2.

TRANSMISIUNI DE DATE ÎN BANDA DE

BAZA

2.1. Transmisiuni sincrone şi asincrone

Caractere şi octeţi. Datele înseamnă informaţie codată, reprezentată

de caractere alfabetice şi numerice. Caracterele grafice (litere, cifre, semne de
punctuaţie) şi cele de control sunt reprezentate prin coduri binare. Cele mai
cunoscute coduri utilizate în acest scop sunt EBCDIC (Extended Binary
Coded Decimal Interchange Code – Zecimal codat binar extins), un cod de 8
biţi folosit în majoritatea echipamentelor IBM, şi Alfabetul Internaţional No.
5 (IA 5 – International Alphabet Number 5), un cod de 7 bi ţi elaborat de ITU-
T, foarte asemănător cu ASCII (American Standard Code for Information
Interchange – Codul standard american pentru schimbul de informa ţie,
elaborat de ANSI – American National Standards Institute).
Caracterele de control includ, spre exemplu, caractere pentru controlul
formatului unui text (BS - backspace, LF -line feed, CR - carriage return, DEL
–delete, etc), caractere separatoare de informa ţie (FS - file separator, RS -
record separator, etc.), caractere pentru controlul transmisiei (SOH - start-of-
heading, STX - start-of-text, ACK – acknowledge, NAK – negative
acknowledge, SYN – synchronous idle, etc).
Datele numerice introduse în calculator sub forma unor caractere
reprezentate prin 7 sau 8 biţi sunt convertite şi memorate sau prelucrate
sub forma unor cuvinte echivalente, de lungime fix ă, de 8 biţi sau multiplu
de 8 biţi. Din acest motiv, în multe aplica ţii, schimburile de date dintre
calculatoare utilizează blocuri a căror lungime este un multiplu de 8 biţi. În
unele cazuri fiecare grup de 8 bi ţi dintr-un astfel de bloc poate reprezenta
un caracter grafic sau de control (în cazul codului de 7 bi ţi se poate adăuga
un bit de paritate pentru detec ţia erorii), iar în alte cazuri reprezint ă o
componentă a unui cuvânt mai lung.
Pentru transferul datelor la distan ţă fiecare caracter sau octet este
transmis bit cu bit (transmisiune serială). Pentru ca receptorul să decodeze
şi să interpreteze şirul biţilor recepţionaţi este necesar să determine:
a) începutul fiecărui interval de bit pentru a sonda semnalul
recepţionat în mijlocul intervalului de bit şi pentru a determina
ce fel de bit este (0 sau 1);
28 COMUNICAŢII DE DATE

b) începutul şi sfârşitul fiecărui caracter (combinaţie de cod) sau

octet;
c) începutul şi sfârşitul fiecărui mesaj bloc (numit şi cadru).
Aceste trei funcţiuni sunt numite sincronizare de bit (sau
sincronizarea tactului de bit), sincronizare de caracter sau de octet şi
sincronizare de cadru sau de bloc.
Sunt folosite două metode pentru a realiza aceste func ţiuni,
depinzând de faptul dacă bazele de timp, a transmiţătorului şi a
receptorului, sunt independente (transmisiune asincronă ) sau sunt
sincronizate (transmisiune sincronă).
Transmisiunea asincronă
Această metodă este folosită, de regulă, atunci când datele care
trebuie transmise sunt generate la intervale aleatoare, spre exemplu de la o
tastatură. În acest caz între caractere vor fi pauze mari în compara ţie cu
intervalul de bit şi receptorul trebuie să aibă posibilitatea de a determina
începutul fiecărui caracter nou recepţionat. În acest scop fiecare caracter
transmis este încadrat între dou ă elemente adiţionale reprezentate electric
în mod diferit: un element de start, precedând caracterul (combinaţia de
cod care reprezintă caracterul) şi având durata egală cu intervalul de bit, şi
un element de stop, care urmează după caracter şi are durata oarecare, dar
cel puţin cât intervalul de bit (Fig. 2.1).
Start 1 2 3 4 5 6 7 8 Stop

Stop Cel puţin

un interval
de bit

Receptorul Fiecare biteste sondat la

detectează începutul mijlocul intervalului de bit Începutul
elementului de start elementului de start
al unui nou caracter al unui alt caracter
Fig. 2.1. Transmisiunea asincronă
 Tranziţia de la stop la start este utilizat ă de receptor pentru a declan şa
baza sa de timp. Baza de timp are rolul s ă indice momentele de sondare pentru
fiecare bit al caracterului recep ţionat, primul moment de sondare fiind la 1,5
intervale de bit faţă de începutul elementului de start, iar celelalte la câte un
interval de bit unul după altul, până la sondarea ultimului bit. Apoi baza de
timp este oprită pe durata elementului de stop, urmând a fi declanşată de
următoarea tranziţie de la stop la start. Declanşarea bazei de timp la recep ţia
fiecărui caracter este echivalent ă cu o sinfazare a acesteia în raport cu baza de
timp a transmiţătorului şi efectul unui nesincronism (diferenţă de
frecvenţă) între cele două baze de timp se cumulează numai pe durata unui
caracter, cel mai afectat moment de sondare fiind cel corespunz ător
ultimului bit al fiecărui caracter.
Când se transmit blocuri de caractere sau de octe ţi prin această
metodă între două calculatoare, caracterele unui bloc se transmit unul dup ă
altul, fără pauze între ele. În acest caz elementul de stop are o durat ă fixă,
în general egală cu unul sau două intervale de bit. Pentru a determina
începutul şi sfârşitul fiecărui bloc de caractere sunt utilizate caractere de
control. Este evident că pentru transmiterea fiecărui caracter grafic sau de
control sunt utilizate suplimentar cel pu ţin două intervale de bit şi debitul
datelor utile este mai mic decât debitul cu care se transmite. Spre exemplu,
presupunând durata elementului de stop egal ă cu cea a unui bit şi fiecare
caracter format din opt bi ţi, într-o transmisiune cu un debit de 9600 b/s se vor
transmite 960 de caractere/s.
Transmisiunea sincronă
Nu este eficient să se adauge, fiecărui caracter sau octet, elementele
de start şi de stop atunci când se transmit blocuri mari de date şi la debite
mari. Se pot transmite combina ţiile de cod care corespund acestor caractere
una după alta fără pauze şi fără elementele de start şi de stop.
Pentru a separa simbolurile binare recep ţionate şi pentru a lua
decizia asupra fiecăruia dintre ele, receptorul trebuie să aibă o bază de
timp sincronizată cu cea a transmiţătorului.
Dacă baza sa de timp nu va fi sincronizată cu cea a transmiţătorului
datele vor fi reconstituite cu erori (Fig. 2.2). Spre deosebire de cazul
transmisiunii asincrone, aici efectul unui nesincronism se cumuleaz ă pe
toată durata transmisiunii.

Tact de bit
(transmiţător)

1 0 1 1 0 1 0 0 1 Date transmise

Tactul de bit al receptorului

(nesincronizat) şi momentele de
sondare
Datele reconstituite (cu erori! –
0 1 0 1 0 1 0 1 din cauza nesincronismului)
 Fig. 2.2. Erori datorită tactului de bit nesincronizat al receptorului

Pentru a permite receptorului să sincronizeze baza sa de timp cu cea

a transmiţătorului este necesar ca în semnalul de date recep ţionat să existe
informaţie despre baza de timp a transmi ţătorului. Această informaţie se
numeşte informaţie de timp şi este obţinută din tranziţiile semnalului de
date, intervalele între aceste tranziţii fiind egale cu multipli ai intervalului
de bit. De aceea datele transmise trebuie s ă fie adecvat reprezentate, astfel
încât să existe tranziţii în semnalul de date indiferent de structura secven ţei
datelor.
Pentru sincronizarea de caracter şi de cadru (funcţiuni ale legăturii
de date) în transmisiunea sincron ă se folosesc două metode, una orientată
pe caracter şi alta orientată pe bit. Metoda orientată pe caracter utilizează
un caracter de control notat SYN şi numit caracter de sincronizare.
Fiecare cadru (bloc) de date este precedat de cel pu ţin două caractere SYN,
ele permiţând receptorului să realizeze sincronizarea de caracter. Începutul
şi sfârşitul fiecărui bloc sunt marcate, ca şi la transmisiunea asincron ă, de
caracterele de control STX (Start of text) şi ETX End of text).
Metoda orientată pe bit utilizează o anumită secvenţă de biţi prin
care se indică începutul şi sfârşitul fiecărui cadru, iar cadrul are o structură
bine definită.

