Subiecte Bac

Evul mediu

I. Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc (sec.VII-

sec. XVII)

a. Formaţiuni prestatale (autonomii locale –ţări, cnezate, voievodate,

ocoale, câmpuri), care contribuie la formarea statelor medievale
româneşti. Prin unificarea lor se formează Ţara Românească, Moldova,
Transilvania, Dobrogea., Transilvania, Banatul, Dobrogea.
Sec. IX-XIII – existau următoarele formaţiuni:

Transilvania: sec. al IX – lea – voievodatele lui Gelu, Glad şi Menumorut, iar în sec. X-
XI – voievodatele lui Gyla şi Ahtum.
În sec. al XI – lea Transilvania va intra sub stăpânire maghiară. Aici se introduc
comitatele, limba maghiară, organizare instituţională maghiară (Dieta). Transilvania se va
numi voievodat până în 1541 când va intra sub stăpânire turcă şi devine Principat sub
suzeranitate otomană.

Sec. XII – XIII – în Transilvania sunt aduşi secuii şi saşii. Românii erau organizaţi în
districte. Religie ortodoxă, naţiunea română erau considerate tolerate. Secuii erau
organizaţi în scaune ca şi saşii, iar maghiarii în comitate.

Ţara Românească(voievodate şi cnezate): sec. XIII

- Ioan şi Farcaş
- Litovoi şi Seneslau
- Informaţiile despre aceste voievodate sunt pomenite de „Diploma
Ioaniţilor” – 1247

Constituirea Ţării Româneşti: SEC. XIV

- Prima teorie (legendă) – descălecatul lui Negru Vodă din Făgăraş la

Câmpulung (uneşte formaţiunile prestatale de aici şi constituie o ţară).
- A doua teorie (adevărul istoric) – prin unirea formaţiunilor prestatale în
timpul lui Basarab (sec. XIV). Acesta obţine independenţa ţării prin lupta
împotriva lui Carol Robert d’Anjou regele Ungariei în 1330, la Posada.

1
 Moldova (formaţiuni prestatale şi marcă de apărare a lui Dragoş)
- sec. al XIV – lea (1359) – Bogdan, voievodul Maramureşului, îi învinge pe urmaşii lui
Dragoş, uneşte formaţiunile prestatale, obţine independenţa faţă de Ungaria şi formează
statul medieval Moldova.

Observaţii: Statele medievale: Ţara Românească şi Moldova s-au constituit prin

unificarea formaţiunilor statale, dar şi prin contribuţia conducătorilor români din
Transilvania (vezi Negru Vodă, Dragoş şi Bogdan). La începutul epocii medievale şi mai târziu,
românii au fost organizaţi în obşti săteşti, adevărate „romanii populare”.

b. Instituţii centrale medievale

1. Domnia (era ereditară sau electivă): - domnitorul era şi voievod (conducătorul armatei)
- domn (stăpânul absolut al pământurilor şi al
supuşilor )
- domnul (era mare boier)- alesul lui Dumnezeu
-domnul era încoronat de mitropolit şi era ales de
Sfatul domnesc.
Atribuţii: - politiică internă, externă, şeful armatei, judecător, administrator, numea
funcţionarii şi dregătorii, acorda privilegii, făcea daruri bisericii; ridica mănăstiri, încheia
pace, declara război.

Din sec. al XVI – lea turcii se amestecă în alegerea domnului. De multe ori boierii numesc
domnul după propria lor dorinţă. În sec. al XVIII – lea apar domniile fanariote (domni greci).

2. Sfatul domnesc (boierii): - îl ajută pe domn în administrarea ţării,

-intrau boierii cu dregătorii (funcţii): - mare logofăt

- Banul Craiovei

- Portarul Sucevei

- spătarul

- postelnicul, vornicul, vistiernicul.

3. Adunarea Ţării: - boierii, clerul, curtenii, orăşenii.

-alegea domnul, hotăra încheierea păcii, declara război.

