Piţigoii

Piţigoi, piţigoi,
Nu mai treci şi pe la
noi? Umbli prin copaci
streini Şi te văd pe la
vecini.
Aveam două rândunele
Şi-au plecat din cuib şi
ele. Vă feriţi de prispa
mea, Parcă v-am făcut
ceva,
Pe când eu, mereu, deştept,
Toata noaptea vă aştept,
Toată ziua, toată vara,
Să v-ascult ciupind vioara.
Piţigoi, mă simt sortit
Să mă ştiu tot părăsit.
(Tudor Arghezi)

DEX Piţigoi: pasăre sedentară mică şi vioaie, cu

pene negre pe piept, albastru-verzui şi cenuşii
pe spate, galbene pe pântece.
Prispă: un fel de terasă îngustă înălţată de-a
lungul peretelui din faţă la casele ţărăneşti.
Piatra piţigoiului
A fost demult o toamnă dulce şi lungă. Păsările călătoare ajunseră cu
bine în ţările calde. Unele dintre ele începuseră să îmbătrânească.
Acestea se gândeau că n-o să mai aibă putere să se întoarcă. Atunci au
ţinut sfat. Au hotărât să zidească un palat. Odată, pe când zbura pe la
fereastra unei împărătese, un piţigoi văzu la inelul acesteia o piatră
frumoasă. Aceasta era fermecată. Piţigoiul a luat piatra pe furiş şi a zburat
cu ea la palatul păsărilor. Pe loc, toate păsările au întinerit.
De atunci, palatul a rămas gol, pentru că păsările nu mai îmbătrânesc şi
se întorc în fiecare primăvară.
(Tudor Arghezi)
16
 DEX Au ţinut sfat: au vorbit, s-au sfătuit.

1 În ce anotimp se petrece acţiunea?

2 De ce păsările călătoare pleacă în timpul toamnei?
3 De ce s-au hotărât păsările să zidească un palat?
4 Ce a luat piţigoiul de la împărăteasă?
5 Cum le-a ajutat păsărilor piatra fermecată?
6 De ce palatul păsărilor a rămas pustiu?

Ghici:
Au plecat spre ţări cu
soare Păsările călătoare,
Căci la noi e frig şi plouă.
Vântul bate cu putere
Frunzele-au căzut şi ele.
În cămară adunate
Stau la sfat fructele coapte
Nu este greu de ghicit,
Ce anotimp a sosit?
(Toamna)
Citiţi şi aflaţi mai mult!
Ciocănitorile nu migrează, ci rămân în aceleaşi locuri în toate anotimpurile.
Aceste păsări trăiesc aproape tot timpul în arbori, coborând rar pe pământ.
Unele ciocănitori mai „aterizează” pe sol pentru a se hrăni cu furnici.
Vrăbiile trăiesc absolut oriunde sunt oameni: din minele de cărbune până
pe terasele de la ultimele etaje ale unor zgârie-nori. Trăiesc în grupuri şi
sunt gălăgioase.
Printre cele mai mâncăcioase păsări se numără piţigoiul, care consumă
zilnic 90 de omizi şi cam l000 de ouă de insecte.
Despre sticlete se spune că, fiind ultimul care a apărut, ar fi rămas
nevopsit dacă Dumnezeu nu şi-ar fi şters condeiele de penele lui (i se
terminaseră lui Dumnezeu culorile, zugrăvind celelalte păsări).

17