2.2. Semnale de date în banda de bază

IEEE de fineşte “banda de bază” ca fiind banda de frecvenţe

ocupată de un semnal (de date) înainte ca acesta să moduleze un purtător
(sau subpurtător) pentru a se obţine semnalul de transmis în linie sau
semnalul radio. Un semnal de date în banda de baz ă este, prin urmare, un
semnal de date aşa cum el se prezintă la ieşirea sau la intrarea unui
echipament de prelucrare sau de prezentare a datelor.
Semnalul de date în banda de baz ă are un spectru de freceven ţe care
începe de la frecvenţe foarte joase (chiar de la frecven ţa zero). Un astfel de
semnal poate fi transmis pe distan ţe de ordinul sutelor şi chiar miilor de
metri pe liniile cu fire metalice, acestea având o caracteristic ă de frecvenţă
(de transfer) de tip trece jos, nefiind necesar ă deci o translatare a spectrului
de frecvenţe. Distanţa de transmisiune este limitat ă de câţiva factori:
atenuarea introdusă de linie, dependentă de caracteristicile liniei şi de
lungimea acesteia, zgomotul, dependent şi el de lungimea liniei. În plus,
semnalul de date însuşi este distorsionat datorit ă caracteristicilor electrice
ale mediului de transmisiune. Distan ţa de transmisiune poate fi mărită prin
utilizarea repetoarelor regeneratoare.
Este necesară totuşi o anumită codare de linie pentru a asigura
semnalului transmis o serie de caracteristici, după cum urmează:
- să nu aibă componentă de curent continuu şi nici componente
importante la frecvenţe foarte joase, deoarece echipamentul de
transmisiune se cuplează la linie prin transformatoare şi acestea introduc o
atenuare mare la frecvenţe joase;
32 COMUNICAŢII DE DATE

- să prezinte un spectru de frecvenţe cât mai îngust din punct de

vedere practic pentru a utiliza cât mai eficient banda de frecven ţe a liniei
de transmisiune şi pentru a evita zona de frecvenţe înalte în care atenuarea
liniei este foarte mare;
- să prezinte o protecţie cât mai bună faţă de zgomot.;
- să fie prezentă informaţia de timp (tranziţii), necesară pentru
sincronizarea bazei de timp a receptorului, indiferent de structura secvenţei
de date;
- să nu necesite la recepţie determinarea polarităţii absolute a
semnalului sau, alfel spus, în cazul reprezent ării datelor în dublă polaritate,
inversarea firelor liniei de transmisiune s ă nu aibă efect asupra datelor
reconstituite la recepţie.
Făcând o comparaţie între reprezentarea datelor în simplă polaritate
şi în dublă polaritate trebuie menţionat că pentru transmiterea în linie este de
preferat reprezentarea în dubl ă polaritate, deoarece aceasta asigură o protecţie
mai bună faţă de zgomotul aditiv provenit din linia de transmisiune, la aceeaşi
tensiune maximă admisă pe linie şi, în plus, corectitudinea datelor
reconstituite la recepţie este mai puţin afectată de variaţia nivelului semnalului
recepţionat decât în cazul reprezentării în simplă polaritate.

Există un mare număr de reprezentări ale datelor (coduri de linie),

fiecare corespunzând numai parţial dezideratelor menţionate mai sus. În
figura 2.4 sunt prezentate câteva dintre aceste reprezent ări electrice ale
datelor (semnale de date în banda de baz ă). Densitatea spectrală de putere
a acestor semnale este prezentată în figura 2.5.
Cea mai utilizată metodă pentru a reprezenta o secvenţă binară
foloseşte semnalul binar fără întoarcere la zero (NRZ – Non Return to Zero,
Fig. 2.4.a). Acest semnal nu este recomandat pentru transmiterea direct ă pe o
linie de transmisiune în banda de baz ă pentru că atenuarea foarte mare
introdusă de transformatoarele de linie pentru componentele foarte
importante, de frecvenţă joasă, ale semnalului, va determina deformarea sa
într-o asemenea măsură încât nu va mai fi posibilă reconstituirea fără erori a
datelor la recepţie. În plus, pentru un şir lung de simboluri de acelaşi tip nu
vor fi tranziţii în semnalul de date, ceea ce înseamn ă că va lipsi informaţia de
timp necesară pentru sincronizarea bazei de timp a receptorului.
Pentru a nu avea componente importante la frecven ţe joase se poate
folosi codarea bifazică, numită şi Manchester (Fig. 2.4.c). Semnalul
bifazic se obţine reprezentând simbolul 1 prin chiar tactul de bit iar
simbolul 0 prin tactul de bit inversat. Semnalul bifazic prezintă tranziţii
indiferent de structura secvenţei de date.
 Transmisiuni de date în banda de bază 33

Tact de bit

(a) 0 1 1 0 1 1 1 0 0 0 1 1 0 Date de transmis (NRZ)

(b) Codare diferenţială

(NRZI)

(c) Codare bifazică (Manchester)

Codare bifazică diferenţială

(d) (Manchester diferenţial)

(e)
Codare Miller
00
(f) 10
11 Multinivel
01 (4 nivele)

Fig. 2.4. Semnale de date în banda de bază (coduri de linie)

Γ(f)
NRZ
Manchester

Miller
Patru nivele

0.5 f f 1.5 f 2f
bit bit bit bit

Fig. 2.5. Densitatea spectrală de putere

Pentru a evita necesitatea determinării polarităţii absolute a

semnalului la recepţie, atunci când datele sunt reprezentate în dubl ă
polaritate, se foloseşte codarea diferenţială, prin tranziţii, numită şi codare
fără întoarcere la zero, inversat (NRZI – Non Return to Zero Inverted, Fig.
34 COMUNICAŢII DE DATE

2.4.b). Simbolului 1 îi va corespunde o tranzi ţie în semnal la începutul

intervalului de simbol iar pentru simbolul 0 nu va fi tranzi ţie. Altfel spus,
simbolul 0 se reprezintă ca şi simbolul anterior, indiferent de natura
acestuia, iar simbolul 1 se reprezint ă în mod diferit de simbolul anterior.
Folosind simultan codarea diferenţială şi codarea bifazică rezultă
codul bifazic diferenţial (Manchester diferenţial, Fig. 2.4.d). Elementele de
semnal utilizate sunt cele de la codarea bifazic ă, dar fără a avea o asociere
fixă cu simbolurile 0 şi 1: simbolul 0 se reprezint ă prin acelaşi element de
semnal ca şi simbolul anterior, indiferent de natura acestuia, simbolul 1 se
reprezintă în mod diferit de simbolul anterior (prin cel ălalt element de
semnal).
Codarea Miller se obţine din codarea bifazică diferenţială prin
suprimarea unei tranziţii din două (Fig. 2.4.e). Altfel spus, semnalul în cod
Miller prezintă tranziţii numai la tranziţiile de un anume sens din semnalul
bifazic diferenţial. Acest cod prezintă avantajul unui spectru de frecvenţe
mai concentrat, cu o pondere a componentelor de joas ă frecvenţă
depinzând de frecvenţa tactului de bit.
Reprezentarea multinivel utilizează un număr M de nivele care este, de
regulă, o putere a lui 2, M  2m , fiecărui nivel reprezentând un grup de
m biţi (Fig. 2.4.f, pentru M  4 ). Această reprezentare are avantajul unui
spectru mai îngust, dar protecţia faţa de zgomot este mai mică din cauza
distanţei mai mici dintre nivelele semnalului (la o aceeaşi putere medie a
semnalului).

2.4. Efectele limitării spectrului de frecvenţe al

semnalelor de date în banda de bază

Semnalele care reprezintă datele, prezentate anterior, pot fi

considerate ca impulsuri modulate în amplitudine. Aceste impulsuri,
numite semnale de date în banda de baz ă, au un spectru de frecvenţe foarte
larg, cu componente importante începând de la frecven ţe foarte joase.
Transmiterea lor se poate face, în func ţie de caracteristicile mediului de
tranmisiune, în banda de bază, fără a utiliza un procedeu de modula ţie
pentru a le translata spectrul de frecven ţe sau, şi acesta este cazul frecvent
întâlnit, prin modularea unui purtător de frecvenţă adecvat aleasă.
Transmisiunea în banda de bază, posibilă pe circuite cu banda de
frecvenţe utilizabilă începând de la frecvenţe foarte joase, cum sunt
circuitele cu fire metalice (cabluri cu perechi r ăsucite), prezintă avantajul
că necesită echipamente mai simple decât cele pentru transmisiunile trece
38 COMUNICAŢII DE DATE

bandă (prin modularea unui purtător) şi, în plus, se pot realiza la debite mari,
datorită benzii de frecvenţe utilizabile mari a acestor circuite. Principalele
limitări, privind debitul datelor şi distanţa, sunt determinate de atenuare şi de
diafonia prin cuplaj electromagnetic între perechile aceluia şi cablu.
Aşa cum s-a arătat, semnalele de date în banda de baz ă sunt
constituite din impulsuri de diferite amplitudini an. Considerând un semnal
de date ca în figura 2.7, el poate fi exprimat astfel:
d (t ) = ∑an g (t − nT ) (2.1)
n
g(t) fiind un impuls rectangular de durat ă T şi amplitudine egală cu
unitatea (Fig. 2.8).
d(t)
g(t)
a
-1 a0 a1 a2 a3 a4 a5
1
t
-T 0 T 2T 3T t
0 T