4. Armata: - oastea mică (oastea domnului) şi oastea mare (în caz de război, cuprindea
boieri, orăşeni, ţărani). Ostaşii aveau arme propri. Cetăţi de apărare: Suceava, Neamţ, Hotin,
Giurgiu, Turnu.

5. Administraţia în Ţara Românească şi Moldova

Ţara Românească: Capitale: Curtea de Argeş, Tărgovişte, Bucureşti.

2
 - Era împărţită în judeţe conduse de judeţi (sec. al XVII-lea erau 16 judeţe)

Moldova: Capitale: Siret, Baia, Suceava, Iaşi.

-Era împărţită în ţinuturi (sec. XVI – 24 ţinuturi)

Ideologii şi practici politice în România şi Europa (sec. XX)

Democraţie şi totalitarism
I.Totalitarism -de dreapta-fascism, nazism

-de stânga-comunism

Idei (principii): partid unic, un singur conducător (dictatorul), ideologie unică,

îngrădirea drepturilor şi libertăţilor (cenzura), controlul statului, teroare şi poliţie secretă,
înregimentarea maselor, inexistenţa separării puterilor în stat, nu există principiul
suveranităţii naţionale.

a. Comunismul: Idei: - economie centralizată

-teoria marxistă
- dictatura proletariatului
- partid unic
- proprietatea colectivă
- naţionalizarea
- cultul personalităţii
- poliţia secretă (CEKA, KGB)
Conducători: Lenin, Stalin; 1917 are loc revoluţia comunistă, 1922 se formează URSS.
Stalin (1924-1953): introduce teroarea, elimină adversarii politici, se aliază cu
Germania (1939).

b. Fascismul: -Mussolini ajunge la putere prin forţă în 1922

- desfiinţează sindicatele
- introduce corporaţiile
- un singur partid (Partidul Fascist)
- poliţie secretă, cenzura, organizaţii paramilitare.
c. Nazismul – Hitler – 1933 ajunge cancelar al Germaniei
Caracteristici (Idei): -partid unic, dictatorul, naţionalismul (un stat mare al
germanilor), antisemitismul (rasismul), desfiinţarea sindicatelor, înregimentarea maselor
(Tineretul Hitlerist), poliţia secretă (Gestapo), trupele speciale (SS), propagandă, înlăturarea
adversarilor politici, crime împotriva evreilor (Holocaustul)—1938---noaptea de cristal,
lagărele de muncă şi de exterminare (Auschwitz,Treblinka), se constituie Axa Tokio-Berlin-
Roma (Japonia, Germania, Italia).

3
II. Democraţia (republici, monarhii sec. XX): principii: - suveranitatea naţiunii
-reprezentativitate
- separarea puterilor în stat
- pluripartidism
- drepturi şi libertăţi
- economie de piaţă
- constituţii liberale
După 1918- vot universal, reforme agrare, prăbuşirea imperiilor multinaţionale.
Germania: până în 1934 Republica democrată, iar după 1945 se împarte în Germania
de Est (comunistă) şi Germania de Vest (democrată).
În perioada 1919 – 1933 – criza economică care afectează statele democrate.

Anglia: -monarhie constituţională – regele, parlamentul, guvernul.

-Primul ministru – funcţie importantă, 2 partide importante: partidul
laburist, partidul conservator.
România: - până în 1938 - stat democrat (monarhie constituţională); rege Ferdinad I
(1914 – 1927).
-Carol II (1930 1940) - 1938 – 1940 – MONARHIE AUTORITARĂ
-Antonescu - 1940 -1944 – dictatură militară
- apar partidele de dreapta: Garda de fier, legionarii (Horia Sima)
Statele democratice se aliază şi formează uniuni militare (NATO) şi economice (Piaţa
Comună).

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR – Eseu

Poporul român este un popor de origine romană, rezultatul amestecului dacilor,
romanilor şi slavilor. Procesul de formare durează între sec. II-VIII d.Hr. Romanizarea—
adoptarea de către daci a limbii, obiceiurilor, stilul de viaţă, religiei, urbanizării de tip roman.

Factorii romanizării: coloniştii, soldaţii, dreptul roman, viaţa religioasă, viaţa

economică, administraţia romană.

