Extracţia cu

solvenţi
(lichid - lichid)
 Metoda are la bază transferul selectiv al
analitului dintr-o fază lichidă în alta datorită
solubilităţii diferite a acestuia în cele două faze
lichide.
 Legea de repartiţie a lui Nernst

La echilibru, solutul este totdeauna distribuit între două

faze lichide nemiscibile într-un raport de concentraţii constant.

KD = coeficient de repartiţie
[ S ]2
KD 
[ S ]1
D = constanta aparentă de
distribuţie
( C S )o
D
( C S )a
 Eficienţa extracţiei

Eficienţa extracţiei depinde de valoarea maximă a lui D şi

de volumul relativ al celor două faze lichide. Eficienţa extracţiei
se exprimă prin randamentul de extracţie sau procentul de
extracţie, ( E%).
 Selectivitatea extracţiei
  = factor de separare
D1
  =  10 5

D2
 relaţia Bush – Densen stabilește raportului optim dintre cele
două faze pentru cea mai bună separare

 1 / D1  D2 
V1
 1/ 2

V2
 Sisteme de extracţie

 moleculele neutre sau cu legături covalente,

exemplu, acidul benzoic: GeCl4, I2 etc.

 complecşii chelaţi metalici stabili: complecşii

metalici ai ditizonei, 8-hidroxichinoleinei,
acetilacetonei etc.

 asociaţiile ionice complexe neutre:

[Fe(o-fenantrolină)3]2+2[ClO4]-, [(Bu)4N]+[GaCl4]-,
[(C6H5)4As]+[MnO4]-, [(Bu)4N+]2[ZnCl4]2- etc.
 Aplicaţiile extracţiei cu solvenţi

 izolarea unei singure specii chimice;

 determinarea cantitativă a metalelor în concentraţii

mici şi în urme;

 izolarea unor hidrocarburi, acizi organici, grăsimi,

ceruri;

 extracţiile cu solvenţi sunt simple, rapide, în multe

cazuri selective.