretie lacrimala, rinoree
• Hipersalivatie, hipersecretie gastrica cu arsuri
epigastrice
• Greturi, varsaturi, colici abdominale
• Tranzit digestiv accelerat, cu scaune lichide,
mictiuni frecvente
• Transpiratie
Efecte secundare nicotinice:
• Stimularea musculaturii striate (scheletice) –
fasciculatii, hipertonie, tremor
• Stimulare SNC

• Farmacoepidemiologie – Contraindicatii
• Astm bronsic
• Ulcer gastro-duodenal
• Diaree
• Bradicardie
• Bloc atrio-ventricular
• hTA
• Tratamentul RA – parasimpatolitice (atropina)
PARASIMPATOMIMETICE CU ACTIUNE
DIRECTA (ACETILCOLINOMIMETICE)

• Reprezentanti: acetilcolina, pilocarpina,


carbacol, betanecol, metacolina
• Clasificare, in functie de structura chimica:
• Esteri ai colinei:
– Ach si derivati sintetici ai Ach:
• acetilesteri: Ach, metacolina
• carbamoilesteri: carbacol, betanecol
• Alcaloizi naturali (pilocarpina) si analogi
sintetici
Farmacocinetica
• Hidroliza esterilor colinei:
• Neuromediatorul acetilcolina (Ach) – hidroliza extrem
de rapida catalizata de acetilcolinesteraza incat nu se
poate folosi ca medicament pentru uz sistemic; Ach se
utilizeaza exclusiv pentru uz local, in oftalmologie, in
scopul repozitionarii pupilei dilatate (in faza
preoperatorie), in operatia de extractie a cristalinului
– operatie de cataracta; solutia se prepara
extemporaneu
• Metacolina – hidrolizata mult mai lent de
acetilcolinesteraza, datorita prezentei gruparii -CH3 la
R1
• Carbamoilesterii (carbacol, betanecol) – hidrolizati
greu in organism de catre colinesteraza (T1/2 lung)
Farmacodinamie
• Profilul farmacologic al esterilor
colinei:
• Efecte muscarinice – (cu o anumita
predominanta teritoriala in functie de
structura), prezenta gruparii –CH3 la R1
imprima specificitate muscarinica
• Efecte nicotinice (exclusiv carbacol)
datorate mecanismului indirect, cu
eliberare de Ach, indus de esterii
carbamici
1. PILOCARPINA

• alcaloid din frunzele speciilor de Pilocarpus jaborandi, P.


microphyllus, din America de Sud
• Farmacodinamie (schema) – efectele muscarinice, cu
predominanta de actiune:
• La nivelul ochiului: mioza activa (prin contractia muschiului
circular al irisului) cu scaderea presiunii intraoculare;
contractia muschiului ciliar, cu focalizarea vederii pentru
aproape si scaderea acuitatii vederii la distanta
• La nivelul tuturor glandelor exocrine – stimulare, cu
hipersecretie; efect puternic asupra glandelor salivare cu
hipersecretie (150 ml/h, dupa o doza terapeutica) si sudorale

• Scaderea presiunii intraoculare este consecinta cresterii


drenarii umorii apoase prin canalul Schlemm, favorizata de
mioza (cu modificarea configuratiei unghiului irido-cornean)
si de contractia muschiului ciliar (cu largirea ochiurilor
retelei trabeculare de la baza irisului)
Farmacotoxicologie
• Indice terapeutic mic; utilizare
sistemica exclusiv in scop antidot
(intoxicatia cu atropina)
• Efecte secundare digestive (arsuri
epigastrice, colici, diaree) pot sa apara
si dupa administrare locala in sacul
conjunctival
• Farmacoterapie – Indicatii
– Glaucom cronic cu unghi deschis
– Glaucom acut congestiv cu unghi inchis
(tratament de urgenta, inaintea corectarii
chirurgicale sau cu laser)
– Irite si irido-ciclite, alternand cu midriatice, pentru
prevenirea aderentelor intre iris si cristalin
– Xerostomie (stare de uscaciune a cavitatii bucale,
datorata unei hiposecretii salivare avansate sau
chiar absentei secretiei)
– Intoxicatie cu atropina (administrare i.v.) –
antagonizeaza numai efectele periferice
• Farmacografie – in glaucomul cronic,
pilocarpina clorhidrat sau nitrat, colir sau gel
oftalmic – Ocusert
2. CARBACOL
Farmacodinamie
– mecanism direct si indirect (eliberare de Ach din
terminatiile nervoase colinergice ganglionare si
periferice), cu efecte muscarinice, dar si nicotinic
- Predominanta actiunii pe: tub digestiv, aparat
excretor renal si ochi
– Durata de actiune mai mare ca Ach
Farmacotoxicologie
• Hipersecretie gastrica puternica (actiunea secretoare
gastrica are potenta cea mai mare), cu epigastralgie
Farmacoterapie – Indicatii
• Local, ca miotic in oftalmologie (tratamentul
glaucomului rezistent si in cursul interventiei
chirurgicale)
3. BETANECOL
Farmacodinamie
• Durata de actiune mai mare ca Ach
• Exclusiv efecte muscarinice, cu predominanta
digestiva si urinara
• Nu are si efecte nicotinice (avantaj fata de
carbacol)
Farmacoterapie – indicat in atonie intestinala si a
vezicii urinare, precum si ca prokinetic per os
sau s.c.
Farmacoepidemiologie – CI – administrare pe
caile i.m si i.v.
PARASIMPATOMIMETICE CU ACTIUNE INDIRECTA
(ANTICOLINESETERAZICE)
1. METACOLINA
Farmacocinetica – durata de actiune mai mare ca Ach, datorita
hidrolizei mai lente
Farmacodinamie si farmacoterapie
• Predominanta actiunii la nivelul aparatului cardiovascular
• Indicatii:
– Tahicardie paroxistica
– Tulburari vasculare periferice hipertone: arterite, boala
Raynaud
– Diagnosticul hiperactivitatii bronsice
– Utilizare limitata
Baze farmacologice
• Clasificare – in functie de
reversibilitatea actiunii
– Usor reversibile: edrofoniu
– Moderat reversibile: fisostigmina (eserina),
neostigmina, piridostigmina, distigmina,
demecariu
– Ireversibile: derivati organofosforici
(fluostigmina, ecotiofat, paraoxon)
Farmacodinamie – Mecanism de
actiune