După retragerea romană (271) rămâne în Dacia o populaţie romanizată; aceasta nu se

retrage la sudul Dunării, ci întră în legătură cu popoarele migratoare (germani, slavi, huni,
maghiari). Pe teritoriul ţării noastre există in singur dialect, cel daco-român, dar mai multe
graiuri: moldovenesc, oltenesc, bănăţean, maramureşean. În sudul Dunării există
următoarele dialecte asemănătoare cu cel daco-român: aromân, meglenoromân,
istroromân.

Începând cu sec. VII – românii apar în scrierile străine medievale sub diferiţi termeni:
vlahi, volohi,valahi, blachi, olahi. Sunt amintiţi şi de cronicarii străini (Anonymus), dar şi de
umaniştii străini şi români (A.Bonfini, Silvio Piccolomini, Miron Costin, Grigore Ureche).

În sec. XVII-lea se conturează conştiinţa naţională a românilor (lupta românilor pentru

drepturi politice, sociale şi culturale). Ei doreau: recunoaşterea limbii române, a religiei

4
ortodoxe, a naţiunii române, pâmânt, etc. Romanitatea românilor a devenit subiect de
dispută în epoca modernă, când este elaborată teoria imigraţionistă (sec. XVIII - SCHULZER),
dezvoltată în sec. XIX de Roesler. Schulzer contestă originea romană a poporului român şi
formarea sa la nordul Dunării. Roesler consideră că: dacii au fost exterminaţi de romani; nu
există cuvinte dace şi germane în lb. română, populaţia romanizată s-a retras în 271 la sudul
Dunării şi a venit în Nord în sec. XI – XII.

Istoricii români combat această teorie aducând argumente: arheologice,

istorice şi lingvistice (toponimele şi hidronimele sunt de origine dacică), descoperiri
arheologice (unelte şi obiecte de cult din sec. IV-VIII), mărturiile unor cronicari medievali,
structura gramaticală şi vocabularul lb. române este de origine latină, numele – român-
roman.

Cei care combat această teorie (imigraţionistă) sunt: reprezentanţii Şcolii Ardelene
(Petru Maior, GH. Şincai), A.D.Xenopol (sec XIX), Vasile Pârvan, N.Iorga, GH. Brătianu (sec.
XX). Istoriografia comunistă diminuează contribuţia factorului roman în favoarea celui dacic
şi a celui slav.

SUBIECTUL III SINTEZĂ

CONSTITUŢIILE ROMÂNIEI (1866, 1923, 1938, 1948, 1952, 1965,1991)

CONSTITUŢIE= legea fundamentală a unui stat unde sunt prevăzute principiile, atribuţiile
instituţiilor, drepturile şi libertăţile, dar şi obligaţiile cetăţenilor.
a. CONSTITUŢIA LIBERALĂ (DEMOCRATĂ) DIN 1866.
CAUZELE: - detronarea lui Cuza şi aducerea unui prinţ străin Carol de Hohenzollern.
- nu aveau o constituţie modernă
Principiile (caracteristici): - separarea puterilor în stat (executivă, legislativă,
judecătorească)
-parlamentul ales prin vot cenzitar
-suveranitate naţională
-monarhie ereditară, constituţională

Statul era indivizibil, iar teritoriul inalienabil. Puterea legislativă: Parlament bicameral.
Puterea executivă: guvernul şi domnul.

Domnul: numeşte miniştrii, numeşte în funcţii publice, conduce armata, conferă

decoraţii, convoacă şi dizolvă parlamentul, drept de veto, declară pace, război.

Parlamentul : discută şi votează legile, adoptă bugetul.

Puterea judecătorească: Curţi de Judecată, Tribunale, Înalta Curte de Justiţie şi

Casaţie.

5
 Drepturi şi libertăţi: libertatea persoanei, drept de asociere, libertatea cuvântului, a
presei, proprietatea este sacră şi inviolabilă, vot cenzitar.