Fig. 2.7. Semnal de date în banda de bază Fig. 2.8. Impuls rectangular

Amplitudinile an pot lua valori dintr-un set finit de valori discrete. De obicei
aceste nivele de amplitudine sunt echidistante ( ± d,±3d ,...,±(M − 1)d ) iar
numărul lor, M, este o putere a lui 2, M = 2m . Fiecare dintre aceste nivele
poate reprezenta m biţi.
Spectrul de frecvenţe al unui astfel de semnal, format din impulsuri
rectangulare, este nelimitat ca l ărgime. Pentru cele mai multe dintre
sistemele de transmisiuni de date se urm ăreşte o utilizare eficientă a benzii
de frecvenţe a mediului de transmisiune şi, din acest punct de vedere, nu
este economic să se încerce a se p ăstra forma rectangulară a semnalului de
date, ceea ce ar necesita transmiterea întregului (sau aproape a întregului)
spectru de frecvenţe. Pe de altă parte este de dorit ca la recep ţie să fie
eliminate componentele zgomotului aflate în afara benzii de frecven ţe care
conţine cea mai mare parte a energiei semnalului. Chiar dac ă
echipamentele de transmitere a datelor n-ar limita spectrul de frecven ţe al
semnalelor de date, acesta va fi limitat de c ătre mediul de transmisiune.
Limitarea spectrului de frecven ţe al semnalelor de date va avea ca
efect o modificare a formei semnalului recep ţionat faţă de cel transmis d(t).
 Transmisiuni de date în banda de bază 39

Însă, pentru a reconstitui datele, semnalul recep ţionat va fi sondat la

intervale T, aşa încât nu este necesar să se menţină nemodificată forma
semnalului transmis, nu are importan ţă cum este semnalul între aceste
momente de sondare.
Este util să cunoaştem efectele limitării spectrului de frecvenţe al
semnalelor de date pentru a ţine seama de ele în proiectarea şi realizarea
echipamentelor de transmisiuni de date. Totodat ă este util să cunoaştem cât
de mult poate fi limitat spectrul de frecven ţe astfel încât să fie posibilă încă
reconstituirea datelor la recep ţie. Pentru a studia efectele limit ării
spectrului de frecvenţe se va considera schema simplificat ă a unui sistem
de transmisiuni de date în banda de baz ă, în care sunt puse în eviden ţă
blocurile care afectează spectrul de frecvenţe (Fig. 2.9).

Filtru de Mediu de Zgomot Filtru de

Simboluri de emisie transmisiune recepţie
intrare Sondare şi
GT(ω) C(ω)  GR(ω) decizie
an an
g (t) x(t)
d (t) y(t)

Fig. 2.9. Sistem pentru tranmisiuni de date în banda de bază

S-a considerat că sistemul utilizează filtre de emisie şi recepţie,
având funcţiile de transfer GT(ω) şi GR(ω), un bloc de sondare şi un
comparator cu praguri de decizie. Notând cu x(t) răspunsul sistemului la un
impuls g(t), răspunsul sistemului la secven ţa de date, {an}reprezentată de
semnalul d(t), va fi dat de expresia:
y(t) = ∑an x(t − nT ) + η (t) (2.2)
n
în care η(t) este zgomotul aditiv.
Forma lui x(t) este determinată de mediul de transmisiune, având
funcţia de transfer C(ω) şi de filtrele de emisie şi de recepţie. Limitarea
spectrului de frecvenţe conduce la o dilatare în timp a r ăspunsului x(t), care
se va întinde pe mai multe intervale de simbol (Fig. 2.10), a şa încât
răspunsurile corespunzătoare diferitelor simboluri de date se vor
suprapune. t0 şi x0 reprezintă întârzierea şi, respectiv, amplificarea la
trecerea semnalului prin sistemul de transmisiune.
Decizia asupra simbolului ak se ia pe baza eşantionului semnalului
recepţionat la momentul t0+kT:
 40 COMUNICAŢII DE DATE

x(t)
g(t)

1 t x x x t
t x
- 2 -1 0 1 x 2

0 T 0 t

t0-2T t0-T t0 t0+T t0+2T

Fig. 2.10. Răspunsul x(t) la un impuls g(t)

y(t0 + kT ) = ∑a n x (to + kT − nT ) + η (t 0 + kT ) (2.3 a)

n
sau, într-o formă mai concisă,
yk = ∑an xk −n + ηk (2.3 b)
n
Trecând în afara sumei termenul care corespunde simbolului ak se obţine:
y k = x (a + 1 ∑a x +ηk ) (2.4)
0 k n k −n
x0 n ≠ k x0
Ţinând seama de factorul de amplificare x0 , comparatorul fie va compara
yk/x0 cu pragurile de decizie 0, ±2d, ±4d, ..., pentru a determina care dintre

+(M−1)d
+4dx0
+3d
+2dx0
d Praguri de
0
decizie
−d
−2dx0
−3d
−4dx0
−(M−1)d

(a) (b)

Fig. 2.11. a) Niveluri posibile la emisie

b) Praguri de decizie (linii întrerupte)
 Transmisiuni de date în banda de bază 41

cele M valori posibile pentru ak este mai apropiată de eşantionul

recepţionat normat, fie va compara direct e şantionul recepţionat yk cu
pragurile de decizie 0, ±2dx0 , ±4dx0 , ...(Fig. 2.11).
Dacă
∑a x η
n k−n k > x0 d (2.5)
n≠ k

decizia asupra simbolului ak va fi eronată.

Termenii al doilea şi al treilea din ecuaţia 2.4 reprezintă interferenţa
simbolurilor şi, respectiv, zgomotul. Interferenţa simbolurilor apare
datorită suprapunerii răspunsurilor la alte simboluri peste r ăspunsul
akx(t−kT) la simbolul ak, examinat la momentul de sondare t0+kT.
Proiectarea sistemului de transmisiuni de date trebuie s ă urmărească
realizarea unor caracteristici ale filtrelor de emisie şi de recepţie aşa încât
să fie minimizate efectele combinate ale interferen ţei simbolurilor şi
zgomotului şi să se obţină o probabilitate de eroare minimă.
Deoarece reconstituirea datelor la recep ţie se face prin sondarea
semnalului recepţionat la anumite momente de timp, interferen ţa
simbolurilor poate fi evitat ă asigurând o anumită formă răspunsului x(t) al
sistemului la impulsul g(t).

2.5. Primul criteriu Nyquist pentru eliminarea

interferenţei simbolurilor

Nyquist a fost primul care a arătat, în 1928, că este posibil ca efectul

interferenţei simbolurilor asupra deciziilor să fie anulat. Pentru aceasta este
necesar ca în orice moment de sondare răspunsul corespunzător tuturor
celorlalte simboluri, exceptând simbolul curent, să fie egal cu zero. Aceasta
înseamnă că, dacă simbolul curent este ak, trebuie să fie îndeplinită condiţia
(vezi şi relaţia 2.4)
a x 0
∑ n k −n (2.6)
n≠k
x
Suma (2.6) poate fi zero, pentru orice secven ţă a datelor an, numai dacă k−n
este zero pentru orice n≠k. Altfel spus, pentru ca interferenţa simbolurilor
să fie zero la momentele de sondare este necesar ca răspunsul x(t) al
sistemului de transmisiuni de date la un impuls g(t), de tipul celui utilizat
pentru reprezentarea datelor, să treacă prin zero în toate momentele de
sondare cu excepţia unuia singur:
 42 COMUNICAŢII DE DATE

xn  x(t0  nT )  0 n≠0
x0 n=0 (2.7)
Un exemplu de astfel de r ăspuns x(t) este prezentat în figura 2.12. Este
evident că în acest caz impulsurile care reprezint ă datele pot fi modulate în
amplitudine şi transmise la intervale T fără a avea interferenţă la
momentele de sondare.

x(t)

