VITALITATEA NAVEI

http://adl.anmb.ro

7. Sisteme de detectare a incendiilor

Timp mediu de studiu: 2 ore
Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să:
 Definească:
- Detectoarele de incendii.
 Clasifice:
- detectoarele de incendiu după natura fenomenului însoţitor al incendiului;
 Descrie:
- sisteme de detectare a incendiilor

7.1 GENERALITATI

Cum incendiul este o ardere, înseamnă că acest fenomen constituie o transformare

a materiei şi energiei, în cursul căreia diferite mărimi de ordin fizic şi chimic se modifică.
Prin sesizarea acestor modificări cu ajutorul mijloacelor tehnice, ele pot fi puse în
serviciul semnalizării automate a incendiilor. Ca urmare a modificărilor amintite apar
efectele arderii sau parametrii incendiilor: radiaţia de căldură, radiaţia de raze infraroşii,
ultraviolete, apariţia flăcărilor, emanaţia de lumină, fum. O parte din acestea se pot sesiza
şi prin simţurile umane. Astfel, prin miros se sesizează gazele de ardere, prin vedere,
fumul şi flăcările iar prin auz, zgomotul produs de ardere.
După cum cunoaştem incendiile sunt de două feluri:
- incendii mocnite care se caracterizează prin producerea de căldură în interiorul
focarului, degajarea gazelor de ardere şi formarea de fum, iar după un timp oarecare apar
flăcările.
- incendii cu flăcări care se produc încă de la început ca urmare a arderii
materialelor combustibile solide, lichidelor şi gazelor având ca formă de manifestare
flăcările, gazele de ardere, fumul, degajarea de căldură şi propagarea rapidă.
Aşa după cum s-a mai amintit, indiferent de natura lui, incendiul are patru faze:
- în prima fază se degajă produse de ardere invizibile (fără fum, fără flacără, foarte
puţină căldură);
- în faza a doua apare fumul dar nu şi flăcările; se degajă foarte puţină căldură;
- în cea de-a treia fază apare flacăra, incendiul poate fi observat însă cantitatea de
căldură este totuşi redusă;
- în faza a patra cantitatea de căldură degajată creşte, aerul se dilată, arderea se
intensifică, deci incendiul este în plină dezvoltare.
Întrucât s-a constatat că un incendiu nedescoperit la timp se lichidează extrem de
greu, s-a trecut la construirea anumitor tipuri de detectoare care să-l depisteze în faza
incipientă.
Astfel, pentru prima faza de dezvoltare a incendiului, s-au construit două tipuri de
detectoare: unul care funcţionează pe baza fenomenului variaţiei umidităţii, datorate
23 January 2016 Sef lucrari dr. ing. Alecu TOMA 1
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 VITALITATEA NAVEI
Sisteme de detectare a incendiilor

evaporării apei din materialul combustibil ce este supus arderii şi al doilea ce funcţionează
pe fenomenul ionizării aerului.
Pentru detectarea incendiului în faza a doua se pot folosi detectoare cu cameră de
ionizare şi cu celulă fotoelectrică.
În faza a treia se folosesc detectoare de flăcări (detectoare de raze infraroşii şi
detectoare de raze ultraviolete).
În faza a patra se folosesc detectoare termice.

7.2 INSTALAŢII DE DETECTARE A INCENDIILOR

În principiu la o instalaţie de detectare şi semnalizare a incendiilor se deosebesc

trei elemente:
- detectoare de incendiu
- circuite de legătură
- centrala de semnalizare.
Detectoarele declanşează în caz de incendiu un semnal care prin elementele de
legătură este transmis la centrală. Centrala primeşte semnalul emis de detector şi
determină o semnalizare optică şi acustică.
Un detector ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să detecteze şi să
capteze începuturile de incendiu cu ajutorul unui element sensibil; să emită rapid şi precis
semnalul; să aibă pornire sigură şi să funcţioneze uniform la temperaturi date; să fie
construit din material care să nu-şi piardă calităţile la intemperii; să fie de construcţie
simplă şi rezistentă; să fie astfel construit încât să poată fi instalat şi în locuri
reprezentative; să supravegheze un spaţiu suficient de mare, pentru a nu fi necesară o
multiplicare costisitoare a numărului de detectoare.