Consecinţele adoptării constituţiei din 1866:

România devine un stat modern, guvernat după principiile liberalismului, o monarhie

liberală, constituţională.

a. CONSTITUŢIA DIN 1923 (LIBERALĂ) – Ferdinand I

Cauzele elaborării: -unirea din 1918 (mai multe minorităţi, un teritoriu mai mare)
-legea agrară
-legea electorală
Păstrează- 76 de articole din Constituţia din 1866.
Conţinut: - drepturi şi libertăţi, principii, atribuţii ale domnului asemănătoare cu cele
din 1866
Ce s-a schimbat, ce s-a adăugat.
Statul- era naţional, unitar şi indivizibil; se pot efectua exproprieri în cazuri de
utilitate publică.
- Bogăţiile subsolului, căile de comunicaţie, apele, aparţin statului.
- Votul este universal (de la 21 de ani pentru bărbaţi)
- Egalitatea în drepturi fără deosebire de rasă, religie şi limbă
- Religie oficială-ortodoxă.

Consecinţele adoptării: - cea mai înaintată constituţie din România, care rămâne stat
democrat.

b. CONSTITUŢIA DIN 1938 – autoritară - rege Carol II

Cauze: în 1938 nici un partid nu obţine majoritatea de voturi în Parlament.
Consecinţe: Carol II instaurează prin această constituţie o monarhie autoritară (regele
era principala putere în stat)
Conţinut (principii, drepturi, instituţii): - supremaţia regelui
-inexistenţa separării puterilor (regele domnea
şi guverna prin decrete lege), şi inexistenţa suveranităţii poporului
Parlamentul - rol decorativ
Partidele – desfiinţate, un singur partid (FRN)
Drepturile- limitate sau menţinute formal
Sindicatele- desfiinţate; exista cenzura.
Constituţia din 1938 - nedemocrată, un abuz de putere; regele deţinea cea mai importantă
putere din stat.
c. CONSTITUŢIA DIN 1948 - nedemocrată, totalitară, comunistă.
Cauze: -prima constituţie comunistă emisă după înlăturarea lui Mihai I- se
proclamă REPUBLICA.

6
 Principii: - constituţia prevedea unele principii democrate, care însă nu au fost
puse în practică: egalitatea în faţa legii, drepturi şi libertăţi, suveranitatea poporului,
România devine Republică Populară.
Deoarece aceste principii nu se respectă şi se introduce naţionalizarea,
colectivizarea, teroarea, dominaţia unui singur partid şi a unui singur conducător,
deci dictatura, această constituţie ca şi întreg regimul comunist are un caracter
totalitar.
Conducerea statului: Marea Adunare Naţională (MAN)
- alegea prezidiul MAN, vota bugetul, forma guvernul, decidea în
privinţa referendumului; Prezidiul MAN (conducerea MAN) – un fel de şef de stat:
- - emitea decrete, numea în funcţii publice, numea diplomaţi, - --
-- - oferea graţiere, decoraţii, numea miniştrii.
-Puterea executivă (guvernul)—consiliul de miniştrii
-Votul – universal de la 18 ani, femei şi bărbaţi.
-economia trece sub controlul statului.
CONSECINŢE: regim totalitar- un singur partid (partidul muncitoresc - adică
comunist) şi un singur conducător (GH. Gheorghiu-Dej); drepturile cetăţeneşti doar
formale, nu sunt respectate.

e.CONSTITUŢIA DIN 1952: -comunistă, totalitară

Cauze: 1948 – naţionalizarea; 1949- colectivizarea

Statul: - devine democrat popular, unitar, independent, suveran; se menţin restricţiile în

privinţa drepturilor; planificare naţională; rolul conducător al P.C.R. şi al M.A.N.