-2T -T 0 T 2T 3T t

Fig. 2.12. Răspuns ideal Nyquist pentru interferenţa simbolurilor egală cu zero

Deoarece răspunsul x(t) al sistemului la un impuls g(t) este mai

uşor de exprimat în domeniul frecven ţă decât în domeniul timp, este util s ă
se exprime în domeniul frecven ţă condiţiile (2.7) pentru lipsa interferen ţei
simbolurilor. Cu alte cuvinte, se pune problema determin ării formei
caracteristicilor de amplitudine şi de fază ale sistemului de transmisiuni
astfel încât interferen ţa simbolurilor să fie înlăturată sau redusă la un nivel
acceptabil. Se pune deci problema determin ării funcţiei X(ω), transformata
Fourier a lui x(t), astfel ca xn=0 pentru n≠0.
La modul general problema const ă în a determina transformata
Fourier X(ω) a unei funcţii x(t) când se cunosc eşantioanele acesteia
xn=x(nT). Desigur, sunt o infinitate de funcţii x(t) ale căror eşantioane
x(nT) sunt aceleaşi. Din această infinitate de semnale x(t), ale căror
eşantioane sunt identice, interesează în primul rând cele care au spectrul de
frecvenţe cel mai îngust. Teorema eşantionării ne permite să determinăm
funcţia de timp x(t) şi transformata Fourier a sa X(ω), dacă aceasta este
limitată în frecvenţă la −fMax, fMax, din eşantioanele sale luate la intervale
egale cu 1/2fMax. Intervalul 1/2fMax este numit interval Nyquist, iar
frecvenţa fN =1/2T este numită frecvenţa Nyquist. Un aspect esenţial care
decurge din această teoremă este acela că o funcţie având spectrul de
frecvenţe limitat la fMax are exact 2fMax grade de libertate pe secund ă. Dacă
acestea sunt specificate funcţia este unic determinată.
Rezultă deci că, dacă X(ω) este limitată la frecvenţa Nyquist,
fN=1/2T, atunci aceste eşantioane determină în mod unic funcţia x(t). Dacă
 Transmisiuni de date în banda de bază 43

X(ω) este limitată la o frecvenţă mai mică decât fN nu există o funcţie x(t)
şi implicit o funcţie X(ω) care să corespundă unui set de eşantioane impuse
x(nT). Dacă X(ω) este limitată la o frecvenţă oarecare, mai mare decât fN,
vor exista o infinitate de func ţii x(t), şi transformatele Fourier
corespunzătoare X(ω), având aceeaşi secvenţă de eşantioane {xn}. Toate
aceste caracteristici, corespunzând aceleia şi secvenţe de eşantioane {xn},
sunt echivalente. Caracteristica limitată la frecvenţa Nyquist, Xe(ω), deci
cu banda de frecvenţe cea mai îngustă, corespunzând acestor eşantioane
{xn}, este numită caracteristica Nyquist echivalentă.
Relaţia existentă între caracteristicile X(ω), de bandă neminimă şi
caracteristica de bandă minimă (echivalentă), Xe(ω), corespunzătoare
aceloraşi eşantioane x(nT), se poate stabili în felul urm ător.
Folosind integrala Fourier exprimăm eşantioanele x(nT) astfel:
1ωN
x(nT )  2π ∫ X e (ω )e jωnT dω (2.8)
−ω N
în funcţie de caracteristica Nyquist echivalentă, de bandă minimă, Xe(ω) şi
∞
1
x(nT )  ∫ X (ω )e jωnT dω (2.9)
2π −∞
în funcţie de o caracteristică X(ω) de bandă neminimă.
Efectuând integrala din relaţia (2.9) pe intervale de frecvenţă egale
cu intervalul Nyquist se obţine:
ω N (2k +1)
1
x(nT )  ∑ ∫ X (ω )e jωnT dω (2.10)
2π k ω N (2k −1)
Făcând schimbarea de variabilă
u = ω − 2kω N (2.11)
π j 2knω
şi ţinând seama de relaţiile ω N  T şi e N  e j 2knπ  1, rezultă
ωN
1
x( nT )  ∑ ∫ X (u  2 k ωN )e junT du (2.12)
2π k −ωN
Inversând ordinea operaţiilor de integrare şi sumare şi revenind, totodată,
la vechea notaţie a variabilei, avem
ωN

1
x(nT )  ∫ ∑ X (ω  2kω N )e jωnT dω (2.13)
k
2π −ω N
 ,
ωN ωN .

44 COMUNICAŢII DE DATE

Din această expresie, comparând-o cu (2.8), reiese că între

caracteristica Xe(ω), de bandă minimă şi celelalte caracteristici X(ω), de bandă
neminimă, care corespund aceloraşi eşantioane x(nT), există relaţiile:
X
e (ω )  ∑ X (ω  2 k π T ) ; ω ≤ π T  ω N
k
Xe (ω )  0 ; ω >π T . (2.14)
Caracteristica Nyquist echivalentă se construieşte prin segmentarea caracteristicii
originale X(ω) în segmente de bandă 2ωN şi suprapunând
aceste segmente pe intervalul −
Pentru lipsa interferenţei simbolurilor, adică pentru a avea xn=0
pentru n≠0, caracteristica Nyquist echivalentă este (Fig. 2.13):
Xe (t) = sinc(πt/T);
Xe (ω) = T pentru ω ≤ωN; Xe (ω) = 0 pentru ω >ωN (2.15)

xe (t) = sinc(πt/T) Xe (ω)

ω
-
-2T -T 0 T 2T 3T t ω N 0 ωN=π/T

Fig. 2.13. Caracteristica Nyquist echivalentă corespunzând lipsei interferenţei simbolurilor

Se poate verifica uşor că sinc(πnT/T) este zero pentru n≠0.

Caracteristica din figura 2.13 este singura caracteristic ă de bandă minimă
care corespunde lipsei interferen ţei simbolurilor pentru că, fiind limitată la
frecvenţa Nyquist, este unic determinată de eşantioanele xn.
Desigur, această caracteristică este ideală pentru că ea corespunde
dezideratului pentru lipsa interferen ţei simbolurilor. În acelaşi timp însă,
deoarece răspunsul x(t) apare înaintea aplicării semnalului g(t) la intrarea
sistemului de transmisiuni, aceast ă caracteristică nu este fizic realizabil ă.
De aceea, din punct de vedere practic, dacă se doreşte trasmisiunea datelor
în banda minimă (banda Nyquist) este necesară aproximarea acestei
caracteristici. O aproximare cât mai bună se obţine cu preţul acceptării unei
întârzieri cât mai mari a răspunsului.
Totuşi, în aproape toate cazurile de interes practic, banda de
frecvenţe utilizată pentru transmisiune este mai mare decât cea minim ă
necesară pentru transmisiunea, teoretic, f ără interferenţa simbolurilor, dar
nu mai mare decât dublul ei. Dacă se impune această restricţie, adică
 Transmisiuni de date în banda de bază 45

X(ω)=0 pentru ω2π/T, (2.16)

construirea caracteristicii echivalente Xe(ω) se simplifică mult. Acest caz
este prezentat în figura 2.14, unde se presupune o func ţie X(ω) reală.
X(ω) X(ω)
X
-1 X0 X1

ω ω

-2π/T -π/T π/T 2π/T 0 π/T 2π/T

Fig. 2.14. Obţinerea caracteristicii Nyquist echivalente

Caracteristica Nyquist echivalentă se obţine prin suprapunerea

fragmentelor de carcateristic ă X−1 , X0 , X1 . X1 nu are componente pentru
frecvenţe pozitive când se suprapune pe X0 . A suprapune X−1 pe X0 este
echivalent cu plierea caracteristicii X(ω) spre stânga, peste ea îns ăşi, în
jurul frecvenţei Nyquist ωN = π/T. Pentru a nu avea interferen ţa
simbolurilor caracteristica Nyquist echivalent ă obţinută astfel trebuie să fie
rectangulară. Pentru aceasta caracteristica X(ω), dacă este reală, trebuie să
prezinte o simetrie impară în raport cu frecvenţa Nyquist.
Este evident că dacă se acceptă o lărgime de bandă mai mare decât
banda Nyquist condiţiile pentru lipsa interferenţei simbolurilor nu determină
în mod unic caracteristica X(ω). În acest caz alegerea unei caracteristici se
face ţinând seama şi de alte considerente, precum rapiditatea cu care descre şte
răspunsul x(t) şi posibilitatea de a aproxima mai bine într-o realizare practic ă
caracteristica ideală, nerealizabilă fizic, X(ω).
Eroarea de aproximare a caracteristicii X(ω) într-un sistem real şi
fluctuaţia momentelor de sondare în jurul celor ideale (urmare a opera ţiei de
sincronizare a bazei de timp a receptorului cu cea a transmi ţătorului) au ca
efect valori nenule ale r ăspunsului x(t) la momentele de sondare reale. Cu cât
x(t) va descreşte mai rapid în timp şi va avea panta mai mică în jurul
momentelor de trecere prin zero, cu atât contribu ţia celorlalte simboluri la
eşantionul pe baza căruia se decide simbolul curent va fi mai mică.
Dacă, spre exemplu, caracteristica X(ω) este rectangulară răspunsul
x(t) descreşte ca 1/t pentru valori mari ale lui t. O clasă de caracteristici
Nyquist mult utilizate este cea a caracteristicilor numite “cosinus ridicat”
(raised cosinus). O caracteristică cosinus ridicat constă dintr-o porţiune
plată şi una variabilă, cu o formă sinusoidală (Fig. 2.15). Expresiile acestor
caracteristici sunt:
 46 COMUNICAŢII DE DATE

