Eseu – Eu nu strives corola de minuni a lumii (1919)

de L. Blaga

În literatura română, lirica modernistă e bine ilustrată de creațiile lui L.Blaga. Poetul debutează în
1919 cu volumul „Poemele luminii”, poezii de tinerețe care impresionează prin energia vitalisă sau setea
de viață a eului liric. Remarcabilă este la Blaga si metafora luminii recurentă în multe dintre poeziile
acestui volum, care în viziunea lui L. Blaga se referă la cunoaștere.

Poezia lui L. Blaga devine ușor accesibilă interpretărilor dacă se înțeleg cele două tipuri de cunoaștere
pe care folosoful Blaga le teoretizează în lucrările lui filosofice. O creație literară în care se reflectă cele
două tipuri de cunoaștere, dar și viziunea lirică modernistă a lui Blaga este „Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii".

Poezia este structurată pe 3 secvențe lirice în care se face vizibilă mai întâi transfigurarea temei
naturii; poetul alege motive literare precum florile, mormintele, razele, luna și noaptea. La o lectură mai
atentă se observă în transfigurare filosofia artei, din care Blaga valorifică motivul literar al rolului
artistului și artei sale. Din aceste motive și teme literare Blaga le oferă cititorilor un decor fragmentat ce
părăsește descrierea, mai clară fiind confesiunea eului liric.

Ideea poetică din cele 3 secvențe lirice este concentrată intr-o subtilă antiteza între cele două tipuri de
cunoaștere paradisiacă și luciferică, teoretizate de Blaga în lucrările sale filosofice. Apare metafora
"lumina aaltora" care este o reprezentare artistică a cunoaşterii de tip paradisiac; această cunoaştere este
specifică omului de ştiinţă care pe cale raţională şi prin calcul numeric descifrează tainele universului,
anulându-i astfel misterul. În opoziţie cu "lumina altora", construcţia "lumina mea" este o reprezentare
metaforică a cunoaşterii de tip luciferic; această cunoaştere este specifică poetului care, cu ajutorul
metaforei, nu dezvăluie tainele universului, ci le complică şi mai tare, amplificându-i farmecul. Această
idee este o prelungire în spaţiul liric a ideilor filosofului Blaga: "Câteodată datoria noastră i faţa unui
adevărat mister, nu este să lămurim acel mister, ci să-l adâncim şi mai mult încât să-l prefacem într-un
mister şi mai mare".

Pachetul de semnificații din poezia lui L.Blaga se îmbogățește și datorită titlului. Întotdeauna titlul, ca
element de structură a textului liric anticipează o temă, un motiv literar, o imagine artistică sau chiar
ideea poetică a textului pe care îl deschide. Ca element paratextual, titlul îi deschide cititorului orizontul
de așteptare și îi oferă prima cheie de interpretare a operei. În poezia lui L.Blaga titlul „ Eu nu strivesc
corola..” anticipează ideea poetică a operei conform căreia menirea artistilui este aceea de a îmbogăți
tainele lumii. Titlul este reluat în incipitul poeziei pentru a întări această idee poetică.

Poezia „Eu nu strivesc..” aparține modernismului deoarece însumează particularitățile acestui curent
literar.

Un prim argument al apartenenței poeziei la curentul modernist este noutatea sub aspect prozodic.
Versurile sunt lipsite de rimă, sunt inegale și legate prin ingambament, semn că artistul este mai puțin
preocupat de aspectele formale, acordând o mai mare atenție conținutului de idei:
 „Eu nu strivesc corola de minune a lumii

și nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea"

Un alt argument al apartenenței poeziei la curentul modernist este ambiguitatea limbajului poetic si
al imaginilor artistice. Deoarece poezia nu e descriere, ci o confesiune, mărcile eului liric complică și mai
mult receptarea textului ale cărui imagini și idei apar fragmentate. Remarcabil e numărul mare de
metafore între care predomină cea a luminii care reprezintă cunoașterea în viziunea lirică a lui L. Blaga.

În concluzie, versificația libera, preferința pentru lirismul subiectiv și complexitatea metaforelor

recomandă poezia „Eu nu strivesc..” drept o creație reprezentativă pentru viziunea lirică modernistă a
lui L.Blaga.