7.3 DETECTOARE DE INCENDIU

Detectoarele de incendiu se clasifică după natura fenomenului însoţitor al

incendiului sau după principiul de funcţionare al lor. Le putem împărţi în şase grupe:
– Detectoare termice: termostatice, cu bimetal, tip Wood, de temperatură cu fuzibil,
termodiferenţiale, termovelocimetrice, cu termistoare.
– Detectoare termoelectrice
– Detectoare de flacără
– Detectoare de fum
– Detectoare cu cameră de ionizare
– Detectoare cu laser
Detectoarele termice reacţionează la efectul căldurii.
Principiile de funcţionare ale detectoarelor termice sunt: topirea, dilatarea,
modificarea de structură a materialelor, modificarea conductivităţii electrice, datorită
căldurii.

23 January 2016 Sef lucrari dr. ing. Alecu TOMA 2

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 VITALITATEA NAVEI
Sisteme de detectare a incendiilor

Cele mai simple detectoare termice sunt cele cu bimetal, a căror funcţionare se
bazează pe coeficienţii de dilatare termică diferiţi a două benzi de metal, lipite una de alta
prin compresie. Cu aceste tipuri de detectoare sunt dotate primele nave, care au fost
date în exploatare în flotă.

7.3.1 Detectorul de temperatură cu fuzibil.

Detectorul de temperatură cu fuzibil se compune dintr-o carcasă, în interiorul căreia

se află un grup de lame de contact şi o piesă de detectare optică, ambele fiind acţionate
de un fir fuzibil sub formă de nit. Elementele detectorului, montate în carcasă sunt
protejate de un capac prevăzut cu găuri. Carcasa şi capacul sunt confecţionate din
material plastic. Elementul sensibil la creşterea temperaturii este nitul 1, care ţine grupul
de lame 2, în apropierea pârghiei 3. în această poziţie circuitul A-B se găseşte sub
tensiune, detectorul fiind în stare de veghe.
La creşterea temperaturii din încăpere, în urma unui început de incendiu, aerul
încălzit se ridică până la detector. În cazul depăşirii temperaturii de reglaj (70º) nitul 1 se
înmoaie, se alungeşte sau se topeşte, permiţând grupului de lame 2 să se depărteze spre
stânga. Contactul 4 legat solidar cu lamelele 2, prin intermediul piesei din material izolant
6, se apropie de pârghia 3, închizând circuitul de semnalizare B-C. Trecerea curentului
prin circuitul B-C poate determina lansarea unui semnal de incendiu şi declanşarea unei
instalaţii fixe de stingere. Locul unde s-a dat alarma se depistează cu uşurinţă întrucât
contactul 4, eliberând pragul piesei de semnalizare (de formă cilindrică şi culoare roşie)
permite alunecarea acesteia în partea inferioară a detectorului (capacul detectorului)
putând fi astfel vizibil de la distanţă.

Fig. 7.1 Detectorul de temperatură cu fuzibil

1. Elementul sensibil la temperatură; 2. Grupul de lame; 3. Pârghia rigidă; 4. Contact: 5. Piesă de
semnalizare; 6. Piesă din material izolant.
Caracteristici:
- pragul de temperatură – 70ºC
- timp de detectare – maximum 2 minute
- capacitatea contactelor – maximum 0,5 A/24V cc.
- limitele temperaturii mediului în care se pot folosi sunt de –20 la +40ºC.
- umiditatea maximă a mediului – 85%.

23 January 2016 Sef lucrari dr. ing. Alecu TOMA 3

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 VITALITATEA NAVEI
Sisteme de detectare a incendiilor

7.3.2 Detectorul de temperatură cu capsulă din material fuzibil

Din categoria detectoarelor cu acţiune termică, face parte şi detectorul special tip
VEB de construcţie germană cu care sunt dotate majoritatea navelor maritime. Detectorul
amintit este construit din material plastic şi constă din două părţi care se îmbină prin
înşurubare. Într-una din părţi se găseşte capsula cu materialul fuzibil iar în cealaltă este
montată instalaţia electrică şi percutorul. În poziţie de veghe, cuiul percutor se sprijină pe
materialul fuzibil în stare rigidă şi cu volumul normal. În această poziţie cuiul percutor prin
partea sa superioară metalică, face contactul electric între două lamele de contact, făcând
să circule curentul de 24V prin releele instalaţiei de semnalizare acustică şi optică. Când
temperatura în încăpere depăşeşte pragul la care este reglat detectorul (70 -75ºC),
materialul fuzibil se topeşte micşorându-şi volumul. În acest timp cuiul percutor se lasă
împins de arc în materialul fuzibil eliberând cele două lamele de contact. Întrerupându-se
contactul dintre acestea, implicit s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică a înfăşurării
releelor care demagnetizându-se eliberează plăcuţa metalică ce la rândul său închide
circuitul electric al soneriilor.