• Colinesterazele, enzime ce degradeaza Ach


la colina si acid acetic, sunt de doua tipuri:
– Acetilcolinesteraza
– Butirilcolinesteraza
• Anticolinesterazicele formeaza un complex
cu acetilcolinesteraza, inhibandu-i astfel
activitatea de hidroliza a Ach, ca urmare se
acumuleaza Ach in doze farmacodinamice
si apar efectele sale, de tip muscarinic sau
nicotinic.
• Legatura este reversibila sau ireversibila in
functie de afinitate:
• Afinitatea colinesteraza - Ach: mai mica
• Afinitatea colinesteraza – anticolinesterazice:
mai mare
• Centrii importanti pentru actiunea enzimei
sunt:
– Centrul anionic
– Centrul esterazic
• Degradarea Ach, dupa fixarea pe enzima
se produce in doua etape:
• Desfacerea colinei de restul de acetil, care
ramane legat de enzima
• Eliberarea acidului acetic, prin reactie cu
apa si eliberarea enzimei
• Reversibilitatea legaturii cu
anticolinesterazicele depinde de
locurile de legare si de afinitate:
– Anticolinesterazicele usor reversibile, cu
amoniu cuaternar (tip edrofoniu),
reactioneaza numai cu centrul anionic al
enzimei
– Anticolinesterazicele moderat reversibile,
cu structura de esteri carbamici
(fisostigmina, neostigmina) se leaga la
ambii centri activi ai enzimei
• Anticolinesterazicele ireversibile
(derivatii organofosforici) –
reactioneaza, in general, numai cu
centrul esterazic, realizeaza o forma
fosforilata a enzimei
– Desfacerea legaturii ireversibile se poate
face numai in prezenta de reactivatori de
colinesteraza, care reprezinta antidotul in
intoxicatiile cu derivati organofosforici
Actiuni farmacodinamice:
• Efecte muscarinice, la doze mici si mari
• Efecte nicotinice, la doze mari
• Potentarea acetilcolinomimeticelor si
curarizantelor depolarizante
(suxametoniu)
• Antagonizarea curarizantelor
antidepolarizante (tip d-tubocurarina)
Farmacotoxicologie

• RA de tip efecte secundare colinergice:


• Cardiovasculare
• Respiratorii
• Digestive
• Somatice
• Centrale (efectele centrale sunt absente la derivatii
cuaternari de amoniu)
• Intoxicatii acute frecvente si grave, deseori letale, se
produc mai ales accidental, cu derivatii organo-
fosforici, utilizati ca insecticide, in agricultura.
Farmacoterapie – Indicatii
• Pentru efectele muscarinice:
– in atonii intestinale sau ale vezicii urinare
– Glaucom
• Pentru efectele nicotinice: in diagnosicul si tratamentul
miasteniei gravis; antidot in intoixicatia cu curarizante
antidepolarizante
• ATENTIE!! Nu se utilizeaza si in intoxicatia prin curarizante
depolarizante (tip suxametoniu), deoarece le potenteaza