X(ω)=T pentru 0≤|ω|≤ωN(1−α)

X(ω)= T 1− sin T ω − ω N pentru ωN(1−α)≤|ω|≤ωN(1+α) (2.17)
2
2α
sin πt T cosαπt T
x(t) = (2.18)
πt T 1− 4α 2t 2 T 2

x(t)
X(ω)
α=0
α=0
α=0.5 α=0.5
α=1
α=1
ω -T 0 T t
2
0 T
0 0.5ωN ωN 1.5ωN 2ωN -2T
α=0.5 α=0
Fig. 2.15. Caracteristici cosinus ridicat

Se observă că x(t) descreşte foarte rapid în timp, ca 1/t3. α este un

parametru, numit factor de exces de band ă (“roll-off factor” în limba
engleză), care arată raportul dintre banda utilizată în plus faţă de banda
Nyquist şi banda Nyquist.
Caracteristica X(ω) corespunzând condiţiilor pentru lipsa
interferenţei fiind aleasă rămâne de rezolvat distribuirea acestei
caracteristici între componentele sistemului de transmisiune. Presupunând
că se alege forma de impuls g(t) pentru reprezentarea datelor, cu
transformata Fourier G(ω), iar mediul de transmisiune are o func ţie de
transfer ideală (spre exemplu C(ω)=1), care nu introduce distorsiuni de
amplitudine şi de fază, şi ţinând seama că X(ω)=G(ω)GT(ω)C(ω)GR(ω),
sunt o infinitate de soluţii pentru caracteristicile filtrelor de emisie şi de
recepţie. Dintre acestea prezint ă interes soluţia care corespunde celei mai bune
protecţii faţă de zgomot (valoare maximă a raportului semnal-zgomot la
intrarea blocului de sondare şi decizie). Se demonstreaz ă că pentru zgomot
alb cea mai bună protecţie se obţine dacă X(ω) se distribuie în mod egal între
transmiţător şi receptor:
G(ω)GT(ω) = GR(ω) = X(ω) 1/2 (2.19) Este evident că dacă,
într-o realizare prin prelucrare digital ă a semnalelor, datele sunt
reprezentate prin impulsuri Dirac ponderate în
 Transmisiuni de date în banda de bază 47

amplitudine, ceea ce înseamnă G(ω)=1, va rezulta

1/2
GT(ω) = GR(ω) = X(ω) .
În concluzie, primul criteriu de decizie al lui Nyquist permite
reconstituirea datelor la recep ţie pe baza eşantioanelor semnalului
recepţionat, luate la intervale egale cu intervalul de simbol, caracteristica
globală a sitemului de transmisiuni corespunzând condi ţiilor pentru lipsa
interferenţei simbolurilor la momentele de sondare

56 COMUNICAŢII DE DATE

2.8. Probabilitatea de eroare în transmisiunile de date

pe sisteme ideale

Principalele cauze ale erorilor în transmisiunile de date sunt

zgomotul, interferenţa simbolurilor şi fluctuaţia momentelor de sondare.
Interferenţa simbolurilor este inerent ă în sistemele reale deoarece
caracteristicile X(ω), care îndeplinesc condiţiile pentru lipsa interferen ţei
simbolurilor, nu sunt realizabile fizic. Prin urmare un sistem real este, din
acest punct de vedere, cu atât mai bun cu cât aproximeaz ă mai bine o
caracteristică X(ω) ideală.
Fluctuaţia momentelor de sondare la recep ţie este totdeauna
prezentă din cauza procesului de sincronizare a tactului de sondare. Acest
proces corectează permanent baza de timp a receptorului pentru a fi în
sincronism cu baza de timp a transmi ţătorului şi, ca urmare, momentele
reale de sondare, stabilite prin intermediul bazei de timp a receptorului, vor
fluctua în jurul momentelor ideale.
Interferenţa simbolurilor şi fluctuaţia mementelor de sondare sunt
mai mult sau mai puţin pronunţate şi efectele lor asupra probabilit ăţii de
eroare sunt mai mari sau mai mici, depinzând de cât de bine a fost
proiectat şi realizat sistemul de transmisiuni.
Calitatea unui sistem real şi posibilităţile de a fi îmbunătăţit pot fi
apreciate prin comparaţie cu un sistem ideal, fără interferenţa simbolurilor
şi fără fluctuaţia momentelor de sondare, singura cauză a erorilor fiind
zgomotul. Pentru un astfel de sistem ideal se poate calcula probabilitatea
de eroare datorită zgomotului, ca o funcţie de raportul semnal-zgomot.
Pentru sistemul real se poate determina prin m ăsurători probabilitatea de
eroare ca funcţie de acelaşi raport semnal-zgomot şi comparând cele două
probabilităţi de eroare, una reprezentând performanţa sistemului ideal,
cealaltă performanţa sistemului real, se poate aprecia în ce m ăsură există
resurse şi merită a se încerca îmbunătăţirea sistemului real.
În cele ce urmează probabilitatea de eroare va fi determinat ă
presupunând îndeplinite condiţiile:
 - numărul simbolurilor distincte este M, ele sunt echiprobabile, se
succed în mod independent unul de altul (nu sunt corelate) şi
sunt reprezentate prin nivelele de amplitudine echidistante ±d,
±3d, . . ., ±(M-1)d;
- caracteristica spectrală globală X(ω) îndeplineşte condiţiile
pentru lipsa interferenţei simbolurilor, este distribuită în mod
egal pe transmiţător şi receptor (pentru protecţie maximă faţă de

Transmisiuni de date în banda de bază 57

zgomot), caracteristica echivalentă (limitată la banda Nyquist)

având Xe(0)=T, ceea ce conduce la x0=1;
- zgomotul, singura cauză a erorilor în aceste sisteme ideale, este
aditiv, gaussian, alb, cu densitatea spectral ă de putere N0 (în
W/Hz);
- sondarea semnalului recepţionat se face la momentele ideale,
fără fluctuaţie.
Deoarece x0=1, nivelele nominale la recepţie vor fi egale cu cele de la
emisie, pragurile de decizie vor fi 0, ±2d, ±4d, . . ., ±(M-2)d şi o decizie va fi
eronată dacă în momentul sondării semnalului recepţionat modulul tensiunii
de zgomot depăşeşte valoarea d, exceptând cazurile în care nivelele emise sunt
cele extreme, când deciziile pot fi afectate numai dac ă tensiunea de zgomot
are o anumită polaritate. De aceea, pentru a ob ţine probabilitatea de eroare Pe,
probabilitatea ca tensiunea de zgomot să fie în modul mai mare
1
decât d trebuie ponderată cu factorul 1 − :

M
1
P =1 − P
M  z >d
(2.44)
e

Densitatea de probabilitate a zgomotului gaussian este dat ă de

expresia:
− z2
1 e 2σ p(z) = (2.45) 2

2π σ
2
σ fiind valoarea pătratică medie a tensiunii de zgomot (puterea medie a
zgomotului pe o rezistenţă de 1 ohm). Probabilitatea ca modulul tensiunii de
zgomot să fie mai mare ca d este dată de relaţia:
2

P z > d  = 2 p(z)dz =
∞ ∞ − z
2 2
e 2σ dz (2.46)
d 2π σ d
Făcând schimbarea de variabilă u=z/σ se obţine:
d
2 2

P z > d  =
2 ∞ −u
∞ −u σ −u
2 e 2 du = 2 1
e 2
du − 1 e 2
du (2.47)
2π dσ 2π 0 2π 0
2
v −u
Funcţia F(v) = 1 e 2 du este tabelată. Deoarece F (∞) = 0,5 rezultă:
2π 0
P z > d  = 1 − 2Fd σ 
şi
 58 COMUNICAŢII DE DATE

