4.6.

INFLUENŢA CATALIZATORILOR
ASUPRA VITEZEI DE REACŢIE

Catalizatorii sunt substanţe care modifică viteza reacţiilor

chimice acţionând asupra mecanismului de reacţie. Catalizatorii
participă la reacţie fără a se consuma. Sistemul reactant –
catalizator poate fi omogen (monofazic) sau heterogen (bifazic).
Orice catalizator solid are 3 componente: suportul,
componenta activă şi promotorul.
Un catalizator este caracterizat prin activitatea catalitică.
Aceasta reprezintă raportul dintre viteza reacţiei catalizate şi a
celei necatalizate. Activitatea catalitică se mai poate exprima ca
fiind numărul de moli de produs obţinut pe unitatea de suprafaţă
a catalizatorului în unitatea de timp.
Activitatea catalitică poate să scadă în timp (catalizatorii
se dezactivează), de aceea ei se regenerează.
Fiecare catalizator prezintă o perioadă de funcţionare
optimă. Forma curbei care reprezintă variaţia activităţii în timp
(fig. 4.11) prezintă 3 domenii caracteristice:
(I) – perioada de inducţie în care catalizatorul intră în
regimul de funcţionare normală (durează minute sau ore).
În această perioadă se atinge o valoare maximă a
activităţii;
(II) – perioada de activitate normală sau constantă
(durează luni sau ani);
(III) – perioada de dezactivare, caracterizată printr-o
scădere a activităţii până la pierderea totală a acesteia.

133
 a

II
III
I

Timp

Fig. 4.11. – Curba de funcţionare a unui catalizator.

Procesele fizice de dezactivare sunt asociate cu

sinterizarea sau aglomerarea cristalitelor metalice la catalizatorii
metalici depuşi pe suport şi cu modificarea structurii de pori la
catalizatorii oxidici sau la suporturi, ca urmare a unor tratamente
termice sau a volatilizării componentelor catalitic active.
În general, dezactivarea chimică a unui catalizator în
cursul unei reacţii se poate datora următoarelor cauze care conduc
la otrăvire;
• Absorbţia ireversibilă a unor reactanţi cu
eliminarea unei părţi din centri activi ai suprafeţei;
• Interacţiunea unui reactant sau a unor impurităţi cu
centri activi cu formarea unor compuşi chimici
nedoriţi;
• Formarea de cocs pe suprafaţa catalizatorului cu
blocarea centrilor activi.
Activitatea catalitică poate să crească sau să scadă sub
acţiunea unor substanţe (promotori, respectiv inhibatori sau
otrăvuri).
Se folosesc drept catalizatori: metale (Pt, Pd, Ag, Ni, Cu
ş.a.), oxizi metalici (Al2O3, ZnO, CuO ş.a.), săruri (HgSO4, AlCl3,
Cu2Cl2+NH4Cl ş.a.), sulfuri (FeS2, ş.a.), semiconductori (p, n),
enzime etc.
134
 O proprietate importantă a catalizatorilor este selectivitatea
care este capacitatea de a cataliza numai anumite reacţii. Din
punct de vedere cantitativ, selectivitatea se exprimă prin
randamentul în produs util, faţă de substanţa transformată.
Selectivitatea se modifică în funcţie de condiţiile de lucru,
aşa cum este prezentat mai jos:
2000 C
Cu
CH 3CHO+ H 2 ⎯→ Aldehidă (Aldehidă acetică )
Dehidrogenare ⎯

2500 C
Cu
⎯→ Ester (Acetat de etil )
CH3COOC2 H5 + 2 H 2 Dehidrogen are ⎯

⎯→ Cetonă ( Acetonă )
3400 C
Cu
CH3COCH3 + 3 H 2 + CO Dehidrogenare ⎯
C2 H5OH
⎯→ Olefină (Etenă )
3500 C
Al2O3
C2 H 4 + H 2O Deshidratare ⎯

⎯→ Eter (Dietil eter )

2500 C
Al2O3
(C2 H 5 )2 O+ H 2O Deshidratare ⎯

⎯→ Dienă (Butadienă )
4500 C
ZnCr2 O3 CH 2 = CH − CH = CH 2 + 2 H 2O+ H 2 Deshidratare şi dehidrogenrare ⎯

Dacă se consideră că un reactant A se poate transforma în

două substanţe A1 şi A2 prin reacţii paralele:
k1 A1
A
k2
A2
Selectivitatea (S) se poate exprima prin raportul vitezelor
de formare a celor două substanţe:
d  A1 
S = dt
d  A2 
(4.101)
dt
Dacă reacţiile paralele sunt de acelaşi ordin, n, se poate
scrie:
k1 A
n
k
S= = 1 (4.102)
k 2  A
n
k2

135
sau integrând relaţia diferenţială (4.101) rezultă că:
S= 1
A 
A2  (4.103)
Catalizatorul măreşte constanta de viteză la temperatură
constantă prin micşorarea entalpiei libere de activare. Reacţiile
catalizate se desfăşoară cu energii de activare mai mici decât
reacţiile necatalizate.

136