Farmacoepidemiologie – Contraindicatii
• ulcer gastroduodenal
• supradozarea curarizantelor depolarizante (tip
suxametoniu)
a. ANTICOLINESTERAZICE REVERSIBILE
1. Fisostigmina
Sinonim: eserina
• La aer, lumina, caldura si in contact cu
metale, se coloreaza in rosu
Farmacodinamie
• Efecte muscarinice, predominant la
nivelul ochiului
• Efecte nicotinice, stimulatoare somatice
(contractia muschilor striati) si centrale
(tahipnee)
• In glaucom, mioza are latenta de aprox 20
minute si durata 24-48 de ore
Farmacotoxicologie - RA de tip efecte
secundare, la doze mari
• Efecte centrale stimulatoare: excitarea
centrilor corticali motori cu cresterea
numarului de accese convulsive la
epileptici, urmate de deprimare
• Efecte somatice stimulatoare, urmate
de paralizia muschilor striati
• HTA, prin eliberare de adrenalina din
medulosuprarenala (efect nicotinic N1)
• Iritatii locale, la administrare prelungita
in sacul conjunctival
Farmacoterapie
• Administrare locala, in sacul conjunctival,
indicata in:
– Glaucom
– Keratita
– Ulcere ale corneei (alternand cu atropina)
• Administrare i.v. lenta, indicata ca antidot in
supradozarea medicamentelor
anticolinergice (tip atropina, antidepresive
triciclice) si in sindromul anticolinergic
• Farmacografie – fisostigmina salicilica colir
2. Neostigmina
3. Piridostigmina
4. Distigmina
5. Edrofoniu
Farmacodinamie
• Actiune predominanta pe muschii striati; cu
mecanism complex: indirect anticolinesterazic si
direct propriu
Farmacoterapie
• Diagnosticul miasteniei gravis
• Antidot anticurarizant, pentru curarizantele
antidepolarizante (tip d-tubocurarina)
• Tahicardie paroxistica supraventriculara (criza
terminala)
b. ANTICOLINESTERAZICE IREVERSIBILE
(DERIVATI ORGANOFOSFORICI)

Farmacodinamie
• Complexul este ireversibil spontan
• Acetilcolinesteraza din diferite tesuturi se
reface in timp diferit (saptamani - luni)
• Durata de actiune este lunga
• Actiunea este reversibila in prezenta
reactivatorilor de colinesteraza, utilizati ca
antidot, in supradozare si intoxicatii
Efecte:
• Muscarinice, antagonizate de atropina
• Nicotinice (placa motorie, ganglioni vegetativi,
SNC), antagonizate de atropina si magneziu
Farmacotoxicologie
• Efecte secundare:
– Efecte stimulatoare, urmate de efecte
deprimante si efect letal
– Efecte secundare nicotinice centrale
– Efecte secundare nicotinice somatice
• Contractii fasciculare ale muschilor striati,
urmate de paralizie
– Efecte secundare vegetative muscarinice
• Bradicardie, HTA urmata de hTA
• Bronhospasm, dispnee expiratorie
• Greturi, varsaturi, colici abdominale, scaune diareice
involuntare
• Mictiuni frecvente involuntare
• Cresterea secretiilor glandelor exocrine (sialoree,
hipersecretie bronsica, transpiratii profuze)
• Mioza si tulburarea vederii la distanta
– Efectele secundare vegetative muscarinice pot sa
apara dupa absorbtie chiar si la administrarea
locala la nivelul ochiului
– Hepatotoxicitate
• Intoxicatia acuta prezinta:
– Perioada de debut, cu predominanta simptomatologiei
muscarinice
– Perioada de stare, cu simptomatologie muscarinica si
nicotinica
• Diagnosticul intoxicatiei acute se bazeaza pe:
– Simptomatologia sindromului toxic colinergic
– Determinarea activitatii colinesterazelor sanguine

• La doze mari, moartea se produce prin:


– Deprimarea centrului respirator
– Paralizia muschilor respiratori
– Stop cardiac, colaps
• Tratamentul intoxicatiei cu derivati organofosforici:
– Atropina i.v.
– Obidoxima i.v.
• Farmacoterapie – Indicatii
• Limitat, exclusiv local in glaucom (medicatie
de rezerva)

• Farmacodinamie – reducerea presiunii


intraoculare, intensa si de durata lunga (1-2
saptamani)
• Farmacoterapie – in glaucom cronic simplu,
rezistent la celelalte antiglaucomatoase, cu
avantajul duratei lungi de actiune
Farmacotoxicologie si farmacoepidemiologie
• Efecte secundare muscarinice sistemice, dupa
absorbtie (bradicardie, bronhospasm, colici
abdominale)
• Cataracta specifica cu opacitati in cristalin
(frecventa in cazul concentratiilor mari,
administrate timp indelungat)
• CI:
– Bradicardie,
– astm bronsic,
– ulcergastroduodenal,
– tulburari spastice digestive
• Reprezentanti
• Ecotiofat
• Fluostigmina
• Reactivatorii de colinesteraza
• Au structura de oxime sau acizi hidroxamici
• Oximele formeaza o combinatie complexa cu
enzima fosforilata, complexul eliberand
ulterior oxima fosforilata, enzima refacandu-
se in forma activa initiala
• Cel mai frecvent utilizate este obidoxima
• Reactivatorii de colinesteraza
• Au structura de oxime sau acizi hidroxamici
• Oximele formeaza o combinatie complexa cu
enzima fosforilata, complexul eliberand
ulterior oxima fosforilata, enzima refacandu-
se in forma activa initiala
• Cel mai frecvent utilizate este obidoxima