Caracteristici: reliefează procesul de stalinizare.

f. CONSTITUŢIA DIN 1965:- nedemocrată

Cauze: 1962- se încheie procesul de colectivizare (CAP)
1965- vine Ceauşescu la conducere
Conţinut: - statul se numeşte Republica Socialistă România
- P.C.R.-- rolul conducător

Principii: - suveranitatea poporului exercitată prin intermediul MAN

- Consiliul de Stat înlocuieşte din 1967- prezidiul MAN

- 1974 –apare funcţia de preşedinte
- Drepturi şi libertăţi: proprietatea era socialistă, votul universal de la 18
ani (doar pe hârtie, formal); libertatea presei, întrunirilor (doar formal,
deoarece exista cenzura).
- Statul - proprietar al tuturor bogăţiilor subsolului

7
 -
Preşedintele: ales de MAN; reprezenta puterea în relaţiile interne şi
internaţionale; comandantul armatei, numea şi revoca miniştrii, semna
tratate, emitea decrete.
g. CONSTITUŢIA DIN 1991: democrată- revizuită în 2003.
Premise (cauze):- revoluţia anticomunistă din 1989, este înlăturat N. Ceauşescu şi
se introduce un regim democrat.
Conţinut: prevedea diferite drepturi şi libertăţi (libertatea personală, dreptul la
asociere, libertatea cuvântului, a presei, dreptul la proprietate, dreptul la vot de la 18
ani.
Principii: separarea puterilor în stat, pluripartidismul, suveranitatea poporului.
Separarea puterilor: PARLAMENT (puterea legislativă)
- Preşedintele şi Guvernul (Putere executivă) are iniţiativă legislativă
- Curtea Supremă de Justiţie (puterea judecătorească).

SUBIECTUL III Eseu

3.CONSTITUIREA ROMÂNIEI MODERNE (ROMÂNIA DE LA PROIECT POLITIC LA
REALIZARE (SEC.XVIII-XX)

A. Proiecte politice şi acţiuni de modernizare (sec. XVIII -1848)

În sec. XVIII apare şi se dezvoltă ideea de redeşteptare naţională şi deci necesitatea

unei modernizări, dorinţa de ieşire din lumea turco-orientală; dorinţa de unire.
Domnii fanarioţi aplică un program de reforme în Ţara Românească şi Moldova care
viza domeniul fiscal, administrativ şi judiciar
În Transilvania - reformele Mariei Tereza şi Iosif II (libertate religioasă, desfiinţarea
iobăgiei).

În Principate (Ţ.R. şi Moldova) se elaborează numeroase proiecte boiereşti:

- Recâştigarea independenţei
- Înlăturarea fanarioţilor
- Instaurarea unei republici
- Monarhie constituţională
- Liberalizarea comerţului

În 1821 „Cererile norodului românesc”: aici Tudor Vladimirescu cerea alungarea

fanarioţilor, armată naţională, învăţământ pe cheltuiala bisericii. În 1822—revenirea la
domnitori români.

8
 1822-„Constituţia cărvunarilor”: -- domn pământean, autonomie, drepturi cetăţeneşti,
Adunare Obştească.

1831- 1832 „Regulamentele Organice” (Constituţia Principatelor până în 1858):

- Separarea puterilor în stat

- Votul cenzitar
- Justiţie modernă
- Desfiinţarea vămilor interne
- Au reprezentat un pas spre realizarea României unite, moderne.

B. Proiectul politic paşoptist

Revoluţiile de la 1848-1849

Obiective: - adoptarea unor constituţii moderne, împroprietărirea ţăranilor, unirea

românilor, independenţa, Adunare Obştească reprezentativă.

Proiecte de modernizare:

a. „Petiţia-proclamaţie”de la Iaşi: este un program moderat, cerea îmbunătăţirea

situaţiei ţăranilor, păstrarea Regulamentelor, eliminarea cenzurii.
b. „Proclamaţia de la Izlaz” (program radical): desfiinţarea privilegiilor,
împroprietărirea ţăranilor, domn ales pe 5 ani, Ad. Obştească reprezentativă.
c. „Petiţia –naţională”- Blaj (program radical): împroprietărirea ţăranilor, drepturi
pt. români, unirea Transilvaniei cu Ţ.R. şi Moldova.
Revoluţiile sunt înfrânte. Au impulsionat lupta de eliberare naţională.