1
1 − 2F d σ 
Pe = 1− (2.48)
M
Din punct de vedere practic expresia probabilit ăţii de eroare pentru
un sistem de transmisiuni de date ideal prezint ă interes deoarece,
determinând probabilitatea de eroare prin m ăsurători pentru un sistem
realizat şi comparând-o cu cea pentru sistemul ideal, se poate estima în ce
măsură sistemul real mai poate fi perfec ţionat. În acest scop ar fi util ca
probabilitatea de eroare pentru un sistem ideal (2.48) s ă fie exprimată în
funcţie de mărimi care pot fi măsurate pentru un sistem real în puncte u şor
accesibile. Aceste mărimi, caracterizând semnalul util şi zgomotul, sunt
puterea semnalului şi puterea zgomotului la intrarea în receptor. Prin
urmare, raportul d/σ din expresia (2.48) trebuie exprimat în func ţie de
aceste mărimi.
zgomot N0 (W/Hz)
g(t) h(t) x(t) Sondare
GT(ω) GR(ω) şi

d(t) s(t) decizie

Fig. 2.20. Schema simplificată a unui sistem pentru transmisiuni în

banda de bază

Notând cu h(t) semnalul emis de transmiţător, corespunzător unui

impuls g(t) cu amplitudinea egală cu unitatea (fig. 2.20), semnalul la
intrarea în receptor, corespunzător secvenţei simbolurilor {an}, va fi:
s(t) = ∑an h(t − nT) (2.49)
n
Energia medie a semnalului corespunz ător unui simbol, la intrarea
în receptor, va fi:
∞

Es = a 2
∫ h2 (t)dt (2.50)
−∞

a 2 fiind valoarea pătratică medie a amplitudinilor an. Puterea medie a

semnalului recepţionat, corespunzător emiterii unei secvenţe {an} formate
dintr-un număr N foarte mare de simboluri, va fi:
P  lim NEs  Es (2.51)
s
NT T
Deoarece transformata Fourier a lui h(t) este H (ω )  G(ω ).GT (ω ) ,
folosind relaţia lui Parseval şi ţinând seama de distribuirea optim ă a
caracteristicii spectrale globale X(ω), expresia (2.50) devine:
 Transmisiuni de date în banda de bază 59

a2 ∞ a2 ∞
Es = GT (ω )GR (ω ) 2 dω = X (ω ) dω = a2 (2.52)
2π −∞ 2π −∞
Dar
a2 = d
2
1 + 3 2

+ 52 + ... +  M − 12 = d 2 M 2 − 1 (2.53)
M2 3
şi expresia (2.51) devine:
d 2 M 2 − 1
Ps = (2.54)
3T
Puterea medie a zgomotului, σ2, la ieşirea din filtrul de recepţie, în
funcţie de densitatea spectrală de putere N0 la intrarea în receptor, este:
1 ∞
σ2 = N0 GR (ω ) 2 dω = N0 (2.55)
2π −∞
Ţinând seama de (2.54) şi (2.55) raportul d poate fi exprimat astfel:
σ 2
d2 3TP 3P
s s
2 2 2
σ = (M − 1)N0 = (M − 1)Pz (2.56)
.2 N0
unde P  N f  reprezintă puterea zgomotului în banda Nyquist, la
z 0 N
T
intrarea în receptor. Introducând (2.56) în (2.48) rezult ă:
1 3Ps 12

Pe = 1− 1 − 2F (2.57)
M (M 2 − 1)P
z

Curbele probabilităţii de eroare în func ţie de raportul semnal-

zgomot, exprimat în decibeli, sunt prezentate în figura 2.21.
Pe
1
10-1

10-2
10-3 M=2 4 8 16

10-4
10-5 10 log S/N

5 10 15 20 25 30 35 dB

Fig. 2.21 Probabilitatea de eroare pentru un sistem de

transmisiuni în banda de bază cu M nivele
60 COMUNICAŢII DE DATE

Se observă că dacă numărul de nivele M creşte va creşte şi probabilitatea

de eroare pentru acelaşi raport semnal-zgomot. Pentru a menţine aceeaşi
probabilitate de eroare ca şi în cazul transmisiunii binare este necesar s ă
1
crească raportul S/N de (M 2 − 1) / 3 ori (considerând factorul 1 − ≈ 1).
M
Astfel, pentru un sistem cu patru nivele S/N trebuie să crească de cinci ori
(cu 7 dB) şi, în continuare, la fiecare dublare a num ărului de nivele este
necesar ca puterea semnalului s ă crească cu 6 dB pentru a men ţine aceeaşi
probabilitate de eroare. De asemenea, se poate observa c ă, la probabilităţi
−4 −5
de eroare de 10 - 10 , o variaţie a raportului S/N cu 1 dB conduce la o
modificare a probabilităţii de eroare cu aproximativ un ordin de m ărime.

2.9. Criterii de apreciere a performanţelor sistemelor

reale

În cazul funcţionării pe canale reale apare totdeauna efectul de

interferenţă a simbolurilor, datorită atât imperfecţiunilor de realizare a
filtrelor de emisie şi de recepţie, cât şi mediului de transmisiune, ale c ărui
caracteristici de amplitudine şi de timp de propagare nu pot fi egalizate
perfect.
În cele ce urmează vom analiza în ce măsură interferenţa
simbolurilor afectează performanţele unui sistem de transmisiuni de date.
Mărimea interferenţei simbolurilor în fiecare moment de sondare este,
datorită datelor, o variabilă aleatoare, a cărei densitate de probabilitate
poate fi analizată pe baza expresiei sale (vezi şi relaţia 2.10):
y0 = a0 y0 + ∑an x− n (2.58)
n≠ 0
14243
Interferenta
simbolurilor

În relaţia (2.58) este considerată interferenţa simbolurilor la momentul

de sondare corespunzător simbolului a0. Valorile posibile ale lui y0 în cazul
unei transmisiuni binare ( an = ±1), pentru a0 = 1, sunt arătate în fig. 2.22. În
funcţie de semnul lui a-1 o mărime ±x1 se adună la mărimea +1 pentru a0. La
fel se adună, în continuare, ± x−1 în funcţie de semnul lui a1,
± x2 în funcţie de semnul lui a-2 ş.a.m.d., rezultând diagrama din figură.
Desigur, interesează care este tipul distribuţiei limită a interferenţei
simbolurilor.
 Transmisiuni de date în banda de bază 61

x
x2
-1 ţ ă

Func ia limit a
x1 densităţii de
probabilitate

x0

Marginea de
Prag de decizie zgomot minimă

Fig. 2.22. Distribuţia interferenţei simbolurilor

Deoarece valoarea maximă a interferenţei simbolurilor, dată de expresia

(IS)Max  ∑ xn (3.59)
n≤ 0
este limitată atunci când x(t) descreşte mai repede decât 1/t şi, cum pentru
canalele reale acest răspuns x(t) descreşte asimptotic exponenţial, rezultă
că distribuţia interferenţei simbolurilor nu este gaussiană. Mai mult, se
demonstrează că distribuţia finală nu este continuă, ci în trepte.
În acest caz probabilitatea de eroare se poate determina considerând
că răspunsul x(t) la un impuls este limitat la durata a N simboluri. Se
exprimă mai întâi probabilitatea de eroare datorit ă zgomotului pentru
fiecare dintre cele MN secvenţe posibile de simboluri, ţinând seama de
mărimea interferenţei simbolurilor pentru fiecare secven ţă în parte şi apoi
se mediază probabilitatea de eroare pe cele MN secvenţe. Se va obţine o
expresie foarte complexă, cu un număr mare de termeni, care, desigur,
poate fi evaluată cu ajutorul calculatorului. Pentru o bun ă aproximare a
răspunsului x(t) ar trebui ca N să fie mare. Numărul mare de termeni ai
expresiei probabilităţii de eroare face imposibilă aprecierea factorilor
determinanţi ai acestei probabilităţi.
Distribuţia interferenţei simbolurilor pentru un sistem real poate fi
studiată vizualizând cu un osciloscop semnalul recep ţionat y(t), baza de timp a
osciloscopului fiind sincronizată cu tactul de simbol asociat semnalului de
date. Imaginea astfel obţinută, numită diagrama ochiului datorită asemănării
cu un ochi uman în cazul transmisiunii binare, arată distribuţia interferenţei
simbolurilor şi a zgomotului. Figura 2.23 prezintă pentru o transmisiune
62 COMUNICAŢII DE DATE

binară, fără zgomot, două semnale, unul nedistorsionat, f ără interferenţa

simbolurilor (a), iar celălalt distorsionat, cu interferen ţa simbolurilor (b), şi
diagramele ochiului corespunzătoare, obţinute prin suprapunerea
segmentelor de semnal de durată T. Pentru semnalul nedistorsionat
diagrama ochiului este complet deschis ă şi toate valorile sondate,
corespunzătoare verticalei centrale, sunt egale cu dx0. Pentru semnalul
distorsionat, din cauza interferenţei simbolurilor, valorile sondate nu mai
sunt dx0 şi în diagramă acest fapt este marcat prin închiderea parţială a
ochiului.

