Autonomii locale si institutii central in spatiul medieval romanesc

Statele medievale romanesti s-au conturat in etape plecand de la asa numitele obsti satesti si
uniuni de obsti( sec VII- IX) respective autonimii locale( sex IX-XIII) pentru ca abia in sec XIV sa
vorbim despre state medievale propiu-zise dupa cum urmeaza: Transilvania in spatiul
intracarpatic, T. Romaneasca in spatiul extracarpatic de S, Moldova in spatiul extracarpatic de E
si Dobrogea in spatiul extracarpatic dintre Dunare si M. Neagra.

Aceste state medievale nu ar fi prins contur fara un anumit cadru intern si extern favorabil. In
acest sens ca si conditii interne putem invoca: relieful, clima, sporul demographic, progresul
economic etc., iar ca si conditii externe delimitam: presiunea maghiara, bizantina si tatara.

Abordam spatiul intracarpatic- viitoarea Transilvanie putem spune ca la baza fundamentarii

acesteia au stat urmatoarele autonomii locale: voievodatul lui Menumorut in Crisana,
voievodatul lui Glad in Banat, voievodatul lui Gelu in Transilvania, atestate in “Gesta
Hungarorum” al lui Anonymus; pt sec XI “legenda Sf.Gerard” atesta inca doua voievodate
romanesti pentru spatiul intracarpatic: voievodatul lui Gyla in centrul Transilvaniei si
voievodatul lui Ahtum in Banat. Aceste autonomii locale au cunoscut puternica presiune
maghiara, presiune care s-a concretizat pana la urma in contextul in care vorbim despre
cucerirea si organizarea Transilvaniei de catre unguri intre sec XI-XII. Coroana maghiara a ales sa
colonizeze sasi, secui si teutoni pentru a-si impune si mai mult controlul in spatiul intracarpatic.
Astfel, putem spune ca romanii au fost din ce in ce mai presati de unguri si in timp s-au conturat
anumite frustrari si conflicte dar romanii au luptat mereu pentru drepturile nationale, religioase
sau politice totul culminand in 1918 cu venirea cu tara mama.

Trecand in spatiul extracarpatic de S, putem spune ca in “Diploma Cavalerilor Ioaniti” apar

atestate urmatoarele autonomii locale: cnezatul lui Ioan in S Olteniei, cnezatul lui Farcas in
nordul Olteniei, voievodatul lui Litovei intre Siu si Olt, voievodatul lui Seneslau in stanga Oltului
si tara sau Banatul de Severin intre Banat si Oltenia, aceste autonomii locale au cunoscut
presiunea maghiara dar conducatorii locali s-au impus si in cele din urma s-a ajuns la statutul de
independent a spatiului extracarpatic de Sud.

Ca etape ale formarii Tarii Romanesti delimitam:

A. Incercarea lui Litovoi ( prin 1270) de a unifica formatiunile prestatale extracarpatice de S

dar acesta a fost ucis in confruntarea cu ungurii iar fratele sau Barbat a fost luat
prizonier pt ca apoi sa fie rascumparat cu o imensa suma de bani ceea ce atesta puterea
economica a romanilor de la S de Carpati.
B. A doua etapa este conectata cu descalecatorul Negru Voda din Tara
Fagarasului(Transilvania) cel care ar fi descalecat din tara Fagarasului la S de Carpati la
Campulung intemeind tara. Acest episode este invaluit in traditia istorica dar cert este
ca prima capital a T. Romanesti a fost la Campulung.
C. A treia etapa sic ea decisiva este conectata cu marele voievod Basarab, cel care a ajuns
in conflict cu coroana maghiara, conflict care s-a concretizat in confruntarea de la
Posada(9-12 noiembrie 1330). Marul discordiei dintre Basarab I si Carol Robert de Anjou
vizeaza Banatul de Severin si desi Basarab a incercat sa negocieze cu ungurii, acele
negocieri au esuat dar tacticile defensive ale romanilor si-au spus cuvantul, inamicul
fiind atras intr-un loc stramt, stances si inalt numit posada pentru a putea fi mai usor
infrant in contextul in care romanii erau inferiori numeric si militar ungurilor. Astfel, s-a
facut apel la tacticile de lupta defensive. Romanii s-au impus, castigand, act care a
echivalat obtinerea independentei Tarii Romanesti. ->

-> Urmasii lui Basarab au consolidat tanarul stat creat atat institutional, cat si teritorial.
Asadar Nicoale Alexandru este cel care a intemeiat prima mitropolie a T. Rom. In 1359, act
care intarea si mai mult independeta T.R ( Tarii Rom.)

Raporatat la spatiul extracarpatic de est- Moldova cornicile rusesti, maghiare si papale

de sec XII-XIII ateste urmatoarele nuclee prestatale/autonomii locale: tara bolohovenilor,
tara brodnicilor, tara beraldnicilor, campul lui Dragos si codrii Cosminului. Si la est de
Carpati s-a resimtit presiunea maghiara dar la fel ca la Sud de Carpati si acest spatiu isi
obtine independenta. Ca etape delimitam: descalecatul lui Dragos( 1352-1353), respective
descalecatul lui Bogdan( 1359).

Analizand descalecatul lui Dragos, trebuie sa subliniem faptul ca Ludovic I de Anjou a

solicitat ajutorul maramuresanului Dragos de a se mobilize impotriva tatarilor. Acesta
accepta, ba mai mult ii este vasal regelui maghiar fiind supus acestuia si plasat in fruntea
unuei marci de aparare anti-tatare(“Moldova mica”). Urmasii acestuia Sas si Balc au
continuat pe aceeasi traiectorie relatia cu coroana maghiara si astfel se ajunge la tensiuni.
Asa se justifica si alianta dintre Bogdan, al doilea descalecator din MM si populatia de la E
de Carpati, ei unindu-si fortele pt a-I inlatura pe urmasii lui Dragos. Documentele istorice
atesta acest descalecat pt anul 1359.