C. Proiectul unirii Principatelor

1. Convenţia de la Balta –Liman: domn numit pe 7 ani, Adunările înlocuite cu Divanurile.

2. Războiul Crimeei – 1856 – Congresul de pace de la Paris: menţinerea suzeranităţii

otomane, protecţia celor 7 puteri, libertatea navigaţiei, revenirea la Moldova a celor 3 judeţe
din sudul Basarabiei, întrunirea în Principate a câte unei Ad. Ad-hoc.

3. Ad. ad-hoc—alegerea unui domn străin; 1857. Decid—unirea sub numele de România.

4. Convenţia de la Paris (1858-devine Constituţia Principatelor): unirea sub numele de

„Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţ.R.”, separarea puterilor în stat, doi domni, două
Adunări, două guverne, votul cenzitar.

5. 1859-Alegerea lui AL. I. Cuza (5 şi 24 ian.); Marile Puteri recunosc dubla alegere.

-dec.1861 – recunoaşterea unirii depline. Cuza unifică: instituţiile, armata, agenţiile

diplomatice, poşta, serviciul vamal. Elaborează împreună cu Kogălniceanu reforme moderne:

9
 -reforma agrară(1864): se dă pământ ţăranilor în funcţie de nr. de vite; aceştia plătesc
răscumpărare.

-reforma învăţământului: învăţ. de 4 clase obligatoriu şi gratuit.

-2mai 1864 – se introduce o domnie autoritară şi o nouă constituţie:- domnul are iniţiativă
legislativă, drept de veto.

-1866- Cuza este înlăturat; este adus Carol de Hohenzollern.

D. Proiectul monarhiei constituţionale

1866- CONSTITUŢIA MODERNĂ după model belgian. Consolidarea instituţiilor statului-câştigarea
independenţei.

1877-1878—România participă la războiul din Balcani alături de Rusia.

Semnează cu aceasta o convenţie de trecere a armatei ruse pe teritoiul ţării noastre. Nu
semnează o convenţie militară şi nici una politică.

9 mai 1877- M. Kogălniceanu proclamă independenţa României în Parlament, iar în ian. şi

în iunie ea este recunoscută de Marile Puteri, la San Stefano şi Berlin. În schimb România
trebuia să renunţe la cele 3 judeţe din sudul Basarabiei şi la articolul 7 din Constituţie şi să
acorde drepturi politice şi celor care nu erau creştini. Primea în schimb Dobrogea şi Insula
Şerpilor.

1881- România devine regat.

E. Proiectul României Mari

1913 - România primeşte prin pacea de la Bucureşti, Cadrilaterul.

1914 - 1918 Primul razboi mondial.

1916 – 1918 – România participă la război şi obţine recunoaşterea de către Marile Puteri a
dreptului ei asupra teritoriilor româneşti din Imp. Austro-Ungar. Primul teritoriu care se
uneşte cu România este:

BASARABIA:- se proclamă autonomia acesteia; se constituie Sfatul Ţării; se proclamă

Republica; ian. 1918—independenţa; 27 martie 1918—Sfatul Ţării decide unirea Basarabiei
cu România.

BUCOVINA: - se proclamă autonomia acesteia; se constituie Consilii locale româneşti şi o

ADUNARE NAŢIONALĂ CONSTITUANTĂ; se proclamă independenţa; 28 nov. 1918-Congresul
General al Bucovinei decide unirea cu România.

10
 TRANSILVANIA: - sept. 1918—„Declaraţia de la Oradea”; separarea de Ungaria; libertatea
naţiunii române; oct.1918- se constituie CONSILIUL NAŢIONAL ROMÂN CENTRAL; 1 dec.
1918 - Ad. de la Alba – Iulia peste 100.000 de oameni şi 1228 de delegaţi. Declaraţia de Unire
este citită de Vasile Goldiş.

Conferinţa de pace de la Paris: recunoaşterea celor 3 acte de Unire.

După această Unire se măreşte teritoiul României, creşte nr. de locuitorilor, apar noi
categorii etnice şi apar noi reforme: cea electorală şi cea agrară care fac posibilă o nouă
constituţie (1923).

