Cândva demult, tuturor arborilor le creșteau frunzele în timpul iernii .

Zăpada albă se
așternea pe covorul verde al pădurii. În zilele noastre, singurul care își mai păstrează
verdeața este bradul. Știți oare de ce?

Asta datează de acum mult timp.

Era iarnă în ajunul zilei de Crăciun. În pădure multe păsări se pregăteau să plece. Era timpul
ca ele să migreze în Africa și să aștepte până vara viitoare.

Toate păsările se grăbeau să înceapă călătoria lor spre țările calde. Toate cu excepția unei
mici păsări. Aceasta și-a rupt o aripă și a căzut de pe o ramură și nu mai putea să zboare.
Ea trebuia să petreacă iarna aici în pădure pentru a aștepta să se vindece.
Mica pasăre se uită cu tristețe la familia și prietenii ei de își luau zborul. Ea voia atât de tare
să-i acompanieze. Cât de curând, ei au dispărut de pe cer. Și puiul de pasăre a început să
își caute un arbore. Aripa încă o durea.
Mergând pe potecile pădurii, a zărit un mare și frumos stejar. Trunchiul său era acoperit cu o
scoarță riguroasă și frunzele sale aveau margini răsucite.
Pasărea se apropia de el cu pași mici și îi spune:

- Stejare, aripa mea este ruptă, nu pot să zbor. Poți să mă adăpostesc la tine în
timpul acestei ierni geroase? Arborele și a întors ramurile spre el
- Să te adăpostesc? Nici nu se discută, o să-mi mănânci toate proviziile. Dute!
Mica pasăre și-a plecat capul și și-a continuat drumul.
A început să ningă. Fulgi grei cădeau din cer. Puiul de pasăre îngheța de frig.
Deodată a văzut un tânăr fag cu scoarța subțire și netedă. Își agita frunzulițele rotunde
pentru a da jos zăpada ce căzuse peste el. Mica pasăre s-a apropiat și i-a spus:
- Mesteacăne, aripa mea este ruptă și nu pot să zbor sunt înghețată și sunt
înfometată poți să mă păzești în timpul acestei ierni geroase?
Arborele și a întors ramurile spre el.
- Să te adăpostesc, nici nu se discută, o să mănânci toate grânele, dute!
Mica pasăre și a lăsat capul jos era obosită și nu știa pe unde să mai meargă. Dintr o dată
aude o voce care spunea să se apropie a făcut câțiva pași și a dat de un brad.
Mică pasăre, vrei să te adăpostesc în crengile mele n-am nici-o nucă, nici un fruct, nicio
grână, dar te voi proteja de frig în această iarnă.