Fig. 7.2 Detectorul de temperatură cu capsulă din material fuzibil

A. 1- partea cu instalaţia electrică, 2 - partea cu capsula, 3 - aripioare
B. 1 – borne, 2 - lamele de contact, 3 - buton cu arc, 4 - rezistenţă de 50 Ohmi

Instalaţia de detectare a incendiilor la navă este compusă din următoarele părţi:

- Centrala, dispusă în cabina de navigaţie. Pe panoul frontal al acesteia există silueta
navei împărţită pe compartimente în care sunt montate detectoarele. În dreptul fiecărui
compartiment există un beculeţ, care atunci când a dat alarma un detector, acesta se
aprinde şi indică compartimentul unde a izbucnit incendiul.
- Circuite de legătură.
- Detectoare de tipul celor amintite.
Detectoarele se montează pe tavan cu capul în jos, calculându-se conform normei.

7.3.3 Detectoarele de fum se clasifică din punct de vedere funcţional în două grupe:
- detectoare de fum optice pe principiul dispersiei luminii;
- detectoare de fum optice, pe principiul absorbţiei luminii.
Detectorul de fum optic care funcţionează pe principiul absorbţiei luminii, este cel
mai simplu. În mod normal, fluxul luminos emis de o sursă (lampă cu incandescenţă,
diodă, laser etc.) străbate traseul stabilit până la o celulă receptoare, stabilind un circuit
23 January 2016 Sef lucrari dr. ing. Alecu TOMA 4
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 VITALITATEA NAVEI
Sisteme de detectare a incendiilor

electric. În momentul în care particulele de fum pătrund în detector şi se interpun între

sursă şi celula receptoare, fluxul luminos care ajunge la receptor este atenuat iar
tensiunea V0 devine mai redusă V. Când se ajunge la o anumită absorbţie a fluxului
luminos  intensitatea curentului se modifică în aşa măsură, astfel încât se declanşează
un semnal de alarmă într-un circuit electronic.
La nave există o instalaţie de detectare a fumului special construită pentru
magaziile de mărfuri. Ea se compune din următoarele părţi:
- Centrala amplasată în cabina de navigaţie, cea mai cunoscută fiind cea de
construcţie poloneză tip INCO.
- Tubulatura de conducere a fumului din magazii la centrală. Capetele terminale ale
acestor tuburi sunt unite în centrală şi sunt dispuse concentric.
- Duze montate la terminaţiile tuburilor în magazii.
Elementul sensibil de detectare a fumului este montat în centrală fiind compus
din:ecran, celulă fotoelectrică, grup de lentile, sursă de lumină, amplificator, dispozitiv de
captare a fumului .

Fig. 7.3 Detector de fum

1 – lampă, 2 – lentile, 3 - fotoelement , 4 – amplificator, 5 – sursa de curent continuu

Instalaţia de detectare fumului la nave, are ca scop descoperirea incendiului în faza

incipientă, când încă nu s-a degajat căldura. Tocmai de aceea i se mai spune şi
predetector de incendiu. Atunci când pe unul din tuburi a apărut fum, dispozitivul rotitor de
captare, trecând prin dreptul fiecărui tub, captează fumul din cel în cauză şi îl dirijează
spre ecran.