SUBIECTUL III SINTEZĂ

ROMÂNIA POSTBELICĂ. STALINISM. NAŢIONAL-COMUNISM ŞI

DIZIDENŢĂ ÎN COMUNISM

1. Instaurarea comunismului:
Februarie 1945 – la Ialta, SUA, Anglia şi Rusia împart Europa în sfere de influenţe. S-E
Europei revine URRS-ului, intrând sub influenţă sovietică.
23 august 1944-România a întors armele împotriva Germaniei naziste, iar până în
1958 în România vor staţiona unităţi ale Armatei Roşii (sovietice).
Din timpul guvernului Rădescu comuniştii vor obţine tot mai multe funcţii de
miniştrii.
6 martie 1945 – se instaurează guvernul lui Petru Groza.
1946 –Comuniştii falsifică alegerile. PNL, PNŢ vor fi interzise.
Comuniştii preiau puterea pe plan local.
1945-1946 – greva regală
30 dec.1947 – Mihai I abdică; se proclamă Republica Populară Română.
2. Stalinizarea României—1948-1965 (Gh. Gheorghiu-Dej)
Se impun instituţii asemănătoare cu cele ruse.
Se impune un partid unic PMR-Partidul Muncitoresc Român (PCR)
Gh. Gheorghiu-Dej - elimină linia comunistă moscovită (Ana Pauker, Vasile Luca), dar
şi linia comunistă locală (Lucreţiu Pătrăşcanu).
Se adoptă constituţiile din 1948 şi 1952; copiază constituţia stalinistă.
1948-1960- subordonarea totală faţă de Moscova (stalinizarea).
1956—România sprijină URRS-ul în înfrângerea revoluţiei din Ungaria.

11
 România făcea parte din Tratatul de la Varşovia (1955). În 1949 România aderă la
CAER (CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC).
1958- trupele ruse se retrag din România.
Între 1960-1965—are loc detaşarea de Moscova.

Politica României în domeniul economic:

1948 –legea naţionalizării întreprinderilor industriale, miniere, bancare, asigurări,
transporturi, locuinţe.

Introduce: - planificării anuale, apoi cincinală; industrializarea forţată (industria

constructoare de maşini, automatizare, mecanizare).

Între 1949-1962- colectivizarea forţată după model sovietic: apar C.A.P.-urile; sunt
distruşi chiaburii (micii proprietari funciari); se fac confiscări de pământuri, arestări,
corupere, izolare, procese.

Izbucnesc răscoale, mişcări de rezistenţă în munţi. Are loc distrugerea satului românesc.
Exod de oraşe; criza producţiei agricole.

În plan cultural se impune modelul marxist-leninist. Se rup contactele cu Occidentul; se

desfiinţează Academia Română şi se instituie controlul statului asupra culturii. Formele de
învăţământ private sunt interzise.

1948- Biserica greco-catolică desfiinţată. Se impune cenzura. Peste 8.000 de cărţi vor fi
interzise. Limba rusă devine obligatorie.

3. Naţional-comunismul: 1965-1989 (N. Ceauşescu)

Încearcă să impună un comunism de tip românesc, depărtându-se de Moscova.
a. 1965 - 1971- Consolidarea puterii: promovează cadre noi,
- 1967 – devine preşedinte al Consiliului de Stat; elimină
adversarii politici.
- 1965 – PMR devine PCR; O NOUĂ CONSTITUŢIE
- Perioadă de liberalizare: de promovare a intelectualilor
- 1968 Ceauşescu refuză să invadeze Cehoslovacia ceea ce
duce la creşterea prestigiului lui şi este primit în Occident.
- Vizitele lui Richard Nixon, Gerald Ford, Charles de Gaulle în
România.
b. 1971-1989- Socialismul dinastic, personal.
Ceauşescu face vizite în China şi Coreea de Nord-declanşează o revoluţie
culturală; cultul personalităţii.
1974 - Congresul al XI –lea al PCR
-Ceauşescu –preşedinte, secretar general al PC, rezultă deci o DICTATURĂ
PERSONALĂ; - promovează rudele