T
dx0

t
(a)

--dxdx00

T
dx0

t
(b)

-dx0

momente de
sondare

Fig. 2.23. Semnale binare şi diagramele ochiului corespunzătoare: (a) semnal

nedistorsionat, (b) semnal distorsionat

Distribuţia interferenţei simbolurilor poate fi observat ă de-a lungul

verticalei corespunzătoare momentelor de sondare. În cazul în care este şi
zgomotul prezent diagrama va arăta distribuţia zgomotului şi interferenţei
simbolurilor, însumate.
Diagrama ochiului furnizează informaţii utile în legătură cu
performanţele sistemului de transmisiuni de date. Pe o diagramă bine
conturată, schematizată ca în figura 2.24, pot fi determina ţi o serie de
parametri care caracterizează calitatea sistemului.
 Transmisiuni de date în banda de bază 63

Momentele optime de sondare

dx0 Senzitivitatea la fluctuaţia

momentelor de sondare

Pragul de decizie Distorsiunea trecerilor

prin zero

-dx0 Marginea de zgomot

Distorsiunea la
momentele de sondare

Fig. 2.24. Parametrii diagramei ochiului

Momentele optime de sondare sunt indicate de verticala

corespunzătoare deschiderii maxime a ochiului. Distorsiunea maximă a
semnalului este dată de lăţimea celor două ramuri ale ochiului pe verticala
momentelor de sondare, iar rezerva minimă faţă de erori datorită zgomotului
este reprezentată de distanţa de la pragul de decizie la cea mai apropiat ă
valoare sondată. Intervalul pe care se distribuie trecerile semnalului prin zero
(sau pragul de decizie) reprezintă o măsură a distorsiunii trecerilor prin zero şi
prezintă interes în sistemele care folosesc aceste treceri prin zero pentru
sincronizarea tactului de simbol al receptorului. Diagrame asem ănătoare pot fi
studiate şi pentru transmisiunile multinivel.
Pentru a face o comparaţie, pe baza diagramei ochiului, între diferite
sisteme de transmisiuni, se pot folosi următoarele două criterii: închiderea
ochiului (sau distorsiunea de vârf) şi distorsiunea pătratică medie.
Distorsiunea de vârf. Deschiderea maximă a diagramei ochiului,
în absenţa zgomotului, arată care este rezerva minimă pe care sistemul o
are faţă de zgomot în momentele optime de sondare. Este preferabil s ă se
normeze deschiderea ochiului astfel încât, în cazul ideal, f ără interferenţa
simbolurilor, ea să fie egală cu unitatea. Valoarea maximă cu care
interferenţa simbolurilor poate afecta un nivel oarecare al simbolului într-
un moment de sondare dat, raportată la distanţa nivelului faţă de cel mai
apropiat prag de decizie, reprezintă închiderea maximă a ochiului.
Valoarea maximă a interferenţei simbolurilor, dată de ∑a n x − n , se
n≠0
obţine atunci când secvenţa transmisă an este astfel încât pentru fiecare
simbol an se utilizează nivelul maxim (M−1)d, cu un astfel de semn încât
64 COMUNICAŢII DE DATE

toţi termenii anx−n să aibă acelaşi semn. Notând mărimea interferenţei

simbolurilor prin (IS),
( IS ) = ∑an x− n , an=±d; 3±d; ...., (M−1)±d,
n≠0
valoarea maximă a interferenţei simbolurilor va fi:
x
(IS)Max = (M − 1)d ∑ n (2.60)
n≠ 0
Închiderea maximă a ochiului (IMO), normată, este
x
(M − 1)d ∑ n
n≠ 0
(IMO) = = (M − 1)δ v (2.61)
dx0
unde
x
∑ n
n≠0
δv = (2.62)
x0
reprezintă distorsiunea de vârf şi depinde numai de sistemul de
transmisiuni de date, xn fiind eşantioanele răspunsului sistemului la un
impuls de tipul celor utilizate pentru reprezentarea datelor.
Rezultă deschiderea ochiului (DO),
(DO) = 1− (M − 1)δ v , (2.63)
care poate fi folosită ca un criteriu de apreciere a calit ăţii unui sistem de
transmisiuni de date. Acest parametru nu include şi efectul zgomotului, dar
indică rezerva minimă a sistemului faţă de zgomot, rezervă calculată pentru
secvenţele de date care dau cel mai mare efect de interferen ţă a simbolurilor.
Distorsiunea pătratică medie. În multe cazuri probabilitatea de
apariţie a secvenţei particulare de date, considerată pentru a calcula închiderea
maximă a ochiului, este foarte mică şi se recomandă să se determine o medie
a închiderii ochiului. Cea mai utilizat ă medie este închiderea pătratică medie a
ochiului (IPMO), definită ca raportul dintre media pătratică a mărimii
2
interferenţei simbolurilor şi (dx0) :
(IPMO) = (IS)2 (2.64)
(d
x 0 )2
Presupunând că simbolurile an sunt independente şi echiprobabile rezultă:
(IS)2 = a2 ∑xn2 , (2.65)
n≠0

unde a 2 este media pătratică a amplitudinilor an, egală cu d 2 (M 2 − 1) / 3 .

Din (2.64) şi (2.65) rezultă:
 Transmisiuni de date în banda de bază 65

(IMPO)  a 2 δ PM ,
2
(2.66)
d
unde
∑xn2
δ  n≤0x2 (2.67)
PM
0
este distorsiunea pătratică medie a răspunsului sistemului la un impuls.
Criteriile distorsiunii de vârf şi al distorsiunii pătratice medii sunt
utilizate pentru a optimiza diferitele blocuri func ţionale ale sistemelor de
transmisiuni de date.

2.10. Scrambler – descrambler

In multe situaţii este nevoie de o reală aleatorizare a datelor

transmise. Astfel, pentru a realiza sincronizarea tactului de simbol al
receptorului, secvenţa simbolurilor recepţionate trebuie să conţină
informaţia de timp relativă la tactul de simbol al transmi ţătorului,
reprezentată de intervalele între tranziţii. Dacă aceste tranziţii lipsesc, va
lipsi şi informaţia de timp necesară pentru sincronizare.
În cazul transmisiunilor duplex cu compensarea ecoului este
necesară o decorelare a datelor transmise în cele dou ă sensuri. Deşi, la
prima vedere, se poate spune c ă prin natura lor (aleatoare) datele transmise
în cele două sensuri, de la surse distincte, nu sunt corelate, în perioadele de
iniţializare a transmisiunii se folosesc secven ţe de antrenare (pentru
egalizoare, în special, şi pentru a permite o sincronizare mai rapid ă)
identice pentru cele două sensuri.
De asemenea, dacă secvenţa datelor transmise este periodică, cu o
perioadă mică, spectrul de frecvenţe al semnalului de date modulat va fi
discret, format din linii spectrale, centrat uneori, în func ţie de structura
secvenţei de date, pe o frecvenţă diferită de cea a purtătorului, ceea ce va
conduce, după filtrare, la un spectru nesimetric şi la o reducere însemnată a
energiei semnalului. Pe de altă parte liniile spectrale ale acestui semnal,
aflate în benzile de frecvenţe ale canalelor învecinate, vor perturba
transmisiunile efectuate pe aceste canale.
Pentru evitarea acestor situaţii nedorite, datorită periodicităţii
secvenţei datelor provenite de la sursa de date, datele sunt aleatorizate,
înainte de a fi transmise, într-un bloc numit scrambler (în limba engleză).
66 COMUNICAŢII DE DATE

La recepţie un bloc complementar, numit descrambler, va restitui secvenţa

originală (dacă nu au intervenit erori în transmisiune).
O soluţie pentru aleatorizarea datelor constă în a aduna la secvenţa
datelor, bit cu bit, modulo 2, o secvenţă pseudoaleatoare (Fig. 2.25). Secvenţa
datelor Di este adunată modulo 2 cu secvenţa pseudoaleatoare Ri şi se
obţine secvenţa de linie, care se va transmite, Li. La recepţie secvenţa Li
trebuie adunată modulo 2 cu aceeaşi secvenţă pseudoaleatoare Ri pentru a
obţine secvenţa datelor Di. Dificultatea acestei soluţii este dată de
necesitatea sincronizării secvenţei pseudoaleatoare generate la recep ţie cu cea
asociată secvenţei Li recepţionate.
Di Li Li Di
 

Ri Ri
Generator Generator
secvenţă secvenţă
pseudoaleatoare pseudoaleatoare

Fig. 2.25. Aleatorizarea datelor cu secvenţă pseudoaleatoare

Un generator de secvenţă pseudoaleatoare autosincronizat este aşa

numitul scrambler de bază (Fig. 2.26). Dacă secvenţa de intrare în
scrambler este Di secvenţa de ieşire va fi
Li  Di  c1 Li−1  ci Li− 2  .....  cm−1 Li−m+1  Li−m (Mod 2) (2.68)

Sumator
modulo 2
c
c1 c2 m-1 cm Întârziere egală
T cu durata unui
bit
T T T
Di ci Multiplicatori
Li-1 Li-2 Li-m binari
Li cm =1

Fig. 2.26. Scrambler de bază

Blocul complementar, descrambler, are schema din figura 2.27.