7.3.4 Detectoare cu cameră de ionizare

Un asemenea detector este format din două camere în care se găseşte o sursă de
radiaţie legată în serie într-un circuit de curent continuu. Una din camere comunică cu
exteriorul, iar cealaltă este etanşă. Particulele alfa, emise de o sursă radioactivă, ionizează
aerul făcându-l bun conducător de electricitate. Atâta timp cât în ambele camere se află
aer curat, rezistenţele electrice sunt egale şi sistemul este echivalent, tensiunea
23 January 2016 Sef lucrari dr. ing. Alecu TOMA 5
© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 VITALITATEA NAVEI
Sisteme de detectare a incendiilor

repartizându-se egal pe cele două camere. În momentul în care, în camera deschisă,

pătrund particulele de fum şi produse de ardere, intervine un dezechilibru de puritate a
aerului în cele două camere, ca urmare a perturbării deplasării ionilor în camera de
ionizare deschisă. Particulele de fum, odată ionizate, sunt mai puţin mobile decât ionii din
aerul obişnuit şi deci necesită un timp mai mare pentru a ajunge la electrozii camerei de
ionizare. Şansele de a întâlni în deplasarea lor un electron liber şi de a se combina cu el,
pentru a da o particulă neutră, sunt în acest caz mult mai mari decât a curentului de
ionizare şi se produce o creştere a rezistenţei electrice dintre electrozii camerei II precum
şi o creştere a tensiunii. Datorită acestui fapt se aprinde o lampă releu specială, sub formă
de triodă cu gaz, cu catod rece, provocând declanşarea unui semnal de incendiu.
O ridicare a tensiunii la electrozii camerei I produce amorsarea între S şi K, apoi
între A şi K. Curentul de descărcare dintre A şi K pune în funcţiune releul 3 şi prin
închiderea contactelor acţionează dispozitivul de semnalizare 4.
Cu acest tip de detectoare sunt dotate unele nave petroliere.
Se alimentează cu 9V, curent continuu luat de la cele 6 baterii anodice de 1,5V
fiecare.

Fig. 7.4 Detector cu cameră de ionizare tip CERBERUS

I – cameră etanşă, II – cameră deschisă,
1 – triodă cu catod rece şi electrod cu comandă starter, 2 – condensator, 3 - releu, 4 – hupă

7.4 INSTALAŢII DE SEMNALIZARE INCENDII PRIN AVERTIZORI

CU BUTON

O astfel de instalaţie constă în principiu dintr-o centrală de semnalizare, circuite de

legătură şi avertizori cu buton manual.
Avertizoarele sunt dispozitive cu buton cu ajutorul cărora putem semnaliza
incendiul. Ele sunt cu acţionare de mai multe feluri:
- prin spargerea geamului şi apăsare pe buton;
- prin apăsarea directă pe plexiglasul ce acoperă butonul;
- prin spargerea geamului fără a apăsa pe buton.
La nave sunt folosite avertizoarele cu spargerea geamului şi apăsare pe buton.

23 January 2016 Sef lucrari dr. ing. Alecu TOMA 6

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.
 VITALITATEA NAVEI
Sisteme de detectare a incendiilor

La aceste tipuri de avertizoare, pentru ca cel ce a sesizat incendiul să nu fie

imobilizat prin apăsarea continuă pe buton, avertizorul este prevăzut cu un dispozitiv
mecanic de prindere şi reţinere a butonului în poziţie ”apăsat”. Prin apăsarea pe buton se
declanşează un contact de semnalizare care după natura legăturii, deschide sau închide
circuitul de curent a liniei de semnalizare. Avertizoarele pot fi legate în paralel la liniile de
detectare cu cameră de ionizare şi în serie la liniile cu detectoare termice.
Instalaţiile de semnalizare incendii prin avertizori cu buton sunt alimentate la 24V
curent continuu, luat din două baterii de acumulatoare.

Exerciţii
1. Enumeraţi condiţiile ce trebuiesc îndeplinite de către un detector de incendiu.
2. Clasificaţi detectoarele de incendiu după natura fenomenului însoţitor al incendiului
3. Descrieţi centrala de supraveghere de temperatură.
4. Descrieţi detectorul de temperatură cu fuzibil.
5. Descrieţi detectorul de temperatură cu capsulă din material fuzibil.
6. Descrieţi detectoare de fum cu cameră de ionizare.
7. Descrieţi detectoare cu cameră de ionizare.
8. Descrieţi centrala de supraveghere si detectare a fumului.
9. Descrieţi Instalaţia de semnalizare incendii prin avertizori cu buton.

23 January 2016 Sef lucrari dr. ing. Alecu TOMA 7

© Academia Navală "Mircea cel Bătrân" (ANMB). Orice formă de copiere, stocare, modificare
şi/sau transmitere a acestui material fără acordul prealabil şi scris al ANMB este strict interzisă.