12
 scade nivelul de viaţă
continuă industrializarea forţată
Economia – centralizată, planificată.
Ceuşescu refuză să se alăture politicii reformatoare promovată de Gorbaciov
după 1985.
Ceauşescu devine mai important decât toţi conducătorii români; depune eforturi
pe seama românilor pt. achitarea datoriilor, izolarea econ. a României; introduce
cartelele, scade nivelul de trai.
Se înfiinţează Academia de Partid ”Ştefan Gheorghiu”. Sunt demolate biserici.
4. Dizidenţă—duşmanii regimului.
1948- se înfiinţează Direcţia Generală a Securităţii Poporului
Duşmanii poporului: membrii unor partide, intelectualii, preoţii, moşierii, ţăranii
înstăriţi.
Le impune acestora: domiciliul forţat, internarea în spitale de psihiatrie, închisori
(Gherla, Sighet, Aiud, Piteşti), deportări (Bărăgan).
Emigranţii: Paul Goma, Vlad Georgescu- scriau articole de presă: demersuri pe lângă
puterile Occidentului.
În SUA exista Comitetul Naţional Român.
A existat o rezistenţă armată în munţi sau rezistenţa ţăranilor.
După 1968 critici la adresa regimului (Paul Goma, Doina Cornea, Vlad Georgescu).
Era criticat regimul dinastic, nerespectarea drepturilor cetăţeneşti. Cereau
reformarea sistemului.
Au adresat regimului scrisori deschise, au avut loc greve, demonstraţii: Valea Jiului
(1977), manifestul studenţilor din Iaşi (1987); critici la posturi de radio”Europa
Liberă”.

Disidenţa din interiorul comuniştilor

„Scrisoarea celor 6”- (Corneliu Mănescu, Alex. Pârvulescu, Silviu Brucan,Gh. Apostol:
încetarea exportului de alimente; respectarea drepturilor omului; încetarea sistematizării
teritoriului.

5. Revenirea la Democraţie:
Dec. 1989—revoluţia anticomunistă
Frontul Salvării Naţionale-condus de I. Iliescu
Revenirea la pluripartidism, separarea puterilor în stat, vot universal.
În 1991-Constituţia democrată
România –Republică democrată
1990 - alegeri câştigate de FSN (I.Iliescu)
1996 - E. Constantinescu (Convenţia Democrată)
2000 -I. Iliescu
2004 - T. Băsescu
1990, 1991, 1999 - mineriadele

13
 1990 - Piaţa Universităţii
2004 - NATO
2007 - U E
6. „Războiul Rece” (război ideologic); (relaţiile internaţionale ale României în perioada
comunistă)
Este un conflict între Est şi Vest, între capitalism (SUA) şi comunism (URSS).
Confruntări între NATO (1949) şi Pactul de la Varşovia (1955). A fost mai mult un
război diplomatic, de spionaj.
România semnează tratate de prietenie şi asistenţă mutuală cu URSS şi celelalte state
comuniste. Nu este de acord cu regimul lui Tito din Iugoslavia.
1956 - Dej sprijină intervenţia în Ungaria a ruşilor.
1953 - moare Stalin.
1958 - retragerea trupelor sovietice
1964 - Dej respinge planul Valev, de subordonare a econ. româneşti URSS. România
se detaşează de Moscova.
1968 - România nu se implică în înfrângerea revoluţiei din Cehoslovacia.
1987 - Ceauşescu refuză reformele propuse de Gorbaciov (perestroika)
Din 1949 făcea parte din CAER.
Din 1955 făcea parte din ONU
1961- La Bucureşti apar ambasadele Franţei şi Angliei
1968 - 1975- Preşedinţii americani vizitează România
1967 – relaţiile cu Israelul
1975 - România are un rol activ în cadrul lucrărilor Conferinţei de la Helsinki
1968 - tratative de aderare la FMI şi BANCA MONDIALĂ
1975 - România primeşte din partea SUA clauza naţiunii celei mai favorizate
România critică agresiunea URSS din Afganistan în 1979.
1989 – rev- anticomunistă

14