 Transmisiuni de date în banda de bază 67

Li
L
T Li-1 T Li-2 T
i-m

c c c
1 2 m

Di

Fig. 2.27. Descrambler

Ieşirea {Di’} a acestui descrambler, când la intrarea sa este secvenţa

{Li}, va fi
D ' =L +c L + .... + c L = D + c L + .... + c L i−m + c L + .... +
i i 1 i−1 m i−m i 1 i−1 m 1 i−1

+ cm Li−m =Di (Mod 2) (2.69)

Un scrambler este caracterizat de polinomul generator
g(x)  xm  c xm−1  c xm− 2  ...  c x  c (2.70)
1 2 m−1 m
sau de polinomul
h(x)  x− m g(x)  1 c x−1  c x− 2  ...  c x− m (2.71)
1 2 m
Este important de ştiut dacă acest scrambler autosincronizant asigură
dezideratul aleatorizării datelor. Desigur, fiind un circuit secven ţial, dacă
secvenţa de intrare {Di} este periodică şi secvenţa de ieşire {Li} va fi
periodică. Dacă perioada secvenţei {Li} este suficient de mare atunci
spectrul semnalului de date va avea propriet ăţi apropiate de cele
corespunzătoare unui semnal neperiodic. Prin urmare este util acel
scrambler care va asigura în secven ţa de linie o perioad ă mult mai mare
decât cea a secvenţei de intrare. În legătură cu acest aspect se
demonstrează că pentru a mări perioada secvenţei de linie, în raport cu cea
a secvenţei de intrare, polinomul generator g(x) trebuie să fie un polinom
primitiv, adică unul ireductibil în GF(2) şi care divide pe xn+1, pentru n =
2m−1, dar nu-l divide pentru orice n mai mic.
Se demonstrează că dacă scramblerului de bază, căruia îi corespunde
ca polinom generator un polinom primitiv, i se aplică o secvenţă periodică, de
perioadă s, răspunsul său va fi o secvenţă periodică cu perioada s sau cel mai
m
mic multiplu comun al lui s şi 2 −1. Perioada cu care răspunde este funcţie de
starea scramblerului (conţinutul registrului de deplasare) şi este o astfel de
stare, pentru fiecare fază a secvenţei de intrare, pentru care
68 COMUNICAŢII DE DATE

secvenţa de linie are perioada s. Pentru toate celelalte stări secvenţa de linie
are perioada mai mare.
Pentru a evita acele situa ţii neconvenabile, în care scramblerul
răspunde cu o secvenţă de perioadă mică, se completează schema din
figura 2.26 cu circuite care depisteaz ă astfel de situaţii şi modifică starea
scramblerului, mărindu-se astfel sensibil perioada secven ţei de ieşire. Ca
exemplu, în figura 2.28 este prezentat ă schema scramblerului cu
numărător. Circuitele suplimentare faţă de schema scramblerului de baz ă
au rolul de a sesiza cazurile în care scramblerul r ăspunde cu o perioadă s1
sau s2 şi de a modifica starea scramblerului. În felul acesta scramblerul va
răspunde cu o perioadă mult mai mare, egală cu cel mai mic multiplu
comun al lui s1 sau s2 şi 2m−1.

c
c1 c2 m-1 cm

T T T T T T
Di L L L L
i-1 i-2 i-m i-s1 Li-s2
Li

A B

C
Tact bit Numărător
(prag p)

Fig. 2.28. Scrambler cu numărător

Dacă secvenţa {Li} este periodică, cu perioada s1 sau s2, atunci

L  L sau L  L
i i−s1 i i− s2 şi A = 0, respectiv B = 0. În oricare dintre cele două
cazuri avem C = 0 şi numărătorul cu pragul p va număra intervalele de bit.
Pentru C = 1 numărătorul este adus la zero (resetat). Dacă pe durata a p biţi
succesivi C = 0 se decide că secvenţa {Li} este periodică, de perioadă s1 sau
s2, numărătorul atinge pragul p, va da la ieşirea sa un “1”, care va fi
introdus pe circuitele de reacţie ale scramblerului şi va modifica atât
secvenţa de linie cât şi starea scramblerului. Desigur, cu circuite
asemănătoare trebuie completat şi descramblerul.
 Transmisiuni de date în banda de bază 69

O problemă deosebită o reprezintă stabilirea pragului p al

numărătorului, acest prag determinând momentul în care se decide c ă
secvenţa de linie este periodică.
Spre exemplu, avizul ITU-T V.27, referitor la un modem pentru
transmisiuni de date pe circuitul telefonic vocal cu debitul de 4800 b/s,
recomandă utilizarea unui scrambler cu numărător, cu g(x)  x7  x  1 şi
s1=9, s2=12, p=33. Rezultă că acest scrambler nu va avea la ie şirea sa
secvenţe periodice de perioade 9 şi 12 şi nici de perioade 1, 2, 3, 4 şi 6
(divizorii lui 9 sau 12). Dacă la intrarea acestui scrambler se aplic ă o
secvenţă periodică de perioadă 1 (un “1” sau un “0” permanent), el va
răspunde cu perioada 127 (cel mai mic multiplu comun al lu 1 şi
27−1=127). Dacă secvenţa de intrare este de perioad ă 3, secvenţa de ieşire
va avea perioada 3x127=381.

2.11. Schema bloc a unui modem în banda de bază

Cu toate că pentru transmisiunile de date în banda de baz ă nu

intervin operaţiile de modulare a unui purt ător şi de demodulare,
echipamentul folosit poartă, frecvent, denumirea de modem.
Schema bloc simplificată a unui astfel de modem este prezentată în
figura 2.29.
Date Codor FTJ
emisie
Tact bit
emisie Baza de timp Unitatea
Tact bit Sincronizare de linie
recepţie tact simbol
Linie
Date Sondare
recep ie
ţ Decodor şi decizie Formator Egalizor FTJ

Fig. 2.29. Schema bloc a unui modem în banda de bază

Terminalul de date este conectat la modem prin intermediul circuitelor

de interfaţă, dintre care în figură sunt prezente numai circuitele de date emisie,
date recepţie, tact bit emisie şi tact bit recepţie. Datele emise de terminal sunt
primite de modem pe circuitul de interfaţă corespunzător şi aplicate unui
codor, care schimbă modul de reprezentare electrică conform codului de linie
adoptat (spre exemplu codul bifazic diferenţial, codul Miller, reprezentare
multinivel etc.). Semnalul astfel obţinut este aplicat unui filtru trece jos
(FTJ), pentru limitarea spectrului de frecvenţe şi apoi transmis în linie,
posibil prin intermediul unui tranformator cu rolul de separare galvanic ă.
Dacă linia este utilizată numai pentru transmiterea datelor se poate renun ţa
la limitarea spectrului de frecven ţe, deci la filtrul trece jos. Tactul de bit
emisie, în ritmul căruia sunt emise datele de c ătre terminal, poate fi generat
de către modem (de preferat, ca în schema din figur ă) sau de către
terminal, în acest al doilea caz modemul primind tactul de bit emisie de la
terminal.
În partea de recepţie, după FTJ, dacă există, urmează un egalizor,
care are rolul de a reduce interferenţa simbolurilor. Formatorul are rolul să
refacă forma dreptunghiulară a semnalului de date. Semnalul astfel obţinut
prezintă jiter de fază care va fi eliminat (de fapt redus, având în vedere
fluctuaţia tactului de sondare sincronizat cu tactul de simbol al
transmiţătorului) prin operaţia de sondare şi decizie. După această operaţie
decodorul va face trecerea de la codul de linie la reprezentarea datelor în
interfaţa cu terminalul de date. Împreună cu semnalul de date recepţie i se
furnizează terminalului şi tactul de bit asociat, generat de c ătre blocul de
sincronizare a tactului de simbol.
Pe lângă blocurile prezentate în schema din figura 2.29 modemul
poate include, în funcţie de caracteristicile sale (transmisiune multinivel,
mod de separare a sensurilor de transmisiune etc.) şi alte blocuri, cum ar fi:
convertoare serie-paralel şi paralel-serie, compensator de ecou, scrambler,
descrambler etc.